Știri
Știri din categoria Apărare
Franța încearcă să deblocheze transferul de avioane de luptă către Ucraina oferind Greciei Rafale F4 la „preț avantajos”. Potrivit Focus, Paris pune presiune pe Atena să cedeze o parte din cele 24 de Mirage 2000-5 către Kiev, iar „momeala” ar fi un pachet de Rafale suplimentare, mai ieftine decât în mod obișnuit.
Publicația greacă I Kathimeriní relatează că Franța leagă explicit cele două componente: Grecia ar urma să trimită Mirage 2000-5 în Ucraina, iar în schimb să primească Rafale F4 în condiții financiare „avantajoase”. Portalul militar francez Zone Militaire notează că obiectivul Parisului este ca Atena să-și scoată treptat din uz flota de Mirage și să alimenteze Ucraina cu avioane de care are nevoie „urgent”.
Pentru Ucraina, Mirage 2000-5 sunt relevante deoarece deja operează astfel de aparate provenite din stocuri franceze. Conform Zone Militaire, cinci avioane ale forțelor aeriene franceze au fost adaptate, trei au fost livrate, iar unul ar fi căzut în iulie 2025. Aceleași aparate ar fi fost folosite inițial la interceptarea dronelor și rachetelor rusești, cu o rată de succes de 98%, iar ulterior și la atacuri la sol, cu muniția de precizie franceză AASM „Hammer”.
La rândul său, portalul ucrainean de business și știri UBN susține că un număr mai mare de Mirage ar putea întări apărarea aeriană a Ucrainei și ar reduce presiunea pe sistemele sol-aer, mai costisitoare.
Grecia nu a acceptat, cel puțin deocamdată. Focus arată că la Atena crește presiunea, însă principala reținere este legată de echilibrul militar cu Turcia: guvernul se teme că cedarea unor avioane de luptă ar diminua capacitatea de descurajare.
În plus, contractul de mentenanță pentru Mirage 2000-5 expiră în 2027, iar o prelungire este incertă. În acest context, Zone Militaire indică faptul că forțele aeriene elene vor să-și concentreze flota pe Rafale, F-35A și F-16 „Viper”.
UBN plasează oferta într-o strategie mai largă a președintelui Emmanuel Macron: Franța ar urmări să devină un partener aeronautic central pentru Ucraina și, simultan, să accelereze modernizarea armatelor aliate pentru consolidarea apărării europene.
I Kathimeriní mai notează că Parisul și-a intensificat eforturile diplomatice înaintea vizitei de stat a lui Macron la Atena, programată pentru 24–25 aprilie, iar Ucraina speră într-un progres până atunci. Dacă Grecia va accepta pachetul propus rămâne, însă, deschis.
Recomandate
NATO își mută accentul pe arme care funcționează și fără GPS , după ce războiul din Ucraina a arătat cât de ușor pot fi degradate loviturile la distanță prin bruiaj și întreruperea legăturilor de comunicații, potrivit Antena 3 . Miza operațională este directă: sisteme de lovire care își ating țintele în medii de război electronic intens și pot fi folosite „la scară largă”, inclusiv în scenarii de blocare a activității pe aerodromuri. În acest context, NATO a organizat recent o competiție pentru companii ucrainene și occidentale, cerând soluții care ar putea forma roiuri în jurul unui aerodrom și ar împiedica inamicul să opereze acolo. Competiția este descrisă ca prima axată pe capabilități de lovire de când Alianța a început astfel de „provocări” în urmă cu aproape un deceniu. De ce contează: rezistența la bruiaj devine cerință, nu opțiune Un producător european de armament a explicat pentru Business Insider că loviturile ucrainene în profunzime au evidențiat nevoia ca dronele să poată zbura și lovi în condiții de război electronic intens. În paralel, în rândul armatelor occidentale și al industriei de apărare crește conștientizarea că armele cu rază lungă trebuie să funcționeze și atunci când sunt „deconectate” de operatori, altfel își pierd relevanța într-un conflict modern. Martina Tauberová, responsabilă de relații guvernamentale și strategice la compania cehă LPP Holding , susține că armatele nu se pot baza exclusiv pe sisteme care depind de menținerea legăturilor de comunicații cu operatorii: când accesul este blocat, aceste arme „nu își ating adesea obiectivele”. Exemplul LPP: dronă folosită de Ucraina, navigație optică bazată pe inteligență artificială LPP Holding spune că a câștigat competiția NATO deoarece dronele sale cu rază lungă, folosite de Ucraina pentru lovituri în interiorul Rusiei, pot opera în medii în care GPS-ul nu este disponibil. Potrivit companiei, Ucraina folosește de aproximativ 18 luni drona MTS-40, care ar costa 90.000 de dolari bucata (aprox. 