Știri
Știri din categoria Apărare

Coreea de Sud vizează un parteneriat „2.0” cu NATO pentru producția de armament , mizând pe extinderea cooperării dincolo de schimburi comerciale către cercetare comună, producție și operarea sistemelor de arme, potrivit G4Media . Miza este una operațională: creșterea capacității de producție și accelerarea accesului la tehnologii de vârf într-un context în care statele NATO caută să își consolideze industria de apărare. Președintele sud-coreean Lee Jae Myung a spus că țara sa speră să își extindă cooperarea cu aliații NATO în cercetare și dezvoltare, inclusiv în tehnologii avansate, și în producția de sisteme de armament, conform Reuters, citată de Agerpres. Ce ar însemna „industria de apărare 2.0” Lee a pledat pentru modernizarea cooperării actuale cu NATO la un „parteneriat în industria de apărare 2.0”, care ar include, pe lângă schimburi de arme: cercetare comună; producție comună; operarea sistemelor de arme. În logica prezentată de liderul de la Seul, combinația dintre „capacitatea stabilă de producție” și „tehnologiile verificate” ale Coreei de Sud, pe de o parte, și experiența NATO, pe de altă parte, ar putea crește „semnificativ” capabilitățile de apărare ale ambelor părți. Contextul declarațiilor și mesajul către aliați Declarațiile au fost făcute la Forumul industriei de apărare organizat în marja summitului NATO, desfășurat la Ankara, capitala Turciei. Președintele sud-coreean a susținut că țara sa este „un partener de încredere” pentru membrii NATO. Articolul nu oferă detalii despre proiecte concrete, calendare sau acorduri în negociere; rămâne, deocamdată, la nivelul unei intenții politice de extindere a cooperării către producție și dezvoltare tehnologică în domeniul apărării. [...]

România intră în coaliții NATO de achiziții pentru rachete NSM și JSM, mizând pe acces mai rapid la capabilități și pe mentenanță pe termen lung , potrivit News , care relatează declarațiile șefului Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad , la Ankara. Generalul Vlad spune că România are nevoie „imediată” de capacități moderne de lovire precisă, atât împotriva țintelor navale, cât și a celor terestre, dar și de parteneriate „solide” care să asigure dezvoltarea, achiziția și mentenanța acestor sisteme pe termen lung. În acest context, el invocă lecțiile războiului din Ucraina, unde tehnologia evoluează rapid, iar armatele trebuie să se adapteze în același ritm. Ce înseamnă pasul de la Ankara, în termeni operaționali În cadrul Summitului NATO de la Ankara, România a semnat documente de aderare la coalițiile de achiziții ale Alianței, inclusiv pentru: Naval Strike Missile (NSM) și Joint Strike Missile (JSM), alături de Statele Unite, Marea Britanie și Norvegia. Potrivit generalului, decizia răspunde „direct” provocărilor de securitate din regiunea Mării Negre. Mesajul central: cooperarea în NATO ar trebui să aducă acces mai rapid la capabilități, lanțuri de aprovizionare mai reziliente și o capacitate mai bună de a acționa împreună cu aliații. De ce contează: de la investiții la livrări și mentenanță Generalul Vlad leagă explicit investițiile de necesitatea transformării rapide în „echipamente, muniții și capacități de producție”. În logica prezentată, parteneriatele nu sunt doar pentru cumpărare, ci și pentru susținerea pe termen lung a sistemelor (mentenanță), un punct critic pentru disponibilitatea operațională. „Pentru România, această nevoie este imediată.” Apărarea antidronă, testată în exercițiul EASTERN PHOENIX Pe lângă lovirea la distanță, șeful Armatei indică drept prioritate dezvoltarea unei apărări „stratificate” împotriva dronelor, bazată pe detectare, urmărire, bruiaj și neutralizare. El afirmă că o astfel de abordare a fost testată în exercițiul EASTERN PHOENIX, desfășurat în aprilie la Capu Midia, unde Armata României a integrat mai multe sisteme într-o arhitectură complexă de apărare antidronă, adaptată realităților din regiunea Mării Negre. În evaluarea sa, deciziile de la Ankara sunt un pas important, însă „valoarea” lor va fi dată de viteza cu care se transformă în capabilități reale și sustenabile, ajustate permanent la evoluția amenințărilor. [...]