Știri
Știri din categoria Apărare
Franța încearcă să deblocheze transferul de avioane de luptă către Ucraina oferind Greciei Rafale F4 la „preț avantajos”. Potrivit Focus, Paris pune presiune pe Atena să cedeze o parte din cele 24 de Mirage 2000-5 către Kiev, iar „momeala” ar fi un pachet de Rafale suplimentare, mai ieftine decât în mod obișnuit.
Publicația greacă I Kathimeriní relatează că Franța leagă explicit cele două componente: Grecia ar urma să trimită Mirage 2000-5 în Ucraina, iar în schimb să primească Rafale F4 în condiții financiare „avantajoase”. Portalul militar francez Zone Militaire notează că obiectivul Parisului este ca Atena să-și scoată treptat din uz flota de Mirage și să alimenteze Ucraina cu avioane de care are nevoie „urgent”.
Pentru Ucraina, Mirage 2000-5 sunt relevante deoarece deja operează astfel de aparate provenite din stocuri franceze. Conform Zone Militaire, cinci avioane ale forțelor aeriene franceze au fost adaptate, trei au fost livrate, iar unul ar fi căzut în iulie 2025. Aceleași aparate ar fi fost folosite inițial la interceptarea dronelor și rachetelor rusești, cu o rată de succes de 98%, iar ulterior și la atacuri la sol, cu muniția de precizie franceză AASM „Hammer”.
La rândul său, portalul ucrainean de business și știri UBN susține că un număr mai mare de Mirage ar putea întări apărarea aeriană a Ucrainei și ar reduce presiunea pe sistemele sol-aer, mai costisitoare.
Grecia nu a acceptat, cel puțin deocamdată. Focus arată că la Atena crește presiunea, însă principala reținere este legată de echilibrul militar cu Turcia: guvernul se teme că cedarea unor avioane de luptă ar diminua capacitatea de descurajare.
În plus, contractul de mentenanță pentru Mirage 2000-5 expiră în 2027, iar o prelungire este incertă. În acest context, Zone Militaire indică faptul că forțele aeriene elene vor să-și concentreze flota pe Rafale, F-35A și F-16 „Viper”.
UBN plasează oferta într-o strategie mai largă a președintelui Emmanuel Macron: Franța ar urmări să devină un partener aeronautic central pentru Ucraina și, simultan, să accelereze modernizarea armatelor aliate pentru consolidarea apărării europene.
I Kathimeriní mai notează că Parisul și-a intensificat eforturile diplomatice înaintea vizitei de stat a lui Macron la Atena, programată pentru 24–25 aprilie, iar Ucraina speră într-un progres până atunci. Dacă Grecia va accepta pachetul propus rămâne, însă, deschis.
Recomandate
Zelenski susține că Ucraina a cucerit o poziție rusă exclusiv cu roboți și drone, fără pierderi umane, un semnal că automatizarea începe să schimbe practicile operaționale de pe front și să reducă presiunea pe infanterie, potrivit Biziday . Președintele ucrainean a prezentat episodul într-o comunicare oficială a Președinției Ucrainene, însoțită de un clip video cu sisteme de luptă dezvoltate local. În mesaj, Volodimir Zelenski afirmă că, „pentru prima dată în istoria acestui război”, o poziție inamică a fost ocupată exclusiv cu platforme fără pilot: NRC-uri (roboți telecomandați) și drone. El spune că militarii ruși „s-au predat”, iar operațiunea s-a desfășurat fără participarea infanteriei și „fără pierderi de partea noastră”. Zelenski nu precizează când a avut loc acțiunea. Ce indică episodul: accent pe reducerea riscului pentru soldați Zelenski susține că sistemele robotice ucrainene au finalizat peste 22 de mii de misiuni pe front în doar trei luni și le leagă direct de reducerea expunerii militarilor în zonele cele mai periculoase. În clipul video, el enumeră mai multe sisteme robotice (Ratel, Termit, Ardal, Lynx, Protektor), prezentate ca parte a efortului intern de dezvoltare și producție. Context: industria de apărare și „parteneriate de securitate” ca sursă de venit Președintele ucrainean afirmă că, în patru ani, Ucraina „a construit o nouă industrie de apărare”, pe care o descrie drept eficientă și aflată la început de drum. În același mesaj, el susține că expertiza ucraineană în securitate este cerută de „zeci de țări” și că Ucraina urmărește „un parteneriat de securitate – pe termen lung”, nu vânzări punctuale care să golească stocurile. Zelenski mai afirmă că „interceptoarele” ucrainene operează deja în Orientul Mijlociu și în țările din Golf și enumeră Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar, menționând și discuții cu Kuweit, Oman, Turcia și Siria, precum și interes din Asia și Africa. Ce urmează: discuții cu europenii despre apărarea cerului Zelenski spune că „săptămâna aceasta” sunt programate negocieri cu europenii pentru crearea unui sistem comun de apărare a cerului și formulează o miză politică de securitate pentru continent: „De acum eu sunt sigur: fie Ucraina va deveni parte integrantă a sistemului de securitate european, fie unii din Europa riscă să devină parte a lumii rusești.” Separat, el afirmă că Ucraina poate face mai mult decât „conversații teoretice” privind deblocarea Strâmtorii Hormuz , invocând drone navale și experiența în securizarea Mării Negre. Sursa declarațiilor este Președinția Ucrainei. [...]
