Știri
Știri din categoria Apărare
Declarația secretarului american al Apărării, Pete Hegseth, că deținuții de la Guantanamo „ar fi trebuit executați” reaprinde presiunea politică pe regimul juridic al detenției și pe politica SUA privind pedeapsa capitală în dosarele de terorism, potrivit Al Jazeera.
Hegseth a spus că prizonierii deținuți de SUA la baza de la Guantanamo Bay „ar fi trebuit executați” „cu mult timp în urmă”, invocând crime „comise împotriva poporului american” în atacurile de la 11 septembrie 2001. Materialul Al Jazeera nu oferă detalii suplimentare despre contextul declarației sau despre eventuale măsuri concrete care să o urmeze.
Guantanamo rămâne un subiect cu încărcătură juridică și politică, în care procesele și soluțiile definitive au fost frecvent întârziate. O poziționare publică la acest nivel poate amplifica dezbaterea internă din SUA privind:
Al Jazeera precizează că declarația a fost publicată pe 10 iunie 2026.
Recomandate
Al Treilea Corp de Armată al Ucrainei susține că a stabilizat un sector de peste 150 km fără pierderi de teren , după un an în care a combinat reforme de comandă, reducerea birocrației și extinderea rapidă a capabilităților cu drone și sisteme robotizate, potrivit Kyiv Post . Miza, dincolo de mesajul de front, este una operațională: dacă modelul de corp – cu comandă unificată și decizie descentralizată – poate fi replicat la scară mai mare în armata ucraineană în plin război. Un „experiment” de corp care își administrează propriul sector La o conferință de presă organizată la Harkiv, la un an de la desfășurarea corpului, adjunctul șefului de stat major, Danylo Novyțkîi („Boroda”), a descris perioada ca pe un efort de a integra brigăzi, unități atașate și forțe de sprijin într-un singur „sistem de luptă”. Corpul a preluat responsabilitatea pentru peste 150 km de linie a frontului (aprox. 12% din întreaga linie de contact), sector pe care Novyțkîi îl numește cel mai lung dintre cele gestionate de astfel de formațiuni. Comandantul corpului este generalul de brigadă Andrii Bilețkîi , numit în 2025 la conducerea noii structuri, care a devenit prima formațiune de tip corp nou creată ce a preluat un sector propriu de front. Indicatorul-cheie invocat: de la pierderi lunare la „niciun metru” În același cadru, Novyțkîi a afirmat că unitatea a stabilizat un sector în care forțele ucrainene ar fi pierdut anterior până la 70 km² pe lună, iar acum „nu se mai pierde niciun metru”. Tot el a susținut că au fost „eliminate complet toate zonele de infiltrare” din sectorul corpului. Aceste afirmații sunt prezentate ca evaluări ale comandanților corpului, fără detalii independente în material despre metodologia de măsurare sau verificare. Reorganizare internă: „căpitani de luptă” și tăierea raportărilor O parte centrală a reformei descrise ține de comandă și control (modul în care sunt conduse operațiunile): introducerea unui sistem de „căpitani de luptă”, ofițeri care gestionează direct operațiunile; crearea ulterioară a unei funcții superioare, „ofițer de luptă”, pentru coordonare la nivelul întregii formațiuni; reducerea birocrației: comandanții au eliminat 16 rapoarte chiar în prima zi după preluarea sectorului și au optimizat încă 32 în decurs de o lună, argumentând că informațiile existau deja din alte surse. Novyțkîi a mai spus că formațiunea operează pe principiul „comenzii prin misiune” (seniorii stabilesc obiectivul, subordonații aleg modul de execuție la sol). Tehnologia ca multiplicator: regiment de sisteme fără pilot și logistică robotizată Comandanții au insistat că tehnologia schimbă rapid războiul, iar corpul ar fi construit unul dintre cele mai extinse ecosisteme de drone și sisteme robotizate din Ucraina, inclusiv primul regiment de sisteme fără pilot la nivel de corp. Novyțkîi a afirmat că au stabilit „controlul focului” asupra