Știri
Știri din categoria Apărare
Statele Unite și țările europene din G7 vor să mute o parte din producția de armament în Ucraina, prin acordarea de licențe care să permită fabricarea locală de rachete cu rază lungă de acțiune și sisteme de apărare antiaeriană, potrivit Digi24. Miza operațională este reducerea dependenței de livrările externe într-un moment în care Kievul reclamă o penurie de mijloace antiaeriene, iar stocurile aliaților sunt sub presiune.
Informația a fost transmisă de o sursă diplomatică prezentă la summitul G7 de la Évian, citată de publicația franceză Le Parisien. Aceeași sursă a indicat că producția „sub licență” ar viza atât apărarea antiaeriană, cât și „capacități de lovire în adâncime”, adică rachete cu rază lungă.
Într-o declarație comună, șefii de stat și de guvern ai G7 au convenit să crească sprijinul militar pentru Ucraina, inclusiv prin:
Cancelarul german Friedrich Merz a spus că firmele americane ar putea acorda licențe, în acest scop, producătorilor europeni. El a argumentat că nivelul actual de producție este insuficient și că deficitul poate fi compensat prin licențiere către companii care au capacități industriale, inclusiv europene și ucrainene.
Ucraina cere în mod repetat mai multe mijloace antiaeriene, inclusiv rachete Patriot americane, care ar urma să fie finanțate de aliații europeni. Totuși, aprovizionarea rămâne dificilă, iar stocurile se reduc, pe fondul altor priorități de securitate.
Sursa diplomatică citată a indicat și o estimare de consum în timpul atacurilor masive ale Rusiei:
„În mare, la fiecare atac masiv al Rusiei, ucrainenii trebuie să lanseze aproximativ douăzeci de rachete din sistemul Patriot.”
În același timp, articolul notează că există stocuri în Orientul Mijlociu și „fără îndoială” în Statele Unite, ceea ce complică alocarea rapidă către Ucraina.
Din informațiile disponibile nu rezultă un calendar, volume de producție sau companii implicate, iar formularea rămâne la nivel de intenție politică și disponibilitate de licențiere. Dacă mecanismul va fi pus în practică, el ar putea accelera reînnoirea stocurilor și ar scurta lanțurile logistice pentru Ucraina, într-un moment în care G7 afirmă că vrea să crească presiunea asupra Rusiei și să întărească apărarea aeriană a Kievului.
Recomandate
Prăbușirea unui F-35 în SUA readuce în prim-plan riscurile operaționale ale celui mai folosit avion de generația a cincea , într-un moment în care platforma are un rol central în planificarea și pregătirea forțelor aeriene occidentale, potrivit Defense România . Materialul publicat la 1 august 2026 indică faptul că un avion de luptă de tip F-35 s-a prăbușit pe teritoriul Statelor Unite, informația fiind prezentată în format video, sub titlul „F-35 down”. În lipsa altor detalii în textul disponibil din sursă (de exemplu, locația exactă, cauza incidentului, starea pilotului sau apartenența aeronavei la o anumită structură), rămâne neclar ce consecințe imediate are evenimentul asupra activității operaționale sau asupra eventualelor măsuri de siguranță (precum restricții temporare de zbor) care, în astfel de cazuri, pot fi decise după anchete tehnice. [...]
