Știri
Știri din categoria Apărare
Recep Tayyip Erdoğan cere acces la finanțarea europeană pentru apărare și ridicarea restricțiilor comerciale, într-o mișcare care poate influența atât lanțurile de aprovizionare, cât și competiția industrială din sectorul militar european, potrivit G4Media.
Președintele Turciei a solicitat integrarea Ankarei în „arhitectura de apărare a Europei” și eliminarea restricțiilor care afectează industria turcă de apărare, în contextul pregătirilor pentru summitul NATO programat pe 7 și 8 iulie la Ankara. Informația este relatată de AFP, citată de Times of Israel, conform articolului.
Cererea vine pe fondul criticilor lui Erdoğan față de excluderea Turciei din programul european SAFE, descris ca un mecanism prin care Uniunea Europeană mobilizează și distribuie fonduri pentru consolidarea capacităților industriale și tehnologice de apărare ale statelor membre.
În discursul susținut la deschiderea summitului parlamentar NATO de la Istanbul, Erdoğan a susținut că Turcia ar trebui inclusă în inițiativele europene de securitate și apărare, argumentând că participarea sa ar fi „esențială” pentru consolidarea capacităților de apărare ale continentului.
Separat, liderul turc a cerut eliminarea restricțiilor privind comerțul cu echipamente și tehnologii militare între statele aliate, invocând nevoia de „distribuire echitabilă a responsabilităților” în interiorul alianței.
„Dacă vrem să facem față provocărilor cu care ne confruntăm, trebuie să împărțim povara în mod corect și echitabil între aliați și să eliminăm obstacolele din calea comerțului în domeniul apărării.”
Articolul notează că Ankara încearcă de mai mulți ani să își consolideze rolul în proiectele europene de securitate, pe fondul dezvoltării accelerate a industriei turce de apărare.
Turcia are a doua cea mai mare armată din NATO după Statele Unite, iar sectorul său de apărare este prezentat ca fiind între cele mai importante la nivel mondial, ocupând locul 11 în clasamentele internaționale, conform aceleiași surse.
Recomandate
Summitul NATO de la Ankara ar putea împinge Europa spre achiziții militare de miliarde, cu efect direct asupra industriei americane de apărare , într-un posibil „troc” strategic menit să refacă relația transatlantică în jurul angajamentelor financiare și al producției de armament, potrivit unei analize publicate de Adevărul . În text, generalul în rezervă Adriean Pârlog, fost șef adjunct al Direcției Informații Militare, susține că summitul din 7-8 iulie, organizat la Ankara, ar putea deveni unul „istoric”, inclusiv printr-o „împăcare” între Donald Trump și aliații europeni, după o perioadă de deteriorare a relației transatlantice. Un element central ar fi angajamentele europene pentru contracte noi de armament și creșterea producției proprii, informație vehiculată și de Politico. Miza financiară: comenzi europene, bani în industria americană Analiza pornește de la ideea că Europa Occidentală ar urma să treacă de la „mimarea” implicării financiare la comenzi militare majore, inclusiv către Statele Unite. În această logică, achizițiile ar funcționa ca un semnal politic către Washington, într-un moment în care SUA își recalibrează prioritățile. „Europa Occidentală probabil că nu va mai mima în perioada imediat următoare implicarea financiară masivă în ceea ce privește bugetul pentru apărare al Alianței.” Pârlog argumentează că, în scenariul în care distanța dintre Europa și SUA s-ar adânci, China și Rusia ar fi principalii beneficiari strategici. De aici, concluzia sa că europenii ar transmite un „mesaj împăciuitor”, iar Trump „va reacționa cel mai probabil ca atare”. Tot în această cheie, o parte din capacitățile cumpărate ar urma să ajungă în Ucraina, în timp ce statele europene ar păstra alte capabilități și ar înlocui echipamente mai vechi. Achiziții „extrem de costisitoare” și testul AWACS Un exemplu invocat este zona de supraveghere aeriană (AWACS), unde generalul spune că platformele Boeing 707 folosite pentru echipamentele principale de supraveghere ar fi ajuns „la limita de resources” și ar trebui înlocuite. În acest moment, menționează existența „unei singure propuneri” din partea Saab (Suedia) pentru preluarea responsabilității, dar rămâne deschis dacă SUA vor fi sau nu „scoase în totalitate” din viitorul joc. În interpretarea sa, deciziile privind astfel de sisteme scumpe ar deveni un indicator pentru nivelul de încredere reciprocă în