Știri
Știri din categoria Apărare
Israelul a început să raționalizeze utilizarea rachetelor de interceptare de ultimă generație pentru a-și conserva stocurile, pe fondul barajelor zilnice lansate de Iran, relatează Digi24, care citează Wall Street Journal.
Potrivit materialului, două rachete balistice iraniene au lovit recent orașele Dimona și Arad, după ce Israelul ar fi încercat fără succes să le intercepteze folosind versiuni modificate ale unor muniții mai puțin avansate. Joi, Israelul s-a confruntat cu un nou bombardament, localnicii raportând sirene continue și mai multe lovituri de rachete în diferite zone ale țării.
În acest război, dar și în conflictul cu Iranul din iunie 2025, Israelul a folosit cu succes interceptori de ultimă generație din seria Arrow pentru a doborî rachete balistice. În perioada recentă, Israelul a utilizat și versiuni îmbunătățite ale sistemului David’s Sling (un sistem de apărare aeriană destinat, în principal, rachetelor cu rază scurtă), inclusiv împotriva unor ținte mai mari și cu rază mai lungă, însă cu rezultate mixte.
Decizia de a apela la muniții cu capacități reduse este prezentată ca un semn al presiunii asupra apărării aeriene, în condițiile în care interceptoarele sunt scumpe și dificil de produs, iar Iranul folosește rachete și drone fabricate în masă. În paralel, SUA și Israelul ar fi redus o parte importantă din capacitatea Iranului de a lansa rachete, dar nu complet, ceea ce transformă conflictul și într-o competiție de rezistență a stocurilor de muniție.
„Numărul de interceptori de orice tip este limitat. Pe măsură ce luptele continuă, stocul se diminuează. Și pe măsură ce se diminuează, trebuie să faci calcule mai atente cu privire la ce să folosești.”
Conform articolului, Iranul a lansat peste 400 de rachete și sute de drone asupra Israelului de la începutul războiului, iar în ultimele săptămâni intensitatea atacurilor a rămas relativ constantă. Presiunea este amplificată de faptul că Hezbollah lansează zilnic zeci de proiectile către Israel, ceea ce obligă autoritățile să decidă, pentru fiecare amenințare, dacă o interceptează sau o lasă să cadă în zone neocupate și, dacă interceptează, cu ce sistem.
În acest context, sistemul multistratificat de apărare aeriană al Israelului, dezvoltat în mare parte împreună cu SUA, funcționează cu tipuri diferite de muniții, fiecare optimizat pentru anumite amenințări. Raționalizarea interceptoarelor de vârf indică, implicit, o gestionare mai strictă a resurselor defensive pe termen scurt, pe măsură ce conflictul se prelungește.
Recomandate
Pentagonul l-a demis pe generalul Brett Sylvia, într-un nou episod care tensionează controlul informațiilor clasificate în vârful armatei americane , pe fondul discuțiilor despre posibile noi operațiuni împotriva Iranului, potrivit Al Jazeera . Lieutenant General Brett Sylvia, directorul Direcției de Strategie, Planuri și Politici (J5) din cadrul Statului Major Interarme (Joint Chiefs of Staff), a fost concediat de secretarul american al apărării Pete Hegseth pentru ceea ce Pentagonul descrie drept „abateri grave”. Un oficial al Departamentului Apărării a declarat că Sylvia s-ar fi întâlnit cu jurnaliști „în afara Pentagonului” pentru a divulga informații clasificate. Ce acuză Pentagonul și unde a ajuns cazul Potrivit oficialului citat, Sylvia este investigat pentru scurgeri de informații clasificate legate de războiul cu Iranul, războiul dintre Rusia și Ucraina „și altele”. Ancheta este în desfășurare și a fost trimisă către Departamentul de Justiție pentru pași suplimentari. Oficialul a mai spus că Sylvia