Știri
Știri din categoria Apărare
Opt aliați NATO au lansat HALO, un proiect care urmărește să trateze sateliții militari ca infrastructură comună de operare, prin conectarea flotelor naționale într-o „mega-constelație” rețelizată pentru comunicații și urmărirea rachetelor, potrivit The Next Web. Inițiativa a fost anunțată la NATO Summit Defence Industry Forum, organizat la Ankara, și îi include pe Canada, Danemarca, Finlanda, Germania, Țările de Jos, Norvegia, Suedia și Türkiye.
HALO (Hybrid Alliance Layered Operations in Space) este gândit să depășească limitele de cost și acoperire ale flotelor satelitare operate de o singură țară, prin integrarea sateliților suverani — deținuți și operați la nivel național — într-o rețea comună. Miza operațională este ca Alianța să poată folosi aceste resurse „ca și cum” ar fi o singură flotă, fără ca vreun stat să-și cedeze controlul asupra propriilor active spațiale, ceea ce face proiectul mai ușor de acceptat politic, dar mai dificil de implementat tehnic.
Arhitectura propusă păstrează proprietatea și controlul la nivel național, însă urmărește interoperabilitatea la nivel de Alianță pentru:
Această abordare mută accentul de la „colecții de sateliți naționali” la o infrastructură comună de apărare, în care conectivitatea și compatibilitatea devin la fel de importante ca numărul de sateliți.
În același context, forumul de la Ankara a adus și alte decizii care indică accelerarea programelor spațiale multinaționale în NATO:
Seria de anunțuri arată că spațiul a trecut rapid de la rol de sprijin la un pilon central în planificarea apărării NATO: HALO pentru rețelizarea sateliților, APSS pentru supraveghere, STARLIFT pentru acces la lansări și misiuni de securitate cibernetică pentru protejarea navelor spațiale. Testul următor, potrivit publicației, va fi dacă voința politică de a integra active suverane în rețele comune rezistă presiunii bugetelor naționale de apărare și calendarului de achiziții.
Recomandate
România își leagă răspunsul la incidentul GAS LISBON de cooperarea cu NATO și UE pentru întărirea apărării și a securității în Marea Neagră, pe fondul riscurilor de securitate maritimă evidențiate de avarierea navei comerciale, potrivit news.ro . Ministrul interimar de Externe, Oana Țoiu , a spus marți seară, la Euronews, că România va continua colaborarea în „formatele internaționale” – NATO și Uniunea Europeană – pentru a crește capacitatea de apărare, capacitatea de analiză a informațiilor și pentru a proteja securitatea la Marea Neagră. În același context, ea a menționat cooperarea cu Germania și Franța, pe care le-a descris drept aliați care au susținut menținerea securității la Marea Neagră pe agenda UE. „Ce am făcut şi vom continua să facem este să ne asigurăm în formatele internaţionale, vorbim de NATO, Uniunea Europeană, colaborarea cu celelalte ţări, că reuşim împreună să putem să creştem capacitatea de apărare, capacitatea de analiză a informaţiilor şi să protejăm securitatea la Marea Neagră.” Schimb de practici cu țările baltice, după modelul Mării Baltice Oana Țoiu a mai afirmat că, împreună cu ceilalți miniștri europeni de Externe, a decis asigurarea unui schimb de bune practici și de expertiză între echipele care lucrează pentru securitatea la Marea Neagră și cele din țările baltice. Potrivit ministrului, țările baltice au început mai devreme colaborarea internațională pentru securitatea maritimă și au integrat echipele diplomatice și de securitate astfel încât să funcționeze ca o singură echipă pentru protejarea Mării Baltice, model pe care România încearcă să îl aplice, „în măsura în care e posibil”, și la Marea Neagră. Incidentul GAS LISBON: avarii majore și incendiu, cu echipaj evacuat Incidentul invocat de ministru a implicat nava comercială GAS LISBON, un tanc petrolier de tip LPG (gaz petrolier lichefiat) sub pavilion liberian. Nava se afla la aproximativ 20 de mile marine (aprox. 37 km) sud-est de localitatea Sfântu Gheorghe când a suferit avarii majore, iar la bord a izbucnit un incendiu. Sindicatul Liber al Navigatorilor a afirmat marți după-amiază că nava ar fi fost lovită de două rachete, însă informația este prezentată ca afirmație a sindicatului, fără o confirmare în același material. GAS LISBON plecase din portul Alexandria (Egipt) și se îndrepta către Reni (Ucraina), fiind în tranzit în Zona Economică Exclusivă a României. La bord se aflau peste 3.790 de tone de propan și un echipaj de 17 persoane. Toți membrii echipajului au fost evacuați și recuperați în siguranță, iar trei marinari răniți au fost transportați la Spitalul Județean Tulcea. [...]
