Știri
Știri din categoria Apărare
România intră în cel puțin 12 proiecte europene de securitate și apărare, cu o finanțare maximă cumulată de 263 milioane euro (aprox. 1,31 miliarde lei), dintr-un pachet UE de peste 1 miliard euro, potrivit HotNews. Miza economică este accesul companiilor și instituțiilor românești la bugete europene pentru tehnologii cu utilizare duală (civilă și militară), într-o zonă în care finanțarea publică devine tot mai orientată spre autonomie strategică și capacități industriale.
Datele citate indică faptul că Uniunea Europeană finanțează 57 de proiecte care dezvoltă tehnologii de securitate și apărare, iar o parte dintre acestea includ consorții europene cu participare din România – firme private, institute de cercetare și autorități publice.
Participarea în consorții europene deschide acces la contracte și dezvoltare de produse/tehnologii în cadrul unor programe competitive, unde finanțarea este condiționată de colaborare transfrontalieră și de livrabile tehnice. În practică, acest tip de proiecte poate însemna:
Conform informațiilor, UE investește „peste 1 miliard euro” în total în cele 57 de proiecte. Pentru proiectele cu participare din România, finanțarea maximă aprobată menționată este de 263 milioane euro (aprox. 1,31 miliarde lei) cumulat, pentru „cel puțin 12 proiecte”.
HotNews menționează că informațiile provin din date analizate de StartupCafe, iar continuarea cu lista firmelor este disponibilă în materialul indicat de publicație: StartupCafe. În fragmentul publicat de HotNews în acest format nu sunt enumerate efectiv numele companiilor sau proiectele, astfel că detalierea listei nu poate fi reprodusă aici fără a depăși informația disponibilă în textul furnizat.
Recomandate
Anul 2030 este văzut ca un prag pentru securitatea Europei , iar fereastra de timp până atunci ar trebui folosită pentru accelerarea pregătirilor militare și industriale, avertizează generalul belgian Frederik Vansina , șeful Statului Major al Forțelor Armate din Belgia, într-o analiză preluată de Adevărul . Miza, în lectura sa, nu este doar finalul războiului din Ucraina, ci riscul ca Rusia să rămână după conflict cu o forță capabilă să pună presiune pe continent. Vansina susține că Vladimir Putin „nu va reuși să câștige războiul din Ucraina”, indiferent de evoluțiile relației cu SUA, dar avertizează că acest rezultat nu este garantat fără „un efort major al Europei”. În același timp, el atrage atenția ca ofensiva americano-israeliană împotriva Iranului să nu deturneze atenția de la Ucraina, pe care o consideră în continuare principala amenințare la adresa securității europene. De ce 2030 contează: fereastra de pregătire și riscul post-război Potrivit generalului, conflictul din Ucraina pare blocat într-un impas, însă Rusia menține între 650.000 și 700.000 de militari experimentați, sprijiniți de o „economie de război” capabilă să producă zilnic armament. În această logică, chiar dacă nu anticipează un atac iminent asupra Europei Occidentale, pericolul ar fi unul „de perspectivă”: după încheierea războiului, Moscova ar putea rămâne cu o capacitate militară considerabilă. „Nu vorbim încă despre un pericol imediat pentru Bruxelles, dar nu trebuie să ne amăgim.” Vansina mai indică și semnale agresive de la Kremlin, inclusiv ambiția exprimată de Putin pentru o armată de până la 1,5 milioane de oameni, precum și episoade care alimentează tensiuni regionale, între care referiri la proiecte separatiste în statele baltice. Implicația pentru NATO și Europa: autonomia strategică rămâne departe Mesajul central al oficialului belgian este că Europa trebuie să ajungă până în 2030 „suficient de puternică” pentru a descuraja Rusia chiar și într-un scenariu cu sprijin american redus. „Până în 2030 trebuie să fim suficient de puternici încât să îi putem spune lui Putin că nu poate câștiga un război împotriva Europei, nici măcar fără sprijinul americanilor.” În evaluarea sa, Europa este încă departe de „autonomia strategică” (capacitatea de a-și asigura apărarea cu resurse proprii). Deși bugetele de apărare cresc, pragul de 2% din PIB „nu mai este suficient”, iar industria de apărare avansează, dar prea lent. Vansina plasează un posibil orizont pentru un nivel „real” de autonomie strategică abia spre 2035, cu condiția continuării investițiilor. Ce rol are Ucraina și unde persistă incertitudinile Un element esențial rămâne sprijinul pentru Ucraina, pe care Vansina îl descrie drept motivul pentru care Europa „are acest timp”, datorită „sacrificiului ucrainenilor”. În paralel, persistă incertitudini privind prezența militară americană în Europa: trupele nu au fost retrase, iar avioanele F-35 sunt în continuare desfășurate în baze strategice, însă aliații europeni nu au un calendar clar pentru eventuale reduceri. Pe acest fond, în Europa se discută tot mai des despre construirea unei structuri de securitate care să funcționeze și în absența sprijinului american, în contextul declarațiilor critice ale lui Donald Trump la adresa NATO. Concluzia generalului: Europa mai are câțiva ani pentru a recupera întârzierile; după aceea, echilibrul de forțe ar putea deveni semnificativ mai fragil. [...]