rutelor logistice rusești din regiunea Luhansk, cu efect de perturbare a operațiunilor la nivel tactic și operațional. În zona logisticii de proximitate a frontului, șeful informațiilor al Brigăzii 120 Apărare Teritorială, Fedir Șapovalov, a spus că activitatea dronelor rusești a făcut reaprovizionarea mult mai dificilă, iar vehiculele terestre fără pilot încep să înlocuiască soldații în misiuni periculoase. Potrivit lui, „peste 40 de tone de provizii” au fost livrate către poziții cu astfel de sisteme. Reconstrucția unităților „din mers”: cazul Brigăzii 125 Un alt element operațional evidențiat a fost integrarea și refacerea unor unități aflate în dificultate, în timp ce rămân angajate în luptă. Comandantul Brigăzii 125 Mecanizate Grele, Volodîmîr Fokin, a declarat că a preluat unitatea în octombrie și a găsit-o la 18% din efective, cu lipsuri majore de vehicule și tehnică blindată și fără experiență de operare ca brigadă coerentă. După un „audit rapid”, echipa de comandă ar fi înlocuit circa 90% din pozițiile-cheie și ar fi reconstruit unitatea, inclusiv prin formarea unui batalion de tancuri, a unui batalion de sisteme fără pilot, a unei unități de sisteme robotizate terestre și a unor elemente de război electronic. Fokin a afirmat că efectivele au crescut cu 234%, iar capabilitățile de drone și artilerie s-au extins. De ce contează: replicabilitatea modelului rămâne întrebarea deschisă După un an, corpul se prezintă ca un model de integrare între structuri diferite (armată, grăniceri, apărare teritorială) sub o comandă comună și cu proceduri compatibile, inclusiv prin principiul „o unitate, un comandant și o zonă de responsabilitate”, descris de Andrii Hitt, șeful de stat major al Detașamentului 3 de grăniceri. Concluzia implicită a comandanților este că reforma organizațională, decizia descentralizată și adoptarea rapidă a tehnologiei pot funcționa simultan, chiar sub presiunea unui război de amploare. Materialul notează însă că rămâne o întrebare deschisă dacă experiența Al Treilea Corp de Armată poate fi reprodusă în restul forțelor ucrainene la aceeași scară și cu aceleași rezultate. [...]
Industria de apărare a Ucrainei a ajuns la o capacitate estimată de 50 de miliarde de dolari în 2026 , după ce a accelerat radical omologarea și producția de armament prin reducerea birocrației și mutarea inovației către sectorul privat și unitățile din teren, potrivit Adevărul . Ritmul și volumul descrise în material ridică o miză economică și operațională pentru Europa: Ucraina nu mai este doar beneficiar de ajutor militar, ci un producător major de tehnică de luptă, cu un model de achiziții greu de replicat în statele occidentale. În luna mai, Ministerul Apărării de la Kiev a omologat 175 de noi sisteme de arme pentru utilizare operațională, aproape 93% fiind proiectate și construite în Ucraina. Prin comparație, Germania ar fi certificat sub 20 de sisteme noi pe tot parcursul anului 2024, iar SUA introduc anual între două și cinci platforme „cu adevărat noi”, în condițiile unor cicluri de achiziții care durează în medie un deceniu. Cum a crescut producția: mai puțină birocrație, mai multă testare în teren Explicația ține de două etape, conform analizei citate: baza a fost pusă după 2014 (Crimeea și Donbas), iar invazia la scară largă din 2022 a schimbat decisiv viteza de execuție. Ucraina ar fi eliminat proceduri care, în Occident, întind achizițiile pe ani, adoptând un principiu de tip „eșuează rapid”: dacă un sistem funcționează pe front, este introdus repede; dacă nu, este abandonat. Keir Giles (Chatham House) descrie rezultatul ca un „ecosistem de achiziții pentru apărare” greu de comparat cu restul Europei. Robert Tollast ( RUSI ) indică rolul inițiativelor precum platforma Brave1, unde unitățile ar cumpăra direct ceea ce știu că funcționează în teren. Ce tipuri de arme sunt