405.000 lei) și poate parcurge peste 290 de kilometri peste graniță, utilizând navigație optică bazată pe inteligență artificială pentru zbor autonom. Tauberová afirmă că NATO a transformat capacitatea de a trece prin bruiajul inamicului într-o cerință, urmărind sisteme rezistente la războiul electronic, eficiente din punct de vedere al costurilor și potrivite pentru atacarea aerodromurilor inamice, cu obiectivul de a „refuza” constant capacitatea adversarului de a desfășura operațiuni. „Arme ieftine în cantități mari”: logica roiurilor versus rachete scumpe Un alt mesaj operațional din competiție este orientarea către muniții mai ieftine, produse în serie. Tauberová spune că războiul din Ucraina a demonstrat importanța armelor ieftine în cantități mari, care pot fi lansate sistematic împotriva țintelor. În scenariul aerodromului, roiurile de drone ar putea urmări și lovi: aeronave; piste; clădiri; stații de alimentare cu combustibil. Ea compară această abordare cu utilizarea unei singure rachete scumpe (exemplul dat: Tomahawk, „care costă milioane de dolari”), argumentând că roiurile ieftine ar putea fi mai eficiente pentru a copleși apărarea antiaeriană. Ce urmează: teste în Europa de Est și ținta de contracte NATO NATO a anunțat cei trei finaliști la începutul lunii septembrie: LPP pe primul loc, startupul polonez Supercluster pe locul al doilea (cu un balon de mare altitudine care poziționează sisteme autonome planatoare pentru lovituri la distanță) și o companie ucraineană nenumită pe locul al treilea (cu un sistem de autonomie bazat pe inteligență artificială pentru aeronave fără echipaj). Pentru LPP, următorul pas este testarea dronei în Europa de Est, alături de ceilalți finaliști. Compania spune că urmărește validarea NATO, vizibilitate mai mare, contracte cu armatele statelor NATO și extinderea producției. Separat, LPP dezvoltă și o rachetă de croazieră cu motor turboreactor, „MTS Narwhal”, proiectată tot pentru operare fără GPS; compania testează un prototip și speră ca racheta să intre în luptă pentru prima dată mai târziu în acest an. [...]
Franța își validează operațional descurajarea nucleară pe mare printr-un test M51.3 de pe submarin , într-un demers care confirmă capacitatea flotei de a relua utilizarea rachetei după o perioadă de mentenanță, potrivit Agerpres . Președintele Emmanuel Macron a asistat marți dimineață la „primul tir” de testare al unei rachete intercontinentale lansate de pe un submarin nuclear purtător de rachete balistice, în largul departamentului Finistère. Macron a urmărit lansarea de la bordul unei fregate a Marinei naționale, conform președinției franceze. Ministerul Apărării a precizat că racheta – a treia versiune a rachetei balistice strategice mare-sol M51, intrată în serviciu acum un an – a fost lansată „fără încărcătură nucleară” și a căzut în Atlanticul de Nord, „la multe sute de kilometri de orice coastă”. Ce validează testul și de ce contează operațional Lansarea a fost făcută de pe submarinul „SNLE Le Vigilant”, în cadrul operațiunii SMERTRIOS, pentru „a valida capacitatea submarinului de a utiliza M51” după „indisponibilitatea sa periodică pentru întreținere și reparații”, potrivit Ministerului Apărării. Instituția mai spune că racheta a fost urmărită pe tot parcursul fazei de zbor și că testul s-a desfășurat „în strict respect față de angajamentele internaționale ale Franței”. Context: tensiuni în Europa și mesajul politic al Parisului Deplasarea prezidențială nu a fost anunțată în prealabil și s-a desfășurat fără presă, deși tirul de testare fusese anunțat. Testul are loc pe fondul unui climat mai tensionat în Europa, Macron avertizând anterior asupra unei schimbări a „agresivității ruse și a amenințărilor” la adresa țărilor europene, după o serie de atacuri „hibride” atribuite Moscovei. În acest context, președintele francez a propus în acest an ca europenii să se alăture descurajării nucleare „avansate”, derivată din doctrina prezentată în primăvară, care păstrează decizia de folosire a armei atomice exclusiv la nivelul șefului statului francez. [...]
