Știri
Știri din categoria Apărare
Germania își leagă explicit apărarea de flancul estic al NATO, iar întâlnirea cancelarului Friedrich Merz cu liderii Estoniei, Letoniei și Lituaniei înaintea summitului NATO pune accentul pe transformarea țintelor de cheltuieli în capabilități militare și pe consolidarea industriei de apărare, potrivit Mediafax.
Merz a declarat la Berlin că „securitatea statelor baltice este și securitatea Germaniei”, făcând trimitere la un mesaj inscripționat pe Primăria din Vilnius: „Securitatea Lituaniei este securitatea noastră. Apărarea orașului Vilnius este apărarea Berlinului”, citat dintr-un discurs susținut la ceremonia de formare a Brigăzii 45 Blindate din Lituania, în mai anul trecut.
Pregătirile pentru summitul NATO de săptămâna viitoare, programat la Ankara, au fost în prim-planul discuțiilor. Merz a spus că summitul „trebuie să fie un succes” prin transformarea NATO „în ceva mai european, astfel încât să poată rămâne transatlantic”.
Prim-ministrul estonian Kristen Michal a cerut ca reuniunea să „se concentreze pe rezultate”, iar președintele leton Edgars Rinkēvičs a indicat trei priorități pentru summit, potrivit Euronews:
Merz a susținut că Germania „învață” de la aliații baltici și a avertizat că „amenințarea nu este abstractă” pe flancul estic al NATO. El a acuzat Rusia că încalcă constant spațiul aerian al NATO, desfășoară atacuri hibride în spațiul cibernetic și a deteriorat cabluri submarine în Marea Baltică.
Cancelarul a mai afirmat că Moscova „testează cât de unită și hotărâtă este NATO” și a notat că statele baltice „au atins și depășit de mult” obiectivul de 3,5% pentru cheltuieli de apărare convenit la summitul de anul trecut de la Haga.
Rinkēvičs a avertizat că, dacă Alianța nu își îndeplinește obiectivele, statele baltice ar putea „fi nevoite să plătească mai mult” în cazul unui atac rusesc, argumentând că bugetele de apărare sunt și un instrument de descurajare.
La rândul său, Kristen Michal a insistat pe trecerea de la angajamente la livrabile: Estonia investește deja peste 5% din PIB în „apărarea de bază”, iar celelalte state baltice și Polonia „fac același lucru”, în paralel cu nevoia de cooperare industrială mai strânsă și achiziții comune pentru a reduce mai rapid „decalajele de capabilități”.
Recomandate
Suedia și Germania își extind cooperarea în apărarea aeriană, cu accent pe sisteme fără pilot , un pas care poate accelera dezvoltarea de capabilități comune în cadrul NATO și poate influența viitoare achiziții militare europene, potrivit Agerpres . Ministrul suedez al apărării, Pal Jonson , a anunțat că a semnat împreună cu omologul său german, Boris Pistorius , o „scrisoare de intenție” pentru aprofundarea cooperării în domeniul apărării aeriene. Documentul a fost semnat în marja summitului NATO desfășurat marți și miercuri la Ankara. Ce se schimbă operațional: focus pe sisteme fără pilot Jonson a indicat că una dintre direcțiile concrete analizate este extinderea colaborării în zona „sistemelor fără pilot” – o formulare care, în context militar, se referă la platforme operate de la distanță (de tip drone sau alte sisteme autonome) folosite pentru supraveghere, recunoaștere sau misiuni de apărare. Context industrial: interes pentru avionul Gripen Ministrul suedez a mai spus că Germania, alături de alte țări, își manifestă interesul pentru avionul de vânătoare Gripen, produs de grupul suedez de apărare Saab. El a argumentat că Suedia este „singura țară din Europa, alături de Franța”, care poate produce și dezvolta noi avioane de vânătoare. În plus, la finalul lunii iunie, Ucraina a semnat un contract cu Suedia pentru achiziționarea a 16 avioane de luptă Gripen E, de ultimă generație. De ce contează Consolidarea cooperării bilaterale pe apărare aeriană și sisteme fără pilot indică o orientare către proiecte comune și interoperabilitate mai mare în NATO, într-un moment în care statele europene caută să-și întărească rapid capacitățile de apărare și să-și diversifice opțiunile de înzestrare. Detaliile tehnice și calendarul de implementare nu sunt precizate în informațiile disponibile. [...]