Uniunea Europeană pregătește un „joc de război” la Bruxelles pentru a testa, în absența Statelor Unite, cum ar funcționa în practică clauza de asistență mutuală dintre statele membre , pe fondul incertitudinilor legate de angajamentul american față de securitatea Europei, potrivit HotNews , care citează AFP. Exercițiul ar urma să înceapă la începutul lunii mai, la nivelul ambasadorilor celor 27 de state membre la Bruxelles, urmând ca ulterior să existe un al doilea exercițiu, de data aceasta la nivel de miniștri, conform unui responsabil UE citat de AFP sub acoperirea anonimatului. Ce se testează, concret: articolul 42(7) din Tratatul UE Simularea vizează clauza de asistență mutuală prevăzută în articolul 42(7) al Tratatului UE, care stipulează că, dacă un stat membru este „ținta unei agresiuni armate pe teritoriul său”, celelalte state membre trebuie să ofere ajutor și sprijin „prin toate mijloacele pe care le au”. Miza operațională este că obligațiile și consecințele declanșării articolului sunt descrise ca fiind vagi, iar articolul a fost invocat o singură dată, de Franța, după atentatele islamiste din 2015. Scenariul: un atac hibrid major asupra UE Unul dintre scenariile posibile luate în calcul este un atac hibrid major împotriva Uniunii Europene, potrivit aceleiași surse diplomatice citate de AFP. În acest context, exercițiul este gândit ca unul „practic”, pentru a trece în revistă pașii de urmat și mecanismele de coordonare. „Ce vom face este să examinăm și să trecem în revistă aspectele practice: cum funcționează? ce putem face”, a declarat responsabilul european. De ce contează: relația cu NATO și presiunea pentru autonomie europeană Contextul invocat este îngrijorarea europenilor față de amenințările recente ale președintelui american Donald Trump privind retragerea din NATO, pe care HotNews le leagă de discuțiile despre consolidarea apărării colective europene. În plus, statele UE ar fi fost încurajate să accelereze aceste demersuri și de atacurile dronelor iraniene în Cipru, țară care deține președinția rotativă a Consiliului UE. În paralel, la Conferința de Securitate de la München din februarie, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen , a cerut statelor membre să „dea viață” clauzei UE de apărare reciprocă, fără a dubla NATO, unde articolul 5 este clauza de apărare mutuală. Totodată, articolul notează sensibilitatea politică: 23 dintre statele membre UE sunt și membre NATO și nu vor să încurajeze Statele Unite să se retragă din alianță. Un oficial NATO citat de AFP insistă asupra distincției de fond dintre cele două mecanisme: „Articolul 42-7 nu este o clauză de apărare reciprocă. Este o clauză de asistență mutuală”, a subliniat oficialul NATO. [...]
