Știri
Știri din categoria Apărare
Țările de Jos își accelerează investițiile în apărare, mizând pe drone, pe fondul evaluării că Rusia ar putea testa NATO la un an după încheierea războiului din Ucraina, potrivit Adevărul, care citează strategia anuală de politică de apărare a Ministerului olandez al Apărării.
Documentul descrie Europa ca fiind într-o „zonă gri” între război și pace și susține că serviciile de informații olandeze estimează că Rusia se pregătește pentru o confruntare pe termen lung cu Europa. În „cel mai pesimist scenariu”, un război limitat împotriva unor state membre NATO ar putea deveni posibil în decurs de un an de la încheierea războiului Rusiei împotriva Ucrainei, avertizează oficialii.
Ca răspuns, autoritățile olandeze și-au propus ca, în următorii cinci ani, jumătate din capacitățile operaționale ale armatei să fie formate din sisteme fără pilot (platforme operate de la distanță sau autonome), cu accent pe drone. În acest scop, guvernul intenționează să înființeze un laborator special de dezvoltare pentru proiectarea și construirea de drone capabile să combată alte drone.
Avertismentul apare în contextul în care Kremlinul a amenințat Finlanda după ce aceasta și-a anunțat intenția de a elimina o interdicție veche privind găzduirea armelor nucleare pe teritoriul său, notează publicația, trimițând la relatarea Daily Mail. Finlanda, care are o frontieră de aproximativ 1.340 de kilometri cu Rusia, a anunțat în martie că va modifica legea privind energia nucleară, ceea ce ar putea deschide calea desfășurării de arme nucleare pe teritoriul finlandez în timp de război (context detaliat în materialul Adevărul).
Purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a spus că măsura reprezintă „amenințări reale” la adresa securității naționale a Rusiei și că Moscova își va adapta „rapid și eficient” poziția militară și politică.
Statele membre ale Alianței se pregătesc pentru summitul NATO de la Ankara (Turcia), programat pe 7 și 8 iulie, unde amenințarea reprezentată de Rusia va fi unul dintre subiectele centrale. În acest context, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a avertizat că Rusia „ar putea fi pregătită să folosească forța militară împotriva NATO în următorii cinci ani”, potrivit Adevărul.
Ministrul olandez al Apărării, Dilan Yesilgöz, a pus presiunea pe calendarul de pregătire, întrebând dacă Europa și Țările de Jos vor fi suficient de puternice la timp pentru a-și proteja „libertatea, securitatea și modul de viață”, apreciind că urgența este rar întâlnită.
Recomandate
Recep Tayyip Erdoğan cere acces la finanțarea europeană pentru apărare și ridicarea restricțiilor comerciale , într-o mișcare care poate influența atât lanțurile de aprovizionare, cât și competiția industrială din sectorul militar european, potrivit G4Media . Președintele Turciei a solicitat integrarea Ankarei în „arhitectura de apărare a Europei” și eliminarea restricțiilor care afectează industria turcă de apărare , în contextul pregătirilor pentru summitul NATO programat pe 7 și 8 iulie la Ankara . Informația este relatată de AFP, citată de Times of Israel, conform articolului. Cererea vine pe fondul criticilor lui Erdoğan față de excluderea Turciei din programul european SAFE, descris ca un mecanism prin care Uniunea Europeană mobilizează și distribuie fonduri pentru consolidarea capacităților industriale și tehnologice de apărare ale statelor membre. Miza: acces la proiecte și la comerțul intra-aliat cu tehnologie militară În discursul susținut la deschiderea summitului parlamentar NATO de la Istanbul, Erdoğan a susținut că Turcia ar trebui inclusă în inițiativele europene de securitate și apărare, argumentând că participarea sa ar fi „esențială” pentru consolidarea capacităților de apărare ale continentului. Separat, liderul turc a cerut eliminarea restricțiilor privind comerțul cu echipamente și tehnologii militare între statele aliate, invocând nevoia de „distribuire echitabilă a responsabilităților” în interiorul alianței. „Dacă vrem să facem față provocărilor cu care ne confruntăm, trebuie să împărțim povara în mod corect și echitabil între aliați și să eliminăm obstacolele din calea comerțului în domeniul apărării.” Context: ambiția Ankarei și greutatea militară în NATO Articolul notează că Ankara încearcă de mai mulți ani să își consolideze rolul în proiectele europene de securitate, pe fondul dezvoltării accelerate a industriei turce de apărare. Turcia are a doua cea mai mare armată din NATO după Statele Unite, iar sectorul său de apărare este prezentat ca fiind între cele mai importante la nivel mondial, ocupând locul 11 în clasamentele internaționale, conform aceleiași surse. [...]
