Știri
Știri din categoria Apărare
Doborârea dronelor iraniene lângă Strâmtoarea Ormuz menține deschis un coridor-cheie pentru comerțul maritim, într-un moment în care orice incident în zonă poate amplifica riscurile operaționale pentru transportatori și lanțurile de aprovizionare, potrivit news.ro.
Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a anunțat că armata americană a doborât „mai multe” drone iraniene de atac de tip „one-way” (drone kamikaze) în apropierea Strâmtorii Ormuz.
Într-un mesaj publicat pe platforma X, CENTCOM susține că Iranul a lansat mai multe drone de atac care ar fi încercat să perturbe traficul comercial maritim în apropierea strâmtorii. Armata americană afirmă că forțele sale „le-au doborât pe toate în ultimele ore”, iar traficul prin strâmtoare „continuă fără întreruperi”.
„Coridorul comercial internațional rămâne deschis pentru tranzit”, a transmis CENTCOM.
Strâmtoarea Ormuz este un punct de trecere strategic pentru navigația comercială, iar tentativa de perturbare a traficului – chiar dacă, în acest caz, nu ar fi produs întreruperi – ridică riscul operațional pentru companiile care depind de rute stabile și previzibile.
În informațiile transmise, CENTCOM nu oferă detalii despre numărul exact al dronelor, tipul lor sau eventuale pagube, limitându-se la afirmația că toate au fost doborâte și că tranzitul a rămas neafectat.
Recomandate
NATO pregătește o schimbare de comandă care ar putea scurta timpul de reacție la drone pe flancul estic, prin relaxarea restricțiilor naționale care limitează azi folosirea și repoziționarea rapidă a unor capabilități militare, potrivit Digi24 , care citează Politico . Miza este una operațională: aliații vor să-i acorde comandantului suprem al Forțelor Aliate din Europa (SACEUR), generalul american Alexus Grynkewich , mai multă libertate de acțiune în doborârea dronelor și în gestionarea amenințărilor aeriene, pe fondul incidentelor tot mai dese din regiune, inclusiv drone care au pătruns în Polonia și România, încălcări ale spațiului aerian în Estonia și drone suspecte deasupra Letoniei. Unele episoade au produs pagube și răniți și au alimentat tensiuni politice în statele de pe flancul estic. Ce s-ar putea schimba până la summitul NATO de la Ankara După luni de negocieri, aliații ar urma să aprobe o propunere până la summitul din 7-8 iulie de la Ankara, care i-ar extinde atribuțiile lui Grynkewich, potrivit a doi diplomați NATO și unui oficial al alianței, citați de Politico. În prezent, statele membre stabilesc „rezerve naționale” – reguli proprii despre cum și unde pot fi folosite anumite arme. Noua propunere ar urmări să reducă acest „mozaic” de reguli, care, potrivit unor aliați, îngreunează reacția rapidă la amenințări aeriene. Concret, planul ar permite: mai multă flexibilitate pentru redistribuirea resurselor în cadrul alianței; stabilirea nivelurilor de alertă ale echipamentelor militare fără aprobări formale suplimentare, potrivit oficialilor citați. Apărarea aeriană, integrată mai strâns cu patrulele de vânătoare Propunerea ar include și integrarea oficială a sistemelor balistice de apărare aeriană ale NATO în misiunile de patrulare aeriană cu avioane de vânătoare desfășurate în țările de pe flancul estic și dincolo de acestea, transformându-le în misiuni de apărare aeriană, potrivit aceleiași surse. Un oficial NATO citat în material spune că statele „apelează întotdeauna la NATO atunci când o dronă intră în spațiul lor aerian”, dar alianța „are nevoie ca țările să-și facă partea” prin eliminarea restricțiilor. Context: discuții accelerate de incursiuni și de riscuri regionale Dezbaterile privind eliminarea restricțiilor ar fi fost alimentate de incursiuni tot mai frecvente ale dronelor, cel puțin din octombrie, iar lansarea rachetelor balistice iraniene către Turcia la începutul acestui an ar fi adăugat urgență discuțiilor pentru o abordare la nivelul întregii alianțe, potrivit oficialului NATO citat. În paralel, Digi24 notează că informația apare în contextul în care administrația Trump ar pregăti o reducere semnificativă a avioanelor și navelor de război alocate operațiunilor NATO în Europa, potrivit New York Times, care citează doi înalți oficiali europeni. [...]
