Știri
Știri din categoria Apărare
Un incident grav cu o dronă V-BAT ridică semne de întrebare asupra riscurilor operaționale ale contractului de 30 de milioane de dolari al Forțelor Navale Române cu Shield AI, după ce o femeie ofițer a fost rănită în timpul unui exercițiu în Texas, potrivit Digi24, care citează o investigație Reuters.
Accidentul a avut loc pe 12 mai, pe o ambarcațiune aflată în largul coastei statului american Texas, în timpul unui antrenament. Conform Reuters, care citează un purtător de cuvânt al Ministerului Apărării Naționale (MApN), mâna militarului român a fost prinsă într-o elice a dronei, ceea ce i-a provocat tăierea a două degete și fracturarea unui al treilea.
Shield AI, compania americană care produce V-BAT, a susținut că incidentul a fost cauzat de „o încălcare a procedurilor de siguranță stabilite, nu de un defect al produsului”, fără să precizeze natura încălcării. La rândul său, MApN a transmis că investighează incidentul și că ar fi prematur să fie trase concluzii privind vina sau dacă accidentul putea fi prevenit.
Militarul rănit, a cărui identitate nu a fost făcută publică, a fost operat pentru reatașarea degetelor pe 12 și 16 mai la Centrul Medical Universitar din New Orleans. Ulterior, starea sa s-a deteriorat și a fost transferat la Centrul Medical Militar Național Walter Reed din Maryland, unde se afla încă la 25 mai, potrivit comunicării ministerului, fără alte detalii medicale.
Forțele Navale Române au semnat anul trecut un acord în valoare de 30 de milioane de dolari (aprox. 135 milioane lei) cu Shield AI pentru drone V-BAT, iar instituția a precizat că înțelegerea rămâne în vigoare.
Incidentul din Texas apare, potrivit investigației Reuters, într-un context mai larg de preocupări legate de siguranța și fiabilitatea V-BAT. Reuters afirmă că drona s-ar fi prăbușit de peste 50 de ori în ultimele 18 luni și că ar exista acuzații, inclusiv dintr-o plângere a unui avertizor de integritate analizată de agenție, că firma ar fi ascuns defecte tehnice pentru a facilita vânzările către sectorul militar.
V-BAT este o dronă cu decolare și aterizare verticală (VTOL), adică poate decola și ateriza ca un elicopter, dar zboară ca un avion cu aripi fixe. În practică, asta îi permite să opereze fără pistă și fără echipamente grele de lansare, inclusiv de pe puntea navelor militare de dimensiuni medii și mici.
Costul unui astfel de aparat este estimat la circa 1 milion de dolari (aprox. 4,5 milioane lei), conform materialului citat de Digi24.
Shield AI a fost evaluată la 12,7 miliarde de dolari într-o rundă de finanțare din martie condusă de JPMorgan, potrivit Reuters. Compania a transmis agenției că are un istoric solid în materie de siguranță și că „incidentele operaționale sunt frecvente” pentru o dronă precum V-BAT, adăugând că platforma a acumulat 18.000 de ore de zbor din 2019.
În acest moment, concluziile privind cauzele accidentului din 12 mai depind de ancheta MApN, iar sursa nu indică un termen pentru finalizarea investigației sau eventuale măsuri asupra programului V-BAT.
Recomandate
Neutralizarea unei mine marine pe plaja dintre Vama Veche și 2 Mai arată că riscul operațional pe litoral rămâne activ , iar intervențiile EOD (echipe specializate în neutralizarea dispozitivelor explozive) trebuie să rămână în alertă în sezon, potrivit TVR Info . Mina, de tip YaRM (anti-desantare), a fost descoperită miercuri pe plaja dintre cele două localități, după un apel la 112 care a declanșat intervenția echipelor de urgență. Scafandrii militari EOD au ajuns la fața locului începând cu ora 15:45, după ce Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Dobrogea” a aplicat procedurile de securizare a zonei și de distrugere a minei, conform unui comunicat al Ministerului Apărării Naționale. La ora 17:40, mina a fost neutralizată de Forțele Navale Române . Context: minele din Marea Neagră, un risc recurent Ministerul Apărării Naționale indică faptul că, de la începutul războiului din Ucraina , Forțele Navale Române au neutralizat nouă dintre cele 156 de mine marine descoperite în bazinul Mării Negre. Comunicatul MApN este disponibil aici: MApN . [...]
