Știri
Știri din categoria Apărare
Rusia vrea să-și ducă la 101.000 efectivele forțelor de sisteme fără pilot până la 1 aprilie 2026, potrivit Ukrinform, care citează o postare pe Telegram a comandantului-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Oleksandr Sîrski. Mesajul plasează extinderea unităților de drone în centrul unei „noi etape” a războiului, cu implicații directe asupra ritmului operațiunilor și asupra modului în care sunt apărate și atacate pozițiile pe front.
În evaluarea prezentată după o reuniune dedicată dezvoltării sistemelor fără pilot, Sîrski susține că serviciile de informații ucrainene au raportat accelerarea de către Rusia a formării de unități de UAV (vehicule aeriene fără pilot, adică drone) pentru a influența cursul luptelor, „în special în direcțiile sudice”, unde, potrivit acestuia, Rusia ar pierde inițiativa și teritoriu. Creșterea la 101.000 de militari ar indica o instituționalizare a războiului cu drone, nu doar utilizarea lor ca mijloc tactic punctual.
„Până la 1 aprilie, Rusia intenționează să crească dimensiunea forțelor sale de sisteme fără pilot la 101.000 de persoane”, a declarat Sîrski.
Comandantul ucrainean leagă această extindere de apariția și lărgirea așa-numitelor „zone de ucidere” („kill zones”), pe fondul creșterii capacităților dronelor de atac. În această logică, densitatea dronelor și viteza cu care sunt introduse pe câmpul de luptă devin factori care pot bloca manevra, pot complica logistica și pot crește costul menținerii pozițiilor, inclusiv prin lovirea operatorilor și a infrastructurii asociate.
Pe partea ucraineană, Sîrski afirmă că Ucraina dezvoltă o linie proprie de drone FPV (drone controlate în timp real, folosite frecvent pentru lovituri de precizie) cu comandă prin fibră optică, o soluție menită să reducă vulnerabilitatea la bruiaj. Tot el susține că, în ultima lună, dronele ucrainene ar fi lovit circa 4.200 de poziții ale operatorilor ruși de drone, iar în februarie ar fi fost lovite peste 105.200 de ținte, un sfert fiind atribuite grupării Forțelor de Sisteme Fără Pilot ale armatei ucrainene.
În același timp, Sîrski avertizează că Rusia ar fi ajuns la o capacitate de producție de „peste 19.000 de drone FPV pe zi”, ceea ce, dacă se confirmă și se susține logistic, ar putea alimenta o presiune constantă pe linia frontului. Ca răspuns, el spune că în unitățile ucrainene se formează plutoane de interceptare a dronelor, cu misiunea de a distruge FPV-uri, quadcoptere și alte UAV-uri de atac, folosind inclusiv puști anti-dronă, mijloace de război electronic și lansatoare de plase, în paralel cu dezvoltarea sistemelor robotice terestre pentru misiuni logistice, de geniu și de luptă.
