Știri
Știri din categoria Apărare
Contracte de armament de cel puțin 50 de miliarde de dolari (aprox. 230 mld. lei) și un nou val de programe industriale au fost puse pe masă la summitul NATO din Ankara, pe fondul presiunii SUA pentru creșterea cheltuielilor de apărare și al discuțiilor despre o „revoluție” în producția militară europeană, potrivit HotNews.
Reuniunea continuă astăzi cu discuții despre bugetele militare, Ucraina și, probabil, Iran, după o primă zi în care mesajele politice dure ale președintelui american Donald Trump au fost dublate de anunțuri concrete de achiziții și inițiative industriale.
În centrul primei zile au fost acorduri estimate „la cel puțin 50 de miliarde de dolari”, potrivit unui oficial NATO citat în material. Pachetul include, între altele, achiziții europene de drone de supraveghere de la compania americană Northrop Grumman și cumpărarea de aeronave de supraveghere GlobalEye de către NATO de la compania suedeză Saab.
Piața a reacționat imediat: acțiunile Saab au urcat la un moment dat cu peste 5%, iar Morgan Stanley a revizuit pozitiv ratingul acțiunilor, pe fondul așteptărilor legate de reînarmarea europeană.
Separat, guvernul britanic a anunțat că 12 țări europene – inclusiv Marea Britanie, Franța și Germania – vor cheltui peste 50 de miliarde de dolari în următorii 10 ani pentru dezvoltarea de arme de precizie cu rază lungă de acțiune, cu scopul de a consolida capacitățile NATO. Premierul Keir Starmer urma să prezinte inițiativa la Ankara, iar statele participante ar urma să emită o declarație comună cu detalii suplimentare.
Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a cerut o accelerare radicală a producției, pe fondul avertismentelor privind cheltuielile militare masive ale Rusiei, dar și ale Chinei, Coreei de Nord și Iranului.
„Nu ne putem permite să pierdem timp. Avem nevoie de capacități chiar acum pentru a ne asigura că rămânem pregătiți. Situația de securitate o impune. Zgomotul utilajelor (de producție) trebuie să se transforme într-un urlet.”
În același timp, materialul notează că industria europeană de apărare este criticată frecvent pentru fragmentare, birocrație și rivalități între companii și state, ceea ce a alimentat dependența Europei de achiziții din SUA. Pe acest fundal, creșterea economică slabă și presiunea de a menține sisteme generoase de asistență socială fac mai dificilă acceptarea politică a unor bugete militare mai mari.
Donald Trump a spus că este „foarte dezamăgit” de NATO și a indicat că nu exclude noi retrageri de trupe din Europa, menționând explicit Marea Britanie, Franța, Italia și Germania ca exemple de aliați care „nu au făcut suficient” pentru a sprijini războiul SUA împotriva Iranului.
Totodată, Trump a anunțat că Washingtonul va ridica sancțiunile impuse Turciei în 2020 după achiziția de sisteme rusești de apărare aeriană și și-a exprimat disponibilitatea de a vinde Turciei avioane F-35, un gest care ar reduce o sursă veche de tensiune bilaterală.
Miercuri era așteptată reafirmarea sprijinului NATO pentru Ucraina, în condițiile în care Volodimir Zelenski a cerut mai multe echipamente de apărare aeriană și a reluat solicitarea de aderare la NATO. În material se arată că Ucraina se confruntă cu o lipsă acută de interceptori de apărare aeriană fabricați în SUA, iar stocurile de rachete Patriot sunt limitate după săptămâni de conflict în Orientul Mijlociu.
Rutte a recunoscut, alături de Zelenski, că apărarea aeriană este „o provocare majoră” care trebuie abordată pentru protejarea orașelor și infrastructurii vitale.
Președintele Nicușor Dan a anunțat că România va găzdui unul dintre birourile regionale ale Băncii pentru Apărare, Securitate și Reziliență (DSRB), o instituție financiară multilaterală aflată în pregătire, coordonată de Canada. România s-a alăturat, în marja summitului, aliaților care au semnat declarația de intenție pentru înființarea băncii.