Șeful armatei ucrainene respinge ruptura cu Ministerul Apărării, pe fondul presiunii publice pentru schimbări la vârf , într-un moment în care Kievul încearcă să țină sub control atât frontul, cât și tensiunile interne din sistemul de apărare, potrivit HotNews . Oleksandr Sîrskîi a negat public informațiile despre un conflict cu fostul ministru al Apărării, Mihailo Fedorov, susținând că discuțiile și dezacordurile dintre instituții sunt normale „în timpul unui război major”, relatează The Kyiv Independent. Reacția vine la câteva zile după ce președintele Volodimir Zelenski l-a înlăturat pe Fedorov, într-o remaniere amplă care a inclus demisia întregului cabinet condus de Iulia Sviridenko. Miza este una operațională: în spațiul public, demiterea lui Fedorov a fost legată de presupuse divergențe „ireconciliabile” cu șeful armatei, iar protestele de la Kiev au cerut inclusiv demisia lui Sîrskîi. Potrivit unei persoane familiarizate cu situația, citată de publicația de la Kiev, Zelenski analizează acum și o posibilă demitere a comandantului-șef , o decizie așteptată „în curând”, posibil în câteva zile. „Războiul se câștigă prin muncă, nu prin dramă publică” Într-un text de opinie publicat pe 20 iulie în revista Militarnyi, Sîrskîi a criticat politizarea subiectelor militare și reducerea lor la „sloganuri”, argumentând că teme precum contractele, achizițiile și mobilizarea sunt mai complicate decât dezbaterile din mediul online. „Reducerea acestui război la o confruntare între două persoane este cel mai mare serviciu pe care îl putem face inamicului”, a scris Sîrskîi. Generalul a insistat că relația cu Fedorov a fost una profesională, chiar dacă au existat poziții diferite, și a avertizat că împărțirea societății în „tabere” slăbește capacitatea de decizie într-un domeniu în care miza este viața oamenilor. Disputele de fond: drone, achiziții și contracte Sîrskîi a respins acuzațiile că s-ar fi opus creșterii rolului dronelor, afirmând că el a inițiat crearea Forțelor de Sisteme Fără Pilot ale Ucrainei și l-a recomandat personal pe comandantul acestora, Robert „Magyar” Brovdi. În același timp, a susținut că eficiența dronelor depinde de un pachet mai larg de capabilități și echipamente, de la artilerie și apărare aeriană la război electronic. Pe zona de personal, șeful armatei a criticat reformele recente ale contractelor militare inițiate de Fedorov, spunând că aproximativ 2.000 de militari au semnat noile contracte, deși acestea au fost introduse cu mai bine de o lună în urmă, și avertizând că unii soldați și-au pierdut motivația după ce se așteptau la condiții diferite. În plus, Sîrskîi a contestat ideea că bugetul de salarii ar fi putut fi „redistribuit” către achiziția de drone, afirmând că salariile militarilor „nu constituie o rezervă pentru redistribuire”. Mesaj către politic: „Nu sunt în război cu ministerul” În intervenția sa, Sîrskîi a încercat să închidă disputa instituțională și să transmită că armata va coopera cu orice ministru numit de stat, subliniind că ținta este Rusia, nu conducerea civilă a apărării. „Nu sunt în război cu ministerul. Sunt în război cu Rusia”, a spus Sîrskîi, adăugând: „Meseria mea este războiul. (…) Asta fac și voi continua să fac.” Contextul rămâne însă tensionat: HotNews notează că deciziile recente ale lui Zelenski au atras critici din partea parlamentarilor, veteranilor și opiniei publice, inclusiv pe fondul temerilor că demiterea lui Fedorov ar putea submina reformele din Ministerul Apărării și ar amplifica îngrijorările privind conducerea militară. [...]