Recomandate
Rusia își pregătește noi operațiuni ofensive, în paralel cu o extindere a recrutării, inclusiv din rândul străinilor , potrivit declarațiilor președintelui ucrainean Volodimir Zelenski , citate de Adevărul . Miza imediată, din perspectiva apărării, este capacitatea Moscovei de a-și reface efectivele și de a menține presiunea pe front în 2026, în ciuda pierderilor raportate de Kiev. Zelenski a spus că Ucraina ar deține documente ale Statului Major rus care ar confirma planuri pentru noi operațiuni ofensive. Declarațiile au fost făcute după o ședință cu șeful Direcției Principale de Informații a Ministerului Apărării (GUR) , Oleksii Ivașcenko. „Documentele Statului Major al Federației Ruse arată incapacitatea acestuia de a-și îndeplini obiectivele stabilite de conducerea politică de la Kremlin”, a transmis Zelenski. Președintele ucrainean a mai afirmat că forțele ucrainene „continuă să distrugă potențialul ofensiv” al armatei ruse și că pierderile „iremediabile” ale acesteia ar ajunge la aproximativ 60% din total. În același mesaj, Zelenski a indicat drept priorități pentru Ucraina creșterea pierderilor irecuperabile ale armatei ruse, consolidarea utilizării dronelor pe front și extinderea sancțiunilor „la distanță” asupra industriei de armament și sectorului petrolier rusesc. Recrutare extinsă: până la 20.000 de străini și migranți în 2026, potrivit GUR Serviciile ucrainene de informații militare susțin că Rusia ar intenționa să mobilizeze până la 20.000 de cetățeni străini și migranți în cursul anului 2026. Potrivit GUR, structurile de mobilizare ale Statului Major rus și serviciul federal pentru cetățenie și înregistrarea străinilor ar fi evaluat numărul cetățenilor străini cu vârste între 18 și 60 de ani din toate regiunile federale. GUR mai afirmă că centrele de recrutare ar fi primit ținte de atragere a între 0,5% și 3,5% dintre acești străini în contracte militare, prin 97 de puncte de selecție, distribuite astfel: Districtul Militar Central: 30 de centre; districtele Moscova și Sud: câte 21; Districtul Estic: 14; Districtul Leningrad: 11. Potrivit aceleiași surse, recrutarea ar fi realizată inclusiv prin structuri militare semiprivate, precum „Redut”, „Konvoi”, „Wagner-2”, „Potok” sau formațiuni similare. Principala bază de recrutare ar fi cetățeni din Asia Centrală (Uzbekistan, Tadjikistan, Kârgâzstan), dar și persoane din Bangladesh, Sudan, Ciad și alte state din Asia și Africa. Ce semnale transmite Kievul către parteneri Zelenski a mai spus că va informa partenerii internaționali despre planuri discutate la Moscova privind posibile operațiuni împotriva unor state NATO și despre încercări de a implica Belarusul în implementarea obiectivelor militare ale Rusiei. Separat, GUR a reiterat estimarea anterioară potrivit căreia Rusia ar mobiliza lunar între 40.000 și 45.000 de militari pentru războiul împotriva Ucrainei, în timp ce Kievul susține că își menține propriile capacități de recrutare la un nivel mai mic cu aproximativ 10.000 de persoane. În acest context, serviciile ucrainene afirmă că Moscova continuă pregătirile pentru noi operațiuni ofensive și caută să își suplimenteze efectivele prin mobilizare extinsă. [...]
Noile drone FPV ghidate prin fibră optică folosite de Hezbollah complică apărarea Israelului în zona-tampon din sudul Libanului , pentru că își păstrează controlul chiar și când sunt folosite contramăsuri electronice, potrivit Focus . Miza operațională este directă: crește riscul pentru trupe și pentru liniile de aprovizionare într-un spațiu relativ îngust, unde astfel de drone pot ajunge „aproape oriunde”. Un exemplu invocat este un videoclip din apropierea orașului Taybeh, în care un proiectil trece la mică distanță de un elicopter israelian de evacuare medicală Black Hawk, în timp ce soldații transportau un rănit; explozia are loc lângă aparat, relatează publicația britanică The Telegraph , citată de Focus. De ce