a picat trei teste poligraf (detector de minciuni) axate pe acuzațiile de divulgare, iar Pentagonul susține că situația a pus în pericol securitatea națională. „Era nevoie de acțiune urgentă și nu se putea aștepta încă o secundă”, a spus oficialul Pentagonului, potrivit Al Jazeera. Impact operațional: un post-cheie rămâne fără înlocuitor Demisia forțată lasă temporar fără titular una dintre funcțiile centrale de planificare militară la nivelul conducerii armatei. Nu există un înlocuitor imediat pentru Sylvia, potrivit unui oficial care a vorbit sub protecția anonimatului pentru The Associated Press. Deși era descris drept „principalul planificator militar” al Departamentului Apărării, același oficial a precizat că Sylvia „nu a fost un planificator central” pentru războiul cu Iranul, responsabilitatea revenind CENTCOM (Comandamentul Central al SUA) și comandantului său, amiralul Brad Cooper. Context: presiune politică și o campanie internă anti-scurgeri Demisia lui Sylvia vine în contextul în care Donald Trump a sugerat în repetate rânduri posibilitatea unor noi operațiuni militare împotriva Iranului. Al Jazeera notează că Sylvia este a doua persoană îndepărtată din funcția J5 sub conducerea lui Hegseth, după ce predecesorul său a fost forțat să se retragă în octombrie anul trecut. Separat, Sean Parnell, asistent al secretarului apărării pentru comunicare publică, a scris pe X că departamentul are „toleranță zero” față de divulgarea intenționată și neautorizată de informații clasificate, fără a-l numi direct pe Sylvia. În ultimul an, Hegseth a mai concediat trei consilieri din cercul său apropiat, în cadrul unei investigații mai ample privind scurgerile către presă, care a inclus și testări cu poligraful. [...]
Iranul extinde la nivel național o campanie de înarmare și instruire a civililor , într-o mișcare care poate schimba raportul dintre securitatea internă și viața economică de zi cu zi, prin mobilizarea resurselor și implicarea populației în efortul de „apărare” al statului, potrivit Al Jazeera . Campania, denumită „Janfada” („cei care își sacrifică viața”), a fost lansată la finalul lunii martie, în vârful războiului cu SUA și Israel, și s-a extins între timp în mari părți ale țării. Autoritățile urmăresc să atragă voluntari – bărbați și femei – cu accent declarat pe tineri, dar deschisă tuturor vârstelor. În puncte stradale și stații temporare, reprezentanți ai miliției Basij (aflată sub Corpul Gardienilor Revoluției Islamice – IRGC ) și ai altor instituții oferă instruire în folosirea armelor și a echipamentelor, cu obiectivul explicit de a apăra guvernul și valorile „revoluționare”. Extindere operațională: antrenamente în piețe și exerciții în orașe din mai multe provincii Evenimente și „exerciții” armate asociate campaniei au avut loc în Teheran, Isfahan, Zanjan, Shiraz, Kerman, Mashhad, Bojnord, Ahvaz și în alte orașe, în mai multe dintre cele 31 de provincii ale Iranului. Ali Kowsari, adjunctul Basij responsabil de instruire, a declarat luna aceasta că IRGC vrea să folosească cel puțin 14 piețe principale din Teheran drept stații de instruire și echipare pentru voluntari. Ținta anunțată este ca în capitala fiecărei provincii să fie utilizate cel puțin una până la trei piețe, fără ca autoritățile să precizeze câte orașe sunt deja incluse. La nivel local, campania se vede și prin prezența constantă a punctelor de recrutare și instruire. Un locuitor din provincia Gilan (nordul Iranului) a descris pentru Al Jazeera instruiri cu muniție reală și exerciții de încărcare, armare și tragere cu pistoale și puști de asalt, în