Potrivit declarațiilor citate, DSRB ar urma să extindă accesul la capital, să reducă costurile de finanțare și să sprijine dezvoltarea capacităților industriale, cu accent pe întreprinderile mici și mijlocii. Semnatarii au indicat ca țintă operaționalizarea băncii în 2027.
A doua zi a summitului este așteptată să aducă decizii și mesaje pe trei fronturi: nivelul cheltuielilor militare, sprijinul pentru Ucraina (în special pe apărare aeriană) și poziționarea alianței în raport cu Iranul. În paralel, rămâne deschisă tema prezenței militare americane în Europa, după ce SUA au anunțat retrageri de trupe și o evaluare de șase luni a dispozitivului din regiune.
Recomandate
NATO își leagă sprijinul pentru Ucraina de un angajament financiar pe termen mai lung , cu promisiunea unor livrări de echipamente, asistență și instruire de 70 miliarde euro în 2026 și menținerea sprijinului „cel puțin la un nivel echivalent” în 2027, potrivit HotNews , care citează declarația finală adoptată la Summitul NATO de la Ankara . În document, liderii aliați reconfirmă angajamentul față de Articolul 5 (apărarea colectivă) și notează că Ucraina „contribuie la securitatea transatlantică”, motiv pentru care sprijinul trebuie să fie „echitabil, predictibil și sustenabil pe termen lung”. 70 miliarde euro pentru 2026 și un prag minim pentru 2027 Punctul 4 al declarației fixează explicit nivelul sprijinului pentru anul viitor și introduce o referință la continuitate în 2027: pentru 2026 : angajament de livrare către Ucraina de echipament militar, asistență și instruire în valoare de 70 miliarde euro ; pentru 2027 : aliații „își afirmă angajamente suverane” de a susține asistența cel puțin la un nivel echivalent . Declarația mai consemnează că aliații europeni și Canada finanțează acum marea majoritate a asistenței de securitate pentru Ucraina, prin instrumente bilaterale și multilaterale. Cheltuieli și achiziții: semnal către industrie și către SUA Textul summitului confirmă „progresele” în creșterea cheltuielilor pentru apărare și menționează că, în 2025 , aliații europeni și Canada și-au majorat investițiile cu peste 139 miliarde de dolari . În același timp, declarația consemnează anunțul unor noi achiziții de 50 miliarde dolari și intenția de a extinde capacitatea colectivă de producție, prin colaborare cu industria pentru accelerarea inovării, inclusiv prin eliminarea barierelor comerciale în domeniul apărării între aliați. Amenințări hibride și Iran, menționat explicit Declarația include și un punct despre „competiția strategică” și amenințările hibride, în care Iranul este vizat direct. Documentul reiterează că Iranul „nu trebuie să dețină niciodată o armă nucleară” și face apel la respectarea libertății de navigație în Strâmtoarea Hormuz. Context: inițiative anunțate în prima zi HotNews notează că, în prima zi a reuniunii, au fost anunțate decizii și inițiative prezentate de secretarul general Mark Rutte , într-un forum al industriei de apărare, unde a cerut „o revoluție” a industriei de apărare în alianță. În același context, este menționată o valoare estimată a acordurilor de cel puțin 50 miliarde de dolari , potrivit unui oficial NATO, inclusiv achiziții de drone de supraveghere de la Northrop Grumman și achiziționarea de aeronave de supraveghere GlobalEye de la Saab. [...]