Turcia cere acces la finanțarea europeană pentru apărare prin Programul SAFE , mizând pe summitul NATO din 7-8 iulie pentru a pune presiune pe partenerii europeni, potrivit news.ro . Miza este una de reglementare și politică industrială: includerea într-un instrument al UE care finanțează achiziții comune de apărare, în condițiile în care Ankara este în prezent exclusă. Programul SAFE este descris ca un instrument menit să consolideze apărarea Europei prin finanțarea unor achiziții comune. Turcia urmărește să fie integrată în structurile apărării europene și, totodată, cere ridicarea unor sancțiuni impuse de unele state industriei turce de apărare. De ce este Turcia exclusă din SAFE Conform informațiilor citate, excluderea are două cauze principale: reticențele unor state membre UE, menționate explicit Franța și Germania; condițiile impuse de UE pentru includerea țărilor terțe, respectiv alinierea la Politica Externă și de Securitate a UE. În acest context, nivelul de aliniere al Turciei era estimat la 4% în 2025, „un nivel istoric de scăzut”, ceea ce complică accesul Ankarei la program. Argumentele Ankarei și alternativa de moment Turcia își susține cererea invocând dimensiunea armatei (a doua din NATO), ascensiunea industriei sale de apărare și poziția strategică între Europa, Rusia, Caucaz și Orientul Mijlociu. Ankara mai argumentează că poate dialoga cu actori aflați în conflict, precum Rusia și Ucraina. Pe fondul neîncrederii unor aliați, Turcia se limitează, „pentru moment”, la cooperări bilaterale cu unele state membre UE, fiind menționate Spania și Italia. [...]
Summitul NATO de la Ankara ar putea împinge Europa spre achiziții militare de miliarde, cu efect direct asupra industriei americane de apărare , într-un posibil „troc” strategic menit să refacă relația transatlantică în jurul angajamentelor financiare și al producției de armament, potrivit unei analize publicate de Adevărul . În text, generalul în rezervă Adriean Pârlog, fost șef adjunct al Direcției Informații Militare, susține că summitul din 7-8 iulie, organizat la Ankara, ar putea deveni unul „istoric”, inclusiv printr-o „împăcare” între Donald Trump și aliații europeni, după o perioadă de deteriorare a relației transatlantice. Un element central ar fi angajamentele europene pentru contracte noi de armament și creșterea producției proprii, informație vehiculată și de Politico. Miza financiară: comenzi europene, bani în industria americană Analiza pornește de la ideea că Europa Occidentală ar urma să treacă de la „mimarea” implicării financiare la comenzi militare majore, inclusiv către Statele Unite. În această logică, achizițiile ar funcționa ca un semnal politic către Washington, într-un moment în care SUA își recalibrează prioritățile. „Europa Occidentală probabil că nu va mai mima în perioada imediat următoare implicarea financiară masivă în ceea ce privește bugetul pentru apărare al Alianței.” Pârlog argumentează că, în scenariul în care distanța dintre Europa și SUA s-ar adânci, China și Rusia ar fi principalii beneficiari strategici. De aici, concluzia sa că europenii ar transmite un „mesaj împăciuitor”, iar Trump „va reacționa cel mai probabil ca atare”. Tot în această cheie, o parte din capacitățile cumpărate ar urma să ajungă în Ucraina, în timp ce statele europene ar păstra alte capabilități și ar înlocui echipamente mai vechi. Achiziții „extrem de costisitoare” și testul AWACS Un exemplu invocat este zona de supraveghere aeriană (AWACS), unde generalul spune că platformele Boeing 707 folosite pentru echipamentele principale de supraveghere ar fi ajuns „la limita de resources” și ar trebui înlocuite. În acest moment, menționează existența „unei singure propuneri” din partea Saab (Suedia) pentru preluarea responsabilității, dar rămâne deschis dacă SUA vor fi sau nu „scoase în totalitate” din viitorul joc. În interpretarea sa, deciziile privind astfel de sisteme scumpe ar deveni un indicator pentru nivelul de încredere reciprocă în NATO. Declarație cu mesaj către Iran și repoziționare strategică Pe lângă componenta de achiziții, proiectul de declarație ar include și cereri către Iran privind libertatea de navigație pe o arteră comercială „crucială”, precum și un mesaj că NATO nu va permite Teheranului să dobândească o armă nucleară, la îndemnul lui Donald Trump, potrivit analizei. În același timp, Pârlog susține că summitul ar consfinți o schimbare de perspectivă strategică: pe lângă Rusia, China ar fi tratată explicit drept al doilea actor major generator de îngrijorări strategice în zona eurasiatică. România: menținerea potențialului american pe axa estică Pentru România, generalul afirmă că țara este pe o „traiectorie” care îi poate asigura stabilitatea, printr-un echilibru între pilonul american și Occidentul european. El anticipează că SUA vor dori menținerea cel puțin la nivelul actual a potențialului operațional pe axa Baltice–Polonia–România–Bulgaria, cu rol logistic pentru România și Bulgaria. „Nu văd ca în viitorul relativ apropiat vom înregistra o diminuare a potențialului operațional american în partea asta a Europei.” Ce urmează Summitul NATO de la Ankara (7-8 iulie) este prezentat ca momentul în care ar putea fi anunțate angajamentele financiare și direcțiile de achiziții, într-un context în care SUA își concentrează atenția pe Indo-Pacific și Orientul Mijlociu, iar europenii ar fi împinși să gestioneze mai direct dosarul ucrainean. În analiza citată, dimensiunea economică a acestor decizii – comenzi mari de armament și programe scumpe – este tratată ca pivotul unei posibile re-coagulări a relației transatlantice. [...]