Ucraina testează deja un model mixt în care companiile finanțează apărarea antiaeriană locală, iar statul coordonează integrarea în rețeaua națională , pe fondul presiunii continue a atacurilor rusești asupra infrastructurii critice, potrivit Adevărul . Apariția „sistemelor private” de apărare aeriană mută o parte din efortul de protecție către mediul de afaceri și ridică, în același timp, o problemă de reglementare: cum extinzi rapid capacitatea de apărare fără să pierzi controlul și responsabilitățile. Autoritățile ucrainene implementează treptat această abordare pentru obiective care rămân vulnerabile, în condițiile în care resursele statului sunt limitate și trebuie distribuite pe un teritoriu vast. Consilierul ministrului apărării, Serhii „Flash” Beskrestnov, spune că structuri private sunt deja implicate în proiecte de protejare a unor obiective energetice și industriale esențiale. Ce se schimbă operațional: protecție locală, coordonare centrală Modelul descris în material este unul „mixt”: operatori privați autorizați asigură protecția locală a unor obiective specifice, în timp ce statul păstrează coordonarea și integrarea în arhitectura națională. Expertul militar Oleh Jdanov susține că implicarea sectorului privat este un pas „necesar”, pe fondul lentoarei aparatului de stat, și că firmele au posibilitatea să-și protejeze singure facilitățile, inclusiv din industria de apărare. „Aparatul de stat rămâne excesiv de birocratic. Până se iau decizii, situația din teren se schimbă deja.” Jdanov afirmă că aceste sisteme sunt eficiente mai ales împotriva atacurilor masive cu drone, inclusiv de tip „ Shahed ”, fiind instalații automatizate care detectează și neutralizează ținte aeriene pe distanțe scurte. În schimb, în fața rachetelor, eficiența lor este limitată, fiind necesare sisteme antiaeriene complexe, aflate în număr redus în Ucraina. „Se conturează un model în care sectorul privat construiește și finanțează, iar statul coordonează. Acest lucru permite desfășurarea mult mai rapidă a sistemelor.” Miza de reglementare: control, responsabilități și risc juridic Experții citați arată că, deși practici similare există și în alte state, în Ucraina modelul este la început și are nevoie de reguli mai clare, mecanisme de control și delimitarea responsabilităților. Provocarea centrală rămâne echilibrul dintre securitate și control: statul trebuie să se asigure că accesul la astfel de sisteme nu generează riscuri suplimentare, dar permite consolidarea rapidă a apărării în punctele cele mai vulnerabile. Anatolii Hrapcinski, director de dezvoltare într-o companie din industria de apărare și ofițer în rezervă al Forțelor Aeriene, spune că apariția acestor sisteme indică transformarea întregului sistem de apărare și că implicarea companiilor private a accelerat deja dezvoltarea de soluții, prin reacții mai rapide la finanțare și achiziții decât în cazul statului. El punctează și o problemă care a frânat inițiativele: incertitudinea juridică. Potrivit lui, companiile private riscau consecințe legale chiar și când sprijineau efortul de apărare, iar modificările legislative recente au redus parțial aceste riscuri, deschizând calea pentru inițiative private. Cine operează și ce există deja pe teren Materialul notează că prima rețea privată de apărare antiaeriană a început deja să funcționeze: compania Carmine Sky a instalat un sistem echipat cu turnuri și turele controlate de la distanță de tip Sky Sentinel. În paralel, statul păstrează controlul asupra acestor sisteme prin integrarea lor în rețeaua națională de apărare antiaeriană și coordonarea de către Forțele Aeriene, în timp ce finanțarea și dezvoltarea infrastructurii sunt tot mai frecvent asumate de sectorul privat. Potrivit lui Jdanov, numărul acestor sisteme ar urma să crească, pe măsură ce companiile devin mai interesate să-și protejeze propriile capacități. [...]