Pentagonul ar putea renunța la trimiterea rachetelor Tomahawk în Germania , pe fondul temerilor de escaladare cu Rusia și al presiunii logistice create de scăderea stocurilor americane de rachete după războiul cu Iranul, potrivit Digi24 . Decizia, încă neconfirmată ca fiind finală, ar afecta planurile NATO de întărire a descurajării pe distanțe lungi în Europa. Planul de transfer al rachetelor de croazieră Tomahawk făcea parte dintr-un acord încheiat în timpul administrației fostului președinte american Joe Biden , cu obiectivul de a consolida capacitatea de lovire la distanță mare a Alianței în Europa. În paralel, Washingtonul ar lua în calcul o reducere mai amplă a prezenței militare pe continent, inclusiv diminuarea numărului de soldați americani staționați în Germania. Presiune operațională: stocuri consumate și reaprovizionare lentă Un element central în reevaluare este consumul de muniții din conflictul cu Iranul. Conform unui raport al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale , forțele americane au folosit „o parte semnificativă” din stocurile cheie de rachete în primele săptămâni ale războiului, inclusiv: THAAD (sistem de apărare antirachetă la altitudine mare); Patriot (sistem de apărare antiaeriană și antirachetă); Tomahawk (rachetă de croazieră cu rază lungă). Reaprovizionarea acestor stocuri „ar putea dura câțiva ani”, ceea ce introduce o constrângere operațională directă: disponibilitatea efectivă a munițiilor poate ajunge să cântărească mai mult decât planurile de postură militară în Europa. Semnal politic: riscul de „escaladare” și reacția Berlinului Pe lângă componenta de stocuri, oficialii americani ar fi preocupați și de percepția Moscovei, care ar putea interpreta desfășurarea Tomahawk în Germania drept o escaladare, potrivit informațiilor citate de TVPWorld din Politico. Germania a transmis anterior că nu există o anulare definitivă a desfășurării. În același timp, țările europene își dezvoltă propriile capacități de lovire la distanță mare, pe fondul incertitudinilor legate de nivelul viitor al prezenței militare americane în Europa. [...]
Raytheon a primit un contract de 515 milioane de dolari (aprox. 2,4 mld. lei) pentru radarele maritime SPY-6 , un program care vizează extinderea rapidă a capacității de apărare antiaeriană și antibalistică a flotei SUA, inclusiv prin modernizări pe distrugătoare existente, potrivit Interesting Engineering . Contractul, acordat „single-source” (fără competiție, către un singur furnizor), acoperă sprijinul continuu pentru familia de radare SPY-6, iar publicația notează că include și componenta pentru guvernul Germaniei, cu posibilitatea adăugării altor țări prin programul Foreign Military Sales (vânzări militare externe). Acordul este un „follow-on” la contractul de integrare și suport de producție atribuit în iunie 2025 și include modernizarea distrugătoarelor Flight IIA la varianta SPY-6(V)4, conform unui comunicat citat în material. Ce schimbă operațional: un radar „multi-misiune” pentru amenințări diverse SPY-6 este prezentat ca un radar capabil să opereze simultan împotriva mai multor tipuri de amenințări: rachete balistice, rachete de croazieră, rachete hipersonice, aeronave ostile și nave de suprafață. În comparație cu radarele mai vechi, ar aduce o rază de detecție mai mare, sensibilitate crescută și o discriminare mai precisă a țintelor (separarea mai bună a obiectelor detectate, pentru identificare și urmărire). Raytheon susține că informațiile de țintire și datele despre amenințările care se apropie ajută sistemele de armament să își maximizeze performanța. Producție și extindere în flotă: peste 50 de nave în următorul deceniu Raytheon afirmă că SPY-6 este deja operațional pe două nave ale Marinei SUA și că a fost instalat pe încă 11 nave aflate în diferite etape de testare și evaluare. În următorul deceniu, „peste 50” de nave ale Marinei SUA ar urma să primească sistemul, ceea ce indică o trecere la scară largă a flotei către această familie de radare. Compania spune că a investit 800 milioane de dolari (aprox. 3,7 mld. lei) în modernizarea facilităților de producție și că se așteaptă să dubleze producția SPY-6 până în 2028. De ce contează: standardizare și mentenanță mai ieftină Un element cheie al programului este standardizarea: fiecare variantă SPY-6 folosește același hardware și software, iar construcția modulară ar face sistemul mai fiabil și mai puțin costisitor de întreținut. Radarul este construit din „blocuri” numite radar modular assemblies (RMA), fiecare într-o cutie de 2x2x2 picioare (aprox. 0,61 x 0,61 x 0,61 metri), care pot fi „stivuite” în funcție de misiunea fiecărei nave — o abordare pe care Raytheon o descrie drept prima familie de radare „cu adevărat scalabilă” a Marinei SUA. [...]
