Știri
Știri din categoria Apărare
Japonia își leagă reînarmarea de creșterea economică, într-un mesaj care pregătește terenul pentru noi majorări de buget și pentru o politică industrială orientată spre producția de armament, potrivit HotNews. În cea mai recentă „carte albă” a apărării, Tokyo susține că investițiile în apărare pot aduce beneficii economiei și nivelului de trai, în paralel cu accelerarea consolidării militare pe fondul tensiunilor regionale.
Raportul anual evaluează drept principale riscuri China, Rusia și Coreea de Nord și recomandă ca Japonia să valorifice tehnologia, să finanțeze start-up-uri și să folosească mai multe componente comerciale în producția de armament, într-o încercare de a crește capacitatea industrială și viteza de livrare.
Documentul Ministerului nipon al Apărării argumentează explicit că investițiile în apărare au efecte pozitive „asupra economiei în ansamblu și vieții cetățenilor”, mesaj aliniat cu abordarea prim-ministrei Sanae Takaichi de a folosi cheltuielile strategice ale statului pentru stimularea creșterii economice.
Schimbarea de poziționare este susținută și simbolic: coperta raportului este realizată în stil anime și prezintă o familie într-un peisaj urban „futurist”, în locul imaginilor militare dominante în edițiile anterioare, potrivit unui oficial al ministerului.
Cartea albă afirmă că activitățile militare și alte acțiuni ale Chinei reprezintă „cea mai mare provocare strategică” pentru Japonia și un motiv de îngrijorare pentru comunitatea internațională. În replică, purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării din China, Chen Xi, a acuzat raportul că este „plin de narațiuni false” și că exagerează „așa-zisa amenințare chineză”, susținând că Japonia caută pretexte pentru relaxarea restricțiilor militare postbelice.
Tensiunile bilaterale s-au amplificat după ce Takaichi a declarat în noiembrie că Japonia ar putea mobiliza Forțele de Apărare dacă un atac chinez asupra Taiwanului ar amenința supraviețuirea Japoniei, poziție criticată de Beijing.
Japonia a construit un pachet de finanțare care include majorări de impozite, reforme ale cheltuielilor și venituri excepționale pentru a susține cea mai amplă consolidare militară de la al Doilea Război Mondial, ducând cheltuielile de apărare la 2% din PIB.
În același timp, sursa notează că Takaichi nu a explicat încă limpede cum ar finanța o extindere suplimentară fără presiune nouă asupra finanțelor publice, deja tensionate: guvernul a asigurat un buget record de 122,3 trilioane de yeni pentru anul fiscal care se încheie în martie 2027 și a adăugat ulterior un pachet suplimentar de 3,1 trilioane de yeni pentru a amortiza costurile mai mari ale energiei pentru gospodării și companii.
O parte importantă din noile cheltuieli a mers către rachete capabile să lovească ținte la peste 1.000 de kilometri. Pentru o eventuală creștere suplimentară, experții militari citați se așteaptă ca o componentă semnificativă să fie orientată către drone și alte sisteme fără pilot, pe modelul utilizării lor pe scară largă în războiul din Ucraina.
În fundal, administrația Takaichi pregătește o nouă strategie de securitate națională, iar așteptarea centrală este că aceasta va împinge mai departe creșterea cheltuielilor, cu obiectivul de descurajare a unui conflict în jurul Taiwanului care ar putea implica și Japonia.