NATO. Declarație cu mesaj către Iran și repoziționare strategică Pe lângă componenta de achiziții, proiectul de declarație ar include și cereri către Iran privind libertatea de navigație pe o arteră comercială „crucială”, precum și un mesaj că NATO nu va permite Teheranului să dobândească o armă nucleară, la îndemnul lui Donald Trump, potrivit analizei. În același timp, Pârlog susține că summitul ar consfinți o schimbare de perspectivă strategică: pe lângă Rusia, China ar fi tratată explicit drept al doilea actor major generator de îngrijorări strategice în zona eurasiatică. România: menținerea potențialului american pe axa estică Pentru România, generalul afirmă că țara este pe o „traiectorie” care îi poate asigura stabilitatea, printr-un echilibru între pilonul american și Occidentul european. El anticipează că SUA vor dori menținerea cel puțin la nivelul actual a potențialului operațional pe axa Baltice–Polonia–România–Bulgaria, cu rol logistic pentru România și Bulgaria. „Nu văd ca în viitorul relativ apropiat vom înregistra o diminuare a potențialului operațional american în partea asta a Europei.” Ce urmează Summitul NATO de la Ankara (7-8 iulie) este prezentat ca momentul în care ar putea fi anunțate angajamentele financiare și direcțiile de achiziții, într-un context în care SUA își concentrează atenția pe Indo-Pacific și Orientul Mijlociu, iar europenii ar fi împinși să gestioneze mai direct dosarul ucrainean. În analiza citată, dimensiunea economică a acestor decizii – comenzi mari de armament și programe scumpe – este tratată ca pivotul unei posibile re-coagulări a relației transatlantice. [...]
NATO pregătește contracte de apărare de zeci de miliarde de dolari la summitul din 7–8 iulie de la Ankara, într-un test al capacității aliaților de a transforma creșterea bugetelor militare în producție efectivă, potrivit Kyiv Post , care citează declarațiile secretarului general Mark Rutte . Rutte a spus, într-o intervenție la Atlantic Council, că la reuniunea din Turcia aliații vor prezenta „zeci de miliarde” de dolari în noi contracte legate de apărare. Miza, în formularea sa, este trecerea de la angajamente de cheltuieli la livrări concrete: extinderea bazei industriale de apărare din Europa, creșterea producției de muniție și armament și reducerea unor „goluri de capabilități” (deficite de echipamente și capacități militare) la nivelul Alianței. Sprijinul pentru Ucraina rămâne pe agendă, cu accent pe apărare aeriană Pe lângă pachetul de contracte, NATO ar urma să își reafirme sprijinul pentru Ucraina la același summit, iar președintele Volodîmîr Zelenski este așteptat să participe, conform lui Rutte. Contextul invocat este presiunea pusă de Kiev pentru mai multe sisteme de apărare aeriană, interceptori și capabilități cu rază lungă, după atacuri repetate ale Rusiei cu rachete și drone asupra orașelor ucrainene, infrastructurii energetice și obiectivelor civile. Rutte a reiterat ideea că securitatea Ucrainei este inseparabilă de securitatea Europei și a avertizat că o victorie a Rusiei ar reprezenta o amenințare directă pentru flancul estic al NATO. Ankara, „momentul livrărilor” și rolul industriei turcești Oficialii NATO descriu summitul drept un moment-cheie pentru a converti creșterea cheltuielilor de apărare în producție industrială. Rutte a indicat că aliații au făcut „progrese bune” înaintea reuniunii, inclusiv prin creșterea investițiilor în forțele și capabilitățile necesare apărării teritoriului Alianței, și a cerut statelor membre să „cheltuiască mai mult și mai bine”, astfel încât producția să țină pasul cu nivelul amenințării pe care o reprezintă Rusia. Turcia, ca stat gazdă, își poziționează industria de apărare ca parte importantă a efortului de reînarmare al NATO, iar oficiali turci au descris producția de apărare drept o temă centrală la Ankara, alături de sprijinul pe termen lung pentru Ucraina. „NATO 3.0”: de la descurajare la mobilizare industrială Rutte a folosit conceptul „NATO 3.0” pentru a descrie o nouă etapă a Alianței, determinată de războiul Rusiei împotriva Ucrainei și de intensificarea amenințărilor globale, în care accentul se mută spre mobilizare industrială. În această logică, aliații europeni ar urma să își asume o responsabilitate mai mare pentru apărarea convențională, prin capacitatea de a produce armament, muniție și sisteme de apărare aeriană la un ritm adecvat noii realități de securitate din Europa. [...]