Miza reînarmării europene se mută în reguli de achiziții și „conținut local” , pe fondul unei tensiuni tot mai vizibile între NATO și UE privind cine produce armele cumpărate din valul de bugete noi, potrivit Antena 3 . Secretarul general al NATO, Mark Rutte , promovează ideea de echipamente „fabricate în NATO”, în timp ce Bruxelles-ul împinge statele membre să prioritizeze industria din Uniunea Europeană prin condiții de finanțare și posibile restricții în achizițiile publice de apărare. În marja Summitului NATO de la Ankara , Rutte a anunțat acorduri de apărare de peste 54 de miliarde de dolari (aprox. 245 miliarde lei), inclusiv scheme de coproducție transatlantice, prezentate ca parte a unei „noi ere” de cooperare industrială între America de Nord și Europa. Mesajul are și o componentă politică: menținerea SUA implicate în securitatea Europei, într-un moment în care statele europene cresc cheltuielile militare și încearcă să descurajeze Rusia, dar sunt și sub presiunea lui Donald Trump să-și asume o parte mai mare din efort. Unde se rupe consensul: banii UE vin cu condiții Punctul de fricțiune este modul în care sunt direcționate fondurile europene către industria de apărare. În material sunt menționate două instrumente care limitează accesul furnizorilor din afara UE, chiar dacă sunt aliați: împrumuturile SAFE pentru arme, de 150 de miliarde de euro (aprox. 750 miliarde lei), care limitează conținutul din afara UE la 35% din valoarea unei arme; împrumutul de 90 de miliarde de euro (aprox. 450 miliarde lei) acordat Ucrainei de către UE, care restricționează capacitatea Kievului de a cumpăra echipamente militare din afara UE. În plus, următorul buget pe termen lung propus de UE, de 2 trilioane de euro (aprox. 10.000 miliarde lei), ar include 131 de miliarde de euro (aprox. 655 miliarde lei) pentru apărare, iar o parte din aceste sume ar putea veni cu restricții similare. În paralel, Comisia Europeană pregătește o revizuire a regulilor de achiziții publice în domeniul apărării. NATO: „nu există suficientă capacitate industrială” pe niciun mal al Atlanticului NATO argumentează că ritmul reînarmării depășește capacitatea actuală de producție, iar excluderea furnizorilor non-UE riscă să încetinească livrările. Un oficial NATO citat în material spune că nu există suficientă capacitate industrială nici în Europa, nici în America de Nord pentru a acoperi cererea și că este nevoie de „toată capacitatea industrială posibilă, cât mai repede posibil”. Pe partea operațională, la Ankara au fost anunțate și achiziții/evaluări care implică producători europeni: NATO ar urma să cumpere GlobalEye de la Saab, iar mai multe națiuni vor evalua avionul de transport strategic A400M de la Airbus. UE: „randament pentru contribuabili” și prioritate pentru companiile europene De cealaltă parte, un oficial UE de rang înalt (citat sub protecția anonimatului) susține că este „corect” ca fondurile UE să prioritizeze arme fabricate în UE, invocând așteptarea contribuabililor de a vedea un randament al investițiilor. Logica Bruxelles-ului este că întărirea industriei europene de apărare contribuie, indirect, și la un NATO mai puternic, dar cu lanțuri de producție și locuri de muncă ancorate în UE. Companiile americane răspund: lobby și mutarea producției în Europa Materialul notează că, în fața restricțiilor, companiile americane intensifică lobby-ul și încearcă să mute o parte din producție în Europa, inclusiv sub licență. La forumul industrial din Ankara au fost menționate: producția europeană a rachetei de apărare aeriană Stinger (RTX); un studiu de fezabilitate pentru extinderea producției AMRAAM (Raytheon) în Europa; o unitate europeană de întreținere pentru interceptorul PAC-3 Patriot (Lockheed Martin); un proiect Lockheed Martin–Rheinmetall pentru producția de rachete ATACMS în Germania. În același timp, Bruxelles-ul rămâne prudent față de „ocolirea” regulilor prin producție în UE sub licență străină: negocierile pentru Programul Industriei Europene de Apărare (fond de 1,5 miliarde de euro, aprox. 7,5 miliarde lei) au inclus dispute între statele membre privind eligibilitatea unor astfel de echipamente pentru finanțare. Ce urmează: o „soluție de mijloc” sau o fragmentare a pieței Materialul indică existența unei posibile „soluții de mijloc”, în condițiile în care multe state UE sunt și membre NATO, iar o parte din producție s-ar putea realiza în UE fără a rupe complet cooperarea transatlantică. Totuși, tensiunea rămâne: statele din proximitatea Rusiei sunt descrise ca fiind mai interesate de achiziții rapide de armament standardizat decât de programe industriale pe termen lung, iar cumpărarea din SUA poate aduce și beneficii politice în relația cu Washingtonul. [...]
