Știri
Știri din categoria Apărare
Afirmația Rusiei că a interceptat o rachetă balistică ucraineană lângă Moscova ridică miza apărării aeriene în jurul capitalei, într-un moment în care Ucraina își împinge tot mai mult capabilitățile de lovire la distanță. Potrivit Kyiv Post, Moscova susține că a doborât pentru prima dată o „rachetă operațional-tactică cu rază lungă”, însă nu a prezentat dovezi, iar Kievul nu a comentat oficial.
Ministerul rus al Apărării a inclus această interceptare în briefingul său zilnic, afirmând că, în ultimele 24 de ore, ar fi doborât și 7 bombe aeriene ghidate și 602 drone cu aripă fixă, informații preluate de Bloomberg. Publicația notează că nu a putut identifica declarația originală pe canalele oficiale rusești, iar tipul rachetei nu a fost precizat.
În paralel, agenția de stat Interfax a relatat, citând același minister, că o „rachetă operațional-tactică cu rază lungă” a fost interceptată, fără a indica locul. Un canal militar pro-rus de pe Telegram, Voyennyy Osvedomitel (Military Informer), a susținut că o rachetă balistică ucraineană ar fi putut fi doborâtă în regiunea Moscovei în timpul unei alerte de marți, menționând implicarea unui sistem S-300/S-400 și existența unui crater la locul impactului.
În aceeași perioadă, Ucraina a lovit pentru a doua oară un centru de comunicații spațiale de lângă Moscova, potrivit președintelui Volodîmîr Zelenski. Ținta ar fi fost cel mai mare complex terestru de comunicații prin satelit al Rusiei, folosit pentru comandă militară, recunoaștere și coordonarea trupelor.
Rusia a declarat că a interceptat 419 drone ucrainene peste noapte, dintre care 56 „în apropierea Moscovei”, iar atacul a întrerupt temporar operațiunile pe aeroporturile Domodedovo și Jukovski.
Speculațiile unor canale pro-ruse au legat presupusa rachetă de FP-9, un proiect al companiei ucrainene de apărare Fire Point. Kyiv Post arată că Fire Point se pregătește de teste de zbor pentru FP-9, iar designerul-șef Denys Shtilerman a declarat în iunie că racheta ar putea intra în testare în această vară sau la începutul toamnei, după finalizarea dezvoltării motorului.
Conform companiei, FP-9 ar fi destinată loviturilor în adâncime asupra țintelor din interiorul Rusiei, cu o rază raportată de aproximativ 850 km. Shtilerman a sugerat atunci „zboruri de test către Moscova”.
Bloomberg a apreciat că, dacă afirmațiile Rusiei se confirmă, folosirea unei rachete balistice ar marca un pas nou în extinderea capabilităților ucrainene de lovire la distanță, dincolo de drone și sisteme de tip rachetă de croazieră. În acest moment, însă, elementele publice rămân limitate: Rusia nu a prezentat dovezi, iar Ucraina nu a confirmat utilizarea unei rachete balistice.