Recomandate
Ritmul accelerat de testare al J-36 sugerează că China validează în paralel mai multe soluții tehnice , însă asta nu înseamnă automat că avionul va intra curând în dotarea operațională, potrivit WinFuture , care citează imagini recente ce ar indica apariția unui al cincilea prototip. Ce se vede nou la prototipul „al cincilea” și de ce contează Conform publicației, de la primul zbor (decembrie 2024), aeronava – un design fără ampenaj (fără deriva și fără stabilizatoare orizontale) – ar fi trecut deja prin trei schimbări majore de configurație, cu scopul de a rafina aerodinamica și caracteristicile de tip „stealth” (reducerea detectabilității). Observatorii ar fi identificat diferențe structurale față de versiunile anterioare, iar inginerii ar fi modificat componente-cheie pentru a evalua performanța în condiții reale de zbor, inclusiv: prize de aer revizuite, pentru un flux mai eficient la viteze mari; o nouă aranjare a evacuărilor motoarelor, pentru gestionarea temperaturii; un tren principal de aterizare modificat. WinFuture notează că J-36 ar avea trei motoare și ar fi configurat pentru doi membri ai echipajului. Semnalul operațional: mai mult decât un „vânător” clasic Dimensiunea mare a J-36 este interpretată ca indiciu al unui concept de utilizare diferit: mai puțin un interceptor manevrier și mai degrabă o „platformă de comandă” aeriană. În această ipoteză, avionul ar combina rază mare de acțiune, încărcătură internă semnificativă și senzori puternici, putând coordona roiuri de drone autonome și un sistem extins de apărare aeriană în Indo-Pacific. Publicația subliniază însă că multe detalii rămân neconfirmate și se bazează pe analiza imaginilor disponibile public; tipul exact de motor și specificațiile finale ale radarului nu sunt documentate oficial. Ritm mare de prototipuri, dar calendarul rămâne deschis WinFuture citează un material din South China Morning Post , potrivit căruia schimbările rapide de design ar indica testarea în paralel a mai multor abordări. Analistul Andreas Rupprecht, menționat în articol, apreciază că diferențele ar fi prea mari pentru a fi vorba mereu de aceeași aeronavă. Chiar și așa, publicația avertizează că viteza programului de testare nu garantează o intrare rapidă în serviciu. Așteptările analiștilor, așa cum sunt redate în material, indică apariția unor modele de preserie pentru forțele aeriene chineze înainte de 2030. Context: competiția directă cu SUA Dezvoltarea J-36 este plasată în competiția militară cu Statele Unite, care lucrează la propriul sistem de generația a șasea, Boeing F-47. În lectura WinFuture, ritmul prototipurilor J-36 arată intenția Beijingului de a ține pasul – sau chiar de a depăși – SUA la nivel de tehnologie militară aeriană, chiar dacă prioritățile operaționale pot diferi. [...]
Iranul ar urma să primească în câteva săptămâni până la 400 de lansatoare antiaeriene portabile din China , într-o achiziție de 60–70 de milioane de dolari (aprox. 270–320 milioane lei), care i-ar întări rapid apărarea la joasă altitudine după loviturile SUA și Israel, potrivit HotNews , care citează Reuters . Contractul vizează 300–400 de sisteme MANPADS (sisteme portabile de apărare antiaeriană), inclusiv rachete chinezești QW-12 și FN-16, au declarat pentru Reuters trei surse familiarizate cu acordul. Acordul ar fi fost semnat cu Zhongqing Baoshang International Investment , companie cu sediul în Hong Kong, descrisă de surse drept intermediar între partea iraniană și furnizorul chinez. De ce contează: un „strat” mobil de apărare, greu de neutralizat Miza operațională este creșterea rapidă a capacității Iranului de a lovi ținte aeriene care zboară la altitudini joase – aeronave, elicoptere și drone – cu sisteme ușor de dispersat și relocat. În contextul războiului din Orientul Mijlociu, sursa notează că luptele au scos la iveală limitele Iranului în protejarea obiectivelor militare și a infrastructurii strategice, mai ales în fața aeronavelor avansate și a munițiilor ghidate cu precizie. În material se arată că astfel de sisteme au fost folosite cu succes și de Ucraina în