Știri
Știri din categoria Apărare
Îmbunătățirea bruscă a preciziei rachetelor nord-coreene folosite de Rusia ridică miza apărării antiaeriene a Ucrainei și sugerează o modernizare accelerată a armamentului livrat de Phenian, potrivit Agerpres, care citează agenția japoneză Kyodo și oficiali ucraineni din sectorul apărării.
Un oficial al serviciului ucrainean de informații militare a declarat că marja de eroare față de punctul țintă, „de cel puțin un kilometru” în 2024, s-a redus până în aprilie 2026 la „numai 1-5 metri”. În primele utilizări, la începutul lui 2024, aceste rachete aveau o abatere de aproximativ 1-3 km, iar multe explodau în aer.
Potrivit informațiilor citate, rachetele a căror precizie ar fi fost îmbunătățită sunt:
Publicația notează că aceste rachete ar putea fi lansate rapid și pot zbura pe traiectorii neregulate, ceea ce complică interceptarea. Un expert militar citat indică drept posibilă explicație a modernizării perfecționarea sistemului de navigație inerțială (mecanismul care ghidează racheta către țintă pe baza senzorilor interni).
În total, Rusia ar fi lansat „cel puțin 100” de rachete KN-23 și KN-24 cu combustibil solid asupra unor ținte din Ucraina, atacuri soldate cu aproximativ 170 de morți și răniți, conform aceleiași surse.
Rusia și Coreea de Nord au semnat în 2024 un tratat de parteneriat strategic care prevede asistență militară reciprocă în caz de agresiune. În acest cadru, Phenianul ar fi furnizat Rusiei milioane de obuze și echipamente militare, inclusiv rachete balistice KN-23/24 și sisteme antitanc. Materialul mai menționează că circa 15.000 de soldați nord-coreeni ar fi participat la luptele pentru recucerirea teritoriului din provincia rusă Kursk, ocupat în august 2024 de trupele ucrainene.
Pe termen mai larg, cele mai recente analize citate indică faptul că o cooperare mai aprofundată în domeniul apărării între Rusia și Coreea de Nord ar putea deveni o amenințare serioasă pentru securitatea Asiei de Est, în condițiile în care Phenianul își continuă programele nuclear și de rachete. Rachetele balistice nord-coreene cu rază scurtă de acțiune pot acoperi toată Coreea de Sud și părți din Japonia, inclusiv baze militare americane.
Recomandate
Marea Britanie își testează rachete cu rază lungă fără componente americane, pentru a evita un posibil „veto” al Washingtonului asupra utilizării lor de către Ucraina , potrivit Meduza . Miza este operațională: Londra încearcă să livreze Kievului armament care să poată fi folosit fără a depinde de aprobări politice din SUA pentru lovituri în adâncimea teritoriului rus. Informația despre testele reușite este atribuită de Meduza publicației Financial Times . Un oficial britanic neidentificat a explicat, în discuția cu Financial Times, rațiunea proiectului: „Nu vrem ca permisiunea de a folosi armele să depindă de cum merg negocierile.” Ce se știe despre noile rachete și calendar Potrivit The Telegraph, rachetele ar avea: o ogivă de 250 de kilograme; o rază de acțiune de aproape 500 de kilometri. După teste suplimentare programate în acest an, rachetele ar urma să intre în producție de masă. Conform informațiilor din material, ele ar putea ajunge în dotarea Forțelor Armate ale Ucrainei spre finalul lui 2026. Context: de ce contează lipsa componentelor din SUA Marea Britanie a început să dezvolte propria rachetă pentru a sprijini Ucraina în 2024, pe fondul restricțiilor impuse de SUA, care se temeau de escaladare, privind lovituri în profunzimea teritoriului rus cu rachete Storm Shadow și ATACMS. În acest context, eliminarea componentelor americane din noul sistem ar reduce riscul ca utilizarea lui să fie condiționată de decizii politice la Washington. [...]
