Știri
Știri din categoria Apărare
Retragerea portavionului „Charles de Gaulle” din Orientul Mijlociu semnalează o recalibrare a prezenței militare franceze, pe fondul acordului dintre Iran și Statele Unite pentru încetarea ostilităților, însă Parisul păstrează în zonă capabilități-cheie pentru securizarea navigației în strâmtoarea Ormuz, potrivit news.ro.
Președintele Emmanuel Macron a anunțat că portavionul părăsește zona Orientului Mijlociu și se întoarce la baza sa din Toulon, invocând „evoluția favorabilă” reprezentată de acordul Teheran–Washington și „evoluția nevoilor”. Palatul Élysée a precizat că nava se află în prezent în Marea Mediterană.
Deși portavionul se retrage, Franța menține desfășurate mijloace de deminare și escorta acestora, „gata să intervină alături de parteneri”, conform mesajului lui Macron. În zonă rămân, între altele, două nave de dragare a minelor, care ar putea fi mobilizate într-o acțiune internațională de siguranță a navigației în strâmtoarea Ormuz, inițiativă propusă de Franța.
Macron a indicat și componența dispozitivului pregătit pentru această misiune:
„Însoţite de două fregate şi de un avion de patrulare maritimă, aceste mijloace sunt pregătite să contribuie, alături de partenerii noştri, la reluarea deplină a navigaţiei şi la garantarea securităţii traficului în strâmtoarea Ormuz.”
Strâmtoarea Ormuz este un punct critic pentru transporturile globale de petrol. În material se arată că Iranul a blocat traficul maritim în strâmtoare ca parte a răspunsului la atacurile Statelor Unite și ale Israelului de la sfârșitul lunii februarie, ceea ce a dus la creșterea prețurilor, tensiuni și crize punctuale de aprovizionare în mai multe țări.
În paralel, Macron a spus că Franța „rămâne pe deplin mobilizată” și își va adapta mijloacele în funcție de evoluția situației și de nevoile de securitate din regiune. În această săptămână, el s-a întâlnit cu sultanul Omanului, Haitham ben Tariq, iar cele două țări au convenit să desfășoare „operațiuni comune de deminare” în strâmtoarea Ormuz, potrivit unei declarații comune citate de sursă.
Negocierile dintre Washington și Teheran, menționate în articol, ar urma să dureze 60 de zile, termen care poate fi prelungit, cu obiectivul de a pune capăt definitiv războiului din Orientul Mijlociu.
Recomandate
Franța își validează operațional descurajarea nucleară pe mare printr-un test M51.3 de pe submarin , într-un demers care confirmă capacitatea flotei de a relua utilizarea rachetei după o perioadă de mentenanță, potrivit Agerpres . Președintele Emmanuel Macron a asistat marți dimineață la „primul tir” de testare al unei rachete intercontinentale lansate de pe un submarin nuclear purtător de rachete balistice, în largul departamentului Finistère. Macron a urmărit lansarea de la bordul unei fregate a Marinei naționale, conform președinției franceze. Ministerul Apărării a precizat că racheta – a treia versiune a rachetei balistice strategice mare-sol M51, intrată în serviciu acum un an – a fost lansată „fără încărcătură nucleară” și a căzut în Atlanticul de Nord, „la multe sute de kilometri de orice coastă”. Ce validează testul și de ce contează operațional Lansarea a fost făcută de pe submarinul „SNLE Le Vigilant”, în cadrul operațiunii SMERTRIOS, pentru „a valida capacitatea submarinului de a utiliza M51” după „indisponibilitatea sa periodică pentru întreținere și reparații”, potrivit Ministerului Apărării. Instituția mai spune că racheta a fost urmărită pe tot parcursul fazei de zbor și că testul s-a desfășurat „în strict respect față de angajamentele internaționale ale Franței”. Context: tensiuni în Europa și mesajul politic al Parisului Deplasarea prezidențială nu a fost anunțată în prealabil și s-a desfășurat fără presă, deși tirul de testare fusese anunțat. Testul are loc pe fondul unui climat mai tensionat în Europa, Macron avertizând anterior asupra unei schimbări a „agresivității ruse și a amenințărilor” la adresa țărilor europene, după o serie de atacuri „hibride” atribuite Moscovei. În acest context, președintele francez a propus în acest an ca europenii să se alăture descurajării nucleare „avansate”, derivată din doctrina prezentată în primăvară, care păstrează decizia de folosire a armei atomice exclusiv la nivelul șefului statului francez. [...]