primele faze ale invaziei ruse, pentru a doborî avioane militare care zburau la altitudini joase și medii. Ce sisteme sunt vizate și ce pot face QW-12 și FN-16 sunt descrise ca sisteme sol-aer portabile, lansate de pe umăr și ghidate în infraroșu, destinate angajării țintelor la joasă altitudine. Experți citați în articol susțin că, deși QW-12 ar fi mai puțin performant decât variante mai noi (QW-18 și QW-19), poate oferi în continuare protecție eficientă pe rază scurtă, în special împotriva dronelor și a altor ținte care zboară jos. O sursă europeană din domeniul securității a declarat că autoritățile din țara sa sunt la curent cu mai multe contracte aflate în discuție privind posibila vânzare către Iran a unor sisteme din seria QW, inclusiv QW-12, QW-18 și QW-19. Livrare: rută aeriană, apoi tranzit prin Pakistan; detaliile pot fi schimbate Potrivit unui plan convenit, livrările ar urma să fie făcute inițial pe cale aeriană din Urumqi (vestul Chinei), apoi să tranziteze Pakistanul către Iran. Sursele au avertizat însă că, deși acordul ar fi fost semnat, calendarul, cantitățile și alte elemente de implementare pot suferi modificări. Două surse din serviciile occidentale de informații și un oficial iranian au mai spus că Teheranul a analizat și rute terestre, pentru transport mai discret al echipamentelor militare și al componentelor cu dublă utilizare, pentru a reduce riscul de perturbare a livrărilor. Reacții: Beijingul neagă, Trump spune că ar fi „surprinzător” Ministerul chinez de Externe a respins informațiile: „Relatările respective sunt complet nefondate. China a jucat în mod constant un rol în promovarea păcii și încheierea conflictului.” Întrebat separat, purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez al Apărării, Jiang Bin, a spus că „nu este familiarizat cu situația respectivă”. La Washington, președintele american Donald Trump a declarat că ar fi surprinzător ca Iranul să primească astfel de echipamente din China, invocând asigurări pe care spune că le-a primit de la Xi Jinping că Beijingul nu se va implica în război de partea Iranului. Reuters a relatat anterior și despre negocieri pentru un posibil acord separat privind rachete de croazieră antinavă; agenția precizează că nu a putut stabili dacă acel acord a fost finalizat. [...]
Fire Point vrea să coboare costul interceptării rachetelor balistice sub pragul de 1 milion de euro pe unitate , mizând pe integrarea rapidă a tehnologiilor europene într-un nou sistem antirachetă, într-un moment în care Ucraina se confruntă cu penurii globale de interceptori Patriot. Potrivit The Jerusalem Post , compania ucraineană a semnat acorduri cu peste o duzină de firme europene pentru proiectul Freyja și a intrat în etapa de integrare a componentelor. Ținta declarată este un interceptor balistic sub 1 milion de euro (aprox. 5,1 milioane lei) pe rachetă, „un sfert până la o șesime” din costul unui interceptor Patriot, a spus CEO-ul Fire Point, Iryna Terekh, într-o declarație pentru Reuters preluată de publicație. Miza economică este directă: un cost mai mic pe interceptare ar putea permite Ucrainei să susțină apărarea antirachetă cu volume mai mari, într-un context în care livrările sunt constrânse de stocuri și de cererea globală. Integrarea europeană: radare, ghidaj și comandă-control Fire Point afirmă că are „aproape totul agreat”, cu 13 parteneri industriali deja alăturați, și că lucrează la asamblarea finală a sistemului, inclusiv conectarea interceptorului cu radare de supraveghere, radare de urmărire și sistemul de ghidaj (seeker – senzorul care „vede” ținta în faza finală). Proiectul Freyja a fost lansat oficial la Paris luna trecută, ca inițiativă pan-europeană cu 10 guverne și 12 companii de apărare, între care Eurosam, Leonardo și SAAB, conform informațiilor din articol. Pe partea de integrare operațională: Fire Point furnizează interceptorul FP7.X, o versiune mai rapidă a rachetei sale balistice FP7. Kongsberg (Norvegia) lucrează la centrul de comandă care integrează sistemele; compania nu a răspuns imediat solicitării de comentarii, potrivit