contează: cablul înlocuiește radioul, iar bruiajul devine mai puțin eficient Potrivit specialiștilor citați de The Telegraph , este vorba despre drone „First-Person View” (FPV) – adică aparate pilotate „din ochii” dronei, printr-o cameră la bord. Diferența-cheie este modul de control: nu prin semnal radio, ci printr-un cablu subțire (fibră optică) care leagă drona de operator. Consecința operațională este că, în condiții de bruiaj (perturbarea semnalelor radio), controlul rămâne stabil, ceea ce face aceste drone mai greu de oprit prin mijloace electronice uzuale. Focus notează că această soluție este o evoluție a dronelor mici folosite pe scară largă în războiul Rusia–Ucraina , tocmai pe fondul intensificării bruiajului. Costuri mici, efecte mari în teren Un alt element care apasă pe ecuația apărării este raportul cost–efect. Expertul Jakub Janovsky, citat de The Telegraph, spune că un kilometru de cablu de fibră optică ar costa circa 30 de dolari (aprox. 140 lei) la achiziție en-gros. În plus, multe componente ar fi ușor de procurat sau realizate prin imprimare 3D. Deși sunt relativ simple, unele modele ar atinge „raze de acțiune” notabile, iar în zona de securitate din sudul Libanului – descrisă ca relativ îngustă – ar putea lovi practic orice punct, potrivit materialului. Presiune în creștere asupra vehiculelor și trupelor Focus relatează că, în ultimele săptămâni, atacurile asupra vehiculelor israeliene au crescut semnificativ, inclusiv asupra tancurilor și transportoarelor blindate. Sunt menționate și raportări potrivit cărora dronele ar urmări soldați individuali, uneori până în interiorul clădirilor. În același timp, publicația indică un bilanț „potrivit datelor de până acum”: 16 soldați israelieni uciși în sudul Libanului și mulți alții răniți (fără a detalia sursa primară a acestor cifre). Ce urmează: căutarea de contramăsuri și apel către industrie Confruntată cu această amenințare, conducerea armatei israeliene caută soluții de protecție. Potrivit The Telegraph, autoritatea relevantă din cadrul Ministerului Apărării ar fi făcut un apel public către companii și dezvoltatori să propună contramăsuri împotriva acestui tip de drone. În evaluarea expertului Federico Borsari, citat în material, astfel de sisteme ar oferi Hezbollah o opțiune relativ ieftină pentru lovituri precise de la distanță mai mare – un avantaj care, în practică, poate forța adaptări rapide în tactici, protecția convoaielor și procedurile de evacuare medicală în zona de contact. [...]
Un posibil atac antisatelit rusesc, inclusiv cu opțiuni nucleare, ar putea lovi direct infrastructura spațială de care depind comunicațiile, GPS-ul și operațiunile militare occidentale , potrivit Focus . Îngrijorarea SUA vizează în special dezvoltarea unor sateliți capabili să se apropie de alți sateliți, să-i supravegheze și, potențial, să-i neutralizeze. Ce capacități ar testa Rusia, potrivit evaluărilor americane Articolul descrie, pe baza informațiilor atribuite postului francez BFM TV, că US Space Command urmărește de ani buni testele unor așa-numiți „sateliți păpușă”, care ar elibera unități mai mici, manevrabile independent. Într-un test din 2020, ar fi fost ejectat un obiect cu viteză mare, interpretat de analiști americani drept posibil proiectil. Cea mai recentă platformă considerată „suspectă” de autoritățile americane ar fi un satelit din programul rusesc „Nivelir”, despre care BFM TV scrie că a fost lansat în mai de la cosmodromul Plessețk (nord-vestul Rusiei), într-un moment care ar fi coincis cu survolul unui satelit american de spionaj. Conform aceleiași relatări, sistemul ar fi testat din 2013 și, din 2019, s-ar fi apropiat în mod repetat de sateliți americani. Miza operațională: „sateliți contra sateliți” și riscul escaladării Generalul Stephen Whiting a declarat, la un eveniment al Center for Strategic and International Studies (CSIS) din Washington, citat de Ars Technica , că Rusia