omologate: drone, roboți tereștri și rachete Cele 175 de sisteme noi acoperă, potrivit materialului, o plajă largă – de la drone de interceptare și roboți tereștri, până la rachete balistice și vehicule blindate. Dintre dronele menționate, publicația evidențiază Lupynis-10-TFL-1, dezvoltată de start-up-ul The Fourth Law (fondat în 2023), cu un mecanism de „prim nivel de autonomie”: operatorul controlează zborul, dar în ultimii 500 de metri inteligența artificială preia complet, pentru a contracara bruiajul. Efectul indicat este o creștere a ratei de succes de două până la cinci ori, cu un plus de cost de 10–20%. Materialul mai menționează: drona Sichen, pentru lovituri în adâncime până la 1.400 km, cu încărcătură de 40 kg; roboți tereștri (inclusiv Ratel X), folosiți pentru recunoaștere, minare și evacuarea răniților, într-un context în care apar „zone ale morții” pe front, descrise ca sectoare de până la 20 km adâncime sub foc constant. Pe componenta de lovire la distanță, Ucraina ar fi dezvoltat în secret un program de rachete: FP-7 (200 km) este prezentată ca fiind deja activă, FP-9 (estimare: 850 km, ogivă de 800 kg) ar urma să finalizeze testele, iar racheta de croazieră FP-5 „Flamingo” (3.000 km, încărcătură de 1.150 kg) ar fi lovit ținte la peste 1.500 km în interiorul Rusiei. În material se arată că această direcție a fost accelerată de restricțiile inițiale privind folosirea armelor occidentale pentru lovirea teritoriului rus. Miza pentru Europa: un producător mare, cu un model greu de importat Capacitatea internă de producție de apărare a Ucrainei este estimată în material la 20 de miliarde de dolari în 2024, 35 de miliarde de dolari în 2025 și 50 de miliarde de dolari în 2026, ceea ce ar transforma-o într-unul dintre cei mai mari producători de tehnică militară din Europa. În oglindă, Rusia este descrisă ca mizând pe un model centralizat, controlat de stat, cu producție de volum în facilități mari (exemplul dat: Alabuga), dar cu rigiditate mai mare la inovare. Concluzia analizei citate este că Europa riscă să rămână blocată în proceduri lente de achiziții, în timp ce Ucraina a construit, sub presiunea războiului, un sistem care livrează rapid și adaptează tehnologia direct din teren. [...]
Încrederea europenilor în garanțiile de securitate ale SUA a coborât la un minim, iar asta împinge opinia publică spre mai multă autonomie militară și finanțare comună la nivelul UE , potrivit Știrile Pro TV , care citează un sondaj al Consiliului European pentru Relații Externe (ECFR), publicat înaintea summiturilor G7 și NATO . Sondajul indică o „profundă neîncredere europeană față de SUA”, pe fondul unor evoluții precum agresiunea președintelui SUA în Orientul Mijlociu, amenințările privind Groenlanda, promisiunile de retragere a trupelor din bazele europene și scepticismul legat de viitorul NATO. În paralel, europenii par mai dispuși să-și reducă dependența de Washington prin consolidarea apărării proprii. Cifrele care arată schimbarea de percepție În medie, doar 11% dintre respondenți din țările incluse în sondaj mai consideră SUA un aliat care „împărtășește interesele și valorile” lor. Proporția era de 16% în urmă cu șase luni și de 22% în noiembrie 2024. Percepția dominantă este că SUA sunt un „partener necesar”, însă: 13% dintre respondenți văd SUA drept „rival”; 12% le consideră „adversar direct”. În plus, majoritatea populației din fiecare țară nu mai are încredere că SUA ar interveni în apărarea lor în cazul unui atac. Excepția menționată în sondaj este Bulgaria. În schimb, în multe state europene predomină convingerea că „cel puțin unele țări europene” ar ajuta într-un astfel de scenariu, inclusiv în țări cu partide de extremă dreaptă puternice, precum Franța, Italia, Țările de Jos și Suedia. Implicația practică: mai mulți bani pentru apărare și instrumente comune de