Iranul își întărește infrastructura critică și își pregătește populația pentru un nou conflict , într-un efort de descurajare a unor eventuale atacuri americane după alegerile din SUA, potrivit Digi24 , care citează o analiză The Wall Street Journal . Miza imediată ține de securitatea energetică și de transport în Golf: escaladarea ar crește riscul pentru instalații petroliere, rute maritime și infrastructură digitală regională. Iranul a transmis, public și în discuții private cu oficiali din regiune, că va răspunde printr-o escaladare mai amplă dacă SUA lansează noi atacuri. În paralel, imagini din satelit indică lucrări de fortificare în jurul unor locații sensibile, inclusiv instalații nucleare și zone de frontieră, pentru a le face mai rezistente la lovituri. Fortificare și mobilizare internă, pe fondul vulnerabilităților militare Materialul arată că Teheranul are „puține mijloace” de apărare împotriva aviației avansate a SUA, a bombardierelor de mare altitudine și a rachetelor de croazieră, ceea ce împinge regimul să mizeze pe descurajare prin amenințări și pe pregătiri defensive. În plan intern, guvernul ar pregăti populația pentru un nou război printr-o campanie de mobilizare și propagandă: de la mitinguri pro-regim până la promovarea unor instruiri civile pentru folosirea rachetelor antiaeriene portabile și a armelor de precizie. Sunt menționate și acțiuni ale forțelor paramilitare, inclusiv activități în grădinițe, precum și antrenamente prezentate public de Garda Revoluționară, inclusiv pentru unități feminine. Amenințări regionale: petrol, cabluri de internet și Strâmtoarea Ormuz Potrivit sursei, oficiali iranieni au lăsat să se înțeleagă că ar putea recurge la incursiuni terestre în state vecine. Mohsen Rezaei, cel mai înalt oficial iranian în domeniul securității naționale, a indicat că Teheranul ar putea viza Emiratele Arabe Unite, dar și „centrele de date și cablurile de internet” din regiune. Separat, Iranul ar fi avertizat oficiali arabi că ar putea lovi ținte regionale, inclusiv instalații petroliere saudite, într-un nou conflict. Contextul este deja tensionat: în weekend, militanții houthi din Yemen, susținuți de Iran, au atacat aeroportul din Riad, iar în zona Strâmtorii Ormuz au fost lovite cel puțin trei nave comerciale, potrivit organizației britanice Maritime Trade Operations, afiliată Marinei Regale. Tot duminică, un atac cu drone a provocat un incendiu la petrolierul „Petro Dolphin”, în apropiere de Oman, doi marinari indieni fiind dați dispăruți. SUA își întăresc prezența militară în regiune În oglindă, armata SUA își pregătește opțiuni pentru o eventuală reluare a conflictului: un al treilea grup de luptă format din portavioane și o unitate expediționară a Infanteriei Marine se îndreaptă spre Orientul Mijlociu, iar Pentagonul ia în calcul trimiterea de echipamente suplimentare de apărare aeriană și muniții către bazele din regiune, potrivit aceluiași articol citat. Deși președintele Donald Trump a exclus săptămâna trecută un atac înainte de alegerile intermediare din 3 noiembrie, publicația notează că acesta a discutat public posibilitatea unei lovituri asupra complexului nuclear de la Muntele Târnăcop/Pickaxe Mountain, iar oficiali americani spun că sunt pregătite mai multe opțiuni. De ce contează: riscul se mută pe ținte economice și infrastructură critică Analiza indică faptul că, după mai bine de șapte luni de la izbucnirea războiului, conflictul rămâne în mare parte într-un impas, iar ambele părți caută să-l rupă în favoarea lor. În acest cadru, amenințările privind instalațiile petroliere, rutele maritime din Strâmtoarea Ormuz și infrastructura digitală regională cresc riscul unor șocuri economice și operaționale în Golf, cu efecte potențiale asupra fluxurilor de energie și transport. În același timp, potrivit unei evaluări citate în material, „starea de război” ar servi și ca instrument politic intern pentru Teheran, inclusiv ca modalitate de a devia atenția de la presiunea economică generată de sancțiuni și de restricțiile asupra zborurilor către Iran. [...]