Doborârea unei drone rusești de recunoaștere la 6.400 m arată că Ucraina poate reduce costurile apărării aeriene și, în același timp, poate lovi o verigă critică din „lanțul” de țintire al Rusiei, potrivit Focus . Ucraina susține că a interceptat o dronă rusească ZALA Z-20 la altitudinea de 6.400 de metri, în sudul țării. Conform publicației finlandeze Verkkouutiset, o dronă de interceptare operată de unitatea Gărzii Naționale „Lasar’s Group” ar fi distrus aparatul folosit pentru recunoaștere și desemnarea țintelor. Comandantul Gărzii Naționale, Oleksandr Pivnenko , a confirmat operațiunea, afirmând – potrivit United24 Media – că echipajul a „descoperit și distrus” o dronă inamică de recunoaștere și țintire „la o distanță de peste 100 de kilometri”. În relatarea citată, Rusia ar fi ridicat intenționat drona la 6.400 m, mizând pe faptul că va ieși din raza mijloacelor ucrainene de apărare. De ce contează: costul apărării și eficiența operațională Incidentul este relevant dintr-o perspectivă operațională și de cost, pentru că sugerează că Ucraina poate folosi interceptori mai ieftini pentru a contracara ținte care, altfel, ar necesita muniții scumpe de apărare aeriană. Verkkouutiset indică o comparație de ordinul magnitudinii: o dronă ucraineană de interceptare „Sting” (Wild Hornets) ar costa aproximativ 2.500 de dolari (aprox. 11.500 lei), în timp ce o rachetă Patriot PAC-3 ar ajunge la circa 4 milioane de dolari (aprox. 18,4 milioane lei). Diferența de cost evidențiază miza trecerii la soluții „low-cost” pentru ținte aeriene, mai ales într-un război de uzură. Impact asupra „lanțului” rusesc de recunoaștere și țintire ZALA Z-20 nu este descrisă ca o dronă de linia frontului, ci ca un aparat electric de recunoaștere produs de Zala Aero Group . Potrivit Verkkouutiset, poate rămâne în aer peste șase ore și poate transmite imagini pe distanțe de peste 100 km. Astfel de drone sunt folosite pentru a identifica și marca ținte pentru artilerie și pentru drone de atac de tip Lancet. În această logică, pierderea unei ZALA poate crea un „gol” în capacitatea Rusiei de a găsi rapid ținte și de a ghida lovituri ulterioare. Ce urmează: cursa pentru altitudine și viteză Publicația finlandeză mai notează că ambele părți își ajustează rapid tacticile. Rusia ar încerca să reducă vulnerabilitatea prin ridicarea dronelor de recunoaștere la altitudini mai mari și prin introducerea unor variante Shahed mai rapide, inclusiv cu propulsie cu reacție. În paralel, Ucraina ar dezvolta sisteme capabile să urce mai sus și să fie mai rapide, pentru a menține eficiența interceptărilor. [...]
Acordul pentru producția în Ucraina a obuzierului L119 deschide un test industrial cu miză strategică pentru Kiev: dacă poate trece de la asamblarea de sisteme relativ „mecanice” la fabricarea sub licență a unor arme occidentale mult mai sensibile tehnologic, precum interceptoarele Patriot, potrivit Adevărul , care citează The Wall Street Journal. Un producător ucrainean de armament urmează să demareze producția modelului L119, proiectat de BAE Systems. Este un obuzier ușor, tractabil sau transportabil cu elicopterul, cu o rază de acțiune de până la 17 kilometri, iar astfel de tunuri au devenit o componentă importantă a arsenalului Ucrainei în războiul cu Rusia. De ce contează: producția locală înseamnă mai mult decât „asamblare” Miza nu este doar creșterea numărului de sisteme disponibile pe front, ci capacitatea Ucrainei de a deveni o bază de producție pentru echipamente occidentale de vârf. Obuzierele sunt alcătuite din subsisteme metalice complexe (țeavă, mecanism de încărcare, sisteme hidraulice pentru reducerea reculului), iar Ucraina ar trebui să poată forja și prelucra intern o parte importantă a componentelor. BAE Systems ar urma să licențieze producția pornind de la un model de test, după discuții inițiate de președintele Volodimir Zelenski încă din 2023. Giles Ambrose, director de inginerie, tehnologie și strategie la BAE Systems, spune că obiectivul Ucrainei este să-și poată produce și întreține propriile sisteme și să construiască „o capacitate suverană” în jurul acestora. Obstacolele care au blocat alte proiecte occidentale Materialul indică faptul că, deși mai multe companii occidentale au discutat despre producție pe teritoriul ucrainean, până acum doar câțiva producători străini mai mici de drone au reușit să pornească efectiv fabricarea. Printre dificultățile invocate: temeri legate de siguranță (inclusiv riscul atacurilor rusești); lipsa investițiilor și a comenzilor ferme; îngrijorări privind pierderea proprietății intelectuale. Sunt menționate două precedente: Rheinmetall a discutat despre trei fabrici, inclusiv una cu o capacitate anunțată de 400 de tancuri noi pe an, dar directorul executiv Armin Papperger a spus ulterior că Ucraina