Rusia își extinde infrastructura militară lângă Finlanda și Norvegia pentru a putea găzdui zeci de mii de militari , un semnal că Moscova își pregătește opțiuni de desfășurare pe flancul nordic al NATO după războiul din Ucraina, potrivit unei analize TWZ . Investițiile în baze, cazărmi și depozite de muniții vin într-un moment în care Rusia este descrisă ca fiind „blocată” în Ucraina și cu pierderi ridicate, ceea ce limitează, pe termen scurt, capacitatea de a muta masiv trupe în Arctica. Totuși, aceeași sursă notează că trecerea la o „economie de război” ar putea permite Rusiei să valorifice ulterior capacități sporite pentru a presa granițele NATO, într-un scenariu post-încetare a focului. Ce arată investigațiile media: cazărmi noi și capacitate pentru 80.000 de militari Un raport comun al mai multor instituții media nordice și baltice, publicat în această săptămână și bazat pe imagini satelitare, susține că Rusia extinde facilități militare de-a lungul granițelor cu Norvegia și Finlanda pentru a acomoda „zeci de mii” de militari. Raportul citat de TWZ indică: construcția de cazărmi noi pentru mii de soldați ; aliniamente lungi de vehicule militare ; depozite de muniții ; lucrări desfășurate „toată iarna” în mai multe puncte de peste granița finlandeză. În același material, șeful Armatei Finlandei, Pasi Välimäki, compară nivelul anticipat al prezenței ruse la frontieră cu cel anterior: „Ne așteptăm să avem 80.000 de soldați la granița noastră și asta poate fi comparat cu faptul că înainte aveam 20.000.” Separat, publicația finlandeză Yle a relatat că Rusia extinde o bază în localitatea Novaya Vilga pentru a putea găzdui până la 6.000 de militari ruși; baza este situată la aproximativ 100 de mile (circa 160 km) est de granița cu Finlanda. Răspunsul NATO: structură nouă în Finlanda și Suedia, cu nucleu suedez Pe fondul acestor evoluții, NATO a activat o structură planificată anterior: Forward Land Forces (FLF) Finland , care a început operațiunile în Finlanda și Suedia, conform Alianței. FLF Finland include un nou grup de luptă multinațional condus de Suedia, destinat sprijinirii apărării flancului nord-estic. NATO precizează că, în 2026, contribuția Suediei la FLF Finland este de aproximativ 600 de militari , cu opțiunea de extindere la 1.200 , dacă este necesar. Structura include un grup de luptă suedez prepoziționat în Boden (Suedia) și un element multinațional de stat major în Rovaniemi (Finlanda), sub comanda SACEUR (Comandantul Suprem al Forțelor Aliate din Europa). „Întrebarea reală”: ce se întâmplă cu infrastructura după Ucraina Un oficial NATO citat de TWZ spune că Alianța monitorizează consolidarea infrastructurii militare ruse de-a lungul flancului estic, „în special” la granița cu Finlanda, dar miza este utilizarea ei în viitor: „Întrebarea reală este ce se întâmplă cu infrastructura. Vor fi, de exemplu, trupele ruse aflate acum în Ucraina relocate acolo după război? Este ceva ce trebuie cu siguranță să luăm în calcul.” În același context, oficialul subliniază presiunea de a livra capabilități militare „acum, nu peste cinci până la zece ani”. SUA: conceptul „Nordic Bridge” pentru integrare și schimb de date în Arctica În paralel, TWZ notează că SUA lucrează la îmbunătățirea prezenței și operațiunilor în regiune. Șeful U.S. Northern Command (NORTHCOM) a anunțat formarea conceptului „Nordic Bridge” , menit să conecteze activitatea U.S. European Command, NORAD și SACEUR. Un purtător de cuvânt NORTHCOM a descris inițiativa ca un set de măsuri pentru „integrare” în Arctica, inclusiv participare sporită la exerciții, schimb de date (de exemplu, „imagini aeriene”), și coordonare pentru a maximiza disponibilitatea personalului. Pentru companiile din regiune și pentru lanțurile logistice nordice, mesajul operațional este că infrastructura militară – de ambele părți ale frontierei – se extinde într-un ritm care sugerează planificare pe termen mediu, chiar dacă riscul unui conflict „pe termen scurt” este evaluat ca redus în condițiile actuale ale războiului din Ucraina. [...]