Recomandate
Ucraina anunță primul atac cu o rachetă balistică tactică produsă intern, un pas care poate schimba ritmul și costurile apărării antiaeriene ruse , potrivit Focus . Este vorba despre FP-7, iar președintele Volodîmîr Zelenski a transmis că „primul angajament de luptă” a avut loc și a anunțat intenția de a extinde producția. Un videoclip publicat ar arăta lansarea nocturnă a rachetei, însă materialul nu oferă detalii despre ținta lovită sau despre pagube, iar informațiile rămân limitate la anunțul Kievului și la datele tehnice comunicate de producător. De ce contează: presiune operațională pe apărarea antiaeriană Miza principală este efectul asupra apărării antiaeriene: rachetele balistice tactice sunt concepute pentru lovituri rapide asupra țintelor din zona de luptă, iar fereastra de reacție pentru detectare, urmărire și interceptare este foarte scurtă. În termeni operaționali, asta poate forța Rusia să aloce mai multe resurse pentru protecția obiectivelor din proximitatea frontului și să accepte un risc mai mare de „saturație” a apărării, dacă astfel de lansări devin frecvente. În justificarea dezvoltării, Ucraina invocă situația militară: Rusia folosește intens rachete balistice rapide, în timp ce Kievul ar avea mijloace limitate de apărare împotriva acestei amenințări. O componentă balistică proprie ar fi, în această logică, un pas spre „egalitate de armament”. Ce se știe despre FP-7 Producătorul Fire Point indică următoarele caracteristici pentru FP-7: încărcătură utilă: până la 200 kg; rază de acțiune: până la 250 km; viteză maximă: 1.500 m/s; altitudine maximă: 60 km; timp maxim de zbor: 300 secunde. Ce urmează: FP-9, varianta cu rază mai mare, țintită pentru final de 2026 Focus notează că anunțurile anterioare privind un „prim angajament de luptă” ar fi fost amânate de mai multe ori și că ele nu vizau FP-7, ci FP-9, o rachetă balistică mai mare, dezvoltată în paralel. Pentru FP-9 sunt menționate: rază de acțiune: până la 850 km; încărcătură utilă: până la 800 kg; testele motorului: planificate pentru vară; finalizarea: estimată acum pentru sfârșitul toamnei 2026. Publicația adaugă și contextul geografic: Moscova este la aproximativ 450 km de granița Ucrainei, ceea ce ar însemna că lovirea capitalei ruse ar fi posibilă doar cu FP-9, nu cu FP-7. [...]
Ucraina a folosit în premieră racheta balistică tactică FP-7 , un pas cu impact operațional direct asupra capacității sale de lovire la distanță , potrivit HotNews , care citează anunțul făcut joi de președintele Volodimir Zelenski . Informația esențială este că FP-7 a fost „folosită pentru prima dată în luptă”, ceea ce indică intrarea în utilizare a unui nou tip de armament în arsenalul ucrainean, cu potențial de a schimba modul în care sunt executate loviturile tactice pe front. HotNews notează și existența unei informații pe care Kievul „refuză categoric să o dezvăluie”, însă, în fragmentul de text disponibil, nu sunt oferite detalii despre natura exactă a acesteia. În lipsa unor precizări suplimentare în sursa furnizată, nu se poate stabili ce element rămâne confidențial și nici care ar fi implicațiile lui concrete. [...]
Debutul public al tancului-robot rusesc „Șturm” a scos la iveală limite operaționale , după ce vehiculul a pierdut repetat legătura de comandă și a rămas blocat în noroi în timpul exercițiului „ Țentr 2026 ”, în fața lui Vladimir Putin , potrivit Focus . Incidentul a avut loc pe poligonul Cebarkul, în regiunea Celeabinsk, unde Rusia a prezentat la final de septembrie și început de octombrie noi vehicule de luptă fără echipaj. „Șturm” urma să fie demonstrat ca vehicul de asalt telecomandat, însă demonstrația nu s-a desfășurat conform planului. Ce s-a întâmplat la „Țentr 2026” Publicația notează că, înainte de blocarea în teren, vehiculul a avut întreruperi repetate ale conexiunii de control, informație relatată de portalul de specialitate Defence Blog. Potrivit publicației finlandeze Tekniikka & Talous, au cedat în mod repetat legăturile de comandă și de direcționare. În încercarea de a salva momentul, organizatorii