NATO își leagă sprijinul pentru Ucraina de un angajament financiar pe termen mai lung , cu promisiunea unor livrări de echipamente, asistență și instruire de 70 miliarde euro în 2026 și menținerea sprijinului „cel puțin la un nivel echivalent” în 2027, potrivit HotNews , care citează declarația finală adoptată la Summitul NATO de la Ankara . În document, liderii aliați reconfirmă angajamentul față de Articolul 5 (apărarea colectivă) și notează că Ucraina „contribuie la securitatea transatlantică”, motiv pentru care sprijinul trebuie să fie „echitabil, predictibil și sustenabil pe termen lung”. 70 miliarde euro pentru 2026 și un prag minim pentru 2027 Punctul 4 al declarației fixează explicit nivelul sprijinului pentru anul viitor și introduce o referință la continuitate în 2027: pentru 2026 : angajament de livrare către Ucraina de echipament militar, asistență și instruire în valoare de 70 miliarde euro ; pentru 2027 : aliații „își afirmă angajamente suverane” de a susține asistența cel puțin la un nivel echivalent . Declarația mai consemnează că aliații europeni și Canada finanțează acum marea majoritate a asistenței de securitate pentru Ucraina, prin instrumente bilaterale și multilaterale. Cheltuieli și achiziții: semnal către industrie și către SUA Textul summitului confirmă „progresele” în creșterea cheltuielilor pentru apărare și menționează că, în 2025 , aliații europeni și Canada și-au majorat investițiile cu peste 139 miliarde de dolari . În același timp, declarația consemnează anunțul unor noi achiziții de 50 miliarde dolari și intenția de a extinde capacitatea colectivă de producție, prin colaborare cu industria pentru accelerarea inovării, inclusiv prin eliminarea barierelor comerciale în domeniul apărării între aliați. Amenințări hibride și Iran, menționat explicit Declarația include și un punct despre „competiția strategică” și amenințările hibride, în care Iranul este vizat direct. Documentul reiterează că Iranul „nu trebuie să dețină niciodată o armă nucleară” și face apel la respectarea libertății de navigație în Strâmtoarea Hormuz. Context: inițiative anunțate în prima zi HotNews notează că, în prima zi a reuniunii, au fost anunțate decizii și inițiative prezentate de secretarul general Mark Rutte , într-un forum al industriei de apărare, unde a cerut „o revoluție” a industriei de apărare în alianță. În același context, este menționată o valoare estimată a acordurilor de cel puțin 50 miliarde de dolari , potrivit unui oficial NATO, inclusiv achiziții de drone de supraveghere de la Northrop Grumman și achiziționarea de aeronave de supraveghere GlobalEye de la Saab. [...]