Ucraina pregătește o nouă cerere de 20 mld. dolari (aprox. 92 mld. lei) către aliați, mizând pe finanțare suplimentară pentru a susține ritmul atacurilor și pentru a acoperi nevoi critice precum apărarea antiaeriană , potrivit HotNews , care citează declarații oferite publicației Politico de un înalt oficial ucrainean din domeniul apărării. Solicitarea urmează să fie prezentată pe 18 iunie, la reuniunea Grupului de Contact pentru Apărarea Ucrainei ( Formatul Ramstein ), platforma prin care aliații coordonează ajutorul financiar și militar pentru Kiev. Discuțiile pregătitoare ar fi avut loc în întâlniri cu reprezentanți ai Norvegiei, Suediei, Germaniei și Canadei, potrivit unor persoane familiarizate cu subiectul. „Toată lumea vede că Rusia arde, iar noi vrem să ardă și mai mult, dar avem nevoie de finanțare pentru a face acest lucru.” Cum ar urma să fie împărțită nota de plată între aliați Același oficial a declarat pentru Reuters că fiecărui aliat i se va cere să contribuie cu sume între 2 și 6 miliarde de dolari (aprox. 9,2–27,6 mld. lei), sub formă de ajutor financiar sau împrumut, pentru a atinge ținta totală de 20 de miliarde de dolari. Miza politică se mută și la nivelul NATO: sprijinul pentru Ucraina este indicat drept una dintre temele principale ale summitului liderilor NATO din iulie, la Ankara, unde este așteptat și președintele Volodimir Zelenski. Presiunea bugetară: 40% din PIB pentru apărare Ucraina își fixează pentru acest an un buget de apărare de 4,4 trilioane de hrivne (85 de miliarde de euro), iar cele 20 de miliarde de dolari cerute s-ar adăuga peste acest nivel. În paralel, Kievul alocă aproximativ 40% din PIB pentru apărare, nivel pe care îl descrie drept cel mai ridicat din lume. Potrivit Ministerului ucrainean al Apărării, partenerii s-au angajat deja la 38 de miliarde de dolari asistență militară în 2026. Un plus de 20 de miliarde ar apropia Ucraina de obiectivul de 60 de miliarde de dolari în asistență bilaterală, cerut de Mark Rutte , secretarul general al NATO. Pe ce ar merge banii: antiaeriană, drone și achiziții din industrie Dacă finanțarea se concretizează, Ucraina spune că ar direcționa fondurile către: sisteme de apărare antiaeriană; creșterea contribuțiilor la „Lista Prioritară a Necesităților Ucrainei”, program coordonat de NATO prin care aliații cumpără armament pentru Ucraina din SUA; achiziția unui număr mai mare de drone, muniții și echipamente de război electronic; capabilități cu rază lungă de acțiune; achiziții directe de la companii ucrainene din industria de apărare. Obiectivul declarat este menținerea și amplificarea campaniei de lovituri asupra infrastructurii și obiectivelor strategice din Rusia, în contextul în care Kievul și-a intensificat dezvoltarea tehnologiilor bazate pe drone și rachete, iar atacurile recente au vizat inclusiv rafinării, porturi și rețele logistice, cu efecte precum penurii de combustibil și aprovizionare. [...]