Uniunea Europeană pregătește, luna viitoare, un exercițiu „de masă” pentru a testa cum ar funcționa în practică Articolul 42.7 – clauza de asistență mutuală în caz de „agresiune armată” – mizând în primă fază pe răspunsul politic, nu pe unul militar , potrivit Politico . Exercițiul va fi coordonat de șefa diplomației UE, Kaja Kallas , și se va desfășura în Comitetul Politic și de Securitate al UE, format din diplomați de rang înalt. Un oficial european de rang înalt, citat sub protecția anonimatului din cauza caracterului confidențial al planificării, a spus că urmează și o etapă de verificare cu miniștrii apărării, pentru a vedea „cum funcționează în practică”. Ce testează UE, concret, și de ce contează Articolul 42.7 prevede că, dacă un stat membru este victima unei „agresiuni armate”, celelalte state au obligația să ofere „ajutor și asistență prin toate mijloacele aflate în puterea lor”. Textul nu precizează explicit dacă acest sprijin include un răspuns militar și include formulări relevante pentru state neutre, precum Austria și Irlanda. Din perspectivă operațională, exercițiul urmărește să clarifice pașii politici și mecanismele de coordonare într-un scenariu de criză, într-un moment în care UE încearcă să își facă mai previzibile garanțiile de securitate interne. Context: presiune pe arhitectura de securitate europeană Majoritatea statelor UE sunt și membre NATO, fiind acoperite de Articolul 5 (apărare colectivă), care face trimitere explicită la utilizarea forței militare. Totuși, tensiunile transatlantice – inclusiv amenințările președintelui SUA, Donald Trump, privind preluarea Groenlandei – au alimentat îndoieli legate de robustețea garanțiilor NATO și au reaprins interesul pentru aranjamentele de securitate ale UE. În paralel, crește și percepția riscului de atac asupra unor state membre. Cipru, după ce a fost vizat în martie de drone lansate din Liban, a cerut în mod special să fie explorat modul în care Articolul 42.7 ar funcționa în practică. Săptămâna viitoare este programat și un summit al liderilor UE în Cipru. Ce urmează: document de lucru și discuții despre „operaționalizare” Pe lângă exercițiu, Serviciul European de Acțiune Externă (structura UE pentru politică externă și securitate) pregătește un document care să detalieze cum ar putea funcționa, practic, garanțiile de securitate. Dezbaterea a fost alimentată și de comisarul european pentru apărare, Andrius Kubilius, care a spus în ianuarie că Articolul 42.7 s-ar aplica în cazul Groenlandei și a cerut consolidarea clauzei, inclusiv printr-o structură clară de comandă militară, pentru a o face „pe deplin operațională”. Articolul 42.7 a fost invocat o singură dată până acum: de Franța, în noiembrie 2015, după atacurile teroriste revendicate de ISIS la Paris. [...]
Rachetele balistice nord-coreene folosite de Rusia în Ucraina arată cum sancțiunile pot fi ocolite prin componente comerciale și lanțuri globale de aprovizionare vulnerabile , potrivit unei analize a Ministerului Apărării de la Kiev, citată de Adevărul . Concluzia ucrainenilor: deși tehnologic inferioare, aceste muniții rămân o amenințare prin volum și prin capacitatea de a fi produse și livrate rapid. Raportul se bazează pe examinări de laborator ale fragmentelor recuperate după atacuri din 2024 și vizează două tipuri de rachete: KN-23 și KN-24, utilizate de forțele ruse inclusiv în bombardamente asupra unor orașe mari din Ucraina. Ce au găsit ucrainenii în rachetele KN-23 și KN-24 Specialiștii ucraineni susțin că rachetele au asemănări cu modele rusești moderne, precum Iskander-M, dar sunt inferioare tehnologic. Printre diferențele menționate: combustibil mai puțin eficient; pentru a atinge distanțe similare, motoarele ar fi „considerabil mai mari”, cu aproximativ 50%; metode de fabricație descrise ca „învechite cu aproximativ o jumătate de secol”, inclusiv la nivelul lipiturilor electronice; utilizarea grafitului pentru protecția termică a focoaselor, o soluție considerată relativ ieftină, dar eficientă la temperaturi ridicate. Componenta de reglementare: componente civile și ocolirea sancțiunilor Analiza indică faptul că sistemele de control includ componente electronice comerciale de la branduri internaționale, iar explicația avansată de oficialii ucraineni este ocolirea sancțiunilor internaționale de către Phenian. Serviciile de informații militare ucrainene spun că au identificat piese fabricate în mai multe țări, inclusiv China, Japonia, SUA și state europene, ceea ce ridică problema vulnerabilității lanțurilor globale de aprovizionare în fața utilizării duale (civilă și militară) a unor componente. Precizie, fiabilitate și miza „războiului de uzură” Primele utilizări ar fi fost raportate în ianuarie 2024, când Rusia ar fi lansat rachete asupra orașului Harkov . Autoritățile ucrainene au afirmat atunci că munițiile sunt imprecise și nesigure, unele explodând în aer înainte de a-și atinge ținta. Kievul a anunțat ulterior și interceptarea unor rachete KN-24 lansate asupra capitalei. În 2025, Ucraina a acuzat Coreea de Nord că a livrat Rusiei cel puțin 148 de rachete balistice. În lectura raportului ucrainean, chiar dacă sunt mai slabe tehnologic, rachetele pot conta într-un conflict de uzură prin număr și prin ritmul de producție și livrare. Context: cooperarea Moscova–Phenian se adâncește Potrivit aceleiași surse, relațiile dintre Rusia și Coreea de Nord s-au consolidat de la începutul războiului, Moscova primind nu doar armament, ci și sprijin militar direct, inclusiv trupe. SUA și Coreea de Sud avertizează că Phenianul ar putea obține, în schimb, experiență în condiții reale de luptă, atât în plan tactic, cât și în dezvoltarea armamentului. [...]