Canada intră ca observator în programul GCAP, iar miza imediată este extinderea lanțurilor de aprovizionare și a bazei industriale pentru un avion de luptă de generația a șasea , într-un proiect pe care Marea Britanie îl leagă explicit de reindustrializare și de capacitatea de producție, potrivit Politico . Marea Britanie, Japonia și Italia au anunțat marți că aduc Canada în Global Combat Air Programme (GCAP) ca „națiune observator”, cu obiectivul de a pune în serviciu un avion de luptă de generația a șasea până în 2035. Decizia este prezentată ca un pas pentru întărirea lanțurilor de aprovizionare ale „puterilor medii” și este prima mișcare majoră a noului ministru britanic al apărării, Wes Streeting , numit în funcție luni seară de premierul Andy Burnham. Din perspectiva Londrei, proiectul are o componentă industrială pronunțată. Streeting a legat GCAP de „reindustrializare” și de refacerea capacității de producție, argumentând că astfel forțele armate pot primi echipamentele necesare, iar investițiile pot susține locuri de muncă în comunități din întreaga țară. Burnham a spus, la rândul său, că „reindustrializarea Marii Britanii” va fi un obiectiv central și că investițiile în apărare ar urma să fie folosite pentru a „transforma viețile oamenilor”. În plan financiar, guvernul britanic a alocat 8,6 miliarde lire sterline pentru avion în următorii patru ani, prin planul său de investiții în apărare. Politico notează că programul susține deja 4.500 de locuri de muncă în Regatul Unit, în circa 600 de firme din lanțul de aprovizionare. Ce primește Canada și ce nu primește, deocamdată Ca primă țară observator în GCAP, Canada ar urma să obțină „acces direct” și „acces privilegiat” la program, inclusiv la dezvoltarea capabilităților, colaborare industrială și planuri de livrare pe termen lung, potrivit lui Streeting. Totuși, ministrul britanic a precizat ulterior că nu există „niciun angajament” ca Ottawa să cumpere avionul. În același timp, statutul de observator este prezentat ca o cale pentru discuții privind contribuția bazei canadiene de aerospațial și producție la proiect. Ministrul canadian al apărării, David McGuinty, a spus că sectorul aerospațial și de apărare al Canadei este „gata să ajute” și că acest statut va permite o înțelegere mai bună a capabilităților de generație următoare și o colaborare industrială mai strânsă. Contextul strategic invocat de parteneri Italia a descris proiectul drept „o investiție în tehnologii care încă nu există”, iar Japonia a argumentat că poziția geografică a Canadei între Indo-Pacific și spațiul euro-atlantic evidențiază caracterul „inseparabil” al securității dintre cele două regiuni. [...]
Aproape 100 de militari americani au fost răniți în două săptămâni , un salt care indică presiune operațională crescută asupra bazelor SUA din Orientul Mijlociu, potrivit news.ro . Pentagonul spune că rănirile au fost înregistrate după 7 iulie, pe fondul intensificării atacurilor iraniene asupra instalațiilor militare americane din regiune, după eșecul negocierilor de încetare a conflictului. Sean Parnell, purtător de cuvânt al Pentagonului, a transmis pe rețelele sociale că „aproape 100 de militari se consideră că au fost afectați fizic”, iar 96% dintre ei au revenit la datorie. El a precizat că „marea majoritate” a rănilor au fost contuzii ușoare. Bilanțul oficial, actualizat cu întârziere, rămâne sub semnul întrebării Parnell a mai spus că date suplimentare urmau să fie publicate într-o bază de date online a Pentagonului, care nu fusese actualizată „timp de câteva zile, dacă nu chiar săptămâni”. Aceasta indica anterior 14 militari morți și 427 răniți de la începutul războiului, pe 28 februarie. Luni seara, baza de date a fost actualizată la 18 militari morți și 447 răniți de la debutul conflictului, însă The Washington Post notează că nu este clar dacă aceste bilanțuri includ toate situațiile recente. Atacuri în Iordania, Irak, Kuweit și Bahrain Dezvăluirea privind numărul răniților a venit în contextul în care armata SUA i-a identificat pe doi militari