Patrula aeriană comună China–Rusia ridică presiunea operațională asupra apărării aeriene din Pacific , după ce Seul și Tokio au fost nevoite să ridice avioane de vânătoare ca reacție la zborurile din apropierea zonelor lor de interes, potrivit HotNews . Manevrele au avut loc sâmbătă, deasupra Mării Japoniei, Mării Chinei de Est și a Oceanului Pacific de Vest, iar informațiile au fost raportate duminică de presa de stat chineză, care citează Ministerul Apărării de la Beijing. Conform comunicatului, scopul a fost „demonstrarea hotărârii și capacității ambelor forțe de a păstra pacea și stabilitatea regională”, iar aceasta ar fi a 11-a patrulare aeriană comună de acest tip. Ce înseamnă, concret, pentru apărarea aeriană din regiune Deși Tokio și Seul au precizat că aeronavele nu le-au încălcat spațiile aeriene, ambele țări au reacționat prin desfășurarea propriilor avioane de vânătoare. Din perspectiva operațională, astfel de episoade cresc frecvența alertelor și a misiunilor de interceptare, chiar și atunci când nu există o încălcare formală a spațiului aerian. Totodată, Japonia a transmis „profunda îngrijorare” către Beijing și Moscova prin Ministerul său de Externe, potrivit agenției taiwaneze CNA, citată în material. Ce tipuri de aeronave au fost implicate Un videoclip difuzat de Ministerul chinez al Apărării arată participarea mai multor tipuri de aeronave, inclusiv: avion de vânătoare J-10C; avion de atac Su-30MKK; avion cisternă YY-20 (realimentare în aer); avion de avertizare timpurie și control KJ-500A; bombardier H-6K; bombardiere rusești Tu-95. Contextul regional: tensiuni și rute comerciale Materialul plasează patrula în contextul intensificării tensiunilor în zonă, pe fondul creșterii activităților militare și ale pazei de coastă chineze, dar și al unei coordonări mai strânse în materie de securitate între Japonia, Filipine și Statele Unite. În plus, China are dispute teritoriale cu Japonia în Marea Chinei de Est pentru insulele Diaoyu (Senkaku) și revendică aproape în întregime Marea Chinei de Sud, rută prin care trece aproape o treime din comerțul maritim mondial, potrivit articolului. [...]