NATO își recalibrează apărarea convențională pe baza lecțiilor din Ucraina , iar noua direcție vine la pachet cu un angajament financiar major pentru sprijinul militar acordat Kievului, potrivit Mediafax . Declarația adoptată la summitul NATO de la Ankara prevede alocarea a 70 de miliarde de euro pentru echipamente, instruire și asistență destinată Ucrainei în 2026, cu angajamentul de a menține cel puțin același nivel și în 2027. Documentul citat indică și o schimbare de greutate în interiorul Alianței: aliații europeni și Canada asigură în prezent cea mai mare parte a ajutorului militar pentru Ucraina, în timp ce Statele Unite își păstrează rolul-cheie în descurajarea nucleară, informații și capabilități militare avansate. Analiza îl citează pe Matthew Day, analist specializat în Europa Centrală și de Est, iar informația este atribuită TVPWorld. De ce contează: un model de achiziții și dezvoltare mai rapid Miza nu este doar nivelul finanțării, ci și modul în care experiența de pe front influențează planificarea militară a NATO. Ucraina este descrisă ca un „laborator” pentru tehnologii militare moderne, unde dronele, rachetele și alte sisteme sunt proiectate, testate în condiții reale și îmbunătățite într-un ritm mai rapid decât în programele tradiționale de achiziții din statele occidentale. Potrivit analistului citat, acest model reduce semnificativ timpul dintre dezvoltarea unui echipament și utilizarea sa efectivă pe câmpul de luptă, iar experiența acumulată este integrată în proiecte comune cu Alianța. Cooperare extinsă fără aderare, pe bază de proiecte și contracte Deși aderarea Ucrainei la NATO rămâne dificilă politic, cooperarea continuă să se adâncească. Intrarea în Alianță necesită acordul unanim al statelor membre, condiție care, potrivit materialului, nu este îndeplinită în prezent. În schimb, parteneriatul avansează prin: contracte de apărare; producție comună de echipamente; schimb de tehnologie; inițiative precum programul UNITE–Brave NATO și Centrul Comun NATO pentru Analiză, Instruire și Educație, menite să integreze experiența ucraineană în planificarea militară. „ NATO 3.0 ”: Europa și Canada, rol mai mare în capacitățile convenționale Noua orientare strategică este descrisă de unii oficiali ca începutul unei etape denumite neoficial „NATO 3.0”, care presupune o implicare mai mare a statelor europene și a Canadei în finanțarea și dezvoltarea capacităților convenționale de apărare, în paralel cu menținerea rolului SUA în zona strategică. În această logică, dezvoltarea accelerată a tehnologiilor militare în Ucraina și integrarea lor în proiecte comune ar putea consolida statutul Kievului ca partener strategic pentru securitatea europeană, chiar înaintea unei eventuale aderări formale. [...]
