România explorează sistemul Ghepard pentru apărarea împotriva dronelor - O alternativă mai ieftină și eficientă comparativ cu rachetele Patriot

Costurile ridicate ale interceptării dronelor cu avioane și rachete scumpe împing discuția spre soluții mai ieftine , precum sisteme antiaeriene de rază scurtă și mijlocie, după incidentele în care fragmente de drone au căzut la Galați și Tulcea, potrivit Adevărul . În contextul în care o oră de zbor pentru un F-16 costă cel puțin 30.000 de euro, iar eficiența împotriva dronelor nu este garantată, tema devine una de alocare realistă a resurselor pentru apărarea aeriană. Duminică, 25 aprilie, o dronă a căzut în județul Galați și a lovit un stâlp și o anexă gospodărească, iar o altă dronă a fost găsită în Tulcea. Pe fondul panicii și al criticilor din spațiul public, Ministerul Apărării a explicat de ce aeronavele ridicate nu au doborât țintele: deși piloții au avut autorizare să angajeze, ținta s-a aflat permanent deasupra teritoriului ucrainean, ceea ce a făcut imposibilă deschiderea focului. Detaliile poziției MApN sunt prezentate într-un material separat al publicației, Adevărul . De ce Patriot și avioanele nu sunt „răspunsul standard” la drone Generalul (r) Dan Grecu , președintele Asociației Ofițerilor Români în Rezervă, argumentează că soluția avioanelor nu este 100% eficientă și că, în incidentele de până acum, nicio dronă rusească nu a fost lovită de Forțele Aeriene Române sau de aliați, în condițiile descrise în articol. În paralel, comparația de costuri arată de ce folosirea interceptoarelor scumpe devine greu de susținut pe termen lung în fața dronelor ieftine și numeroase: un sistem Patriot „se apropie de un miliard de dolari” (aprox. 4,6 miliarde lei); o rachetă Patriot costă „circa un milion de dolari” (aprox. 4,6 milioane lei); o dronă de tip Geran-2 ar costa, potrivit articolului, între 15.000 și 30.000 de euro (aprox. 75.000–150.000 lei). În acest context, generalul Grecu spune că nu crede că rachetele Patriot sau avioanele pot rezolva întotdeauna astfel de situații, inclusiv din cauza costurilor și a limitelor de producție și stocuri de muniție. Alternativele mai ieftine invocate: SHORAD și „Ghepard” În opinia generalului, există opțiuni mai potrivite pentru ținte de tip dronă, cu eficiență dovedită inclusiv în Ucraina: mitraliere; sisteme SHORAD (apărare antiaeriană cu rază scurtă); sisteme „Ghepard ”, folosite contra dronelor. Totuși, el avertizează că nu există armă care să garanteze 100% lovirea și doborârea unei drone, iar o apărare „perfectă” este imposibilă din motive practice. Limita operațională: nu poți acoperi „fiecare centimetru” de teritoriu Un punct central al analizei este constrângerea de densitate: nicio țară nu are suficiente sisteme antiaeriene și antidronă pentru a proteja integral teritoriul. Generalul Grecu rezumă problema în termeni logistici, arătând că nu poți „împânzi” zone întinse, precum Dunărea, cu sisteme și echipe de tragere. Aceeași logică este folosită pentru a explica de ce nici Ucraina, nici SUA și aliații lor din Orientul Mijlociu nu reușesc să oprească toate atacurile cu drone atunci când sunt lansate în număr foarte mare: „supraaglomerarea” apărării face imposibilă interceptarea completă, chiar dacă randamentul poate fi îmbunătățit. În final, articolul notează și contextul presiunii pe stocurile de interceptoare, pe fondul utilizării intense în mai multe teatre, cu efecte asupra ritmului de refacere a muniției și asupra livrărilor către aliați. România, subliniază publicația, nu a fost o țintă pentru dronele lansate de Rusia, dar incidentele repetate mențin subiectul pe agenda de securitate și buget. [...]