finanțare Datele sugerează o deschidere mai mare pentru creșterea bugetelor militare: în medie, europenii sunt cu 4% mai dispuși să susțină majorarea cheltuielilor naționale pentru apărare decât anul trecut, Italia fiind singura țară unde o majoritate „clară” rămâne împotrivă. Pe componenta de finanțare la nivelul UE, 47% dintre respondenți susțin ideea împrumuturilor colective ale Uniunii pentru cheltuieli mai mari de apărare, iar 35% se opun. Sprijinul este cel mai ridicat în: Portugalia (59%) Danemarca (56%) Olanda (55%) Spania (valoarea exactă nu este precizată în textul sursă, dar este inclusă între țările cu sprijin puternic) În același timp, există o rezistență semnificativă față de reducerea cheltuielilor publice interne pentru a finanța apărarea, opoziția fiind cea mai puternică în Italia (63%), Austria (59%), Germania (56%), Spania (54%) și Danemarca (52%). „Cumpărați european”: presiune pentru reducerea dependenței de armament american În aproape toate țările chestionate, majorități ale respondenților spun că statul lor ar trebui să-și reducă dependența strategică de echipamente militare americane, cu sprijin ridicat pentru abordarea „cumpărați produse europene” în: Danemarca (75%) Țările de Jos (72%) Suedia (70%) Portugalia (69%) Franța (66%) Elveția (64%) Regatul Unit (62%) Spania (62%) Polonia este singura excepție menționată: aici majoritatea ar prefera creșterea achizițiilor de arme americane. Germania, Italia și Ungaria apar ca piețe cu opinii puternic împărțite. Context: NATO rămâne reperul, dar crește pragmatismul european Deși neîncrederea în SUA crește, sprijinul pentru înlocuirea NATO cu un organism exclusiv al UE rămâne redus (29%). În același timp, în majoritatea țărilor (cu excepția Bulgariei) domină ideea că relațiile SUA–Europa „probabil se vor îmbunătăți” după plecarea lui Donald Trump , opinie împărtășită de 60% sau mai mult din populație în Franța, Spania, Danemarca, Țările de Jos și Suedia. ECFR interpretează aceste tendințe ca pe o „oportunitate” pentru liderii europeni de a avansa mai rapid în materie de securitate, pe fondul unei cereri publice pentru autonomie mai mare și pentru reducerea dependenței de garanțiile americane. Sondajul a fost realizat în mai 2026, pe persoane de cel puțin 18 ani, în Austria, Bulgaria, Danemarca, Estonia, Franța, Germania, Ungaria, Italia, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, Spania, Suedia, Elveția și Regatul Unit, prin mai multe metode și cu agenții de sondare precum Mandate Research și YouGov. [...]
Ministrul interimar al Apărării spune că Armata poate susține primele 72 de ore, dar mizează pe planurile NATO. Într-o intervenție la TVR Info , Radu Miruță a răspuns afirmativ la întrebarea dacă Armata Română are capabilitățile necesare să apere România în fața unei posibile agresiuni ruse timp de 72 de ore, insistând că scenariile de apărare sunt integrate în doctrina și planurile Alianței, nu într-o logică de confruntare „unu la unu”. Ministrul a încadrat explicit Federația Rusă drept „agresiune” și a spus că aceasta este considerată un risc atât pentru NATO, cât și pentru politica de apărare a Uniunii Europene, deci „nu este o chestiune doar pentru România”. În același context, Miruță a cerut încredere în militari, afirmând că „fac maximul posibil cu ce au la dispoziție”, iar preocuparea sa este ca Armata să „aibă la dispoziție mai mult”. El a mai susținut că a preluat conducerea Ministerului Apărării într-un moment în care instituția „a semnat cele mai puternice contracte de modernizare și de înzestrare cu tehnică militară” pentru Armata Română, fără a detalia în intervenția citată ce programe sau valori sunt vizate. Pentru context, TVR Info trimite și la un material separat despre măsurile luate de Armată după exploziile a două drone , prezentate de Miruță la postul public: TVR Info . [...]