materialului. Presa de specialitate a relatat că Diehl Defence (Germania) ar urma să furnizeze sistemul de ghidaj; un purtător de cuvânt Diehl a confirmat discuțiile, fără detalii, iar Terekh a refuzat să comenteze. Calendar și condiția „produsului minim viabil” Obiectivul Fire Point este o primă interceptare reușită până la mijlocul lui 2027. Terekh a mai spus că au avut loc cel puțin cinci teste ale interceptorului. Finanțarea cercetării și dezvoltării ar urma să fie asigurată de companiile participante până la atingerea unui „produs minim viabil” (MVP), definit de Fire Point ca o interceptare reușită a unei rachete balistice. În configurația estimată, lansatorul ar urma să aibă între patru și șase interceptori. În analiza citată, expertul Fabian Hoffmann (Norwegian Institute for Defence Studies) arată că, pentru a menține probabilitatea ca șase interceptori consecutivi să rateze sub 5% (standard de industrie), fiecare interceptor ar trebui să aibă o probabilitate de lovire de circa 40%. El notează că un cost de 1 milion de euro pe interceptor ar fi „impresionant” și „foarte ieftin”, dacă poate fi atins în practică. Arhitectură „deschisă” și extinderea rețelei de furnizori Proiectul ar urma să folosească o arhitectură „open-source” (în sensul de arhitectură deschisă, care permite înlocuirea componentelor), astfel încât diferite opțiuni să poată fi schimbate între ele – de exemplu, un radar Weibel în locul unuia produs de Saab, potrivit unor oficiali ucraineni citați. Numărul partenerilor industriali ar putea crește spre 20, ceea ce, potrivit CEO-ului, ar mări capacitatea de producție. Fire Point spune că discută și cu producători ucraineni de rachete deținuți de stat, fără a-i numi. Context: presiunea pe Patriot și expunerea Ucrainei Ucraina se bazează în prezent pe sistemul american Patriot pentru a doborî rachete balistice, însă penuria globală de interceptori – agravată, potrivit articolului, de războiul din Iran – a crescut vulnerabilitatea apărării antiaeriene. În acest cadru, Freyja este prezentat ca o încercare de a comprima un program care, „de obicei, durează 20 sau 30 de ani”, într-un interval de câțiva ani, cu accent pe cost și pe scalare industrială. [...]
Alertarea RO-Alert din Tulcea a fost declanșată după o detecție radar a MApN la granița cu Ucraina , într-un nou episod care arată cum funcționează, operațional, lanțul de reacție „radar–comandă–ISU” în proximitatea frontierei, potrivit Adevărul . Ministerul Apărării Naționale a transmis că sistemul de supraveghere radar a detectat marți, 4 august, la ora 15:13, „un grup de ținte aeriene” în proximitatea frontierei fluviale cu Ucraina. În urma acestei detecții, Centrul Național Militar de Comandă (nucleu) a notificat Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, care a instituit măsuri de alertare a populației din județul Tulcea, mesajul RO-Alert fiind transmis începând cu ora 16:00. Ce li s-a cerut locuitorilor prin RO-Alert Mesajul de alertă a avertizat asupra „posibilității căderii unor obiecte din spațiul aerian” și a inclus recomandări de protecție civilă: păstrarea calmului; adăpostirea în beciuri sau adăposturi de protecție civilă; dacă nu există adăpost, rămânerea în interior, departe de geamuri și pereți exteriori. MApN a precizat că va reveni cu detalii „pe măsură ce acestea vor fi disponibile”. Context: episoade repetate de detecții în zona de frontieră Avertizarea vine pe fondul intensificării atacurilor rusești în apropierea graniței cu România. Publicația amintește că, în noaptea de 30 spre 31 iulie, radarele Armatei Române au detectat un grup de ținte aeriene în apropierea frontierei fluviale cu Ucraina, iar două aeronave Eurofighter Typhoon ale Forțelor Aeriene Britanice, dislocate la Baza 86 Aeriană Borcea, au fost ridicate de la sol pentru monitorizarea spațiului aerian. În acel caz, potrivit MApN, țintele au fost reperate în jurul orei 02:30, aeronavele britanice au decolat la 02:41, iar populația din Tulcea a fost, de asemenea, alertată prin RO-Alert. Ulterior, Armata a precizat că țintele nu au încălcat spațiul aerian al României. [...]