NATO își recalibrează apărarea convențională pe baza lecțiilor din Ucraina , iar noua direcție vine la pachet cu un angajament financiar major pentru sprijinul militar acordat Kievului, potrivit Mediafax . Declarația adoptată la summitul NATO de la Ankara prevede alocarea a 70 de miliarde de euro pentru echipamente, instruire și asistență destinată Ucrainei în 2026, cu angajamentul de a menține cel puțin același nivel și în 2027. Documentul citat indică și o schimbare de greutate în interiorul Alianței: aliații europeni și Canada asigură în prezent cea mai mare parte a ajutorului militar pentru Ucraina, în timp ce Statele Unite își păstrează rolul-cheie în descurajarea nucleară, informații și capabilități militare avansate. Analiza îl citează pe Matthew Day, analist specializat în Europa Centrală și de Est, iar informația este atribuită TVPWorld. De ce contează: un model de achiziții și dezvoltare mai rapid Miza nu este doar nivelul finanțării, ci și modul în care experiența de pe front influențează planificarea militară a NATO. Ucraina este descrisă ca un „laborator” pentru tehnologii militare moderne, unde dronele, rachetele și alte sisteme sunt proiectate, testate în condiții reale și îmbunătățite într-un ritm mai rapid decât în programele tradiționale de achiziții din statele occidentale. Potrivit analistului citat, acest model reduce semnificativ timpul dintre dezvoltarea unui echipament și utilizarea sa efectivă pe câmpul de luptă, iar experiența acumulată este integrată în proiecte comune cu Alianța. Cooperare extinsă fără aderare, pe bază de proiecte și contracte Deși aderarea Ucrainei la NATO rămâne dificilă politic, cooperarea continuă să se adâncească. Intrarea în Alianță necesită acordul unanim al statelor membre, condiție care, potrivit materialului, nu este îndeplinită în prezent. În schimb, parteneriatul avansează prin: contracte de apărare; producție comună de echipamente; schimb de tehnologie; inițiative precum programul UNITE–Brave NATO și Centrul Comun NATO pentru Analiză, Instruire și Educație, menite să integreze experiența ucraineană în planificarea militară. „ NATO 3.0 ”: Europa și Canada, rol mai mare în capacitățile convenționale Noua orientare strategică este descrisă de unii oficiali ca începutul unei etape denumite neoficial „NATO 3.0”, care presupune o implicare mai mare a statelor europene și a Canadei în finanțarea și dezvoltarea capacităților convenționale de apărare, în paralel cu menținerea rolului SUA în zona strategică. În această logică, dezvoltarea accelerată a tehnologiilor militare în Ucraina și integrarea lor în proiecte comune ar putea consolida statutul Kievului ca partener strategic pentru securitatea europeană, chiar înaintea unei eventuale aderări formale. [...]
Extinderea rețelei NATO de conducte de combustibil, estimată la circa 30 de miliarde de dolari (aprox. 135 miliarde lei), riscă să fie un „câștig” mai degrabă de imagine pentru România decât unul de influență în negocieri , potrivit unei analize publicate de Adevărul , care citează poziția generalului (r) Dorin Toma după summitul de la Ankara . Generalul, fost comandant al Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO, spune că reuniunea a fost prezentată de autoritățile române drept „istorică”, însă recomandă o evaluare „obiectivă”: există elemente pozitive, dar România ar fi contat „spre deloc” în negocierile privind proiectul conductelor strategice, unde rolul principal l-ar fi avut Polonia și Grecia, iar deblocarea ar fi depins de acceptul Turciei. Miza economică: infrastructură „cu dublă utilizare”, finanțată din bugete comune și naționale În interviu, Dorin Toma explică faptul că rețeaua de conducte vizată este o infrastructură „cu dublă utilizare” – adică poate servi atât scopuri militare, cât și civile. În termeni practici, conectează baze militare cu rafinării și depozite și reduce dependența de transportul de combustibil pe cale ferată sau rutieră, esențial în logistică alături de muniție. În privința finanțării, generalul indică drept sursă probabilă fondul comun al NATO (bugetul comun), completat de contribuții din bugetele naționale, în linie cu angajamentele statelor aliate de a aloca cel puțin 2% din PIB pentru apărare, inclusiv pentru mobilitate militară, infrastructură de sprijin și apărare cibernetică. În această logică, investiția nu ar fi „doar pentru armată”, ci ar urma să susțină și activitatea economică. Unde a fost România relevantă: Marea Neagră și protecția infrastructurii critice Pe lista aspectelor pozitive, Dorin Toma menționează două puncte: menținerea prezenței americane „atât cât mai este ea” în Europa și România, pe care o leagă de sprijinul logistic acordat de România operației militare americane împotriva Iranului; acordul dintre România, Bulgaria și Turcia pentru extinderea misiunii Grupării comune navale din Marea Neagră. Dacă va fi implementat, acest format naval ar urma să depășească strict deminarea și să includă libertatea de navigație și protecția infrastructurii subacvatice critice (cabluri și conducte submarine). Generalul adaugă că ar fi de așteptat să contribuie și la securitatea infrastructurii economice, în special a platformelor de extracție a gazelor naturale. Capacitatea de implementare: România are nave de deminare, dar „pe hârtie” nu e suficient Întrebat cât de pregătită este România să pună în practică angajamentele, Dorin Toma arată că Forțele Navale Române au cumpărat în ultimii ani două nave de deminare din Marea Britanie, nave mai vechi, aflate într-un proces de revitalizare și modernizare. Argumentul său este că astfel de misiuni cer sisteme specializate pentru cercetare, detectare și intervenție, iar flota anterioară era depășită tehnologic. Influență redusă în negocieri: „România a contat prea puțin” Pe proiectul conductelor, generalul susține că extinderea spre est este o consecință firească a extinderii NATO, însă dinamica politică a fost dominată de alți actori. În evaluarea lui, Polonia și Grecia au împins inițiativa, iar Turcia – inițial reticentă, pe fondul neîncrederii față de Grecia – ar fi fost cea care „bloca de fapt totul” până la un acord. „România a contat prea puțin aici, spre deloc.” În această cheie, mesajul central este că România poate beneficia de pe urma investiției ca stat de pe flancul estic, dar nu ar trebui să confunde beneficiul potențial cu un rol determinant în decizia politică și negocierea proiectului. [...]