După prăbușirea proiectului franco-german NGF, Germania și Spania încearcă să salveze ambiția europeană de avion de generația a șasea printr-o nouă arhitectură industrială, dar viabilitatea financiară rămâne principala necunoscută , potrivit TWZ . Inițiativa, lansată sub umbrela Airbus și denumită „Team Gen 6”, vine la mai puțin de o săptămână după ce efortul NGF (New Generation Fighter) „a colapsat efectiv” în forma sa inițială, pe fondul tensiunilor dintre Paris și Berlin. „Team Gen 6” este prezentată de Airbus Defence and Space ca o încercare de a reporni componenta de avion de luptă cu pilot din programul FCAS (Future Combat Air System) , un proiect mai larg de „sistem de sisteme” care include și drone, armament ghidat și conectivitate de date. Airbus susține că, deși dezvoltarea FCAS continuă „ca înainte”, avionul de generația a șasea integrat în acest ansamblu are nevoie de „o nouă configurație industrială, agilă”. Cine intră în „Team Gen 6” și ce se schimbă Airbus a anunțat inițiativa printr-un mesaj pe X, descriind-o drept „un pas interesant pentru suveranitatea europeană”. Conform articolului, opt contractori germani din apărare și aerospațial au semnat un document de poziționare strategică: Autoflug Diehl Defense Hensoldt Liebherr MBDA Germany MTU Aero Engines Rohde & Schwarz Aceste companii sunt „integrate strâns” cu firme din Spania, între care GMV, Grupo Oesia, Indra, ITP Aero și Sener. Miza practică a noului aranjament este reducerea blocajelor care au afectat NGF, unde disputele privind împărțirea muncii și conducerea industrială între Airbus și Dassault Aviation au devenit cronice. În analiza TWZ, Dassault a cerut un rol definitoriu pentru NGF, invocând cerințe specifice Franței (inclusiv operarea de pe portavion și capacitatea de a livra arme nucleare), funcții de care Germania și Spania nu ar avea nevoie. Presiunea de calendar: capabilități mai devreme, nu „până în 2040” Jean-Brice Dumont, șeful segmentului „air power” la Airbus Defence and Space, a declarat la salonul aeronautic ILA Berlin că Airbus rămâne angajată să livreze un avion de luptă de generația a șasea, dar că este nevoie de „o remodelare” a programului în raport cu realitățile actuale. În acest context, Airbus indică drept exemplu testele planificate pentru un Eurofighter folosit ca „command fighter” (avion cu pilot care coordonează drone), într-un concept de cooperare om-mașină. Testele ar urma să includă un Eurofighter echipat cu un container de ochire Rafael Litening 5 modificat pentru a funcționa ca interfață între avion și platforme fără pilot, pe care Airbus le numește „uncrewed collaborative combat aircraft” (UCCA – aeronave fără pilot care luptă în cooperare). Airbus spune că își propune ca un Eurofighter configurat astfel să fie gata pentru serviciu operațional în 2029. Problema economică: volum prea mic pentru un program „credibil” doar în doi TWZ îl citează pe Douglas Barrie , senior fellow la IISS (International Institute for Strategic Studies), care pune sub semnul întrebării dacă Germania și Spania pot susține singure un program de avion de generația a șasea. Argumentul central este de scară: chiar dacă necesarul combinat ar ajunge la cel mult 300 de avioane, „250 este mai probabil”, iar „numerele ar fi foarte greu de pus cap la cap” pentru a face programul sustenabil, inclusiv din perspectiva pragului de rentabilitate. În această logică, Barrie anticipează că Berlinul și Madridul vor fi împinse să caute parteneri suplimentari, cu o alegere probabilă între: GCAP (Global Combat Air Program) condus de Marea Britanie, cu Italia și Japonia, având ca piesă centrală avionul Tempest; programul suedez de avion tactic viitor, condus de Saab, unde cerințele pentru componenta cu pilot sunt „mai puțin clare” în acest moment. Barrie consideră că integrarea Airbus într-o arhitectură industrială deja stabilită, cum este GCAP, ar fi dificilă și potențial disruptivă pentru calendar, în timp ce un aranjament Germania–Spania–Suedia ar putea alinia mai bine cerințele (inclusiv dimensiunea aeronavei) și ar putea duce la un aparat mai ieftin decât GCAP, care ar veni cu un cost unitar mai ridicat. Ce urmează: competiție la export și o Franță mai probabil pe cont propriu Lansarea „Team Gen 6” lasă deschise întrebări majore despre peisajul european al aviației de luptă: de la finanțare și guvernanță industrială până la găsirea unor parteneri care să crească volumul și să reducă riscul. În paralel, analiza sugerează că Franța ar putea continua dezvoltarea Rafale și, pe termen mediu, să caute o cale proprie către un succesor, eventual cu parteneri din afara Europei (de exemplu state din Golf), în condițiile în care prăbușirea NGF reduce șansele unui nou aranjament european în jurul Dassault. În orice scenariu, „Team Gen 6” pornește ca o soluție de avarie după eșecul NGF, iar succesul ei depinde, în final, de alinierea politică și industrială a guvernelor europene în jurul unei capabilități aeriene „suverane”. [...]