uciși într-un atac de vineri seara în Iordania: soldatul Isabella Gonzales (19 ani) și locotenentul Tyler James Feehan (25 de ani). În noaptea de vineri spre sâmbătă, un atac asupra bazei aeriene Muwaffaq Salti din Iordania a dus la moartea a trei soldați americani (unul neidentificat) și la rănirea altora. Un alt militar american a murit sâmbătă în Irak, ceea ce ar ridica totalul la 18. În paralel, Garda Revoluției Islamice din Iran (IRGC) a revendicat lovituri asupra unor obiective militare americane din Kuweit și Bahrain, informație preluată de mass-media de stat iraniană. Agenția semioficială Tasnim, asociată cu IRGC, a relatat că au fost vizate inclusiv baza aeriană Ali Al-Salem și Camp Arifjan din Kuweit, respectiv instalații ale dronelor americane din portul Salman și baza aeriană Sakhir din Bahrain. Forțele de apărare din Bahrain au confirmat că au interceptat luni mai multe valuri de atacuri aeriene. Ce spune un oficial militar despre volumul atacurilor și eficiența apărării Un oficial militar familiarizat cu situația a declarat că, de la începutul operațiunilor din 28 februarie, Iranul ar fi lansat aproximativ 8.500 de drone și rachete către ținte din regiune, iar circa 100 ar fi trecut de sistemele de apărare aeriană ale SUA și ale partenerilor regionali. În acest context, unii oficiali și experți au exprimat îngrijorări privind nivelul de protecție al instalațiilor americane din Orientul Mijlociu. Represalii americane și riscuri de extindere a conflictului Armata SUA a lansat luni seara un nou val de atacuri de represalii împotriva Iranului, a zecea zi consecutivă de astfel de acțiuni, la ordinul președintelui Donald Trump. Potrivit unui comunicat al Comandamentului Central al SUA , loviturile sunt menite să slăbească capacitățile militare iraniene folosite pentru atacarea navelor comerciale în Strâmtoarea Ormuz. Separat, rebelii houthi din Yemen , susținuți de Iran, au anunțat blocarea transporturilor de petrol ale Arabiei Saudite prin Strâmtoarea Bab el-Mandeb din Marea Roșie, închizând una dintre puținele alternative viabile din Golf la Strâmtoarea Ormuz pentru exporturile de petrol. Pentru context suplimentar, news.ro a publicat și un material despre a zecea noapte consecutivă de atacuri ale SUA asupra Iranului , respectiv despre anunțul houthi privind un blocaj naval asupra Arabiei Saudite . [...]
Trimiterea la sol a noului Air Force One primit din Qatar arată limitele operaționale ale unei soluții „de avarie” : experții citați de HotNews spun că aeronava a intrat în serviciu cu un nivel de protecție mai redus decât flota standard, iar o lună de modernizări ar putea să nu fie suficientă pentru îmbunătățiri semnificative ale apărării. Donald Trump a declarat duminică faptul că Boeing-ul 747, care a început să-l transporte de la 1 iulie, va fi trimis în curând pentru a fi „echipat la maximum” cu noi capacități, un proces care ar urma să dureze aproximativ o lună. Nivelul de pregătire al avionului a fost pus sub semnul întrebării după ce Trump a trecut brusc la modelul mai vechi de Air Force One pentru etapa vizitei din Turcia către Regatul Unit, pe 8 iulie, pe fondul escaladării tensiunilor cu Iranul. Aeronava este un Boeing 747 oferit Statelor Unite de Qatar anul trecut și modernizat de contractorul din apărare L3Harris Technologies , fiind gândită ca înlocuitor temporar în condițiile întârzierilor mari ale programului Boeing pentru noile avioane Air Force One. Ce lipsește față de „standardul” Air Force One și ce se poate face într-o lună Douglas Birkey, director executiv al Institutului Mitchell pentru Studii Aerospațiale, afirmă că flota standard Air Force One are sisteme sofisticate de protecție, inclusiv sisteme antirachetă, însă Casa Albă ar fi acceptat un nivel mai redus de protecție pentru avionul din Qatar, pentru a-l pune în zbor cât mai repede. În evaluarea lui, aeronava ar fi fost configurată pentru medii cu amenințări „neutre sau de nivel redus”, iar acum se lucrează la adăugarea unor sisteme suplimentare. Birkey spune că, dacă termenul este într-adevăr