ar fi introdus un șofer-mecanic în vehicul, pentru ca acesta să se poată deplasa sub observația lui Putin. Nici această soluție nu a rezolvat problema: șenilele și partea frontală s-au „îngropat” în sol, iar tancul a rămas blocat într-un șanț noroios. De ce contează: dependența de comunicații și raza scurtă de operare „Șturm” este construit pe un șasiu de T-72 modificat și a fost dezvoltat de Uralvagonzavod. Conceptul prevede un „pachet” format dintr-un vehicul de luptă fără echipaj și un vehicul de control cu echipaj, tot pe platformă de tanc, din care operatorii îl comandă. Limitarea-cheie, potrivit articolului, este că vehiculul de control trebuie să rămână la doar 3–4 kilometri și să păstreze linie directă de vizibilitate pentru a putea opera. Focus citează și o evaluare critică a expertului rus în tancuri Andrei Tarasenko, care consideră că dependența de un punct de comandă aflat la 3–4 kilometri, în vizibilitate directă, este o vulnerabilitate, în lipsa unor comunicații „de tip Starlink sau ceva comparabil”. Tot el indică și alte probleme tehnice: compartimentul motor și plafonul turelei ar fi aproape neprotejate — zone pe care dronele le lovesc frecvent în războiul din Ucraina, potrivit aceleiași surse. Configurații și armament: platformă grea, mai multe variante Rusia a prezentat „Șturm” drept o platformă grea de atac robotizată. Varianta principală ar avea o versiune scurtată a tunului de 125 mm, destinată luptelor urbane, plus lamă de buldozer și protecție suplimentară împotriva armelor antitanc. Conform Tekniikka & Talous, platforma este planificată în mai multe versiuni, inclusiv: cu tun principal scurtat de 125 mm D-414; cu două tunuri automate de 30 mm 2A42; cu lansatoare de rachete pentru arme termobarice (presiune și căldură). Potrivit Defence Blog, Uralvagonzavod ar fi început proiectul în jurul anului 2018, iar un prim vehicul de test a fost observat în iulie 2025 la uzina din Nijni Tagil, atunci încă cu echipaj. În forma în care a fost văzut la „Țentr 2026”, episodul indică faptul că maturitatea operațională a conceptului depinde critic de comunicații stabile și de capacitatea de a funcționa în teren dificil — exact punctele unde demonstrația a eșuat. [...]
Alegerea numelui F-47 pentru viitorul vânător american de generația a șasea este folosită ca semnal politic și de maturitate a programului , nu doar ca etichetă tehnică, potrivit unei analize publicate de Focus . Mesajul implicit: SUA vor să proiecteze ideea că aeronava este mai aproape de un sistem „aproape gata” decât de un concept îndepărtat, deși nu ar urma să zboare înainte de 2028. De ce „F-47” iese din tipar și de ce contează În mod normal, din 1962, Pentagonul folosește un sistem unificat de denumire pentru aeronavele militare: litera indică rolul (de exemplu, „F” pentru „fighter”, adică avion de vânătoare), iar numărul arată, în principiu, ordinea din serie. În această logică, după F-35 ar fi fost de așteptat o numerotare precum F-36 sau F-37. Faptul că Forțele Aeriene ale SUA au ales „F-47” este, tocmai de aceea, un semnal deliberat. Focus citează portalul francez de specialitate Forum Militaire , care susține că administrația americană a ieșit intenționat din succesiunea obișnuită pentru a transmite o mesajare politică. Legături simbolice invocate și semne de întrebare asupra lor Potrivit articolului, denumirea „F-47” a fost anunțată public în martie 2025 de președintele Donald Trump , „personal în Biroul Oval”. Oficial, cifra ar avea mai multe trimiteri: avionul P-47 Thunderbolt din Al Doilea Război Mondial; anul 1947, anul înființării Forțelor Aeriene americane ca armă independentă; al 47-lea președinte al Statelor Unite. În același timp, Focus menționează că, potrivit National Security Journal , au apărut ulterior documente care sugerează că această justificare ar fi fost „asamblată” după luarea deciziei, pentru a-i da o ancorare istorică. Semnalul operațional: fără prefix „X” sau „Y”, deși nu va zbura înainte de 2028 Un detaliu cu greutate pentru percepția externă este că aeronava este numită „F-47” fără