O posibilă retragere semnificativă de capabilități militare americane din Europa ar pune presiune pe aliații europeni să acopere rapid goluri operaționale în apărarea aeriană, antirachetă și în sprijinul aerian și naval, potrivit Libertatea , care citează o listă transmisă NATO și dezvăluită de publicația germană Welt . Planul descris în listă ar viza în principal reducerea forțelor aeriene și navale ale SUA alocate în cadrul NATO. Miza imediată pentru europeni este capacitatea de înlocuire: administrația Trump ar fi cerut ca forțele retrase să fie compensate de aliații europeni și Canada, iar „principala problemă” ar fi timpul, Europa având „doar câteva săptămâni” pentru a decide cu ce capabilități le înlocuiește. Ce echipamente ar urma să fie retrase sau reduse În zona forțelor aeriene, Pentagonul ar fi informat NATO despre retragerea sau reducerea unor platforme-cheie: retragerea tuturor celor opt avioane KC-46 (realimentare în aer și transport strategic); retragerea a 36 din 99 de avioane F-16 (vânătoare multirol); retragerea a 18 din 54 de bombardiere F-15E; retragerea a opt din 71 de avioane KC-135 (realimentare în aer). Pe componenta de drone și recunoaștere, lista ar indica: retragerea completă a dronelor de recunoaștere cu rază lungă de acțiune; reducerea la jumătate a dronelor mari MQ-9 Reaper; reducerea aeronavelor de patrulare maritimă P-8A Poseidon de la 26 la 15. Impact operațional pentru NATO: mai puține capabilități navale și de apărare Conform informațiilor prezentate, NATO nu ar mai avea submarine americane capabile să lanseze rachete de croazieră și s-ar baza doar pe unul dintre cele două grupuri de atac prevăzute pentru portavioane, respectiv pe una dintre cele două forțe de bombardament. Totodată, capabilitățile SUA ar urma să fie reduse „la aproape jumătate” în cazul crucișătoarelor și distrugătoarelor care acoperă misiuni de apărare antiaeriană, apărare antirachetă, atacuri cu rachete și escortă navală. De ce contează: presiune pe „ NATO Force Model ” și pe bugetele europene Retragerile descrise ar afecta NATO Force Model, cadrul prin care Alianța își organizează, pregătește și comandă forțele naționale pentru apărare colectivă și gestionarea crizelor. În acest context, administrația Trump ar fi cerut ca statele europene și Canada să înlocuiască aceste capabilități. Reducerea este coordonată, potrivit articolului, de subsecretarul pentru Politici al Departamentului Apărării, Elbridge Colby , care susține ca Europa să își asume „responsabilitatea principală pentru propria apărare convențională”. Generalul Alexus G. Grynkewich, comandantul Comandamentului European al SUA, a argumentat schimbarea prin riscul unor crize simultane în mai multe teatre de operații: „În cadrul Modelului de Forțe al NATO a existat o codependență nesănătoasă de forțele americane. Președintele Trump, secretarul Hegseth și alții au exprimat clar că acest lucru trebuie să se schimbe, iar schimbarea va avea loc. Posibila realitate a unui conflict simultan în mai multe teatre de operații impune acest lucru.” Purtătoarea de cuvânt Allison Hart nu a oferit detalii despre listă, dar a indicat că echilibrul responsabilităților s-ar putea schimba pe fondul creșterii cheltuielilor de apărare în Europa și Canada și că planurile NATO ar putea deveni mai sustenabile pe termen lung. În forma prezentată de sursă, planul rămâne dependent de decizii rapide ale aliaților privind înlocuirea capabilităților, fără ca articolul să precizeze ce state ar urma să preia concret aceste roluri sau calendarul exact al retragerilor. [...]