a plasat o armă spațială pe o orbită de pe care poate ajunge la sateliți „esențiali pentru securitatea națională” a SUA. Pe lângă conceptul „sateliți contra sateliți”, materialul mai notează că Rusia ar avea și rachete capabile să lovească obiecte aflate pe orbită, iar în istoria dezvoltării acestor capabilități au fost luate în calcul și opțiuni precum focoase nucleare (inițial, pentru a compensa imprecizii tehnice), respectiv proiectile, „nori” de fragmente sau lovituri cinetice (impact direct). Scenariul cu încărcătură nucleară: efecte în lanț asupra economiei și securității Cea mai sensibilă ipoteză, potrivit BFM TV, este posibilitatea unor arme nucleare în spațiu. Focus arată că un exercițiu secret al US Space Command, „Apollo Insight”, a simulat folosirea armelor de distrugere în masă pe orbită, împreună cu aliați și peste 60 de companii din industria de apărare, pentru a evalua consecințele unui atac nuclear antisatelit. În acest context, The Times este citat cu o estimare potrivit căreia o explozie pe orbită joasă ar putea avaria sau distruge până la 10.000 de sateliți, adică aproximativ 80% din flota activă. Ar fi afectate atât capabilități militare (recunoaștere, identificare de ținte), cât și servicii civile critice: comunicații, internet, telefonie și GPS — motiv pentru care publicația britanică descrie scenariul drept un posibil „Pearl Harbor în spațiu”. În lipsa unor detalii tehnice publice verificabile despre aceste sisteme, rămâne neclar cât din capabilitățile descrise este deja operațional și cât ține de testare și planificare, însă mesajul central al evaluărilor americane este că riscul pentru infrastructura spațială a crescut și are consecințe directe asupra funcționării economiei moderne. [...]
Războiul din Iran a scos în evidență vulnerabilități care pot deveni costuri directe pentru apărarea europeană , de la penuria de muniții la flote subdimensionate și tensiuni politice interne, într-un moment în care oficiali militari europeni avertizează că Rusia ar putea fi în poziția de a ataca un stat membru NATO până în 2029, potrivit Adevărul . Conflictul dintre SUA-Israel și Iran nu a implicat NATO, dar a funcționat ca un „test de stres” pentru capacitatea Alianței de a susține un efort militar de durată. Generalul Dominique Tardif, adjunctul șefului Forțelor Aeriene franceze, a spus că lecțiile din Ucraina și Orientul Mijlociu trebuie privite împreună atunci când sunt proiectate „războaiele de mâine” și dezvoltarea capabilităților. Cinci deficiențe cu impact operațional și bugetar Lista de vulnerabilități discutată de POLITICO cu diplomați, oficiali NATO și experți în apărare indică probleme care, dacă sunt confirmate în planificarea militară, ar împinge statele europene spre investiții accelerate în muniții, apărare aeriană, capabilități de lovire la distanță și flote. Principalele puncte: Penurie de muniție și interceptori : SUA ar fi consumat aproape jumătate din stocul total de rachete critice Patriot, iar oficiali francezi au avertizat că rezervele de rachete Aster și Mica s-au epuizat în primele două săptămâni de război. Un diplomat NATO a spus că, dacă SUA își mută atenția spre Indo-Pacific, „vor fi retrase resurse substanțiale” din Europa. Justin Bronk ( Royal United Services Institute ) a avertizat că, în ritmul actual, aliații ar putea rămâne fără rachete de apărare aeriană de mare valoare în „câteva săptămâni”, pe fondul producției ruse de „6.000 până la 7.000” de drone de atac pe lună, și a pledat pentru interceptori mai accesibili și pentru măsuri de protecție pasivă (de exemplu, adăposturi fortificate pentru avioane). Lipsa muniției ar urma să fie un subiect important la summitul NATO din iulie , potrivit unei persoane familiarizate cu discuțiile. Limite ale superiorității aeriene : capacitatea Iranului de a continua atacuri cu rachete și drone, în pofida campaniei aeriene americane, arată limitele ideii că o țară poate fi „trimisă în genunchi” doar prin bombardamente convenționale, potrivit lui Pieter Wezeman (SIPRI). În acest context, Bronk a indicat nevoia de investiții accelerate în arme de precizie cu rază lungă, inclusiv pentru a lovi producția de drone și ținte militare în adâncime. Flote subdimensionate și disponibilitate scăzută : desfășurarea limitată a Europei pentru a sprijini aliații din Golf a evidențiat investiții insuficiente în forțele navale. Exemplul dat este Marea Britanie, care a avut nevoie de trei săptămâni pentru a trimite distrugătorul HMS Dragon spre Mediterană, iar nava s-a întors în port din cauza unei defecțiuni tehnice. Șeful marinei britanice, Gwyn Jenkins, a recunoscut că Royal Navy nu este pregătită de război, iar premierul canadian Mark Carney a spus anterior că mai puțin de jumătate din flota Canadei este operațională. Experți citați arată că, într-un conflict cu Rusia, flotele ar fi esențiale pentru misiuni anti-submarin și pentru contracararea navelor cu rachete de croazieră Kalibr. Dezbinare politică persistentă : războiul ar fi adâncit prăpastia în interiorul NATO, în condițiile în care Europa a refuzat cererile președintelui american Donald Trump de sprijin militar, iar Washingtonul ar fi elaborat opțiuni de represalii. În paralel, Trump a continuat să atace NATO, numind-o în mod repetat „tigru de hârtie”. Riscul, potrivit lui Ed Arnold (fost oficial NATO), este ca SUA să decidă „de data aceasta nu ne implicăm” sau să se limiteze la o desfășurare redusă în cazul unei invazii ruse. Anders Fogh Rasmussen, fost secretar general al NATO, a susținut că europenii ar trebui să adopte o abordare „tranzacțională”, legând sprijinul pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz de angajamentul Washingtonului față de NATO. Ucraina ca furnizor de capabilități : Ucraina a trimis experți în drone pentru a ajuta țări din Orientul Mijlociu și a semnat parteneriate de apărare pe zece ani cu națiuni din Golf. NATO și-a extins legăturile instituționale cu Ucraina, inclusiv printr-un centru comun de instruire și cercetare în Polonia și printr-un program industrial pentru achiziția de tehnologie din Ucraina (UNITE-Brave NATO). Un diplomat NATO a spus că „Ucraina acționează ca un furnizor de securitate”. Ce urmează: presiune pe planificare și pe stocuri În lectura prezentată, miza imediată pentru NATO este trecerea de la constatări la decizii de planificare și achiziții, în special pe zona de muniții și apărare aeriană, unde consumul rapid poate deveni un punct de vulnerabilitate într-un conflict de durată. În paralel, problemele de disponibilitate ale flotelor și tensiunile politice transatlantice rămân factori care pot întârzia sau limita răspunsul Alianței într-un scenariu de criză. Pentru context suplimentar din aceeași publicație: Adevărul și Adevărul . [...]
Războiul din Iran a ajuns la 25 mld. dolari (aprox. 115 mld. lei) pentru Pentagon , primul „preț” oficial comunicat de administrație pentru campania militară americană, potrivit Politico . Suma a fost prezentată într-un moment în care Casa Albă discută un posibil pachet suplimentar de finanțare de până la 200 mld. dolari (aprox. 920 mld. lei), ceea ce mută rapid dezbaterea din zona strategică în cea bugetară. Cifra a fost avansată de Jules Hurst, comptroller interimar al Pentagonului (oficialul responsabil de buget), în timpul unei audieri în Comisia pentru Servicii Armate a Camerei Reprezentanților, la care au participat și secretarul Apărării Pete Hegseth și șeful Statului Major Interarme, gen. Dan Caine. Conflictul durează de două luni și, deși a existat recent un armistițiu, „nu are un final clar”, notează publicația. Hurst a spus că „aproximativ până în această zi” cheltuielile pentru „ Operation Epic Fury ” sunt de circa 25 mld. dolari, „în cea mai mare parte pentru muniții”, dar și pentru „operațiuni și mentenanță” (cheltuieli curente de funcționare) și înlocuirea echipamentelor. Politico precizează că suma este sub multe estimări externe, având în vedere ritmul operațiunilor aeriene și navale și costurile de refacere a stocurilor de apărare antiaeriană. Presiune pentru bani suplimentari și o cerere „în curând” Potrivit articolului, Hurst le-a spus participanților la un summit de apărare din martie, la Washington, că prima săptămână a războiului ar fi costat aproximativ 11 mld. dolari (aprox. 