Plecarea portavionului USS Theodore Roosevelt spre Orientul Mijlociu ridică miza operațională a SUA într-o zonă-cheie pentru fluxurile globale de energie , într-un moment în care controlul asupra Strâmtorii Ormuz rămâne un punct de blocaj al conflictului cu Iranul, potrivit Economica . USS Theodore Roosevelt ar urma să se alăture în regiune, cel târziu la finalul lunii noiembrie, portavioanelor USS George HW Bush și USS George Washington, conform informațiilor relatate de Wall Street Journal și portalul Axios, citate de Economica. Nava a plecat duminică din portul său de bază din San Diego. În paralel, luni au fost desfășurate și nave din Grupul Amfibiu de Intervenție USS Makin Island, potrivit Wall Street Journal. Împreună, aceste nave pot transporta peste 9.000 de militari, ceea ce indică o consolidare a capacității de proiecție a forței în regiune. Ce nu este încă decis: înlocuire sau suplimentare Axios, citând un oficial american sub protecția anonimatului, notează că nu este stabilit dacă USS Roosevelt va înlocui unul dintre portavioanele deja prezente în Orientul Mijlociu sau dacă desfășurarea va fi una suplimentară. Diferența este relevantă operațional: o suplimentare ar însemna o creștere netă a prezenței navale, nu doar o rotație. Dacă toate cele trei portavioane vor rămâne în zonă, prezența SUA ar ajunge la cel mai ridicat nivel de după luna aprilie, potrivit Wall Street Journal. Contextul: conflictul cu Iranul și riscul pe ruta Ormuz Mișcarea are loc pe fondul declarațiilor președintelui american Donald Trump , care a spus într-un interviu pentru revista Time că este „posibilă” intensificarea loviturilor militare împotriva Iranului după alegerile de la jumătatea mandatului din noiembrie. Economica mai arată că SUA și Israelul au declanșat războiul împotriva Iranului la finalul lunii februarie, cu lovituri aeriene de amploare pe întreg teritoriul țării, iar conflictul rămâne nerezolvat, negocierile fiind blocate de luni de zile. Un punct critic de dispută este controlul asupra Strâmtorii Ormuz, descrisă ca rută crucială pentru aprovizionarea globală cu energie. [...]
Un atac cu un proiectil neidentificat asupra Aeroportului Internațional Regele Khalid din Riad a declanșat un incendiu , într-un incident care ridică din nou riscuri operaționale pentru traficul aerian și infrastructura critică din capitala Arabiei Saudite, potrivit Economica . Generalul Turki Al-Malki, purtătorul de cuvânt al coaliției, a spus într-un comunicat de presă că ținta a fost „terminalul de pasageri numărul 4”, iar atacul a provocat un incendiu. Într-o a doua comunicare, publicată pe rețeaua socială X, Al-Malki a afirmat că apărarea antiaeriană a „interceptat și distrus o rachetă de croazieră” în vecinătatea Aeroportului Internațional Regele Khalid. Articolul nu oferă detalii despre autorii atacului, amploarea pagubelor, eventuale victime sau impactul imediat asupra zborurilor, astfel că dimensiunea efectelor operaționale rămâne neclară pe baza informațiilor disponibile. [...]