Administrația Trump pregătește o vânzare militară către Turcia de peste 700 de milioane de dolari (aprox. 3,2 miliarde lei), vizând zeci de motoare produse de General Electric pentru programul avionului de luptă Kaan, în pofida rezervelor exprimate de membri ai Congresului, potrivit Adevărul , care citează Reuters. Motoarele ar urma să fie folosite în programul Kaan , descris ca primul avion de luptă dezvoltat integral de Turcia, proiect lansat în 2016 în cadrul eforturilor Ankarei de a-și consolida industria proprie de apărare. Ce urmează procedural și unde apare blocajul politic Reuters notează că tranzacția ar putea fi finalizată în zilele următoare, iar Departamentul de Stat ar urma să trimită ulterior notificarea oficială către Congres. În etapa informală de evaluare, congresmanul democrat Gregory Meeks, membru de rang înalt al Comisiei pentru Afaceri Externe din Camera Reprezentanților, și-a exprimat rezervele față de vânzare. Departamentul de Stat a refuzat să comenteze informațiile, potrivit aceleiași surse. De ce contează: semnal de recalibrare în relația SUA–Turcia, pe fondul disputelor F-35 și S-400 Posibila aprobare vine într-un moment în care relațiile Washington–Ankara sunt prezentate ca îmbunătățite în timpul administrației Trump, dar rămân marcate de tensiuni legate de excluderea Turciei din programul F-35 și de sancțiunile impuse după achiziția de către Ankara a sistemelor rusești S-400 . Washingtonul susține că S-400 reprezintă un risc pentru securitatea alianței și pentru tehnologia militară occidentală. În același timp, anunțul este plasat cu puțin înaintea summitului NATO găzduit de Turcia pe 7 și 8 iulie, într-un context de dezbateri privind cheltuielile de apărare și rolul aliaților în crizele de securitate. [...]
Italia a permis decolarea a 500 de avioane militare americane de pe baze din țară în timpul loviturilor SUA și Israelului asupra Iranului, potrivit declarațiilor secretarului general al NATO , Mark Rutte , relatate de Politico . Afirmația amplifică presiunea politică internă asupra guvernului Giorgiei Meloni și ridică miza asupra modului în care statele europene își pun infrastructura militară la dispoziția operațiunilor americane. Rutte a spus, într-un interviu la Fox News, că „țară după țară, aliat după aliat” și-au pus bazele la dispoziție, ceea ce ar fi însemnat „mii, între 4.000 și 5.000” de avioane care au decolat de pe baze europene pentru a sprijini „Epic Fury” — denumirea folosită pentru războiul SUA-Israel împotriva Iranului. În același context, el a caracterizat Europa drept „o platformă de proiecție a puterii pentru Statele Unite”. Contradicție cu poziția anterioară a guvernului Meloni Guvernul italian declarase anterior că doar zborurile logistice și tehnice, acoperite de tratatul bilateral care reglementează bazele militare americane din Italia, ar urma să fie permise pentru utilizarea aerodromurilor în direcția Orientului Mijlociu. Comentariile lui Rutte au fost interpretate la Roma ca o contrazicere a acestei linii. Reacția Ministerului italian al Apărării a fost dură. Potrivit unei declarații citate de Il Sole 24 Ore, ministrul Guido Crosetto a respins mesajul lui Rutte: „Doar zborurile conforme cu tratatele; mesajul lui Rutte este complet fals.” Miza operațională: bazele europene, capacitate cheie pentru SUA Dincolo de disputa politică, episodul indică dependența operațională a SUA de infrastructura din Europa pentru desfășurarea rapidă a operațiunilor militare. Rutte a oferit și un exemplu din România, pe care a lăudat-o pentru că aeroportul din București ar fi redus traficul comercial, întrucât operațiunile cu avioane-cisternă militare necesitau capacitate suplimentară. În același interviu, șeful NATO a descris contribuția