nu a asigurat investițiile și comenzile necesare; iar Baykar anunțase în 2022 o fabrică ce urma să fie funcțională în doi ani, însă aceasta nu a fost încă inaugurată și ar fi fost lovită de mai multe ori în atacuri rusești, potrivit presei ucrainene. De la artilerie la Patriot: pragul tehnologic și politic În paralel, Ucraina încearcă să obțină licență pentru fabricarea interceptoarelor Patriot, descrise ca singura metodă fiabilă de a opri rachetele balistice. Textul notează că, în ultimele săptămâni, lipsa interceptoarelor a permis rachetelor balistice rusești să străpungă apărarea antiaeriană ucraineană. Președintele american Donald Trump a declarat că va acorda Ucrainei o licență pentru fabricarea rachetelor destinate sistemului Patriot, iar președintele francez Emmanuel Macron a spus că Ucraina ar putea produce și interceptoare Aster, alături de alte muniții europene. Totuși, fabricarea unui interceptor Patriot este prezentată ca un salt major de complexitate față de obuziere, iar SUA rămân prudente în privința transferului de tehnologie. Ca exemplu, Rheinmetall ar fi dorit să producă interceptoare PAC-3 (versiunea avansată a Patriot), dar nu a primit încă permisiunea. „A trece de la un anunț la o linie de producție funcțională nu este deloc simplu... iar realizarea acestui lucru în Ucraina nu ușurează procesul”, a declarat Ralph Savelsberg, expert în rachete la Academia de Apărare a Țărilor de Jos, pentru The Wall Street Journal. Context operațional: de ce rămâne relevantă artileria tractată Deși dronele ar provoca mai multe pierderi de vieți omenești decât artileria, tunurile grele rămân utile pentru saturarea unei zone cu explozibili și distrugerea clădirilor, într-un mod pe care dronele „încă nu îl pot egala”, potrivit materialului. În plus, artileria tractată este descrisă ca fiind mai ușor de camuflat, cu semnătură termică mai redusă și, astfel, mai greu de detectat de drone, fiind considerată și mai ușor de reparat și mai fiabilă de către artileriștii ucraineni. [...]
Retragerea unor sisteme S-300 și S-400 din nordul Rusiei riscă să slăbească protecția unor obiective navale strategice , pe fondul presiunii tot mai mari a atacurilor ucrainene cu drone, potrivit Focus . Publicația germană relatează, citând Barents Observer , că în zona Severodvinsk ar fi dispărut din pozițiile anterioare „cel puțin 20” sisteme mobile de apărare antiaeriană S-300 și S-400. Imagini satelitare ar indica faptul că amplasamente de pe insula Iagri și de pe muntele Mironova sunt acum goale. Miza operațională este ridicată: aceste sisteme asigurau protecția unor ținte considerate critice pentru capacitățile navale ale Rusiei, inclusiv șantierul Sevmash (singurul din Rusia care construiește submarine cu propulsie nucleară) și Zviozdocika, descris ca cel mai mare centru de reparații pentru astfel de submarine din țară. Conform aceleiași surse, indiciile ar sugera că, cel puțin temporar, aceste obiective ar fi acoperite doar de mijloace de apărare cu rază scurtă și medie. Presiunea dronelor și „redistribuirea” resurselor Unde au fost mutate sistemele nu este cunoscut oficial. Experți citați de Barents Observer indică însă o posibilă schimbare de priorități, pe fondul resurselor limitate și al intensificării atacurilor ucrainene. Kristian Åtland, expert pe zona arctică, afirmă că un deficit de rachete interceptoare, ca urmare a atacurilor ucrainene, ar fi putut forța Kremlinul să concentreze „o parte considerabilă” din apărarea antiaeriană în alte regiuni. Erik Solli, de la Institutul Norvegian pentru Afaceri Internaționale, spune că accentul ar fi „cel mai probabil” pe apărarea Moscovei, Sankt Petersburgului și a altor centre urbane strategice. Context: mutări similare și vulnerabilități la atacuri asupra rafinăriilor Kyiv Post susține că relocări similare ar fi vizibile și în alte regiuni, inclusiv în Arctica și în zona Saratov. Într-o analiză citată, se arată că înainte de război Rusia ar fi avut circa 116 batalioane cu 927 lansatoare din familia S-300/S-400, iar 580 de lansatoare ar fi fost mutate de la pozițiile permanente de atunci. Separat, publicația rusă din exil Meduza scrie că Rusia nu ar avea nici acum un sistem integrat capabil să respingă constant roiuri mari de drone, iar apărarea existentă ar întâmpina limite în special împotriva țintelor lente, care zboară la joasă altitudine. Atacurile ucrainene asupra rafinăriilor de petrol din primăvara și vara lui 2026 ar fi scos în evidență aceste vulnerabilități. În ansamblu, informațiile sugerează o redistribuire a apărării antiaeriene către zone considerate mai urgente, cu potențialul cost operațional al unei protecții reduse pentru infrastructură militară sensibilă din nordul Rusiei. Unde au ajuns exact sistemele retrase rămâne, deocamdată, neconfirmat oficial. [...]