Extinderea rețelei NATO de conducte de combustibil, estimată la circa 30 de miliarde de dolari (aprox. 135 miliarde lei), riscă să fie un „câștig” mai degrabă de imagine pentru România decât unul de influență în negocieri , potrivit unei analize publicate de Adevărul , care citează poziția generalului (r) Dorin Toma după summitul de la Ankara . Generalul, fost comandant al Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO, spune că reuniunea a fost prezentată de autoritățile române drept „istorică”, însă recomandă o evaluare „obiectivă”: există elemente pozitive, dar România ar fi contat „spre deloc” în negocierile privind proiectul conductelor strategice, unde rolul principal l-ar fi avut Polonia și Grecia, iar deblocarea ar fi depins de acceptul Turciei. Miza economică: infrastructură „cu dublă utilizare”, finanțată din bugete comune și naționale În interviu, Dorin Toma explică faptul că rețeaua de conducte vizată este o infrastructură „cu dublă utilizare” – adică poate servi atât scopuri militare, cât și civile. În termeni practici, conectează baze militare cu rafinării și depozite și reduce dependența de transportul de combustibil pe cale ferată sau rutieră, esențial în logistică alături de muniție. În privința finanțării, generalul indică drept sursă probabilă fondul comun al NATO (bugetul comun), completat de contribuții din bugetele naționale, în linie cu angajamentele statelor aliate de a aloca cel puțin 2% din PIB pentru apărare, inclusiv pentru mobilitate militară, infrastructură de sprijin și apărare cibernetică. În această logică, investiția nu ar fi „doar pentru armată”, ci ar urma să susțină și activitatea economică. Unde a fost România relevantă: Marea Neagră și protecția infrastructurii critice Pe lista aspectelor pozitive, Dorin Toma menționează două puncte: menținerea prezenței americane „atât cât mai este ea” în Europa și România, pe care o leagă de sprijinul logistic acordat de România operației militare americane împotriva Iranului; acordul dintre România, Bulgaria și Turcia pentru extinderea misiunii Grupării comune navale din Marea Neagră. Dacă va fi implementat, acest format naval ar urma să depășească strict deminarea și să includă libertatea de navigație și protecția infrastructurii subacvatice critice (cabluri și conducte submarine). Generalul adaugă că ar fi de așteptat să contribuie și la securitatea infrastructurii economice, în special a platformelor de extracție a gazelor naturale. Capacitatea de implementare: România are nave de deminare, dar „pe hârtie” nu e suficient Întrebat cât de pregătită este România să pună în practică angajamentele, Dorin Toma arată că Forțele Navale Române au cumpărat în ultimii ani două nave de deminare din Marea Britanie, nave mai vechi, aflate într-un proces de revitalizare și modernizare. Argumentul său este că astfel de misiuni cer sisteme specializate pentru cercetare, detectare și intervenție, iar flota anterioară era depășită tehnologic. Influență redusă în negocieri: „România a contat prea puțin” Pe proiectul conductelor, generalul susține că extinderea spre est este o consecință firească a extinderii NATO, însă dinamica politică a fost dominată de alți actori. În evaluarea lui, Polonia și Grecia au împins inițiativa, iar Turcia – inițial reticentă, pe fondul neîncrederii față de Grecia – ar fi fost cea care „bloca de fapt totul” până la un acord. „România a contat prea puțin aici, spre deloc.” În această cheie, mesajul central este că România poate beneficia de pe urma investiției ca stat de pe flancul estic, dar nu ar trebui să confunde beneficiul potențial cu un rol determinant în decizia politică și negocierea proiectului. [...]
Integrarea tehnologiei Safran în racheta ucraineană FP-5 „Flamingo” arată cât de strânsă devine cooperarea industrială europeană cu apărarea Ucrainei , într-un context în care proiectele comune se mută tot mai des în afara țării din motive de risc și capacitate, potrivit Focus . Publicația scrie, citând L’Independant , că racheta de croazieră ucraineană FP-5 „Flamingo” folosește un sistem de ghidare al grupului francez Safran. Producătorul ucrainean Fire Point a confirmat integrarea tehnologiei franceze, iar sistemul ar fi parte din rachetă de peste un an. În același timp, Safran ar lucra împreună cu Fire Point și la alte proiecte. Conform informațiilor prezentate, grupul francez livrează, prin filiala sa Preligens, și alte capabilități către parteneri ucraineni: sisteme de navigație, tehnică optoelectronică, soluții de contracarare a dronelor și software pentru analiza datelor de recunoaștere. Ce poate face FP-5 „Flamingo” și de ce contează operațional FP-5 „Flamingo” este descrisă drept una dintre cele mai puternice dezvoltări ucrainene. Potrivit producătorului, racheta ar avea: rază de acțiune de până la 3.000 km; autonomie de „mai multe ore” în aer; viteză de până la 950 km/h; un focos care „ar urma” să cântărească aproximativ 1.150 kg. Pentru controlul zborului, racheta folosește ArduPilot, un sistem software „deschis” (cu arhitectură care permite modificări și integrarea mai rapidă de funcții noi). Acesta gestionează, între altele, navigația automată, planificarea rutei și controlul sistemelor de la bord, iar structura sa ar permite adaptarea relativ rapidă la condiții noi de utilizare. Focus mai notează că „Flamingo” nu s-ar baza exclusiv pe GPS, ci ar utiliza mai multe metode de navigație pentru a rămâne funcțională în condiții de bruiaj, informație atribuită în material publicației Le Parisien (fără link în textul furnizat). Cooperare mai strânsă, dar cu frâne: riscul de concurență și mutarea proiectelor Dincolo de Safran, Focus arată că și alte companii europene din industria de apărare colaborează cu producători ucraineni pentru dezvoltarea și echiparea de rachete, drone și vehicule fără pilot. Totuși, potrivit Le Monde , cooperarea rămâne complicată: statele europene sprijină extinderea industriei de apărare a Ucrainei, dar vor să evite apariția unui competitor puternic pe piața europeană. În plus, condițiile din zona de război îngreunează construirea de noi capacități de producție, motiv pentru care apar mai multe proiecte comune în afara Ucrainei, în special în zona dronelor și a sistemelor de apărare. [...]