51 mld. lei). Între timp, oficiali ai administrației discută o cerere suplimentară de finanțare de până la 200 mld. dolari pentru conflict și reînnoirea stocurilor de armament, deși au subliniat public că nu au stabilit încă un nivel final. Pentagonul este așteptat să trimită „în curând” solicitarea de fonduri suplimentare, iar Hurst a spus că administrația o va face „odată ce avem o evaluare completă a costului conflictului”. Congresul cere detalii, iar disputa se mută pe rezultate Întrebarea privind costurile a venit de la democratul Adam Smith, membrul de rang al comisiei, care s-a declarat surprins de nivelul de specificitate și a cerut ca detaliile să fie transmise Congresului, după o perioadă lungă în care legislativul a solicitat un număr oficial. Audierea, programată inițial pe bugetul pe 2027, a virat rapid spre Iran și spre întrebarea dacă operațiunea a produs câștiguri strategice. Smith a susținut că programul nuclear al Iranului ar fi „exact” la nivelul de dinaintea războiului și că Teheranul își păstrează capacități precum programul de rachete balistice și posibilitatea de a bloca Strâmtoarea Hormuz . În replică, Hegseth a atacat criticile venite din partea democraților din Congres și „unor republicani”, potrivit Politico. [...]
Marea Britanie își mută centrul de greutate naval spre Atlanticul de Nord , printr-un demers de a construi o forță maritimă multinațională împreună cu aliați nordici și baltici, pe fondul intensificării activității ruse în „Nordul Înalte”, potrivit Politico . Șeful Marinei Regale britanice, First Sea Lord Gwyn Jenkins, a spus că a semnat săptămâna trecută o „declarație de intenție” cu omologii din țările nordice, baltice și alte state din cadrul Joint Expeditionary Force (JEF) , pentru a reuni o „forță maritimă multinațională” menită să descurajeze avansurile Rusiei în regiune. În același timp, Jenkins a recunoscut presiunea pe care o pune agenda globală a Regatului Unit — inclusiv Orientul Mijlociu — dar a indicat că, pe măsură ce marina se modernizează, aceasta „va fi orientată către Atlanticul de Nord”. El a argumentat că acolo „activitatea rusă la suprafață și sub suprafață” continuă să creeze o provocare sistemică pe termen lung. Presiune operațională: resurse limitate și criticile după criza din Iran Mesajul vine pe fondul criticilor că forța ar fi fost nepregătită să se mobilizeze ca răspuns la războiul din Iran. Jenkins a încercat să contracareze această percepție, afirmând: „Sunt aici să vă arăt că Marina Regală răspunde deja provocării din fața noastră.” Politico notează că tensiunile asupra resurselor maritime britanice au devenit vizibile în cazul desfășurării distrugătorului HMS Dragon în Mediterana pentru apărarea Ciprului: nava a ajuns după câteva săptămâni, iar episodul a lăsat Regatul Unit cu un singur alt distrugător în serviciu, deja alocat unei misiuni separate a unui grup de lovire al portavionului în Nordul Înalte. „Modernizare” prin sisteme fără echipaj, în paralel cu navele clasice Jenkins a mai spus că își concentrează eforturile pe echiparea rapidă a marinei cu sisteme fără echipaj (platforme operate de la distanță sau autonome), care să funcționeze alături de navele cu echipaj. Ca exemplu, el a menționat roboții de deminare promiși pentru Strâmtoarea Hormuz. Potrivit aceleiași surse, această direcție urmărește să răspundă amenințărilor identificate anul trecut de Strategic Defence Review (SDR), documentul de referință pentru prioritățile de apărare ale Regatului Unit. [...]