Iranul susține că a introdus în luptă o dronă kamikaze cu reacție , iar mesajul implicit este că poate crește presiunea asupra apărării antiaeriene americane într-un moment în care Washingtonul caută spațiu pentru negocieri, potrivit Adevărul . Potrivit Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), noua generație a dronei Hadid 110 ar fi fost folosită pentru prima dată în ultimele două săptămâni, în atacuri asupra unor baze și nave militare americane din regiune. Informația apare pe fondul unei confruntări încă tensionate între Teheran și Washington, în condițiile în care discuțiile privind reducerea ostilităților rămân incerte; The Telegraph este citat de publicație în acest context. Ce schimbă Hadid 110 din perspectiva apărării antiaeriene Elementul central este trecerea la propulsie cu reacție, într-un portofoliu iranian în care multe drone de atac folosesc motoare cu elice și au viteze mai mici. Surse iraniene citate în material susțin că noul model poate depăși 500 km/h, ceea ce ar reduce fereastra de timp pentru detectare și interceptare. Lansarea ar folosi un propulsor cu combustibil solid pentru accelerare inițială, înainte ca motorul cu reacție să intre în funcțiune, ceea ce ar permite desfășurarea rapidă a operațiunilor, conform descrierii din articol. Cum ar încerca să „păcălească” radarele Specialiști militari iranieni susțin că drona a fost proiectată pentru o semnătură radar redusă (adică pentru a fi mai greu „văzută” de radar). Materialul menționează mai multe soluții de design: fuselaj cu design continuu, fără îmbinări vizibile; admisie de aer în formă de „S”, care ar ascunde paletele motorului (un element cu reflexie radar puternică); acoperire cu materiale care ar absorbi radiațiile radar. Combinația dintre viteză și aceste caracteristici ar diminua timpul disponibil sistemelor de apărare pentru detectare, urmărire și interceptare, potrivit prezentării iraniene. Datele de performanță invocate de Teheran Conform informațiilor prezentate de autoritățile iraniene, Hadid 110 ar avea: focos de aproximativ 30 kg; rază de acțiune de circa 350 km; autonomie de aproximativ o oră. Adevărul notează că aceste performanțe ar permite lovirea unor obiective militare din apropierea coastelor Iranului, fără ca arma să fie una „strategică” cu rază foarte lungă. Contextul politic și miza negocierilor Teheranul afirmă că drona este produsă integral în Iran, deși analiști occidentali citați în material consideră că dezvoltarea unor astfel de sisteme ar putea beneficia de sprijin tehnologic extern. În plan intern, programele de drone și rachete balistice sunt controlate de IRGC, nu de armata regulată, iar fiecare nouă capacitate ar consolida influența Gardienilor Revoluției în arhitectura de securitate a țării, potrivit analizei prezentate. Prezentarea dronei vine într-o perioadă de relativă acalmie după două săptămâni de schimburi intense de atacuri, fără un acord oficial de încetare a focului. În același timp, Iranul menține închisă Strâmtoarea Ormuz și spune că nu va accepta ca Washingtonul să stabilească ritmul unui eventual armistițiu. Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmail Baghaei, a declarat: Iranul își va apăra interesele „atât timp cât va fi necesar”. El a mai spus că Teheranul discută cu Omanul despre gestionarea traficului maritim prin Strâmtoarea Ormuz, fără implicarea Statelor Unite. De partea americană, președintele Donald Trump a afirmat că pauza actuală a operațiunilor militare urmărește crearea unui spațiu pentru reluarea negocierilor diplomatice. În plus, potrivit unor informații apărute în presa americană, oficialii de la Washington sunt preocupați de diminuarea stocurilor de rachete interceptoare folosite în apărarea antiaeriană, muniții considerate esențiale pentru contracararea unor amenințări precum noua dronă iraniană. În acest cadru, introducerea unei drone mai rapide și mai greu de detectat este văzută de analiști ca un element care poate influența echilibrul militar și negocierile dintre cele două state. Pentru context despre modernizarea altor capabilități iraniene, Adevărul trimite și la analiza despre racheta balistică Kheibar Shekan: Adevărul . [...]