SUA transmit aliaților că Europa coboară pe lista de priorități, iar asta împinge NATO spre o redistribuire a forțelor și a costurilor de apărare , potrivit HotNews . Ambasadorul SUA la NATO, Matthew Whitaker, a cerut modernizarea infrastructurii militare a Alianței pentru a muta forțe și echipamente „de la vest la est”, în timp ce Washingtonul își reevaluează prezența militară pe continent. Declarațiile au fost făcute la o masă rotundă organizată în cadrul Forumului de Securitate de la Varșovia, în contextul în care SUA își revizuiesc poziționarea globală a forțelor. În același timp, Whitaker a indicat că Europa este abia a patra prioritate strategică a Washingtonului, după securitatea internă, emisfera vestică și Pacific, conform Politico . Ce înseamnă „mutarea de la vest la est” pentru NATO Whitaker a susținut că Alianța trebuie să-și actualizeze infrastructura pentru a putea reloca rapid trupe și tehnică spre flancul estic, „unde ne-am aștepta la orice conflict viitor”. În acest cadru, el a indicat mai multe puncte vulnerabile care ar intra în atenția procesului de reevaluare a prezenței americane în Europa: baze militare învechite; lanțuri de aprovizionare cu combustibil; acorduri care reglementează staționarea trupelor americane în Europa; mobilitatea militară (capacitatea de a deplasa rapid resurse și forțe). Oficialul american a invocat și discuțiile cu comisarul european pentru apărare, Andrius Kubilius , pe tema mobilității militare și a transferului de resurse către est. În paralel, oficiali europeni au avertizat că Rusia ar putea fi pregătită să atace o țară NATO până la finalul acestui deceniu. Mesajul către Europa: mai multă autonomie și cheltuieli mai mari Whitaker nu a anunțat o decizie concretă privind relocarea sau retragerea trupelor americane, dar a spus explicit că SUA își reevaluează angajamentele globale pentru a evita „dispersarea excesivă” a resurselor militare și pentru a împinge aliații spre o capacitate mai mare de autoapărare. „Statele Unite nu se retrag. Vă cerem doar să faceți un pas înainte.” În același registru, el a criticat statele care nu își respectă angajamentele privind cheltuielile de apărare, dând exemplul Cehiei, care ar aloca aproximativ 1,8% din PIB, sub pragul actual de 2% stabilit de NATO. Unde se leagă poziția UE și a aliaților din est Andrius Kubilius a pledat pentru reducerea dependenței militare a Europei de Washington, menționând eforturile UE de a-și dezvolta capacități proprii, inclusiv sisteme de apărare împotriva dronelor, comunicații prin satelit și supraveghere. La aceeași dezbatere, consilierul prezidențial polonez Marcin Przydacz a cerut accelerarea cheltuielilor de apărare în Europa de Vest și a insistat că NATO, nu UE, trebuie să rămână responsabilă pentru apărarea colectivă a Europei. În lipsa unor decizii anunțate, semnalul operațional rămâne însă unul direct: Washingtonul își reordonează prioritățile, iar europenii sunt așteptați să acopere mai mult din efortul de apărare, inclusiv prin investiții care să permită mutarea rapidă a forțelor către flancul estic. [...]