NATO pregătește contracte de apărare de zeci de miliarde de dolari la summitul din 7–8 iulie de la Ankara, într-un test al capacității aliaților de a transforma creșterea bugetelor militare în producție efectivă, potrivit Kyiv Post , care citează declarațiile secretarului general Mark Rutte . Rutte a spus, într-o intervenție la Atlantic Council, că la reuniunea din Turcia aliații vor prezenta „zeci de miliarde” de dolari în noi contracte legate de apărare. Miza, în formularea sa, este trecerea de la angajamente de cheltuieli la livrări concrete: extinderea bazei industriale de apărare din Europa, creșterea producției de muniție și armament și reducerea unor „goluri de capabilități” (deficite de echipamente și capacități militare) la nivelul Alianței. Sprijinul pentru Ucraina rămâne pe agendă, cu accent pe apărare aeriană Pe lângă pachetul de contracte, NATO ar urma să își reafirme sprijinul pentru Ucraina la același summit, iar președintele Volodîmîr Zelenski este așteptat să participe, conform lui Rutte. Contextul invocat este presiunea pusă de Kiev pentru mai multe sisteme de apărare aeriană, interceptori și capabilități cu rază lungă, după atacuri repetate ale Rusiei cu rachete și drone asupra orașelor ucrainene, infrastructurii energetice și obiectivelor civile. Rutte a reiterat ideea că securitatea Ucrainei este inseparabilă de securitatea Europei și a avertizat că o victorie a Rusiei ar reprezenta o amenințare directă pentru flancul estic al NATO. Ankara, „momentul livrărilor” și rolul industriei turcești Oficialii NATO descriu summitul drept un moment-cheie pentru a converti creșterea cheltuielilor de apărare în producție industrială. Rutte a indicat că aliații au făcut „progrese bune” înaintea reuniunii, inclusiv prin creșterea investițiilor în forțele și capabilitățile necesare apărării teritoriului Alianței, și a cerut statelor membre să „cheltuiască mai mult și mai bine”, astfel încât producția să țină pasul cu nivelul amenințării pe care o reprezintă Rusia. Turcia, ca stat gazdă, își poziționează industria de apărare ca parte importantă a efortului de reînarmare al NATO, iar oficiali turci au descris producția de apărare drept o temă centrală la Ankara, alături de sprijinul pe termen lung pentru Ucraina. „NATO 3.0”: de la descurajare la mobilizare industrială Rutte a folosit conceptul „NATO 3.0” pentru a descrie o nouă etapă a Alianței, determinată de războiul Rusiei împotriva Ucrainei și de intensificarea amenințărilor globale, în care accentul se mută spre mobilizare industrială. În această logică, aliații europeni ar urma să își asume o responsabilitate mai mare pentru apărarea convențională, prin capacitatea de a produce armament, muniție și sisteme de apărare aeriană la un ritm adecvat noii realități de securitate din Europa. [...]
Coreea de Sud își mută rapid armata spre un model „drone-first”, cu efect direct asupra modului de luptă și a industriei locale de apărare , printr-un plan care vizează instruirea a 500.000 de „războinici ai dronelor” și dotarea unităților din prima linie cu zeci de mii de sisteme fără pilot, potrivit HotNews . Miza este contracararea amenințărilor din partea Coreei de Nord, pe fondul lecțiilor din războiul din Ucraina. Planul Ministerului Apărării de la Seul prevede producția, până în 2029, a aproximativ 110.000 de drone pentru forțele terestre, navale, aeriene și infanteria marină, cu obiectivul ca acestea să devină echipament standard pentru fiecare soldat. „Dronele nu ar mai trebui să fie echipamente utilizate doar de un număr limitat de unități, ci un instrument universal de luptă.” Ministrul Apărării, Ahn Gyu-back , a susținut că dronele ar trebui folosite de trupe ca „a doua armă personală” și a avertizat că utilizarea pe scară largă a dronelor ieftine schimbă natura războiului. Ce se schimbă operațional: de la comandament central la utilizare în fiecare armă Pe lângă extinderea flotei, planul include reorganizarea operațiunilor astfel încât fiecare ramură a armatei să poată desfășura misiuni de supraveghere și atac cu drone, în locul dependenței de un comandament centralizat. În paralel, Seul vrea să accelereze achiziția de drone ieftine și să introducă capabilități avansate, inclusiv: peste 20.000 de drone ieftine, de unică folosință; sisteme de tip „roi” (grupuri coordonate de drone) bazate pe inteligență artificială; drone capabile să survoleze o zonă, să aștepte identificarea unei ținte și să o atace prin autodistrugere. Producție internă și reguli de achiziții: impuls pentru industria locală Ministrul Apărării a precizat că toate componentele vor fi produse în țară, fără utilizarea pieselor din China, invocând preocupări de securitate. În același timp, ministerul anunță modificarea regulilor de achiziții pentru a accelera integrarea tehnologiilor dezvoltate în sectorul civil și pentru a sprijini formarea unei industrii naționale puternice în domeniul dronelor. Context politic și presiune demografică Programul vine într-un moment sensibil politic: o instanță sud-coreeană l-a condamnat luna aceasta pe fostul președinte Yoon Suk Yeol la 30 de ani de închisoare, într-un dosar legat de o incursiune a unei drone militare în Coreea de Nord, despre care procurorii au spus că ar fi urmărit să justifice o tentativă de instituire a legii marțiale în 2024. Actuala administrație, condusă de președintele Lee Jae Myung , a desființat structura responsabilă de operațiunile cu drone, iar noul plan prevede o organizație axată pe politici, dezvoltarea capabilităților și sprijin logistic, în timp ce operațiunile vor fi transferate către unitățile militare. În fundal, declinul demografic reduce baza de recrutare, ceea ce împinge armata să se bazeze mai mult pe automatizare și sisteme fără pilot pentru a-și menține capacitățile de luptă. [...]