financiară a statelor europene membre drept „uriașă” și „uimitoare”, fără să ofere cifre. Presiune politică și semnal pentru viitoarea repoziționare a SUA în Europa În Italia, opoziția a cerut explicații. Il Sole 24 Ore îl citează pe deputatul Verzilor Angelo Bonelli, care a acuzat că „Meloni i-a înșelat pe italieni și parlamentul” și a cerut ca premierul să clarifice imediat ce s-a întâmplat și să raporteze în parlament. Contextul mai larg este tensionat: Donald Trump a criticat în repetate rânduri aliații europeni pentru sprijinul considerat insuficient în conflictul cu Iranul. În paralel, administrația SUA este „pregătită să retragă” o parte din trupele din Europa, ca parte a unei mișcări menite să transfere mai multă responsabilitate de securitate către europeni, notează publicația. Rutte a comentat și rezultatul războiului și stadiul negocierilor, afirmând că Trump „a făcut exact ce trebuia” în privința Iranului și că „are dreptate” să meargă către un acord. [...]
Ucraina își întărește apărarea pe granița cu Belarus printr-un sistem „în eșaloane” de obstacole, menit să încetinească orice posibilă incursiune și să câștige timp pentru lovituri de artilerie , potrivit Kyiv Post . Linia este construită în regiunea Cernihiv , unde grănicerii și geniștii transformă pădurile și mlaștinile într-o barieră stratificată din sârmă, șanțuri și blocaje antitanc din beton. Informațiile provin dintr-un interviu pe teren realizat de Ukrinform cu comandantul unui post de frontieră al Serviciului de Stat al Gărzii de Frontieră a Ucrainei, Ievhen, indicativ „Nissan”. Acesta descrie lucrările ca un mix de obstacole artificiale și naturale, în care terenul este folosit deliberat pentru a limita mobilitatea și recunoașterea inamicului. Cum arată „linia de apărare” și ce rol are Sistemul este construit ca o succesiune de straturi care nu urmăresc neapărat distrugerea forțelor adverse, ci întârzierea lor, pentru a le expune focului ucrainean. „Nissan” explică o logică în trei pași: „întârzie, încetinește, apoi distruge”. Elementele descrise includ: obstacole din sârmă cu vizibilitate redusă, întinse jos între copaci; benzi continue de sârmă tip „Egoza” (un tip de sârmă ghimpată cu lame, foarte rezistentă); „blocaje” în pădure, prin doborârea controlată a copacilor pentru a îngreuna trecerea vehiculelor și a infanteriei; „dinți de dragon” din beton, de circa 1,5 tone fiecare, amplasați pe rutele probabile ale vehiculelor blindate; șanțuri antitanc adânci, săpate în sol greu și îmbibat cu apă, în spatele barierelor din beton. Ritm de execuție și dependența de resurse locale Comandantul afirmă că lucrările nu s-au oprit din 2022, după înaintarea inițială a Rusiei prin zonă, iar volumul infrastructurii inginerești ar fi crescut „cu aproximativ 500%” față de primele luni după eliberarea teritoriului. În același timp, construcția rămâne în principal în sarcina militarilor, deși autoritățile și comunitățile locale contribuie cu coordonare și utilaje. În termeni operaționali, ritmurile de lucru menționate în material sunt: un excavator poate săpa până la aproximativ 200 metri de șanț antitanc pe zi, în funcție de cupă; doi soldați pot instala aproximativ 100 metri de sârmă „Egoza” în circa patru ore, iar zece soldați pot închide până la un kilometru în același interval; o unitate poate pregăti, în medie, aproximativ 500 metri de barieră „fiabilă” pe zi. Factorul cel mai dificil nu ar fi resursele, ci vremea: iarna, solul înghețat din Polesia face fiecare metru de șanț sau sârmă mult mai greu de realizat, inclusiv la temperaturi de minus 30 de grade, potrivit declarațiilor. Situația de securitate: fără „grupuri de lovire”, dar supraveghere permanentă Pe segmentul descris, nu ar exista indicii ale unei concentrări