Miza reînarmării europene se mută în reguli de achiziții și „conținut local” , pe fondul unei tensiuni tot mai vizibile între NATO și UE privind cine produce armele cumpărate din valul de bugete noi, potrivit Antena 3 . Secretarul general al NATO, Mark Rutte , promovează ideea de echipamente „fabricate în NATO”, în timp ce Bruxelles-ul împinge statele membre să prioritizeze industria din Uniunea Europeană prin condiții de finanțare și posibile restricții în achizițiile publice de apărare. În marja Summitului NATO de la Ankara , Rutte a anunțat acorduri de apărare de peste 54 de miliarde de dolari (aprox. 245 miliarde lei), inclusiv scheme de coproducție transatlantice, prezentate ca parte a unei „noi ere” de cooperare industrială între America de Nord și Europa. Mesajul are și o componentă politică: menținerea SUA implicate în securitatea Europei, într-un moment în care statele europene cresc cheltuielile militare și încearcă să descurajeze Rusia, dar sunt și sub presiunea lui Donald Trump să-și asume o parte mai mare din efort. Unde se rupe consensul: banii UE vin cu condiții Punctul de fricțiune este modul în care sunt direcționate fondurile europene către industria de apărare. În material sunt menționate două instrumente care limitează accesul furnizorilor din afara UE, chiar dacă sunt aliați: împrumuturile SAFE pentru arme, de 150 de miliarde de euro (aprox. 750 miliarde lei), care limitează conținutul din afara UE la 35% din valoarea unei arme; împrumutul de 90 de miliarde de euro (aprox. 450 miliarde lei) acordat Ucrainei de către UE, care restricționează capacitatea Kievului de a cumpăra echipamente militare din afara UE. În plus, următorul buget pe termen lung propus de UE, de 2 trilioane de euro (aprox. 10.000 miliarde lei), ar include 131 de miliarde de euro (aprox. 655 miliarde lei) pentru apărare, iar o parte din aceste sume ar putea veni cu restricții similare. În paralel, Comisia Europeană pregătește o revizuire a regulilor de achiziții publice în domeniul apărării. NATO: „nu există suficientă capacitate industrială” pe niciun mal al Atlanticului NATO argumentează că ritmul reînarmării depășește capacitatea actuală de producție, iar excluderea furnizorilor non-UE riscă să încetinească livrările. Un oficial NATO citat în material spune că nu există suficientă capacitate industrială nici în Europa, nici în America de Nord pentru a acoperi cererea și că este nevoie de „toată capacitatea industrială posibilă, cât mai repede posibil”. Pe partea operațională, la Ankara au fost anunțate și achiziții/evaluări care implică producători europeni: NATO ar urma să cumpere GlobalEye de la Saab, iar mai multe națiuni vor evalua avionul de transport strategic A400M de la Airbus. UE: „randament pentru contribuabili” și prioritate pentru companiile europene De cealaltă parte, un oficial UE de rang înalt (citat sub protecția anonimatului) susține că este „corect” ca fondurile UE să prioritizeze arme fabricate în UE, invocând așteptarea contribuabililor de a vedea un randament al investițiilor. Logica Bruxelles-ului este că întărirea industriei europene de apărare contribuie, indirect, și la un NATO mai puternic, dar cu lanțuri de producție și locuri de muncă ancorate în UE. Companiile americane răspund: lobby și mutarea producției în Europa Materialul notează că, în fața restricțiilor, companiile americane intensifică lobby-ul și încearcă să mute o parte din producție în Europa, inclusiv sub licență. La forumul industrial din Ankara au fost menționate: producția europeană a rachetei de apărare aeriană Stinger (RTX); un studiu de fezabilitate pentru extinderea producției AMRAAM (Raytheon) în Europa; o unitate europeană de întreținere pentru interceptorul PAC-3 Patriot (Lockheed Martin); un proiect Lockheed Martin–Rheinmetall pentru producția de rachete ATACMS în Germania. În același timp, Bruxelles-ul rămâne prudent față de „ocolirea” regulilor prin producție în UE sub licență străină: negocierile pentru Programul Industriei Europene de Apărare (fond de 1,5 miliarde de euro, aprox. 