prefixe precum „X” sau „Y”, care în SUA indică, de regulă, modele experimentale sau prototipuri. În interpretarea prezentată, această alegere face ca programul să pară mai avansat decât ar sugera calendarul: deși avionul nu ar urma să zboare înainte de 2028, denumirea îl poziționează ca pe un „model de serie” în devenire, nu ca pe un proiect aflat departe de utilizare. Context: numerotarea „F” a mai avut excepții Articolul amintește că seria „F” a mai avut abateri și goluri de-a lungul deceniilor, inclusiv: eliminarea numărului 13 din superstiție; dispariția numărului 19 după presiuni ale producătorului Northrop; cazul F-20, ales pentru a se distanța de MiG-19; F-117 Nighthawk, o numerotare care nu ar fi rezultat din schema standard, folosită, potrivit Forum Militaire, pentru a-i masca rolul. Este menționat și cazul F-35, care nu urmează logic F-22; una dintre explicațiile oficiale invocate este păstrarea numărului prototipului X-35, iar o altă poveste circulată de ani este că numele ar fi rezultat dintr-o „scăpare” la o anunțare publică, rămasă ulterior necorectată. Ce urmează Din informațiile prezentate, miza imediată nu este o specificație tehnică, ci modul în care SUA își calibrează comunicarea strategică: printr-un nume care sugerează continuitate istorică și un program mai matur decât ar indica termenul „nu înainte de 2028”, Washingtonul încearcă să proiecteze credibilitate și determinare în competiția militară globală. Limitarea importantă: articolul discută în principal semnificația denumirii și a convențiilor de numire, nu oferă detalii tehnice despre capabilitățile viitorului avion. [...]
Bulgaria își extinde apărarea antiaeriană cu încă cinci sisteme IRIS-T finanțate prin SAFE , într-o mișcare care leagă direct investiția militară de mecanismele europene de creditare și de achizițiile comune menite să reducă costurile, potrivit Economica . Premierul Radev a spus că se așteaptă ca „în câteva săptămâni” să existe un contract pentru noile sisteme, care „să garanteze protecția teritoriului nostru și să contribuie la capacitățile integrale de apărare ale NATO”. „Sper că în câteva săptămâni vom avea un contract care să garanteze protecţia teritoriului nostru şi să contribuie la capacităţile integrale de apărare ale NATO.” Finanțare prin SAFE și integrare în „Scutul Cerului” european Conform declarațiilor citate, achiziția ar urma să fie finanțată cu ajutorul împrumuturilor contractate prin mecanismul european SAFE. Totodată, sistemele IRIS-T ar urma să fie integrate în Inițiativa Scutul Cerului European (European Sky Shield Initiative – ESSI) , la care participă circa 20 de țări și care urmărește să faciliteze cumpărarea de echipamente militare și să diminueze costurile prin achiziții comune. Context: Bulgaria are deja un contract IRIS-T și invocă riscuri în Marea Neagră Bulgaria a contractat deja un sistem IRIS-T SLM în urmă cu doi ani, la un preț de 182 de milioane de euro (aprox. 910 milioane lei). Versiunea SLM este destinată apărării aeriene cu rază medie și poate fi folosită împotriva avioanelor, elicopterelor, rachetelor de croazieră și dronelor. Anunțul vine la o zi după ce două nave comerciale au fost lovite de drone în Marea Neagră, în zona economică exclusivă a Bulgariei. Nava Alfa Watan (pavilion Togo) s-a scufundat după avarii majore, iar echipajul – zece marinari sirieni – este dat dispărut; autoritățile bulgare au suspendat operațiunile de căutare după ce nu au găsit supraviețuitori. Cealaltă navă, Able (pavilion Palau), a luat foc după ce a fost lovită la aproximativ 70 de mile marine (aprox. 130 km) de coasta bulgară; cei 18 membri ai echipajului au fost evacuați, însă doi sunt grav răniți. Autoritățile bulgare au transmis că navele au fost lovite de drone aeriene și maritime, iar originea acestora nu a fost încă stabilită. Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a atribuit Rusiei atacurile, însă premierul bulgar a evitat să indice un responsabil până la clarificarea faptelor, în timp ce ambasada Rusiei la Sofia a negat că navele ar fi fost ținte rusești. [...]