Decolarea a două Typhoon pentru un avion neidentificat arată presiunea operațională permanentă pe apărarea aeriană britanică , într-un context în care Londra suspectează tot mai des activitate militară rusă în proximitatea spațiului său aerian, potrivit Focus . Marți, Royal Air Force (RAF) a ridicat de la sol două avioane de vânătoare Typhoon din nordul Scoției, după ce un aparat neidentificat se îndrepta spre spațiul aerian al Marii Britanii. Misiunea a fost de observare și, dacă ar fi fost necesar, de oprire a aeronavei, însă – potrivit unui purtător de cuvânt al RAF – interceptarea nu a mai fost necesară, deoarece aparatul a rămas în afara spațiului aerian britanic. Ce se știe despre avionul suspect și de ce contează Identitatea aeronavei nu a fost confirmată oficial. Totuși, publicația notează că, potrivit relatărilor din Telegraph și de pe portalul itv.com, ar fi putut fi vorba despre un bombardier rusesc cu rază lungă de acțiune. Această informație rămâne neconfirmată, iar episodul este prezentat ca posibilă continuare a unei serii de „provocări” atribuite Rusiei în apropierea Regatului Unit. Din perspectivă operațională, incidentul indică faptul că RAF trebuie să mențină capacitatea de reacție rapidă (alertă de poliție aeriană) pentru ținte neidentificate, chiar și atunci când acestea nu intră efectiv în spațiul aerian național. Astfel de decolări au costuri și consumă resurse (ore de zbor, personal, mentenanță), fără ca sursa să ofere însă date despre impactul financiar. Context: episoade invocate în proximitatea Marii Britanii Focus enumeră mai multe incidente anterioare care, în lectura publicației, susțin suspiciunea unei presiuni rusești constante: în 2020, două aeronave rusești Tupolev Tu-142 au fost interceptate înainte de a ajunge în spațiul aerian britanic; în 2026, armata britanică ar fi monitorizat trei submarine rusești în apele britanice; tot în 2026, Kremlinul ar fi trimis o fregată în Canalul Mânecii pentru a escorta o navă din așa-numita „flotă din umbră” (termen folosit pentru nave asociate exporturilor rusești ocolind restricții). Publicația leagă acest context și de poziționarea politică a Londrei: Keir Starmer este menționat ca premier al Marii Britanii și ca unul dintre cei mai activi susținători ai Ucrainei. Ce urmează În lipsa unei confirmări oficiale privind tipul și originea aeronavei, cazul rămâne, deocamdată, la nivel de suspiciune. Dacă vor apărea clarificări din partea autorităților britanice, acestea pot influența modul în care incidentul este încadrat: fie ca o alertă de rutină, fie ca un nou episod într-o dinamică de testare a reacției apărării aeriene. [...]
Preluarea „ Christophani Ridge ” cu minute înainte de intrarea în vigoare a încetării focului indică intenția Israelului de a păstra un avantaj operațional în sudul Libanului , potrivit The Jerusalem Post , care citează un comunicat al Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF) transmis vineri. IDF susține că, joi noaptea, soldați dintr-o unitate de elită au fost parașutați și au capturat „Christophani Ridge”, descrisă drept o poziție-cheie în sudul Libanului, cu puțin timp înainte ca armistițiul să intre în vigoare. Scopul operațiunii, conform aceleiași declarații, a fost menținerea unei prezențe operaționale în zonă înainte de oprirea luptelor. Ce spune IDF despre comandă și mandatul post-armistițiu Armata israeliană afirmă că operațiunea a fost aprobată de șeful Statului Major General al IDF și a fost condusă de comandantul Forțelor Aeriene Israeliene și de comandantul Comandamentului de Nord. În același comunicat, IDF spune că rămâne „în stare de alertă ridicată” și că va continua să „înlăture amenințări” în sudul Libanului, în zona dintre granița cu Israelul și „linia desemnată”, în conformitate cu înțelegerea privind încetarea focului. Incident separat în sudul Fâșiei Gaza Publicația mai notează că, într-un incident ulterior raportat vineri, soldați israelieni staționați în sudul Fâșiei Gaza au ucis o persoană pe care o descriu drept „terorist”, după ce aceasta ar fi trecut „linia galbenă” și ar fi reprezentat o amenințare imediată pentru forțe. IDF afirmă că militarii implicați erau din Batalionul Negev și că nu au fost raportate victime în rândul trupelor israeliene. [...]