Imaginile din satelit indică o consolidare militară rusă la granița cu NATO , iar evaluările din statele nordice plasează următorii 1–3 ani drept intervalul cu „cel mai mare risc” de confruntare, potrivit Libertatea , care citează Focus Online și un raport al postului danez DR. Miza imediată pentru NATO este una operațională: capacitatea de descurajare și reacție rapidă în zona Mării Baltice, considerată vulnerabilă în scenarii de escaladare. Ce arată imaginile și unde se concentrează schimbările Conform raportului DR citat în material, imagini recente surprinse prin satelit ar indica apariția unor noi baze militare și extinderea celor existente pe un arc geografic care se întinde „din nordul Norvegiei până în sudul Lituaniei”. În acest context, Marko Eklund, fost ofițer al serviciilor secrete finlandeze, a declarat pentru DR că Rusia ar urmări să creeze spațiu pentru „zeci de mii de soldați suplimentari”. Publicația notează și un reper concret din imagini: corturi militare la baza Kamenka , la aproximativ 60 km de granița cu Finlanda. De ce contează: fereastra de risc și presiunea pe postura NATO Experți din servicii de informații și din NATO din Suedia, Norvegia, Finlanda și Danemarca ar fi confirmat constatările, iar estimările lor indică următorii 1–3 ani ca interval cu „cel mai mare risc” pentru o posibilă confruntare între Rusia și NATO în Europa, potrivit Focus Online. În paralel, materialul menționează o evaluare separată a expertului militar Carlo Masala, care avertizează că un atac rusesc asupra NATO „ar putea avea loc până în 2029”. În același timp, surse DR ar fi indicat că nu există o decizie imediată a Kremlinului privind un atac asupra teritoriului NATO, deși pregătirile militare pentru o potențială confruntare ar fi în desfășurare. Semnale de tensiune în Marea Baltică Libertatea enumeră o serie de incidente și activități recente în regiune, prezentate ca indicii ale tensiunilor în creștere: interferențe GPS masive deasupra sudului Mării Baltice, Gotland, Bornholm și a statelor baltice; observarea frecventă a navelor rusești în apele teritoriale ale Suediei, Germaniei, Danemarcei, Estoniei și Finlandei; interceptări repetate ale aeronavelor rusești de către avioane de luptă NATO în spațiul aerian al Mării Baltice; prezența navelor rusești în apropierea parcurilor eoliene, terminalelor de LNG (gaz natural lichefiat) și bazelor militare; atacuri hibride, inclusiv atacuri cibernetice și drone suspecte, care ar fi vizat operatori de energie și porturi din Estonia, Letonia și Polonia; exerciții militare rusești în Kaliningrad, inclusiv scenarii de blocadă a Mării Baltice și atacuri asupra teritoriilor NATO. Ce efective ar viza Rusia și ce vulnerabilități admite NATO După încheierea războiului din Ucraina, Rusia ar intenționa să staționeze aproximativ 115.000 de soldați, majoritatea trupe de luptă, în apropierea granițelor NATO, potrivit lui Marko Eklund, citat de DR. În același material, generalul-locotenent Thomas Nilsson, șeful serviciilor de informații militare suedeze, este citat cu o evaluare directă: „Este cu siguranță o amenințare pe care ar trebui să o luăm în serios.” Tot DR, citat de Libertatea, relatează că ofițeri NATO ar fi recunoscut deficiențe la nivelul forțelor convenționale terestre, navale și aeriene, dar și în zona tehnologiei spațiale și a sistemelor autonome. Un ofițer NATO este citat astfel: „Ne lipsesc forțele convenționale pe uscat, pe apă și în aer. Ne lipsesc tehnologia și infrastructura spațială, la care fiecare țară europeană ar trebui să aibă acces. Și ne lipsesc sistemele autonome pe uscat, pe apă și în aer.” Reacția Moscovei Ambasadorul Rusiei în Danemarca, Vladimir Barbin, a respins acuzațiile privind mobilizarea trupelor, catalogând declarațiile drept „o minciună” și negând intenția de a ataca state NATO, potrivit materialului. În lipsa unor confirmări independente prezentate în articol, concluziile rămân cele ale experților și instituțiilor citate, însă ele conturează o presiune operațională crescândă asupra NATO în nordul Europei și în bazinul Mării Baltice, inclusiv prin nevoia de a acoperi rapid vulnerabilități recunoscute la nivel de capabilități convenționale și tehnologice. [...]