Contractul de 2,04 miliarde de euro (aprox. 10,2 miliarde lei) pentru sistemele antiaeriene SPYDER include producție în România , ceea ce mută o parte din valoarea programului din zona de import de echipamente către cooperare industrială, cu potențiale efecte asupra capacităților locale din industria de apărare, potrivit Adevărul . Acordul-cadru, semnat în iulie 2025 prin compania de stat CN Romtehnica SA , este estimat la aproximativ 2,04 miliarde de euro fără TVA și confirmă finalizarea procedurii de achiziție, respectiv trecerea programului în faza de implementare. Contractul prevede implicarea industriei naționale de apărare și transferul unor activități de producție pe teritoriul României, nu doar livrarea de rachete și lansatoare. Ce cumpără România și cum se derulează programul Pachetul vizează dotarea Armatei României cu 18 sisteme antiaeriene, împărțite în trei tipuri de configurații, și urmează să fie derulat prin trei contracte subsecvente, pe o perioadă de până la șapte ani, în funcție de livrări și de etapele de operaționalizare stabilite între părți. Conform datelor prezentate, acordul include: 18 sisteme antiaeriene: șase configurații SHORAD, șase VSHORAD și șase sisteme integrate; muniție; instruire și simulare; sprijin logistic. Sistemul selectat este SPYDER, dezvoltat de Rafael Advanced Defense Systems pentru apărarea aeriană la rază scurtă și foarte scurtă. Este construit în jurul rachetelor Python-5 și Derby, iar radarul este furnizat de Israel Aerospace Industries (Elta). Publicația notează că tranzacția este a doua cea mai mare vânzare de echipamente de apărare din istoria Israelului. Miza industrială: offset, transfer de tehnologie și posibilă bază de export Achiziția a fost realizată în regim competitiv și include obligativitatea cooperării tehnologice și industriale cu industria națională de apărare, prin mecanisme de tip offset (compensații industriale, de regulă prin producție locală, investiții și transfer de know-how). În această logică, componenta industrială este prezentată ca o schimbare de abordare: integrarea capacităților locale în lanțul de fabricație și transferul de activități de producție în România. Partea israeliană a indicat, în mai multe rânduri, intenția ca o eventuală producție în România să poată susține și livrări către clienți externi, nu doar către Armata României. În contextul pieței europene și NATO, Adevărul arată că furnizorii din afara Uniunii Europene urmăresc să dezvolte prezență de producție pe teritoriul UE pentru a-și menține accesul la contracte și standarde de interoperabilitate, iar SPYDER este considerat de producător un sistem cu cerere în creștere în rândul statelor NATO. În acest scenariu, o linie de producție în România ar putea poziționa țara ca un punct regional de referință pentru programe similare de înzestrare, pe fondul interesului pentru soluții de apărare aeriană din aceeași categorie. Ca exemplu de model industrial invocat, este menționată investiția Hanwha Aerospace, care în februarie 2026 a început construcția unei unități de producție în județul Dâmbovița pentru obuziere K9 și vehicule K10, cu integrare locală ridicată. [...]
Ucraina își accelerează programul de rachete cu bătaie lungă , iar primele zboruri de testare ale unei rachete balistice dezvoltate intern, „concepută să ajungă” la Moscova, ar putea începe chiar în această vară, potrivit SpotMedia . Miza este una operațională: trecerea rapidă de la testare la producție în serie, într-un moment în care Ucraina reclamă o lipsă persistentă de interceptoare străine pentru apărarea aeriană. Într-un interviu citat de Kiev Post , cofondatorul companiei ucrainene de apărare Fire Point , Denîs Știlerman, spune că firma se așteaptă să finalizeze în această lună testele motorului, după care ar urma testele de zbor. Potrivit dezvoltatorului, fuzelajul, sistemele de ghidare și alte componente cheie sunt deja finalizate, iar testarea motorului ar fi „ultimul obstacol major”. Dacă prima lansare reușește, următoarele zboruri de testare ar putea avea ca direcție chiar capitala Rusiei, afirmă Știlerman. „Mă aștept ca în această vară, sau cel târziu la începutul toamnei, să începem zborurile de testare spre Moscova.” Producție în paralel cu testarea: 10–20 de rachete pentru lansări de probă Fire Point susține că se pregătește pentru producția în serie în paralel cu testarea, fără să aștepte maturizarea completă a proiectului. Planul companiei este să fabrice între 10 și 20 de rachete pentru lansări de testare, iar producția ar putea crește la „zeci de unități” după codificarea oficială a modelului și aprobarea achizițiilor. Deciziile privind țintele operaționale ar urma să fie luate de armata ucraineană. În material se menționează că lovirea unor „ținte simbolice cheie” din Moscova ar putea fi folosită ca factor de descurajare față de atacurile rusești asupra infrastructurii civile din Ucraina. Legătura cu Freyja, proiectul ucraineano-european de apărare antirachetă Racheta FP-7.X, testată recent cu succes de Fire Point, este prezentată ca bază pentru viitorul interceptor antibalistic Freyja, un proiect comun ucraineano-european de apărare antirachetă. Potrivit dezvoltatorului, interceptorul FP-7.X ar putea atinge viteze de până la 2.000 de metri pe secundă și ar putea urmări ținte prin ghidare în infraroșu. Compania, care produce și rachetele ucrainene de croazieră Flamingo, a publicat imagini despre un zbor de manevră „complet controlat” al FP-7.X. Directorul tehnic al Fire Point, Irina Tereh, a legat programul de obiectivul ca Ucraina „să își poată închide singură cerul”, pe fondul deficitului de interceptoare din import. Potrivit companiei, producători europeni de radare și sisteme de comandă și control participă deja la proiect, iar termenele de implementare depind de ritmul integrării cu partenerii internaționali. Primele imagini cu lansarea acestor rachete au fost publicate în februarie, notează Ukrainska Pravda , iar conceptul Freyja a fost prezentat în luna mai. [...]