paralel cu adunări nocturne cu muzică și scandări difuzate la difuzoare. Tensiunile sociale apar și ele în jurul acestor activități: în orașul Rasht (Gilan), pe 15 octombrie, locuitori au protestat față de zgomot și blocarea străzilor, iar imagini apărute pe rețele sociale ar fi surprins o confruntare degenerată într-o bătaie, fără comentarii oficiale. În provincia Alborz, la Karaj (lângă Teheran), autoritățile au avertizat sâmbătă populația că se pot aștepta la explozii și zgomote puternice din cauza unuia dintre exercițiile Janfada. Miza pentru stat: consolidarea aparatului de securitate și „economia de resurse” Dincolo de componenta militară, organizatorii susțin că persoanele înscrise ar putea fi folosite ulterior și în operațiuni de salvare, servicii sociale, media și sprijin financiar. În plus, guvernul le-a cerut să contribuie la reducerea presiunii generate de războiul cu SUA, blocada navală și sancțiuni, prin consum mai mic de combustibil, electricitate și alte resurse – un mesaj cu implicații directe pentru economie și pentru cererea internă de energie. Al Jazeera notează că eforturile de extindere au crescut după aproape opt luni de război de uzură, care ar fi ucis mii de oameni, ar fi sărăcit populația și ar fi dus la distrugerea unor părți din infrastructura civilă. Cifre contestate și extinderea către școli Guvernul afirmă că 33 de milioane de iranieni s-au înscris pe site-ul campaniei, dar nu a prezentat dovezi pentru această cifră. Publicația relatează că activiști din afara țării ar fi accesat anterior codul sursă al site-ului, de unde ar rezulta că s-au înregistrat sub patru milioane de persoane; înregistrarea ar fi cerut doar un număr de telefon, fără număr de identificare național. Campania vizează tot mai mult și copiii: școlile ar acomoda din ce în ce mai mult mobilizarea, iar ministrul Educației, Alireza Kazemi, a spus săptămâna trecută că Basij înregistrează „elevi Janfada” și pregătește noi mobilizări și ceremonii cu implicarea copiilor. Context politic: între „unitate” și acuzații de intimidare În provincia Kurdistan (nord-vest), IRGC și agenția Tasnim (afiliată IRGC) au prezentat o procesiune la Sanandaj drept exercițiu de „unitate” între șiiți și sunniți. În contrapunct, unele grupuri iraniene pentru drepturile omului din afara țării descriu astfel de mobilizări armate drept campanii de „intimidare”, în contextul protestelor naționale din ianuarie, când mii de civili – inclusiv tineri – ar fi fost uciși prin împușcare sau înjunghiere, potrivit caracterizării din articol. Guvernul recunoaște amploarea protestelor (peste 400 de comitate), dar le descrie drept o tentativă de „lovitură de stat” orchestratǎ de SUA și Israel și respinge concluziile unei misiuni independente de anchetă a ONU , care a spus că autoritățile ar fi comis crime împotriva umanității în reprimare. Mehran Kamrava, profesor la Georgetown University în Qatar, apreciază că războiul a creat „o nouă deschidere” pentru elementele mai „revoluționare” din politica iraniană și că mobilizarea oferă ocazia unor demonstrații coregrafiate de loialitate ideologică. În opinia sa, efectul principal ar fi consolidarea bazei existente de susținători ai regimului, mai degrabă decât lărgirea legitimității în societate. În perioada următoare, amploarea reală a campaniei va depinde de capacitatea autorităților de a menține infrastructura de instruire în orașe și de a transforma înscrierile în participare efectivă, într-un context în care statul leagă explicit mobilizarea de gestionarea presiunilor economice și energetice ale războiului și sancțiunilor. [...]