Atacul cu peste 600 de drone ridică presiunea operațională asupra apărării aeriene ruse și expune vulnerabilități la obiective strategice și logistice , după ce Moscova a raportat interceptarea a 635 de aparate, iar Ucraina a confirmat lovirea unor ținte în mai multe regiuni, potrivit HotNews . Ministerul Apărării din Rusia a transmis că, în noaptea de sâmbătă spre duminică, apărarea antiaeriană a „interceptat și distrus 635 de vehicule aeriene fără pilot ucrainene” deasupra mai multor regiuni ale Rusiei și în Crimeea. Ca și în alte situații, autoritățile ruse nu au oferit detalii despre dronele care ar fi trecut de apărare și și-ar fi atins țintele. Ce ținte au fost confirmate ca lovite Statul Major General al Ucrainei a anunțat că a atacat: rafinăria din Saratov; aerodromul „Engels” (regiunea Saratov); un depozit petrolier din regiunea Kaluga, „și alte obiective ale inamicului”. În cazul rafinăriei din Saratov, sursa citată în material menționează izbucnirea unui incendiu și indică o capacitate de rafinare de 7 milioane de tone de țiței pe an. Pentru aerodromul „Engels”, partea ucraineană a susținut că lovitura a fost urmată de un incendiu în incinta bazei, descrisă drept una dintre cele mai importante pentru aviația strategică rusă. Separat, un depozit al Wildberries din Novosemeykino (regiunea Samara) a fost surprins în imagini distribuite pe rețelele sociale, iar contul de X al forțelor de drone ucrainene a publicat un mesaj cu tentă ironică, sugerând o lovitură reușită. Statul major ucrainean nu a menționat explicit acest obiectiv. Efecte locale: victime, avarii și restricții de zbor Roman Busargin, guvernatorul regiunii Saratov, a declarat că două persoane au fost ucise în urma atacurilor, iar infrastructura civilă din orașele Engels și Saratov a fost avariată. În regiunea Samara, guvernatorul Vyacheslav Fedorishchev a spus că spațiul aerian de deasupra regiunii a fost închis din cauza atacului cu drone. Un atac de amploare, într-un tipar care se repetă Agenția rusă TASS a enumerat regiunile în care ar fi fost doborâte drone, între care Belgorod, Briansk, Volgograd, Voronej, Kaluga, Kursk, Lipetsk, Orel, Rostov, Ryazan, Saratov, Tambov, Tula, Moscova, Crimeea și Krasnodar. Tot potrivit TASS, atacul se înscrie într-o serie de episoade similare din acest an: pe 24 iulie ar fi fost doborâte 571 de drone, pe 26 iunie 660 (cel mai amplu atac al anului, conform aceleiași surse), iar pe 18 iunie 555. Sunt menționate și 556 de drone doborâte în noaptea de 17 mai. Context: escaladare a loviturilor la distanță și presiune pe apărarea antiaeriană Materialul notează că Rusia și Ucraina și-au intensificat atacurile cu rază lungă în ultimele săptămâni, cu un număr tot mai mare de victime civile. Sâmbătă dimineață, cel puțin 10 persoane au fost ucise la Kiev și în regiunea capitalei în urma unui atac rusesc cu rachete balistice. În acest context, președintele ucrainean Volodimir Zelenski cere Occidentului mai multe sisteme de apărare antiaeriană; potrivit informațiilor citate, din cauza lipsei de interceptori, forțele ucrainene au reușit să intercepteze doar o rachetă balistică în ultimul atac asupra Kievului. [...]