Myanmar ar putea face un salt operațional în forțele navale prin construirea primului său submarin de atac, cu sprijin nord-coreean , potrivit Focus . Informația se bazează pe imagini satelitare care „par să arate” începutul lucrărilor, însă fotografiile nu ar fi publice, ceea ce limitează verificarea independentă. Datele prezentate indică un submarin de circa 40 de metri, care ar urma să fie construit după modelul nord-coreean Sang-O, conform Military Watch Magazine . Aceeași informație despre caracterul nepublic al imaginilor este atribuită și publicației indiene Navbharat Times . De ce contează: trecerea de la platforme second-hand la capabilități de atac Myanmar ar avea deja două submarine, însă ambele sunt nave la mâna a doua și nu sunt submarine de atac. În acest context, un submarin de atac construit local ar reprezenta o schimbare de fond: nu doar o extindere a flotei, ci apariția unei capabilități navale cu utilizare ofensivă (de exemplu, lovire cu torpile sau minare), cu implicații directe pentru securitatea regională în apele de coastă. Ce ar însemna un design de tip Sang-O Potrivit informațiilor citate, submarinul ar fi similar clasei Sang-O, un tip de submarin diesel-electric de coastă. Acest tip de navă este descris ca fiind optimizat pentru zone litorale aglomerate și pentru operațiuni discrete aproape de țărm, inclusiv: lansarea de torpile sau plasarea de mine; apropiere „ascunsă” de zone de coastă; posibilitatea de a integra, în anumite configurații, celule de lansare pentru rachete de croazieră (menționată ca opțiune). Context: cooperare militară de durată și exporturi nord-coreene Materialul indică faptul că Myanmar ar fi achiziționat de-a lungul deceniilor echipamente militare din Coreea de Nord. În paralel, Coreea de Nord ar fi exportat încă din anii 1980 submarine și tehnologii asociate către alte state, inclusiv Iran, ceea ce sugerează existența unor canale și know-how pentru astfel de transferuri. În lipsa accesului public la imaginile satelitare invocate, amploarea proiectului și stadiul real al construcției rămân, deocamdată, incerte. [...]
Ucraina a comandat zeci de mii de roboți tereștri, dar pe front lipsesc „pachetele complete” – reparații, instruire, comunicații și piese standardizate, potrivit Focus . Mesajul militarilor este unul operațional: diversitatea mare de modele (UGV – vehicule terestre fără pilot) complică mentenanța și utilizarea, iar avantajul numeric se pierde dacă sistemele nu pot fi puse rapid în teren. Pe fondul extinderii accelerate a flotei de UGV-uri, soldații cer mai puține modele noi și mai multă capacitate de susținere: reparații, școlarizare, soluții de comunicații și piese de schimb compatibile între unități. Conform Business Insider (citat de publicație), mai mulți comandanți ucraineni spun că piața a ajuns „supraaglomerată” cu platforme diferite, în timp ce problema reală este lipsa unor „pachete de utilizare” complete. „Avem multe platforme, dar ne trebuie soluții” Andrij Kușniorov , comandant de pluton în Brigada 59 de asalt, spune că unitatea sa are deja numeroase vehicule terestre fără pilot, însă utilitatea lor depinde de integrarea cu restul elementelor: comunicații, instruire, modificări, reparații, mentenanță și evaluarea utilizării. El afirmă că, într-o etapă anterioară a războiului, unitatea a primit „40 sau 50” de modele diferite, din producție ucraineană și străină, iar doar unul ar fi fost imediat utilizabil fără adaptări; restul au necesitat modificări. Potrivit relatării, situația s-a schimbat puțin până astăzi. Producție în creștere, dar costuri ascunse în exploatare Deși la începutul invaziei ruse (acum patru ani, potrivit textului) puține companii ucrainene produceau astfel de sisteme, șeful platformei de inovație susținute de stat Brave1, Andrij Hîțeniuk, indică acum o industrie mult mai largă: aproape 300 de companii ar produce circa 550 de tipuri de UGV-uri. Publicația notează și câteva repere de volum și cost: unele modele ar costa „în jur de 2.000 de dolari” (aprox. 9.200 lei), potrivit soldaților; în prima jumătate a lui 2026, Ucraina a comandat 25.000 de astfel de vehicule, dublu față de 2025; până la finalul anului, industria ar urma să producă 50.000 de unități. UGV-urile sunt folosite pentru transport, evacuarea răniților și deminare, iar miza este reducerea expunerii oamenilor într-un spațiu de luptă tot mai supravegheat de drone, ceea ce face aprovizionarea mult mai riscantă. Standardizarea, cerința care poate decide eficiența în teren Un comandant al unei unități UGV din Regimentul 21 „Kraken ” spune, tot potrivit Business Insider, că modelele noi nu trebuie ignorate, însă prioritatea ar trebui să fie dezvoltarea celor existente și standardizarea pieselor și modulelor. Argumentul este pragmatic: standardizarea ar reduce timpul de achiziție și reparații, ar accelera instruirea și ar permite unităților din același sector de front să se ajute mai rapid, inclusiv prin reparații în teren atunci când există deja piese compatibile la îndemână. În esență, semnalul din linia întâi este că achiziția masivă de platforme nu rezolvă singură problema: fără logistică, mentenanță, instruire și interoperabilitate, „ieftin” la cumpărare poate deveni scump în utilizare – prin timpi morți și capacitate redusă de operare. [...]