Rusia pare să-și extindă resursele de apărare aeriană până la a folosi și cele mai rare platforme din inventar , după ce ar fi ridicat de la sol inclusiv avioane MiG-35 pentru a intercepta drone ucrainene cu rază lungă de acțiune, potrivit Focus . Informația sugerează o presiune operațională asupra apărării aeriene ruse, în condițiile în care MiG-35 există în doar câteva exemplare. Semnalul privind aceste misiuni vine, conform publicației, dintr-o combinație de surse: portalul ucrainean Defense Express și o comunitate specializată care a distribuit pe Telegram indicii despre un presupus zbor de interceptare. Totuși, amploarea reală a utilizării MiG-35 rămâne neclară. Ce se știe despre presupusele interceptări cu MiG-35 Focus relatează că Defense Express susține că Rusia ar fi început să folosească MiG-35 pentru a contracara atacurile cu drone ucrainene cu rază lungă. Indiciile ar fi fost distribuite de comunitatea „Soniashnyk” pe Telegram, unde ar fi apărut inclusiv o fotografie cu un pilot rus în cockpitul unei MiG-35, asociată unui zbor de interceptare. Publicația notează explicit limitele informației: nu este confirmat câte astfel de misiuni au avut loc și nici cât de frecvent sunt folosite aceste avioane în rol de apărare aeriană. De ce contează: MiG-35 este o resursă rară, nu un „cal de povară” al flotei Potrivit articolului, Rusia ar avea doar șase MiG-35 în dotare. Nu ar fi vorba despre o producție de serie, ci despre o mică serie de test, realizată între 2018 și 2023, formată din patru aparate cu un singur loc și două cu două locuri. În paralel, Focus menționează că forțele ruse ar avea 86 de avioane MiG-29 în diverse versiuni, însă nu este clar câte mai sunt operaționale. În acest context, recurgerea la MiG-35 pentru interceptări ar putea indica fie o nevoie de a acoperi rapid anumite zone/ferestre de timp, fie o presiune pe disponibilitatea altor platforme — fără ca articolul să ofere o confirmare fermă pentru una dintre explicații. Capabilități și necunoscute operaționale MiG-35 este prezentat de Rusia drept o versiune modernizată a MiG-29, cu o rază de acțiune mai mare (conform afirmațiilor ruse, cu 50%) și o sarcină maximă de luptă de 6.500 kg, distribuită pe nouă puncte de acroșaj. Lista de armament „posibil” menționată în articol include: rachete aer-aer R-73, R-27 și R-77; rachete aer-sol Ch-29, Ch-31 și Ch-38. În același timp, Focus subliniază că rămân deschise întrebările esențiale: cât de des decolează MiG-35, cu ce configurație de armament zboară și ce contribuție reală are în apărarea împotriva dronelor ucrainene. Context: un program fără succes comercial Articolul amintește că Rusia ar fi declarat încă din 2023 că a folosit MiG-35 în lupte împotriva Ucrainei, iar producătorul ar fi sperat atunci la comenzi noi din partea Ministerului rus al Apărării. Focus notează însă că MiG-35 „nu a fost un model de succes”, iar încercările de a obține comenzi suplimentare interne sau clienți externi nu ar fi dat rezultate. În lipsa unor date verificabile despre ritmul misiunilor și eficiența lor, utilizarea MiG-35 rămâne, deocamdată, un indiciu — dar unul relevant — că Rusia ar putea apela la mijloace tot mai puțin obișnuite pentru a răspunde atacurilor cu drone la distanță. [...]
Detectarea unui submarin rusesc în „înaltul Nord” reaprinde discuția despre o vulnerabilitate operațională a NATO: capacitatea de luptă antisubmarin (ASW) în Arctica , într-un moment în care Marea Britanie avertizează că nu are suficiente nave specializate pentru astfel de misiuni, potrivit Focus . Un submarin rusesc din clasa Kilo a fost observat de un grup naval NATO, informație confirmată de Comandamentul Maritim al NATO la 26 octombrie, care a publicat și o fotografie cu submarinul la suprafață. Alianța nu a precizat locația exactă și nici identitatea unității, iar o acțiune de interceptare sau o confruntare nu au fost raportate. Într-un mesaj pe X, Comandamentul a insistat că „lupta antisubmarin este muncă de echipă”, descriind cooperarea zilnică între nave, submarine, aeronave și elicoptere ale statelor aliate pentru detectarea și urmărirea amenințărilor subacvatice. NATO a caracterizat postura drept defensivă și orientată spre descurajare. De ce contează: „înaltul Nord” și presiunea pe capabilitățile antisubmarin Pentru Rusia, zona este strategică prin rolul Flotei de Nord și al rutelor maritime dintre bazele acesteia și Atlantic. În paralel, în Marea Britanie crește îngrijorarea că Marina Regală nu este suficient pregătită pentru operațiuni în Arctica, pe fondul unei „lipsuri de capabilități” în lupta antisubmarin, arată materialul. Comisia britanică pentru apărare a avertizat, într-un raport publicat în această lună, asupra unor lacune în domeniul ASW. Concret, Marea