NATO și statele europene caută un răspuns coordonat la intensificarea sabotajelor atribuite Rusiei , pe fondul temerilor că „războiul hibrid” – acțiuni ostile sub pragul unui conflict deschis – poate produce victime și poate forța decizii rapide, cu risc de escaladare, potrivit Digi24 . Miza, dincolo de securitate, este una operațională: cum își protejează Europa infrastructura critică și cum stabilește „consecințe” credibile, fără să reacționeze disproporționat. Analiza citată de Digi24, publicată de The New York Times , descrie o campanie mai amplă de presiune asupra statelor NATO, menită – potrivit oficialilor și analiștilor occidentali – să slăbească sprijinul pentru Ucraina și să alimenteze diviziuni în interiorul alianței. Oficialii europeni nu consideră iminentă o invazie rusă de amploare asupra unui stat NATO, însă se confruntă cu creșterea numărului și a periculozității incidentelor. Ce înseamnă „război hibrid” în practică În plan operațional, Rusia ar folosi mijloace „greu de atribuit”, suficient de serioase încât să conteze, dar calibrate pentru a evita declanșarea unui război de amploare, potrivit lui David Cattler, fost oficial al serviciilor de informații ale NATO, citat în material. Printre incidentele recente atribuite direct Rusiei sau despre care se crede că ar fi fost ordonate de Moscova sunt menționate: atacuri asupra infrastructurii feroviare din Polonia; lansarea unor rachete de semnalizare de către o fregată rusă spre un elicopter danez; acte de sabotaj la fabrici; incursiuni ale dronelor rusești de recunoaștere; presupuse comploturi pentru asasinarea unor directori din companii europene din industria de armament. În multe cazuri, atribuirea responsabilității este dificilă. Totuși, autoritățile de la Berlin au indicat Moscova drept responsabilă pentru un incident în care o dronă încărcată cu explozibili, dar defectă, a fost găsită pe aeroportul Leipzig-Halle, în apropierea unor avioane de transport ucrainene. Strategia de răspuns: de la atribuiri publice la „costuri” pentru Moscova Europa încearcă să-și consolideze descurajarea în fața acestor acțiuni, printr-o strategie în trei pași, prezentată în material: denunțarea publică a atacurilor și atribuirea explicită a responsabilității; creșterea gradului de conștientizare și întărirea protecției infrastructurii și a obiectivelor vulnerabile; impunerea unor consecințe pentru Rusia – prin măsuri vizibile sau operațiuni discrete – însoțite de mesaje clare către Vladimir Putin. Linas Kojala, de la Centrul de Studii Geopolitice și de Securitate din Lituania, susține că fiecare atac ar trebui corelat cu o măsură concretă de răspuns și avertizează că simpla protecție lasă inițiativa în mâinile Rusiei. În aceeași logică, sunt invocate măsuri care să vizeze rețelele ce organizează și facilitează operațiunile: identificarea și punerea sub acuzare a ofițerilor de informații ruși și blocarea recrutării/remunerării intermediarilor locali. Unde intră NATO și care este blocajul european NATO își consolidează deja descurajarea convențională, inclusiv prin exerciții militare mai numeroase și mai ample la frontiera cu Rusia, însă contracararea războiului hibrid este descrisă ca fiind mai puțin avansată și mai puțin vizibilă. În paralel, unele state – Danemarca, Finlanda și Polonia – își pregătesc populația pentru posibilitatea unui conflict armat, prin avertismente și campanii publice. Materialul menționează și obiectivul NATO de alocare a 5% din PIB pentru apărare până în 2034, în care pot fi încadrate astfel de eforturi. O problemă structurală rămâne lipsa unei „voci unice” europene care să transmită rapid și coerent mesaje către Moscova. În acest context, Ivo Daalder, fost ambasador al SUA la NATO, spune că Europa are nevoie de un plan de acțiune stabilit din timp, nu doar de mecanisme de consultare, iar NATO ar fi mai bine poziționată decât UE să elaboreze o listă de răspunsuri colective prestabilite, având deja o structură de comandă. În esență, dilema descrisă este una de management al riscului: Europa trebuie să arate că sabotajele și operațiunile atribuite Rusiei au consecințe, dar fără ca fiecare incident să devină declanșatorul unei escaladări militare pe care nu o poate controla. [...]