Rusia își consolidează capacitatea de lovire în Atlanticul de Nord prin apropiata intrare în serviciu a submarinului nuclear „Uljanovsk ”, un nou exemplar al clasei Yasen-M care ar urma să fie echipat cu rachete hipersonice Zircon , potrivit Focus . Pentru țările NATO, miza este operațională: o platformă mai discretă și mai automatizată, proiectată să urmărească și să amenințe grupările navale mari, inclusiv portavioane. În șantierul naval din Severodvinsk, corpul submarinului „Uljanovsk” a fost finalizat, iar următoarea etapă o reprezintă testele pe mare. Conform materialului, nava este „aproape de lansare la apă”, iar planul este ca în decembrie 2027 să intre oficial în flota rusă, urmând să întărească ulterior Flota de Nord. Informațiile despre programul Yasen-M sunt atribuite de Focus portalului ceh de specialitate „Armádní noviny” , care notează că „Uljanovsk” este al șaselea submarin din această clasă, iar construcția a început în 2017. În prezent, Rusia are patru submarine Yasen-M în serviciu activ, al cincilea se află în teste pe mare, „Uljanovsk” este al șaselea, iar un al șaptelea, „Murmansk”, este în construcție. Ce aduce nou clasa Yasen-M, din perspectiva operării Datele prezentate în articol indică o orientare spre eficiență și discreție, cu accent pe automatizare și reducerea echipajului: lungime: 130 metri (cu circa 9 metri mai scurt decât varianta Yasen inițială, de 139 metri); pescaj: aproximativ 9,4 metri; echipaj: 64 de persoane, pe fondul unui nivel ridicat de automatizare (comparativ cu circa 85–90 la clase rusești mai vechi; clasa americană Virginia are circa 135). În plus, sunt menționate optimizări ale electronicii și ale „camuflajului acustic” (măsuri de reducere a zgomotului pentru a fi mai greu de detectat). Rachetele hipersonice și rolul în Atlanticul de Nord Pe lângă rachetele de croazieră Kalibr și Oniks, cele mai noi unități Yasen-M ar urma să primească și rachete hipersonice Zircon. Potrivit „Armádní noviny”, al cincilea submarin Yasen-M și „Uljanovsk” sunt planificate să fie echipate cu aceste rachete. Misiunea principală indicată pentru submarinele Yasen-M este supravegherea Atlanticului de Nord și combaterea grupărilor navale ale adversarului, inclusiv formațiuni de portavioane. În marile occidentale, roluri comparabile sunt atribuite clasei americane Virginia și clasei britanice Astute; articolul notează că SUA au în prezent 26 de submarine din clasa Virginia în serviciu activ. În lipsa unor detalii suplimentare în sursă despre calendarul exact al echipării cu Zircon sau despre parametrii operaționali ai „Uljanovsk”, concluzia rămâne una de tendință: Rusia continuă să își extindă flota de submarine de atac, cu accent pe platforme mai greu de urmărit și cu armament modern, într-un teatru – Atlanticul de Nord – relevant direct pentru postura NATO. [...]
Danemarca a devansat aplicarea reformei și a trecut la serviciu militar obligatoriu de 11 luni , o schimbare cu impact operațional direct asupra modului în care își alimentează forțele armate cu personal și asupra capacității de a susține misiuni interne și externe, potrivit Antena 3 . Noul model a fost lansat oficial luni și este parte a unei reforme legale aprobate în 2024. În prima etapă, aproximativ 1.600 de recruți – toți voluntari și parte din al doilea contingent din acest an – au fost repartizați în centre militare, conform unui comunicat al armatei daneze. Cum se schimbă pregătirea și utilizarea recruților Serviciul are o durată totală de 11 luni, iar structura este gândită pentru a crește rapid disponibilitatea de personal pentru roluri operaționale: primele cinci luni sunt dedicate instruirii de bază; ulterior, recruții intră în serviciu operațional în cadrul armatei; în a doua parte a stagiului, pot fi detașați în Regatul Danemarcei (inclusiv Groenlanda), în misiunea NATO din Letonia sau integrați în Marină. În justificarea extinderii, armata daneză invocă un mediu de securitate mai volatil, iar șeful programului de recrutare, Kenneth Strom , susține că noul format permite folosirea recruților „în noi roluri” și sprijină formarea „unei forțe de luptă mai mari și mai rapide”. Ținta: mai mulți recruți anual și includerea femeilor Guvernul danez a propus în 2024 extinderea serviciului militar de la 4 la 11 luni, cu aplicare inițială din 2027, și obligativitatea și pentru femei, pe fondul schimbării situației de securitate din cauza războiului din Ucraina . Ulterior, data de implementare a fost devansată cu un an. Obiectivul pe termen mediu este creșterea numărului anual de recruți de la 4.500 la 6.500. În acest an, aproximativ o cincime dintre cei care au început serviciul sunt femei, potrivit armatei daneze. [...]