Marea Britanie accelerează dezvoltarea unor rachete cu rază lungă, mai ieftine și fără componente sau date din SUA, pentru a reduce dependența operațională a Ucrainei și a crește ritmul de livrare pe front, potrivit Kyiv Post . Inițiativa, numită „Project Brakestop”, a fost lansată la finalul lui 2024 de Ministerul britanic al Apărării și rulează „în regim accelerat”, cu obiectivul de a pune noile muniții în utilizare în decurs de un an. Proiectul urmărește explicit eliminarea componentelor americane și a datelor de navigație furnizate de SUA, pentru a asigura „independență operațională completă” și pentru a limita riscurile asociate unor eventuale restricții de utilizare. Ce se dezvoltă și care este ținta de cost Trei companii – MBDA , MGI Engineering și Rotron Aerospace – lucrează la trei sisteme concurente, iar testele ar urma să aibă loc în Marea Britanie și Ucraina „în lunile următoare”. Conform informațiilor din articol, rachetele sunt proiectate să: transporte un focos de cel puțin 225 kg; lovească ținte la peste 500 km; fie mai puțin precise decât rachetele anglo-franceze Storm Shadow , dar la un cost mai mic. Prețul-țintă este de aproximativ 400.000 lire sterline pe unitate (aprox. 2,4 milioane lei), sumă care exclude focosul. În articol se menționează și echivalentul de 529.320 dolari (aprox. 2,4 milioane lei). Capacitatea de producție și opțiunile de vânzare Companiile implicate susțin că pot ajunge la o producție de cel puțin 40 de unități pe lună, în trei-patru luni de la primirea unei comenzi. Dacă nu obțin contractul principal al apărării britanice, ele ar urma să încerce să vândă direct Ucrainei sau altor state europene. Context: pachetul de sprijin și tensiunile maritime Dezvoltarea noilor rachete se suprapune cu extinderea sprijinului militar britanic pentru Ucraina. La reuniunea miniștrilor apărării din NATO, la Bruxelles, Regatul Unit a anunțat un pachet de 752 milioane lire sterline (aprox. 4,5 miliarde lei), finanțat printr-un împrumut ERA („Extraordinary Revenue Acceleration”) de 2,26 miliarde lire sterline (aprox. 13,5 miliarde lei). Pachetul include, între altele, 150.000 de drone, peste 350 de rachete de apărare antiaeriană, rachete LMM și sisteme radar, cu livrări estimate până la finalul lui 2026. În paralel, articolul notează o serie de incidente maritime în apropierea apelor britanice, inclusiv devierea pentru inspecție a unui petrolier din „flota din umbră” sancționată și un incident în Canalul Mânecii în care o fregată rusă ar fi tras focuri de avertisment către un iaht civil sub pavilion britanic. [...]
O firmă chineză a prezentat o armă laser portabilă anti-dronă, gândită pentru utilizare la nivel de infanterie , un pas care poate schimba practic modul în care unitățile din teren își apără pozițiile fără sisteme montate pe vehicule, potrivit Interesting Engineering . Harbin Xinguang Optic-Electronics Technology , furnizor chinez din domeniul apărării, a dezvăluit sistemul la Defence Information Equipment and Technology Exhibition 2026 , organizat la Beijing. Arma face parte din familia „Lijian” (tradus aproximativ „săbii ascuțite”) și este descrisă ca un sistem de energie dirijată (adică un fascicul concentrat care transferă energie către țintă) pentru neutralizarea dronelor. Ce aduce nou: dimensiunea și greutatea, nu neapărat raza Publicația notează că versiunile mai mari din gama Lijian ar putea doborî drone la distanțe de până la 3.900 de picioare (aprox. 1.200 metri), însă varianta miniaturizată „nu poate atinge acele distanțe”. Miza rămâne portabilitatea: sistemul ar fi suficient de compact pentru a fi manevrat de un singur soldat. Sunt menționate două repere de greutate, pe baza unor „rapoarte” citate de articol: Lijian II: aproximativ 66 livre (aprox. 30 kg); Lijian III: aproximativ 55 livre (aprox. 25 kg). Cum ar funcționa în teren și care sunt limitele Principiul de operare descris este focalizarea fasciculului laser pe dronă pentru a „arde” cabluri, a deteriora senzori și camere sau a supraîncălzi acumulatorii, astfel încât o componentă critică să cedeze și drona să cadă. Într-un scenariu de utilizare, sistemul ar include un rucsac cu baterii și sisteme de răcire, iar platforma ar urmări și ținti dronele „vizual sau cu optică”. Totuși, articolul subliniază că nu au fost făcute publice detalii tehnice despre putere; ca ordin de mărime, armele laser „de obicei” ar necesita între 20 și 50 kW. Apare și o afirmație neconfirmată public despre răcire: ar exista informații care susțin că sistemul se poate răci în „sub 5 secunde”, însă fără explicații despre cum a fost obținut acest rezultat. Materialul trece și prin limitările operaționale tipice pentru lasere: eficiența scade în ploaie, ceață, fum sau praf (care pot dispersa fasciculul), este necesară „linie de vizare” (fără obstacole precum clădiri, dealuri, copaci), iar fasciculul trebuie menținut pe țintă o perioadă pentru a produce efecte, spre deosebire de armele balistice care lovesc instantaneu. Rămâne neclar și cum ar gestiona un astfel de sistem atacuri de tip „roi” (mai multe drone simultan). De ce contează pentru apărare Dacă se confirmă în practică fiabilitatea și performanțele, conceptul mută apărarea anti-dronă mai aproape de nivelul tactic al infanteriei: o capabilitate care, în mod tradițional, a fost asociată cu echipamente mai voluminoase, montate pe vehicule sau în poziții fixe. În acest punct, însă, o parte din parametrii esențiali (putere, autonomie, performanță în condiții meteo dificile) rămân nepublici. [...]