majore de trupe inamice sau ale unor mișcări noi, iar un purtător de cuvânt al Serviciului de Stat al Gărzii de Frontieră ar fi spus că nu există grupuri de lovire pregătite pentru o incursiune. „Nissan” afirmă că, în prezent, nu sunt provocări din partea Belarusului, deși menționează că și forțele belaruse își întăresc propriile bariere. În aer, amenințarea principală nu ar fi dronele FPV (de tip „first-person view”, folosite frecvent pe linia frontului), ci dronele de atac de tip Shahed și Gerbera, care combină lovirea cu recunoașterea. În consecință, plasele anti-dronă deasupra drumurilor ar fi mai puțin răspândite decât în zonele de front. Potrivit comandantului, aceste drone ar veni adesea de-a lungul graniței sau din regiunea rusă Briansk, fără a traversa, de regulă, direct din spațiul aerian belarus. Pe ambele părți ale frontierei, camerele și dronele de recunoaștere rămân aproape de liziera pădurii, iar fiecare parte o monitorizează pe cealaltă, într-o stare descrisă ca „nici pace, nici război deschis”. Context regional: fortificații și în state NATO, pe fondul riscului de extindere Materialul plasează lucrările Ucrainei într-un context mai larg de întărire a frontierelor în regiune: Letonia a început instalarea de „dinți de dragon” la granița cu Rusia, ca parte a Liniei Baltice de Apărare, iar Estonia a instalat obstacole similare și, în iunie, primul adăpost public modular din beton armat la Tallinn, pentru protecția civililor. Kyiv Post notează și un incident din mai, când o dronă rusească a intrat în spațiul aerian al României în timpul unor atacuri nocturne asupra Ucrainei și s-a prăbușit într-un bloc din Galați, provocând un incendiu și rănind doi civili. [...]
CSAT a aprobat pentru 2027 un dispozitiv de 5.358 de militari și civili pentru misiuni externe, cu o componentă semnificativă în „așteptare” pe teritoriul național , ceea ce indică un model de planificare axat pe capacitatea de reacție rapidă și pe flexibilitatea dislocării, potrivit news.ro . În ședința de luni, membrii Consiliului Suprem de Apărare a Țării au analizat și aprobat forțele armate ale României care pot fi puse la dispoziție pentru participarea la misiuni și operații în afara teritoriului statului român în anul 2027. Din totalul de 5.358 de militari și civili, 2.786 sunt prevăzuți să participe efectiv la misiuni și operații în afara țării. Restul structurii aprobate include 1.801 militari aflați în așteptare pe teritoriul național, cu posibilitatea de a fi dislocați la ordin, precum și 771 militari în cadrul forțelor propuse pentru misiuni și operații „posibil a fi asumate”, conform comunicatului CSAT citat de publicație. Contribuția Ministerului Afacerilor Interne: majoritar „în așteptare” Pentru 2027, Ministerul Afacerilor Interne poate participa la misiuni și operații cu un efectiv de 2.604 militari și polițiști. Dintre aceștia, 39 ar urma să participe la misiuni și operații în afara teritoriului statului român, iar 2.565 vor fi în așteptare pe teritoriul național, cu posibilitatea de dislocare la ordin. Marea Neagră: solicitare de suplimentare pentru grupul de contramăsuri împotriva minelor În același context, Ministerul Apărării Naționale a solicitat suplimentarea contribuției la Mine Countermeasures Black Sea Task Group (MCM BLACK SEA) – un grup naval pentru contramăsuri împotriva minelor – în vederea asigurării comenzii pentru acesta în anul 2027. Inițiativa MCM BLACK SEA a fost constituită în ianuarie 2024 de România, Turcia și Bulgaria și este prezentată drept un proiect de importanță strategică pentru menținerea siguranței traficului maritim în Marea Neagră, inclusiv prin protecția infrastructurii submarine critice, prin extinderea funcțiilor operației de deminare maritimă. [...]