Ucraina susține că poate produce anual milioane de drone FPV , un salt care ridică miza industrială a războiului și mută accentul de pe importuri pe capacitatea internă de a livra rapid echipamente consumabile pe front, potrivit Kyiv Post , care citează declarațiile președintelui Volodîmîr Zelenski . Zelenski a spus, într-un discurs cu ocazia Zilei Armurierului Ucrainean, că industria de apărare a țării a ajuns la o scară de producție care include nu doar drone FPV (drone controlate de la distanță cu imagine „din cockpit”), ci și rachete cu rază lungă, interceptoare, obuze și sisteme robotice deja folosite în luptă. „Capacitățile industriei de apărare a Ucrainei înseamnă milioane de drone FPV pe an”, a afirmat el. Producție internă și capabilități de lovire la distanță În aceeași intervenție, Zelenski a susținut că Ucraina dispune acum de capabilități de lovire în adâncime și de sisteme cu rază lungă care „nu mai sunt experimentale”. El a enumerat mai multe programe – Flamingo, Ruta, Peklo, Neptune, Palyanytsia, Vilha – descriindu-le drept o „forță reală” aflată deja în operare. Totodată, a indicat că dronele ucrainene au atins o rază de 1.750 km de la graniță și a adăugat că această capacitate va crește, fără a oferi un calendar sau detalii despre volumele efective livrate către unități. Roboți pe câmpul de luptă: 22.000 de misiuni în trei luni Un alt element operațional invocat de Zelenski este utilizarea sistemelor terestre fără pilot. El a afirmat că, „pentru prima dată în istoria acestui război”, o poziție inamică ar fi fost capturată exclusiv cu platforme fără pilot și drone, fără implicarea infanteriei și fără pierderi de partea ucraineană. Președintele ucrainean a mai spus că sistemele terestre fără pilot – inclusiv Ratel, Termit, Ardal, Borsuk, Zmiy, Protector și Volia – au executat peste 22.000 de misiuni în doar trei luni, susținând că acestea au înlocuit soldații în zonele cele mai periculoase. Dimensiune externă: interceptoare „deja în funcțiune” în state din Golf Zelenski a mai declarat că sisteme ucrainene de interceptare sunt deja operaționale în Orientul Mijlociu și în state din Golf, în cadrul unei cooperări mai largi pe apărare aeriană. El a menționat Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar, afirmând că expertiza ucraineană ar ajuta la detectarea și contracararea dronelor de tip Shahed la scară mare, printr-un set complet de instrumente (radar, război electronic, comunicații între componentele apărării aeriene și interceptare). Publicația nu oferă detalii tehnice sau contractuale despre aceste sisteme și nici despre amploarea implementării, astfel că afirmațiile rămân la nivel de declarație politică. De ce contează Mesajul central este că Ucraina încearcă să transforme producția de drone FPV și extinderea portofoliului de armament într-un avantaj industrial și operațional: capacitatea de a produce „milioane” anual ar însemna, în practică, o presiune mai mare și mai constantă asupra Rusiei, dar și o reducere a dependenței de livrările externe pentru o categorie de echipamente cu rată mare de consum pe front. Zelenski a spus că industria „va continua să se dezvolte” și că „inamicul o va simți”, fără a anunța ținte de producție pe termen scurt sau investiții concrete. [...]