Ucraina își schimbă rapid apărarea aeriană pentru a opri dronele rusești cu reacție , care zboară mai repede și reduc fereastra de reacție a apărătorilor, potrivit Kyiv Post . Ministerul ucrainean al Apărării spune că Rusia trimite „grupuri mici” de astfel de drone în regiuni diferite, iar Kievul caută soluții de interceptare mai ieftine și mai ușor de extins, însă producția și instruirea rămân blocaje. Noile drone rusești au început deja să producă efecte operaționale. Pe 10 octombrie, muniții rătăcitoare cu turboreactor au avariat facilități de distribuție a energiei în regiunea Kiev, rănind patru persoane și provocând căderi de tensiune care au oprit toate cele trei linii de metrou și au scos din funcțiune stații municipale de pompare a apei. De ce contează: viteza comprimă timpul de detectare și interceptare Ministerul Apărării indică faptul că dronele cu reacție zboară cu aproximativ 400 km/h, ceea ce scurtează timpul disponibil pentru detectare și angajare. În paralel, rachetele balistice rămân o problemă separată, dar accentul imediat se mută pe această categorie de drone, mai greu de contracarat cu mijloacele folosite împotriva dronelor cu elice. Ministrul Apărării, Ievhen Hmara, descrie schimbarea ca pe o transformare a amenințării, pe fondul unei eficiențe ridicate împotriva dronelor „Shahed” standard: „Eficiența contracarării dronelor standard «Shahed» depășește deja 90%. Principala provocare acum sunt dronele cu reacție, care necesită viteze de interceptare diferite.” Cum răspunde Kievul: soluții „mai ieftine”, dar greu de scalat Deși ministerul spune că nu oferă detalii despre „inovațiile” folosite (menționând RBC-Ukraine ca sursă pentru formularea privind „interceptarea inovatoare”), materialul indică mai multe direcții de lucru: F-16 cu tunuri de 20 mm : piloții ar fi folosit deja tunurile împotriva dronelor cu reacție, iar Ucraina urmărește „zeci de mii” de cartușe, ca alternativă mai ieftină la rachetele aer-aer. Interceptori dedicați : ministerul testează și standardizează („codifică”) modele capabile să doboare drone cu reacție; producătorii lucrează cu armata la prototipuri, inclusiv o dronă cu reacție numită Griffen , despre care se afirmă că a interceptat cu succes o țintă în iulie. Program de „rachete mici” : președintele Volodîmîr Zelenski spune că sunt așteptate rezultate în a doua jumătate a lunii, iar producția ar urma să crească dacă testele reușesc. Turele cu tun controlate de inteligență artificială : ar fi fost desfășurate în jurul Kievului în octombrie, după ce Rusia a început să vizeze poduri peste Nipru; relatările citate indică 12 instalate și încă opt planificate, cu avertismentul unui consilier în apărare că reprezintă doar „ultima linie” și nu pot proteja întregul oraș. Problema majoră rămâne extinderea rapidă a acestor soluții . Associated Press este citată cu estimarea că accelerarea producției de interceptori și instruirea piloților ar putea dura trei până la șase luni , depășind o țintă de final de octombrie. RBC-Ukraine mai notează că complexitatea tehnică și costurile ridicate ale componentelor , în special ale motoarelor cumpărate în mare parte din străinătate, limitează ritmul de producție al interceptorilor cu reacție. De la „experiment” la utilizare în masă: creșterea volumelor în 2026 Dronele cu reacție nu sunt complet noi în conflict, însă utilizarea lor ar fi crescut puternic. Potrivit publicației de apărare Militarnyi, Rusia ar fi lansat aproximativ 1.400 de drone Geran cu reacție în primele luni din 2026, față de 180 în tot anul 2025. Totodată, Rusia ar fi început lansările Geran-4 în mai, iar Forțele Aeriene ucrainene au afirmat în august că, în unele atacuri, până la două treimi dintre drone erau cu reacție, cu circa 2.850 lansări documentate într-o singură lună și aproape 3.500 în septembrie. Pentru Ucraina, miza imediată este să transforme rapid testele și soluțiile punctuale în capacități repetabile, cu costuri sustenabile și producție suficientă, într-un context în care viteza și altitudinea acestor drone reduc eficiența mijloacelor clasice de apărare apropiată. [...]