7,5 miliarde lei) au inclus dispute între statele membre privind eligibilitatea unor astfel de echipamente pentru finanțare. Ce urmează: o „soluție de mijloc” sau o fragmentare a pieței Materialul indică existența unei posibile „soluții de mijloc”, în condițiile în care multe state UE sunt și membre NATO, iar o parte din producție s-ar putea realiza în UE fără a rupe complet cooperarea transatlantică. Totuși, tensiunea rămâne: statele din proximitatea Rusiei sunt descrise ca fiind mai interesate de achiziții rapide de armament standardizat decât de programe industriale pe termen lung, iar cumpărarea din SUA poate aduce și beneficii politice în relația cu Washingtonul. [...]
Giorgia Meloni cere NATO să trateze flancul sudic ca prioritate de securitate , argumentând că amenințările din vecinătatea Africii pot afecta direct statele aliate din sudul Europei și că atenția acordată până acum flancului estic trebuie dublată de o „mobilizare” similară în sud, potrivit Agerpres , după declarațiile făcute la finalul summitului NATO de la Ankara . Într-o conferință de presă, premierul italian a legat explicit această solicitare de ideea unei apărări „cuprinzătoare” a Alianței și de faptul că Italia și alți aliați sudici au susținut eforturile de pe flancul estic, dar se consideră expuși la riscuri similare. „Africa este vecinul nostru direct (...). Europa trebuie să fie acolo, NATO trebuie să fie acolo, Occidentul trebuie să fie acolo. Și de aceea cerem o mai mare atenție pentru flancul nostru sudic (...) și noi riscăm să fim victime ale amenințărilor; ne așteptăm la aceeași atenție, la aceeași mobilizare pe care am garantat-o aliaților noștri.” Cheltuielile de apărare: angajament, dar „sustenabil” Meloni a afirmat că Italia își va respecta angajamentele ca membru NATO privind cheltuielile de apărare, însă a insistat că acest lucru trebuie făcut „în mod sustenabil”, cu calendare și priorități stabilite în funcție de context. „Vrem să ne îndeplinim angajamentele cu privire la cheltuielile de apărare. (...) dar într-o manieră sustenabilă, stabilindu-ne calendare, metode și priorități bazate pe context.” Miza economică invocată de Roma: investițiile să rămână în Italia În aceeași intervenție, șefa guvernului italian a susținut că investițiile în apărare ar trebui să se traducă în beneficii interne, prin producție, cercetare și locuri de muncă, nu prin „grant-uri externe”. „Dacă investim în apărare, acei bani trebuie să rămână în Italia, în fabricile noastre, în cercetarea noastră, în teritoriile noastre.” Relația cu Donald Trump , în contextul tensiunilor pe Iran Întrebată despre „investiția politică” în relația cu președintele american Donald Trump, Meloni a spus că nu regretă demersul și l-a justificat prin obiectivul „unității occidentale”. În același context, la summitul de la Ankara, Trump a avut un ton mai conciliant la adresa ei, dar a reluat criticile după ce Roma nu a sprijinit atacurile militare americane împotriva Iranului, mai notează Agerpres. [...]