Apariția publică a unei rachete sol-aer ucrainene, identificată pe scară largă drept Koral, sugerează un pas spre reducerea dependenței de interceptori occidentali scumpi și livrați în număr limitat , într-un moment în care presiunea atacurilor rusești asupra apărării aeriene rămâne ridicată, potrivit Twz . Racheta ar fi fost surprinsă într-o expoziție cu arme dezvoltate în Ucraina, prezentată recent de președintele Volodîmîr Zelenski , în contextul unui eveniment dedicat industriei de apărare. Deși nu a fost identificată oficial în imagini, publicația notează că forma externă corespunde în bună măsură conceptelor și machetelor Koral văzute anterior, fără a exclude posibilitatea ca unele elemente să fi fost introduse deliberat pentru contrainformații. Totodată, aspectul sugerează mai degrabă o rachetă de test sau chiar un produs de serie, însă această concluzie nu poate fi confirmată. Ce se știe despre Koral și de ce contează operațional Programul ucrainean de dezvoltare a rachetelor de apărare aeriană este activ de mai mulți ani. Biroul de proiectare Luch a prezentat Koral încă din 2021, ca armament pentru sisteme sol-aer cu rază medie, iar ulterior parametrii discutați public au evoluat. Conform detaliilor citate de Twz din declarații și informații anterioare asociate Luch, Koral a fost descrisă astfel: rază inițială de 30–50 km, revizuită ulterior la 100 km; masă de 300 kg și încărcătură de luptă de 25 kg; viteză de 3.600 km/h; capabilitate de angajare a unor ținte balistice (în anumite clase), potrivit șefului Luch, Oleh Korostelev; utilizarea unui senzor radar activ de ghidare „Onyx”, de la compania ucraineană Radionix, conform acelorași declarații. În 2023, Ministerul Apărării din Ucraina a indicat apărarea aeriană, inclusiv dezvoltarea Koral, drept prioritate pentru 2024, iar un fost adjunct al ministrului apărării a vorbit despre nevoia de sisteme mobile cu rază de peste 100 km, cerință asociată în mod obișnuit cu acest program. Context: înlocuirea treptată a stocurilor sovietice și completarea Patriot/SAMP/T Ucraina s-a bazat istoric pe sisteme sovietice precum S-300P, S-300V1 și Buk-M1, însă donațiile de S-300P au fost limitate după invazia la scară largă, iar presiunea atacurilor cu rachete și drone asupra orașelor și infrastructurii critice a crescut. În paralel, Ucraina a primit sisteme occidentale mai capabile, precum Patriot și SAMP/T, dar în număr redus, iar interceptorii sunt „notabil de scumpi”, notează publicația. În acest context, Twz plasează Koral ca potențială piesă de echilibru: o rachetă cu rază mai mare decât multe soluții improvizate de tip „FrankenSAM” și cu o posibilă componentă antibalistică, care ar putea înlocui treptat sistemele sovietice cu rază mai lungă și ar putea completa Patriot și SAMP/T acolo unde aprovizionarea nu poate fi garantată la scara necesară. Ce rămâne neclar Programul rămâne „învăluit în secret”, iar întrebările cheie sunt încă fără răspuns public, potrivit Twz: dacă racheta a fost testată și în ce măsură; dacă există producție de serie; cu ce lansatoare ar fi compatibilă. Publicația menționează că, prin analogie cu abordarea „FrankenSAM”, ar fi posibilă integrarea pe lansatoare existente (inclusiv din familia S-300 sau chiar Patriot), dar aceasta este prezentată ca ipoteză, nu ca fapt confirmat. În 2025, șeful incubatorului ucrainean de tehnologie de apărare Brave1 declara pentru Twz că „mai multe” rachete ucrainene din clase diferite au fost deja testate în poligoane și, în unele cazuri, „pe câmpul de luptă”, fără a preciza explicit că se referă la Koral. În ansamblu, includerea rachetei într-o prezentare publică indică faptul că Ucraina încearcă să-și consolideze autonomia în apărarea aeriană, într-un moment în care livrările occidentale rămân constrânse de disponibilitate și cost. [...]