de o lună, modernizările ar fi probabil limitate la sisteme „non-cinetice” (adică fără interceptare fizică), precum: bruiaj electronic; dispozitive „de orbire” cu infraroșu, menite să deruteze rachetele cu senzori termici; posibil „chaff” (benzi metalice minuscule eliberate pentru a dispersa semnalele radar și a devia munițiile ghidate prin radar). În același timp, Birkey avertizează că rachetele ghidate prin infraroșu au devenit o preocupare tot mai mare, fiind mai greu de detectat decât amenințările ghidate prin radar și „pot apărea, într-un fel, de nicăieri”. Mark Cancian, consilier principal la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale , susține la rândul său că „nu prea multe se pot face într-o lună”, iar lucrările s-ar putea limita la actualizări de software sau la adăugiri precum rachete de semnalizare ori „chaff”. Reacția oficială și miza politică Forțele Aeriene americane nu au comentat. Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, a declarat luni: „Noul Air Force One este perfect sigur pentru deplasările președintelui, dar va beneficia de modernizări și îmbunătățiri suplimentare în toamnă, care vor dura aproximativ o lună. În acest interval, președintele va zbura cu vechiul Air Force One.” Cancian leagă schimbarea aeronavei în Turcia de informații actualizate despre amenințările din partea Iranului, care ar fi ridicat nivelul de risc peste ceea ce avionul oferit de Qatar putea gestiona în acel moment. Pe plan intern, democrații au criticat viteza cu care aeronava a fost introdusă în serviciu și cer verificări. Senatoarea Jeanne Shaheen a spus, la Salonul Aeronautic de la Farnborough, că legislativul trebuie să examineze siguranța avionului, afirmând că „știa” despre existența unor probleme de securitate „încă de la început”. [...]
Lockheed Martin încearcă să reducă semnificativ costul interceptării dronelor cu o nouă rachetă pentru Patriot , într-un context în care armatele își epuizează stocurile și caută muniție mai ieftină pentru amenințări aeriene cu cost redus, potrivit Economedia . Compania americană dezvoltă racheta PAC-3 Adapted Capability Effector (ACE), care ar urma să coste „mai puțin de jumătate” din prețul interceptorului PAC-3 MSE folosit în prezent de sistemul Patriot , relatează Financial Times, citat de Economedia. În prezent, o rachetă PAC-3 MSE costă aproximativ 4 milioane de dolari (aprox. 18 milioane lei), ceea ce face ca orice reducere de preț să aibă impact direct asupra bugetelor de apărare și asupra ritmului de refacere a stocurilor. De ce contează: presiune pe bugete și pe stocuri, pe fondul cererii în creștere Cererea pentru sistemele Patriot a crescut semnificativ după invazia Rusiei în Ucraina, în februarie 2022, iar stocurile de rachete s-au redus. În paralel, armatele caută interceptoare mai ieftine pentru a contracara dronele și rachetele cu cost redus, unde folosirea unor interceptoare scumpe poate deveni dificil de susținut financiar și operațional. Producție cu parteneri din SUA și Europa Lockheed Martin spune că intenționează să dezvolte și să producă noua rachetă împreună cu parteneri industriali din Statele Unite și Europa. Anunțul a fost făcut în prima zi a Salonului Aeronautic de la Farnborough, eveniment organizat o dată la doi ani pentru industria aerospațială și de apărare. Tim Cahill, președintele diviziei de rachete a companiei, a argumentat nevoia de soluții eficiente din punct de vedere al costurilor: „Militarii americani și aliați au nevoie de o soluție testată în luptă și eficientă din punct de vedere al costurilor.” Context: competiție mai dură pe segmentul „cost per interceptare” Potrivit Financial Times, decizia reflectă eforturile marilor producători de a răspunde cererii pentru sisteme mai accesibile și concurenței venite din partea unor companii tehnologice mai mici și mai agile. În acest cadru, o rachetă Patriot mai ieftină ar putea deveni un element-cheie în strategia de apărare antidronă, prin reducerea costului per interceptare și prin posibilitatea de a achiziționa volume mai mari. [...]