NATO își întărește postura de descurajare pe flancul estic , pe fondul intensificării „atacurilor hibride” atribuite Rusiei și al incertitudinilor legate de viitoarea prezență militară americană în Europa, potrivit HotNews . Comandantul suprem al forțelor aliate în Europa, generalul american Alexus Grynkewich, a transmis la Varșovia că Alianța este „gata să lupte, chiar în această seară” dacă un stat membru ar fi atacat. Mesajul operațional: răspuns rapid și „ripostă masivă” În cadrul Forumului de Securitate de la Varșovia, Grynkewich a descris NATO drept o alianță defensivă, dar a insistat că orice atac asupra unui aliat va fi blocat, neutralizat și respins, astfel încât să devină „absolut inutil”. „Dacă cineva este suficient de nesăbuit încât să ne atace, vom riposta.” Generalul a susținut că un răspuns NATO nu s-ar limita la zona atacată, ci ar viza și infrastructura care „susține, menține și controlează” forța atacatoare. „Aceasta include nu doar forța atacatoare în sine, ci tot ceea ce susține, menține și controlează acea forță.” În același timp, el a spus că nu consideră un conflict „iminent sau inevitabil”. De ce contează: „zona gri” și presiunea asupra sprijinului pentru Ucraina Declarațiile vin într-un context de tensiuni crescânde între Europa și Rusia. Guverne europene acuză Moscova de o campanie de sabotaj, incursiuni cu drone și atacuri cibernetice, iar Rusia a avertizat luna trecută că ar folosi arme nucleare dacă NATO ar încerca să-i izoleze exclava Kaliningrad , notează articolul. Grynkewich a explicat că a ales să vorbească public despre planuri tocmai pentru a reduce neliniștea produsă de acte recente de sabotaj și incendiere și pentru a-i asigura pe „cei un miliard de cetățeni” ai Alianței că NATO „are totul sub control”. Separat, el a îndemnat statele europene să indice explicit când consideră Rusia responsabilă pentru astfel de acțiuni, argumentând că atribuirea publică ridică „costurile” pentru actorii implicați și are efect de descurajare. În viziunea sa, activitatea Rusiei în Europa urmărește să slăbească voința aliaților de a continua sprijinul pentru Kiev. Ce se schimbă pe teren: „Eastern Sentry” și efectul de descurajare Generalul a indicat că inițiative NATO precum misiunea „Eastern Sentry”, lansată pe 11 septembrie și care include resurse ale unor aliați precum Danemarca, Franța, Marea Britanie și Germania, ar fi produs deja efecte. „Rușii au fost mult mai atenți să evite trecerea frontierei cu drone în țările baltice sau în Polonia de când am implementat misiunea «Eastern Sentry».” Contextul politic: reevaluarea prezenței SUA în Europa În plan mai larg, articolul plasează aceste mesaje într-un moment de „vulnerabilitate” pentru Europa: Statele Unite reevaluează în prezent prezența militară pe continent, iar decizia ar urma să fie anunțată la sfârșitul anului și ar putea include reduceri de efective. În paralel, țările europene își accelerează consolidarea forțelor armate, pe fondul îndoielilor privind nivelul sprijinului american sub administrația președintelui Donald Trump. Grynkewich a încercat să reducă aceste îngrijorări, afirmând că Trump ar fi vorbit cu „dragoste” la summitul NATO de la Ankara din iulie. Ce urmează Pe termen scurt, miza este gestionarea incidentelor din „zona gri” — sabotaj, atacuri cibernetice, drone — care rămân sub pragul unui act de război, dar pot escalada. Pe termen mediu, atenția se mută și către decizia Washingtonului privind postura militară în Europa, care poate influența planificarea operațională și ritmul investițiilor europene în apărare. [...]