KNDS mizează pe turele fără echipaj și „echipe” cu drone pentru a reduce riscul și costurile de tranziție către viitorul tanc european , printr-un concept care folosește un șasiu deja matur (Leopard 2A8) și adaugă capabilități noi, cu implementare vizată în anii 2030, potrivit Interesting Engineering . Grupul franco-german KNDS (Krauss-Maffei Wegmann și Nexter) a prezentat la Eurosatory 2026 un nou concept de tanc principal de luptă (MBT) numit CAPINT („Intermediate Capability”). Publicația notează că KNDS reunește companiile din spatele Leopard 2 și Leclerc și indică pentru 2025 un venit de 4,4 miliarde euro (aprox. 22,4 miliarde lei) și un portofoliu de comenzi de 33,1 miliarde euro (aprox. 168,8 miliarde lei). De ce contează: o „capabilitate intermediară” până la MGCS Conform articolului, CAPINT este gândit ca soluție de tranziție pentru Franța, în contextul întârzierilor programului Main Ground Combat System (MGCS). Ideea este ca, în loc să se aștepte până în 2040, un astfel de tanc să poată fi disponibil pentru desfășurare în anii 2030. Alegerea unui șasiu de Leopard 2A8 este prezentată ca o decizie cu impact operațional și logistic: mobilitate și protecție „dovedite”, utilizarea lanțului logistic existent și risc de dezvoltare mai redus. Ce aduce nou: turelă fără echipaj și integrare cu drone Elementul central este o turelă fără echipaj, operată de la distanță, astfel încât echipajul să rămână protejat în corpul tancului. În această arhitectură, turela poate fi mai mică și mai ușoară, fără a elimina însă puterea de foc. Potrivit sursei, tancul ar urma să fie echipat cu un tun KNDS ASCALON de 120 mm cu țeavă lisă și încărcător automat, compatibil cu muniția standard NATO. KNDS susține că turela ar permite, la nevoie, trecerea la calibre mai mari fără reproiectarea completă a ansamblului. Un „detaliu” cu implicații directe în modul de luptă este integrarea cu vehicule robotizate și drone, într-o echipă mixtă om–mașină. În acest scenariu, tancul ar funcționa ca platformă blindată de comandă. Publicația precizează că nu au fost oferite multe detalii, dar menționează posibilitatea folosirii dronelor de recunoaștere și a unor sisteme anti-dronă, inclusiv combinații de mijloace „hard kill” (interceptare/distrugere) și „soft kill” (bruiaj/înșelare), precum și drone interceptoare lansate din tuburi. Context tehnic: propulsie clasică, cu opțiune de electrificare parțială CAPINT ar folosi un motor diesel de 1.500 CP (aprox. 1.119 kW), în aceeași clasă de putere cu tancurile occidentale actuale. Articolul mai menționează posibilitatea suplimentării cu pachete de baterii și un tren de rulare electric asociat, pentru reducerea semnăturii în infraroșu și a celei acustice. Separat, KNDS a prezentat și o evoluție a studiului Leopard 2 A-RC 3.0, finanțat integral de companie, cu turelă telecomandată și echipaj de trei persoane. Conceptul ar putea integra calibre de 120 mm, 130 mm și 140 mm și include armament secundar avansat pentru a contracara amenințarea roiurilor de drone, potrivit aceleiași surse. [...]