Producătorii europeni de armament își cresc costurile și procedurile de securitate pentru a-și proteja conducerile, după avertismente ale serviciilor occidentale că Rusia își intensifică eforturile de asasinare a directorilor din industria de apărare, potrivit G4Media , care citează Financial Times. Directorii din sector sunt în alertă încă din 2024, după descoperirea unui complot rusesc care îl viza pe Armin Papperger , directorul general al Rheinmetall. În paralel, mai mulți manageri din industrie au spus publicației că, în ultimele șase luni, și-au consolidat măsurile de protecție apropiată, la recomandarea expresă a serviciilor guvernamentale de securitate, iar unii recurg la astfel de măsuri mai ales când călătoresc în afara țării. De ce contează pentru companii: securitatea devine o linie de cost și un risc operațional Pe lângă riscul direct pentru persoane, extinderea protecției pentru directori și pentru obiective industriale poate deveni o povară financiară, în special pentru companiile nou-înființate, avertizează sursa citată. Un director a declarat că firma sa a mutat recent unul dintre centrele de producție din Europa de Vest pentru a-l proteja de amenințările rusești, semn că riscul de securitate începe să influențeze decizii de amplasare și continuitate a producției. Experți în securitate spun că primesc tot mai multe solicitări de la companii din industria de apărare, dar și din infrastructură critică și energie, privind protejarea angajaților din Europa. Claudine Fry, partener la Control Risks (consultant în informații strategice și securitate), afirmă că riscurile de asasinat au urcat „mult mai sus” pe lista preocupărilor și că există interes crescut pentru măsuri concrete de gestionare a acestui risc. Ce spun serviciile: ținte mai multe, metode adaptate și componentă „psihologică” Financial Times notează că a discutat cu oficiali din cinci servicii europene de informații, care avertizează că directorii generali și alți angajați de rang înalt ai companiilor de apărare sunt vizați, inclusiv în firme mai mici, mai ales cele implicate în fabricarea dronelor sau a componentelor. Un oficial european de rang înalt din domeniul informațiilor a declarat: „Nivelul amenințării a crescut în Europa. Atât în ceea ce privește bunurile materiale, cât și oamenii.” În Germania, serviciul de informații interne (BfV) și-a intensificat contactele cu companiile de apărare și a recomandat inclusiv utilizarea unor echipe private de protecție apropiată. Sinan Selen, șeful BfV, a avertizat în fața parlamentarilor germani: „Rusia se angajează în planificarea deliberată a unor acte de violență împotriva unor persoane, prin intermediul unor actori statali sau controlați de stat.” „Observăm o evoluție suplimentară a acestor acțiuni în ceea ce privește țintele, metodele și actorii implicați, inclusiv utilizarea structurilor de criminalitate organizată.” Potrivit sursei, responsabilitatea pentru astfel de comploturi revine în mare parte GRU (serviciul de informații militare al Rusiei), iar metodele ar fi fost adaptate: colaborare mai strânsă cu grupări de criminalitate organizată, rețele transfrontaliere și împărțirea sarcinilor între celule diferite. Un element-cheie, spun oficiali citați, este că tentativele nici nu trebuie duse la capăt pentru a produce efecte. Un oficial din serviciile de informații a explicat: „Din perspectiva Rusiei, obiectivul principal rămâne unul psihologic.” „Este suficient să-i facă pe oameni să simtă că ar putea fi ținte pentru ca aceste acțiuni să-și producă efectul. Rușii vor ca oamenii să se gândească de două ori înainte de a face afaceri cu Ucraina.” Cazul Rheinmetall și un exemplu recent din Suedia În cazul complotului din 2024, serviciile de informații americane și germane ar fi descoperit o operațiune care îl viza pe Armin Papperger, descris ca susținător vocal al înarmării Ucrainei. Papperger a declarat că beneficiază de protecție apropiată permanentă, 24 de ore din 24, printr-o combinație de agenți de securitate privați și polițiști. Într-un alt episod menționat, doi tineri turiști ruși au fost arestați în Suedia după ce și-au instalat un cort în apropierea proprietății lui Micael Johansson, directorul general al Saab, și au fost eliberați la scurt timp. În ansamblu, avertismentele serviciilor și reacția companiilor indică o schimbare de regim de risc pentru industria europeană de apărare: securitatea personală a conducerii și protecția facilităților tind să devină parte din costurile recurente și din planificarea operațională, nu doar măsuri excepționale. [...]