Britanie ar avea cinci fregate Type 23 echipate cu sonar remorcat, dar ar avea nevoie de opt nave specializate. Potrivit raportului, deficitul ar putea persista până la intrarea în serviciu a noilor fregate Type 26. Recomandările și observațiile comisiei includ: menținerea în serviciu a navelor Type 23 până la sosirea înlocuitorilor; îndoieli privind frecvența reală cu care submarinele britanice de atac ies în misiuni; refacerea capabilităților de operare sub gheață; evaluarea contribuției nucleare britanice la NATO, despre care comisia spune că nu este valorificată la maximum. Ce poate face clasa Kilo și de ce este numită „Gaura Neagră” Clasa Kilo include submarine diesel-electrice de atac, construite în număr mare din anii 1980, proiectate pentru lupta împotriva altor submarine și a navelor de suprafață. În funcție de versiune, pot transporta: torpile; mine; rachete de croazieră Kalibr. Kalibr este descrisă ca o armă de precizie cu rază mare de acțiune, de până la 2.500 km, capabilă să lovească ținte terestre și maritime. Versiunile modernizate (proiectul 636.3) sunt atât de silențioase în regim pe baterii încât analiști americani le-ar fi poreclit „Black Hole” („Gaura Neagră”), potrivit publicației de specialitate UK Defence Journal, citată de Focus. Marina rusă operează submarine Kilo inclusiv în Flota de Nord, dar și în Marea Baltică, Marea Neagră și Pacific. Context operațional: gruparea britanică de portavion, în Arctica și Atlanticul de Nord În acest context, gruparea britanică de portavion se află în prezent în Arctica și în Atlanticul de Nord. A doua fază a operațiunii NATO „Firecrest” include portavionul HMS Prince of Wales și distrugătorul HMS Dauntless, iar la bord se află și elicoptere Merlin Mk2 pentru lupta antisubmarin. Pentru NATO, episodul confirmă că monitorizarea subacvatică în nordul îndepărtat rămâne o misiune de rutină, dar și că presiunea pe resursele specializate — în special pe flotele europene — este în creștere, pe măsură ce Rusia își menține activitatea navală în zonă. [...]
Fostul șef al apărării britanice avertizează că economia Ucrainei slăbește și cere bani europeni suplimentari : amiralul Tony Radakin susține, într-o intervenție la Bruxelles, că deznodământul războiului depinde de capacitatea aliaților de a compensa rapid degradarea bazei economice a Kievului, potrivit Adevărul . Radakin, fost șef al Statului Major al Apărării din Marea Britanie, afirmă că Ucraina „va câștiga acest război, iar Rusia îl va pierde”, invocând adaptarea accelerată a armatei ucrainene la condițiile de pe front, dezvoltarea producției de drone și intensificarea loviturilor asupra teritoriului rus. Declarațiile au fost făcute miercuri, la Bruxelles, în cadrul evenimentului „Sprijină Ucraina – apără Europa ”, organizat de Biroul Forumului de Securitate de la Kiev în Uniunea Europeană. Potrivit Ukrinform.ua , Radakin a comentat inclusiv relatări de pe front prezentate de un militar ucrainean. De ce contează: „baza economică” a Ucrainei s-a slăbit în ultimele patru luni Punctul central al mesajului său este avertismentul economic: amiralul spune că, în ultimele patru luni, baza economică a Ucrainei „a slăbit considerabil”, ceea ce ar face necesar un sprijin mai consistent din partea aliaților. În această logică, Radakin cere ca statele europene să asigure resursele financiare pe care Kievul nu le poate obține singur și să își intensifice eforturile pentru susținerea apărării ucrainene. Argumentul militar: dronele și loviturile în adâncime schimbă ecuația Radakin susține că amploarea războiului cu drone și viteza de adaptare a Ucrainei au depășit așteptările multor observatori militari. În evaluarea sa, Ucraina și-a construit o capacitate „extraordinară” de a lovi Rusia și de a ține sub presiune armata rusă, rezultate pe care le pune pe seama efortului întregii țări și pe care spune că nu sunt pe deplin înțelese la nivel internațional. „Constrângere” pentru negocieri: presiunea asupra Moscovei, condiție pentru finalul războiului Radakin leagă încheierea conflictului de capacitatea aliaților de a-l determina pe Vladimir Putin să accepte negocieri, susținând că acest lucru nu poate fi obținut fără presiune asupra Moscovei. „Singura modalitate de a pune capăt acestui război este să-l constrângem pe președintele Putin să se așeze la masa negocierilor. Iar acest lucru poate fi realizat doar prin constrângere. Tocmai de aceea, Ucraina încearcă să ducă lupta pe teritoriul Rusiei”, a afirmat amiralul. În lipsa unei consolidări rapide a sprijinului financiar european, mesajul implicit este că avantajele operaționale obținute de Ucraina prin adaptare și utilizarea dronelor riscă să fie greu de susținut pe termen mediu, pe fondul slăbirii economiei. [...]