Războiul din Iran devine un „manual” de presiune economică pentru un scenariu Taiwan : Beijingul urmărește cum reacționează SUA la șocuri de preț la energie, blocaje de lanțuri de aprovizionare și turbulențe pe piețele financiare, pentru a evalua cât de departe ar putea merge cu o blocadă care să lovească economia globală și să reducă apetitul Washingtonului pentru o intervenție militară, potrivit Focus . Conflictul dintre SUA, Israel și Iran este privit la Taipei ca un semnal de alarmă, iar la Beijing ca o lecție despre cum se poartă războiul „și” prin economie. „Newsweek” notează că în Taiwan se studiază atent interacțiunea dintre rachete, drone și apărarea antiaeriană, inclusiv riscul ca interceptoarele să devină insuficiente într-un conflict prelungit. Lecția pentru Taiwan: apărare antiaeriană integrată și buget special Pe fondul presiunii crescânde din partea Chinei, care consideră Taiwanul drept teritoriu propriu, autoritățile de la Taipei accelerează planurile pentru un sistem integrat, multistrat, de apărare antiaeriană, care ar urma să fie finalizat până anul viitor și este descris ca „ Taiwan-Dome” („T-Dome”) , potrivit informațiilor citate de „Newsweek”. Sistemul ar urma să conecteze într-o singură rețea: rachete indigene Tien-Kung-IV; sisteme americane precum Patriot și NASAMS; radare de avertizare timpurie și supraveghere; sisteme mai ieftine pentru contracararea dronelor mici, cu o conducere a luptei asistată de inteligență artificială (utilizarea algoritmilor pentru coordonarea rapidă a senzorilor și a interceptoarelor). Planul este parte dintr-un buget special de 1,25 trilioane dolari taiwanezi, echivalentul a aproximativ 39 miliarde dolari (aprox. 179 miliarde lei), conform „Newsweek”. În același context, analistul Bryce Barros (GLOBSEC) spune pentru „Newsweek” că dronele Shahed folosite în Iran sunt periculoase „pentru că pot fi produse ieftin în masă, sunt greu de detectat și, în același timp, foarte precise”, ceea ce ridică miza pentru capabilități anti-dronă robuste în arhitectura „T-Dome”. Lecția pentru China: unde este „pragul de durere” al SUA Pentru Beijing, miza nu este doar militară, ci și politică și economică. Portalul de securitate „19FortyFive” descrie cum strategii chinezi ar analiza: cât de mult apasă creșterea prețurilor la energie asupra politicii interne americane; cât de sensibile sunt lanțurile de aprovizionare și piețele de acțiuni; de la ce nivel un președinte al SUA ar avea dificultăți să justifice o operațiune militară în fața propriei populații. Într-un scenariu de criză în jurul Taiwanului, această înțelegere ar putea fi folosită pentru o strategie de blocadă care să lovească în primul rând economia globală și, implicit, SUA — prin rute comerciale, prețul petrolului și un posibil șoc în industria de cipuri din Taiwan. În material este citat istoricul Chris Miller, care afirmă că industria taiwaneză ar furniza circa 37% din „puterea de calcul” globală. Concluzia comună a analizelor invocate este că SUA ar rămâne actorul-cheie capabil să frâneze Beijingul militar și politic; de aceea, China ar încerca să înțeleagă cât de vulnerabil este Washingtonul la presiuni economice și de piață, pentru a crește probabilitatea ca o administrație americană să evite, în final, o apărare directă a Taiwanului. [...]