Uniunea Europeană riscă să rămână cu un gol operațional în apărarea anti-dronă până în 2030 , în condițiile în care doar aproximativ o treime dintre programele aflate acum în dezvoltare ar urma să devină operaționale până la finalul deceniului, deși investițiile au crescut accelerat, potrivit Antena 3 , care citează un raport confidențial al UE consultat de Euronews. Raportul anual din 2026 privind gradul de pregătire pentru apărare, realizat de Agenția Europeană de Apărare (EDA), arată că investițiile în capacități anti-dronă și în apărare aeriană cu rază foarte scurtă de acțiune au crescut de șase ori între 2024 și 2025, ca răspuns la amenințarea tot mai mare a sistemelor fără pilot. Totuși, documentul avertizează că ritmul livrărilor rămâne mult sub nevoile operaționale. Miza: flancul estic și riscul de expunere până la livrări În evaluarea EDA, flancul estic al UE – de la Marea Baltică la Marea Neagră – se confruntă cu o presiune în creștere din partea dronelor, inclusiv prin incidente care depășesc zona de război din Ucraina. În acest context, decalajul dintre investiții și capacitatea efectiv disponibilă devine o problemă de securitate, dar și una de planificare: sisteme care intră târziu în dotare pot ajunge să fie depășite tehnologic chiar înainte de utilizare. Cât investește UE în drone și unde se duc banii Statele membre investesc, cumulat, 18,9 miliarde de euro (aprox. 94,5 miliarde lei) în tehnologii cu drone în perioada 2024–2029, potrivit EDA. Majoritatea programelor vizează drone pentru supraveghere, recunoaștere și identificarea țintelor, în timp ce alte tipuri de aparate fără pilot primesc mai puțină finanțare, deși rolul lor pe câmpul de luptă crește. Raportul notează, în același timp, că persistă „lipsuri importante de capacitate” și „dependențe externe” care afectează nivelul general de pregătire al Europei. De ce nu se transformă investițiile în capacitate: achiziții fragmentate și industrie sub presiune Documentul indică mai multe blocaje care încetinesc trecerea de la proiecte la sisteme funcționale: achiziții fragmentate la nivel național; interoperabilitate insuficientă între sisteme (capacitatea de a lucra împreună); capacități prea reduse de testare; dificultatea industriei europene de a crește rapid producția, mai ales pentru drone înarmate. EDA apreciază că acoperirea acestor lipsuri ar costa relativ puțin comparativ cu alte capabilități de apărare, dar ar necesita finanțare constantă și o abordare mai flexibilă și coordonată. „Capacitatea industrială nu a ajuns încă la nivelul și viteza de reacție necesare pentru operațiuni de mare intensitate desfășurate pe termen lung, în timp ce ritmul inovației tehnologice depășește ciclurile tradiționale de achiziție, ceea ce creează un risc permanent ca echipamentele să devină depășite înainte de a putea fi folosite.” Ce încearcă UE să facă: achiziții comune și un centru de testare Spania, Danemarca, Croația, Letonia și Țările de Jos conduc un proiect comun prin care UE urmărește achiziții la comun de drone și sisteme anti-dronă , plus crearea unui centru tehnologic pentru testare și inovare. În paralel, raportul susține că programele în derulare trebuie însoțite de doctrine clare de utilizare și de programe de pregătire, pentru ca sistemele cumpărate să poată fi integrate rapid în operațiuni. EDA mai arată că a identificat peste 200 de companii din UE care produc drone și tehnologii anti-dronă, un sector descris ca dinamic, dar fragmentat, care ar putea crește cu până la 140% până anul viitor – condiționat de existența unui cadru potrivit de investiții. [...]