Oficialii europeni din NATO iau în calcul mecanisme de apărare fără SUA , inclusiv coaliții regionale care ar putea reacționa automat la un atac, chiar și în scenariul în care Washingtonul nu ar susține activarea Articolului 5 , potrivit Digi24 . Discuțiile indică o schimbare de paradigmă cu impact direct asupra arhitecturii de securitate europene: planificarea de contingență începe să includă explicit varianta unei implicări americane reduse sau blocate într-o criză. Contextul invocat este o acumulare de decizii și presiuni atribuite președintelui Donald Trump – de la campania pentru anexarea Groenlandei și încercarea de a-i atrage pe europeni într-un atac asupra Iranului, până la anularea desfășurării în Europa a unor rachete de croazieră Tomahawk cu rază lungă și a „câtorva mii” de soldați, potrivit unor oficiali citați în material. De ce contează: se discută un răspuns „automat” fără Articolul 5 Un număr tot mai mare de guverne europene analizează cum ar putea funcționa apărarea colectivă dacă SUA ar „paraliza efectiv NATO” într-o criză, refuzând activarea Articolului 5. În ultimele săptămâni, guverne și instituții europene au studiat rapoarte care încearcă să răspundă la două întrebări: cum pot aliații europeni să lanseze un răspuns defensiv decisiv fără SUA și cum ar putea purta un război fără capacitățile americane care stau la baza planificării militare a NATO. Potrivit materialului, statele nordice și Franța ar fi început discret discuții interne încă de anul trecut, iar în ultimele luni Germania și Polonia ar fi devenit mai active în examinarea opțiunilor de rezervă. Tema ar fi ajuns și în statele baltice și este discutată informal inclusiv „pe coridoarele” sediului NATO. Presiunea politică internă: încredere scăzută în sprijinul SUA și dezbatere nucleară Materialul citează un sondaj realizat în 12 țări și publicat de Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR), potrivit căruia doar: 35% dintre britanici, 27% dintre germani, 22% dintre suedezi, 20% dintre danezi erau „foarte” sau „destul de” încrezători că SUA ar interveni dacă țările lor ar fi atacate. În același timp, 65% dintre polonezi și 56% dintre suedezi au spus că ar sprijini, fie provizoriu, fie ferm, construirea unui arsenal atomic național, conform aceluiași sondaj. Scenariul coalițiilor regionale: comandă NATO, activare fără SUA Un document descris drept „radical”, asociat ECFR, propune organizarea apărării Europei în jurul unor coaliții regionale care ar folosi cele trei Comandamente ale Forțelor Comune existente ale NATO, acoperind: Nordul Îndepărtat și țările nordice, sectorul central al flancului estic (de la statele baltice până la Alpi), sudul Europei și Marea Mediterană. Ideea centrală este ca aceste coaliții și structurile lor de comandă să fie activate automat, cu puteri „pre-delegate” (mandate stabilite dinainte), dacă un membru ar fi atacat, chiar și fără Articolul 5. Documentul mai sugerează că ar putea fi incluși parteneri din afara alianței, precum Ucraina. Tot în acest cadru sunt menționate opțiuni de ripostă „pe teren inamic”, inclusiv în Kaliningrad, sau chiar ocuparea unor porțiuni de teritoriu rusesc ca „monedă de schimb” pentru negocierea încheierii conflictului. „Plan Z”: o coaliție de „hedging nuclear” Cea mai controversată propunere din material vizează o „coaliție de hedging nuclear” (adică o strategie de „asigurare” prin apropierea de pragul tehnologic), în care state non-nucleare – precum Germania, Polonia, Suedia sau Ucraina – ar partaja tehnologii nucleare pentru a ajunge la capacitatea de a putea achiziționa arme atomice. Scopul ar fi un semnal de descurajare pentru Rusia, prin riscul apariției mai multor state europene înarmate nuclear. Rezerve în interiorul NATO: flexibilitate versus reformă instituțională Materialul notează și existența unor rezerve față de reformarea formală a instituțiilor alianței. Un fost oficial NATO, citat de Digi24, spune că ar putea fi mai ușor să se improvizeze un răspuns european la o invazie rusească decât să se construiască din timp o arhitectură elaborată, adăugând că discuția există „non-stop” informal, chiar dacă „niciun ambasador NATO” nu ar intra într-o conversație oficială pe acest subiect. Separat, este menționat un studiu coordonat de Rusi și alte grupuri de experți, supervizat de fostul președinte finlandez Sauli Niinisto , care ar propune o alianță „sub-NATO” a principalilor actori militari europeni (inclusiv Marea Britanie, Franța, Germania, Polonia și statele nordice și baltice). Unul dintre autorii citați susține că o astfel de coaliție ar putea respinge realist o incursiune rusească și cu asistență minimă din partea SUA, de tip informații și date de țintire. Pentru Europa, miza imediată nu este doar „mai multă apărare”, ci cum își setează din timp lanțul de comandă și regulile de reacție într-un scenariu în care garanția politică americană devine incertă. [...]