Canada își mută apărarea spre Arctica printr-un plan de investiții de miliarde și exerciții la limită , pe fondul presiunii crescânde din partea Rusiei și Chinei și al schimbărilor climatice care complică operațiunile în nord, potrivit Digi24 . Miza nu este doar militară, ci și operațională: infrastructura, logistica și capacitatea de a menține prezență constantă într-o regiune tot mai accesibilă devin elemente de securitate națională. Patrula arctică descrisă în material – o misiune de 5.200 km, încheiată la Churchill, Manitoba – a fost cea mai amplă din istoria Canadian Rangers , componentă a Forțelor Armate Canadiene responsabilă cu monitorizarea zonelor îndepărtate. Traseul ar fi fost parcurs pentru prima dată după 80 de ani, iar misiunea a durat aproximativ două luni, în condiții care au coborât până la -60°C. Test de capacitate: oameni, echipamente, tehnologie Operațiunea anuală a avut, în acest an, 1.300 de militari și a urmărit obiective cu impact direct asupra modului în care Canada își poate proiecta forța în nord: cartografierea teritoriului și identificarea de rute noi de deplasare; colectarea de informații despre efectele schimbărilor climatice; testarea capacităților de supraviețuire și luptă în Arctica; utilizarea sprijinului aerian (avioane Twin Otter) și a informațiilor prin satelit, inclusiv tehnologii de monitorizare a gheții testate pentru prima dată. Un element operațional central a fost rolul rangerilor inuiți, descriși drept esențiali pentru alegerea traseelor sigure și pentru supraviețuire. Un locotenent-colonel citat de BBC spune că, fără ei, misiunea ar fi eșuat. Presiune geopolitică și un deficit structural: bazele militare În evaluarea comandantului grupului operativ responsabil de Operațiunea Nanook-Nunalivut , Rusia rămâne „o forță redutabilă” în Arctica, chiar dacă este angajată în războiul din Ucraina. Același oficial afirmă că Rusia ar avea zeci de baze militare permanente în zona sa arctică, în timp ce Canada nu are niciuna, ceea ce indică o diferență de postură și de capacitate de susținere pe termen lung. Tot în acest context, generalul de brigadă Daniel Riviere atrage atenția asupra creșterii exercițiilor comune Rusia–China în apele internaționale, fără a le descrie drept o amenințare imediată, dar indicând acumularea de experiență și cunoaștere a apelor arctice. NATO, cooperare în teren și ecoul tensiunilor politice Operațiunea din acest an (de la jumătatea lui februarie până la începutul lui aprilie) a inclus și componente de cooperare aliată: un contingent din Groenlanda a cerut să observe activitatea, militari din SUA și Marea Britanie au fost invitați să urmărească progresul dintr-un centru de comandă din Edmonton, iar soldați francezi și belgieni au făcut scufundări sub gheață alături de armata canadiană. În paralel, materialul notează că amenințarea președintelui SUA, Donald Trump, din ianuarie, privind anexarea Groenlandei a amplificat tensiunile între aliați, însă comandantul operațiunii susține că declarația a avut „efect zero” asupra colaborării dintre forțele canadiene și aliații lor. Investiții cu dublă utilizare: apărare și infrastructură civilă Prim-ministrul Mark Carney a prezentat un plan de apărare de „mai multe miliarde de dolari” care include modernizarea bazelor militare existente din nord. În plus, banii ar urma să meargă și către modernizarea aeroporturilor și a autostrăzilor utilizabile atât de civili, cât și de militari, într-o regiune unde infrastructura limitată face deplasarea dificilă, iar zborurile între orașe pot costa „mii de dolari”. În plan politic intern, opoziția conservatoare critică guvernarea liberală pentru neglijarea Arcticii în ultimul deceniu și cere baze militare permanente în nord, argumentând că s-a creat o „vulnerabilitate uriașă”. De ce contează Dincolo de exercițiul militar în sine, mesajul operațional este că Arctica nu mai poate fi tratată ca un spațiu periferic: schimbările climatice modifică rapid condițiile de navigație și deplasare, iar competiția geopolitică pune presiune pe statele NATO să-și demonstreze prezența și capacitatea de reacție. Pentru Canada, asta se traduce în investiții și în decizii despre infrastructură, baze și resurse care pot susține o prezență credibilă în nord. [...]