NATO își mută accentul pe arme care funcționează și fără GPS , după ce războiul din Ucraina a arătat cât de ușor pot fi degradate loviturile la distanță prin bruiaj și întreruperea legăturilor de comunicații, potrivit Antena 3 . Miza operațională este directă: sisteme de lovire care își ating țintele în medii de război electronic intens și pot fi folosite „la scară largă”, inclusiv în scenarii de blocare a activității pe aerodromuri. În acest context, NATO a organizat recent o competiție pentru companii ucrainene și occidentale, cerând soluții care ar putea forma roiuri în jurul unui aerodrom și ar împiedica inamicul să opereze acolo. Competiția este descrisă ca prima axată pe capabilități de lovire de când Alianța a început astfel de „provocări” în urmă cu aproape un deceniu. De ce contează: rezistența la bruiaj devine cerință, nu opțiune Un producător european de armament a explicat pentru Business Insider că loviturile ucrainene în profunzime au evidențiat nevoia ca dronele să poată zbura și lovi în condiții de război electronic intens. În paralel, în rândul armatelor occidentale și al industriei de apărare crește conștientizarea că armele cu rază lungă trebuie să funcționeze și atunci când sunt „deconectate” de operatori, altfel își pierd relevanța într-un conflict modern. Martina Tauberová, responsabilă de relații guvernamentale și strategice la compania cehă LPP Holding , susține că armatele nu se pot baza exclusiv pe sisteme care depind de menținerea legăturilor de comunicații cu operatorii: când accesul este blocat, aceste arme „nu își ating adesea obiectivele”. Exemplul LPP: dronă folosită de Ucraina, navigație optică bazată pe inteligență artificială LPP Holding spune că a câștigat competiția NATO deoarece dronele sale cu rază lungă, folosite de Ucraina pentru lovituri în interiorul Rusiei, pot opera în medii în care GPS-ul nu este disponibil. Potrivit companiei, Ucraina folosește de aproximativ 18 luni drona MTS-40, care ar costa 90.000 de dolari bucata (aprox. 405.000 lei) și poate parcurge peste 290 de kilometri peste graniță, utilizând navigație optică bazată pe inteligență artificială pentru zbor autonom. Tauberová afirmă că NATO a transformat capacitatea de a trece prin bruiajul inamicului într-o cerință, urmărind sisteme rezistente la războiul electronic, eficiente din punct de vedere al costurilor și potrivite pentru atacarea aerodromurilor inamice, cu obiectivul de a „refuza” constant capacitatea adversarului de a desfășura operațiuni. „Arme ieftine în cantități mari”: logica roiurilor versus rachete scumpe Un alt mesaj operațional din competiție este orientarea către muniții mai ieftine, produse în serie. Tauberová spune că războiul din Ucraina a demonstrat importanța armelor ieftine în cantități mari, care pot fi lansate sistematic împotriva țintelor. În scenariul aerodromului, roiurile de drone ar putea urmări și lovi: aeronave; piste; clădiri; stații de alimentare cu combustibil. Ea compară această abordare cu utilizarea unei singure rachete scumpe (exemplul dat: Tomahawk, „care costă milioane de dolari”), argumentând că roiurile ieftine ar putea fi mai eficiente pentru a copleși apărarea antiaeriană. Ce urmează: teste în Europa de Est și ținta de contracte NATO NATO a anunțat cei trei finaliști la începutul lunii septembrie: LPP pe primul loc, startupul polonez Supercluster pe locul al doilea (cu un balon de mare altitudine care poziționează sisteme autonome planatoare pentru lovituri la distanță) și o companie ucraineană nenumită pe locul al treilea (cu un sistem de autonomie bazat pe inteligență artificială pentru aeronave fără echipaj). Pentru LPP, următorul pas este testarea dronei în Europa de Est, alături de ceilalți finaliști. Compania spune că urmărește validarea NATO, vizibilitate mai mare, contracte cu armatele statelor NATO și extinderea producției. Separat, LPP dezvoltă și o rachetă de croazieră cu motor turboreactor, „MTS Narwhal”, proiectată tot pentru operare fără GPS; compania testează un prototip și speră ca racheta să intre în luptă pentru prima dată mai târziu în acest an. [...]