Ucraina susține că a reușit prima interceptare confirmată a muniției rusești de tip „kamikaze” KUB-2E cu o dronă interceptor de linia întâi , un semnal că apărarea antidrone începe să vizeze tot mai eficient nu doar aparatele de recunoaștere, ci și munițiile rătăcitoare folosite pentru lovituri punctuale, potrivit Kyiv Post . Intercepția ar fi avut loc în sectorul Zaporojie, unde unitatea ucraineană de drone Posipaky ar fi doborât un KUB-2E folosind un interceptor General Chereshnia AIR, conform Asociației Naționale a Industriilor de Apărare din Ucraina (NAUDI) , care a descris incidentul drept „prima interceptare confirmată” a acestei arme de către o dronă interceptor aflată pe linia frontului. Atât NAUDI, cât și echipa General Chereshnia FPV au publicat declarații și un scurt videoclip al angajării, filmat de camera de bord a interceptorului. Publicația notează însă că nu a putut verifica independent momentul și locația înregistrării. Ce este KUB-2E și de ce contează interceptarea KUB-2E este o muniție rătăcitoare (un tip de dronă de atac care „patrulează” până primește ținta) produsă în Rusia de concernul Kalașnikov. Sistemul este folosit de forțele ruse în războiul din Ucraina, iar producătorul îl promovează și pentru export. Conform descrierii din articol, KUB-2E este proiectat să lovească: personal, echipamente militare, poziții ale operatorilor de drone. În mod tipic, ar opera împreună cu o dronă de recunoaștere care identifică țintele, în timp ce operatorul ghidează muniția folosind fluxul video de la bord. Kyiv Post mai menționează că familia KUB include variante cu încărcături și raze diferite. Potrivit publicației Vash Visnyk (citată de Kyiv Post), modelul de bază ar avea un focos de circa 3 kilograme și o rază raportată de 25–40 km, iar alte versiuni ar putea avea focoase termobarice și rază de până la 40 km. Modele mai grele (KUB-10E și KUB-10ME) ar depăși 100 km și ar include ghidaj optic, cu ținte precum vehicule ușor blindate, poziții de artilerie, puncte de comandă și personal. Context: interceptoarele ucrainene lovesc și drone de recunoaștere În paralel, aceleași tipuri de interceptoare sunt folosite și împotriva dronelor rusești de recunoaștere. Kyiv Post arată că echipaje ucrainene au doborât inclusiv ZALA Z-20, o dronă despre care se afirmă că ar valora aproximativ 200.000 de dolari (aprox. 920.000 lei). În ianuarie 2026, un echipaj din Brigada 55 Artilerie Separată „Zaporizhzhia Sich” ar fi doborât un Z-20 cu un General Chereshnia AIR. Z-20 este descrisă ca o platformă electrică de supraveghere care monitorizează câmpul de luptă, identifică ținte și ajustează focul artileriei, fiind considerată și un posibil sprijin pentru identificarea țintelor destinate munițiilor rătăcitoare Lancet. Potrivit clusterului ucrainean de inovare în apărare Brave1, până în decembrie 2025, General Chereshnia AIR ar fi fost creditat cu peste 300 de interceptări confirmate ale unor drone rusești de recunoaștere, inclusiv Orlan-10, ZALA, Supercam și Merlin. [...]