Producția în Ucraina a interceptoarelor Patriot PAC-3 ar putea începe în câteva săptămâni , un pas care ar reduce dependența Kievului de livrările rare din stocurile occidentale, într-un moment în care cererea globală depășește capacitatea de producție, potrivit Kyiv Post . Ministrul polonez al apărării, Władysław Kosiniak-Kamysz , a declarat pentru Agenția Poloneză de Presă (PAP) că Polonia va avea un rol-cheie în proiect și că transferul de tehnologie legat de Patriot către Ucraina „nu ar putea avea loc” fără participarea Varșoviei. El a spus că pregătirile pentru producția comună ar putea dura doar câteva săptămâni, Polonia fiind gata să înceapă imediat. De ce contează: deficitul de interceptoare și presiunea pe lanțul de aprovizionare Oficialul polonez a recunoscut că fabricarea rachetelor va fi dificilă, menționând că inclusiv Statele Unite se confruntă cu lipsuri de interceptoare Patriot pe fondul cererii în creștere. În acest context, inițierea producției în Ucraina ar putea deveni o soluție operațională pentru a crește disponibilitatea muniției critice pentru apărarea antiaeriană. Rolul Poloniei și cadrul de transfer tehnologic Kosiniak-Kamysz a afirmat că Polonia este una dintre cele patru țări NATO – alături de Germania, Suedia și Țările de Jos – care au primit statutul ce permite transferul de tehnologii pentru producția și mentenanța rachetelor Patriot. Acest statut ar face posibilă implicarea Poloniei în transferul de know-how necesar pentru demararea producției în Ucraina. Context: licență americană și nevoia urgentă a Kievului Informația vine după declarațiile președintelui SUA, Donald Trump, la summitul NATO de la Ankara, unde a spus că Washingtonul intenționează să acorde Ucrainei o licență pentru a fabrica sisteme Patriot. „O să le dăm dreptul să facă Patriots. Le vom arăta cum să le facă.” Necesitatea este accentuată de atacuri recente asupra Kievului: potrivit materialului, într-un atac din 6 iulie, niciuna dintre cele 29 de rachete balistice rusești lansate nu a fost interceptată. În același timp, livrările către Ucraina au fost „rare”, iar unele transporturi ar fi inclus doar câte cinci rachete. Unde se produc acum PAC-3 și ce alternative explorează Ucraina Conform articolului, rachetele Patriot PAC-3 – varianta cea mai avansată și cea mai căutată – sunt produse în prezent doar în SUA și sub licență în Japonia. Germania produce variante mai vechi PAC-2, iar unele livrări către Ucraina sunt programate din 2027, în baza unui acord de 4 miliarde euro (aprox. 20,3 miliarde lei) semnat în aprilie. Pe fondul deficitului, Kievul a sugerat că explorează și alternative, inclusiv un proiect numit Freya , un sistem de apărare antiaeriană aflat în dezvoltare împreună cu Germania, Franța și Norvegia. [...]