România își creează cadrul legal pentru accesarea împrumuturilor SAFE de până la 150 mld. euro la nivel UE , după ce președintele Nicușor Dan a promulgat legea care aprobă OUG nr. 21/2026 privind aplicarea în România a regulamentului european pentru instrumentul SAFE (Security Action for Europe), potrivit Adevărul . Actul normativ stabilește cadrul necesar pentru participarea României la programul european destinat consolidării industriei de apărare și dezvoltării capacităților militare ale statelor membre. Practic, legea aprobă ordonanța care definește măsurile de implementare, astfel încât România să poată operaționaliza regulile europene aferente SAFE. Ce este SAFE și de ce contează pentru finanțare SAFE este un instrument lansat de Uniunea Europeană în 2025, pe fondul deteriorării situației de securitate din Europa și al războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. Programul permite acordarea de împrumuturi statelor membre pentru investiții în producția de armament, echipamente militare și tehnologii de apărare. Potrivit Comisiei Europene, SAFE este primul pilon al planului ReArm Europe și pune la dispoziția statelor membre până la 150 de miliarde de euro (aprox. 750 miliarde lei) sub formă de împrumuturi pentru proiecte din domeniul apărării. Obiectivele programului la nivel european Instrumentul SAFE urmărește, conform informațiilor din sursă, trei direcții principale: stimularea producției europene de echipamente militare; dezvoltarea unor achiziții comune între statele membre; reducerea dependenței de furnizori din afara Uniunii Europene. În acest context, promulgarea legii are relevanță de reglementare: fixează baza internă pentru aplicarea regulamentului european și, implicit, pentru participarea României la mecanismul de finanțare și la proiectele asociate. Detalii despre proiecte concrete sau sume pe care România ar urma să le acceseze nu sunt menționate în materialul citat. [...]
Autoritățile ucrainene avertizează asupra unui posibil atac balistic în următoarele 24 de ore , după ce Forțele Aeriene ale Ucrainei au transmis că există o probabilitate ridicată ca Rusia să lanseze o rachetă de tip „Oreșnik” de pe poligonul Kapustin Yar, din regiunea Astrahan, relatează Adevărul . Mesajul oficial către populație este să nu ignore sirenele și să caute imediat adăpost la orice alertă de pericol aerian. Potrivit Forțelor Aeriene ale Ucrainei, riscul vizează o lansare în intervalul de 24 de ore, iar informația este atribuită de publicație și site-ului ucrainean focus. . Avertismentul vine pe fondul unei intensificări a atenției asupra amenințărilor balistice, care lasă, de regulă, un timp de reacție mai scurt pentru apărare și pentru populație. Ce spun autoritățile și ce indicii au apărut Militarii ucraineni insistă ca orice avertizare de pericol aerian să fie tratată „cu maximă seriozitate”. În paralel, jurnalistul militar ucrainean Andriy Țapliienko a scris pe Telegram că ar exista informații despre desfășurarea unor lansări de antrenament ale aceluiași tip de rachetă, pe durata a câteva ore. El susține că, chiar dacă ar fi vorba de teste, nu poate fi exclus riscul unor evoluții neprevăzute, motiv pentru care populația este îndemnată la vigilență. Publicația notează și un episod recent: pe 11 iunie, la ora 23:29, Ucraina a emis o alertă balistică legată de zona Astrahan (Kapustin Yar), ridicată aproximativ 20 de minute mai târziu, fără raportarea unui impact confirmat. Context: utilizarea anterioară a rachetei „Oreșnik” Adevărul reamintește că, în noaptea de 24 mai, forțele ruse ar fi lansat o rachetă balistică „Oreșnik” asupra teritoriului ucrainean, potrivit Forțelor Aeriene ale Ucrainei . În urma atacului, o cooperativă de garaje a luat foc, iar o întreprindere din zonă ar fi fost avariată. Tot presa ucraineană, citată de Adevărul, relatează că președintele Volodimir Zelenski ar fi menționat într-o scrisoare către președintele american Donald Trump că Rusia ar fi folosit două rachete „Oreșnik” în atacul din 24 mai: una ar fi lovit regiunea Kiev, iar cealaltă ar fi căzut pe teritoriul ocupat din regiunea Donețk. În acest moment, avertismentul rămâne unul preventiv: autoritățile ucrainene vorbesc despre o probabilitate ridicată, nu despre o lansare confirmată, iar recomandarea centrală pentru populație este respectarea strictă a procedurilor la alarmele aeriene. [...]
