Știri
Știri din categoria Apărare
Guvernul Elveției a aprobat un program militar de 3,4 miliarde de franci, pe fondul deteriorării climatului de securitate din Europa, potrivit Mediafax. Deși este un stat neutru, Elveția își adaptează planurile de înzestrare la riscuri pe care le consideră tot mai probabile, de la atacuri la distanță la conflicte hibride și utilizarea noilor tehnologii în război.
Executivul de la Berna pleacă de la premisa că „războiul Rusiei împotriva Ucrainei” a produs o schimbare majoră de securitate în Europa, cu efecte resimțite și de Elveția. În acest context, autoritățile susțin că armata trebuie reorientată mai ferm spre apărare, cu accent pe consolidarea capacității de răspuns la amenințări precum atacurile la distanță și acțiunile hibride (combinații de mijloace militare și non-militare, inclusiv sabotaj, dezinformare sau presiuni economice).
Cea mai mare parte a bugetului este direcționată către apărarea aeriană. Programul prevede achiziția sistemelor germane IRIS-T SLM, pentru care sunt alocate aproximativ 1 miliard de franci, cu obiectivul de a extinde aria de protecție și de a securiza infrastructuri critice suplimentare. Totodată, Elveția intenționează să înlocuiască sistemele de apărare antiaeriană cu rază scurtă, considerate parțial depășite, iar accentul general este pus pe contracararea amenințărilor din aer, în special la joasă și medie altitudine.
Pe segmentul anti-dronă, sunt prevăzute aproximativ 70 de milioane de franci pentru protecția împotriva mini-dronelor, atât pentru militari, cât și pentru populația civilă și infrastructurile critice. În paralel, autoritățile vor moderniza radarele, inclusiv prin înlocuirea radarului tactic TAFLIR cu un sistem semi-mobil de rază medie, estimat la aproximativ 150 de milioane de franci.
Programul include și investiții de peste 130 de milioane de franci în zona cibernetică și de război electronic, pentru întărirea rețelelor de comunicații, dezvoltarea unor capabilități bazate pe sisteme spațiale și extinderea utilizării rețelelor civile de date în scopuri militare.
Separat de pachetul principal, guvernul cere Parlamentului fonduri suplimentare de 394 de milioane de franci pentru costuri asociate achiziției avioanelor F-35A, sumă care, potrivit autorităților, ar permite cumpărarea a aproximativ 30 de aeronave. În plus, pentru programul imobiliar militar sunt alocate 562 de milioane de franci, inclusiv pentru modernizarea unor adăposturi subterane pentru aeronave și pentru lucrări în jurul bazelor aeriene.
În prezent, Elveția alocă aproximativ 0,7% din PIB pentru apărare și și-a propus să ajungă la 1% până în 2032, ceea ce ar însemna o creștere treptată a efortului bugetar în domeniu. Contextul european este marcat, în același timp, de majorări ale bugetelor de apărare în statele NATO, pe fondul angajamentelor din alianță și al presiunilor SUA pentru niveluri mai ridicate de finanțare.
Recomandate
Ucraina testează final un laser anti-dronă care ar putea reduce costurile apărării aeriene , într-un context în care interceptarea dronelor ieftine cu rachete scumpe a devenit o problemă operațională și bugetară, potrivit Interesting Engineering . Sistemul, numit Tryzub (denumit colocvial „Trident”), este dezvoltat de compania ucraineană Celebra Tech și ar urma să intre în faza de implementare pe câmpul de luptă după finalizarea testelor. Obiectivul declarat este să ofere forțelor ucrainene o opțiune „ieftină și rapid de desfășurat” împotriva dronelor rusești FPV (first-person-view) și a dronelor de recunoaștere, inclusiv a celor de tip Shahed. De ce contează: raportul cost–țintă în apărarea anti-dronă Publicația pune accent pe dezechilibrul economic dintre costul interceptoarelor clasice și cel al dronelor. Ca repere, sunt menționate prețuri de ordinul milioanelor de dolari pentru rachete interceptoare precum Patriot PAC-3 (3–4 milioane dolari, aprox. 13,8–18,4 milioane lei) și de sute de mii de dolari pentru IRIS-T (circa 430.000 dolari, aprox. 2,0 milioane lei), respectiv 1–1,5 milioane dolari (aprox. 4,6–6,9 milioane lei) pentru interceptorul NASAMS/AIM-120. În paralel, dronele de tip Shahed sunt indicate la 20.000–50.000 dolari (aprox. 92.000–230.000 lei) bucata, ceea ce face ca schimbul „rachetă scumpă versus dronă ieftină” să fie greu de susținut pe termen lung. În acest cadru, un sistem cu energie dirijată (directed-energy weapon) – adică o armă care lovește ținta cu energie concentrată, precum un laser – ar putea completa apărarea aeriană existentă cu o capacitate mai ieftină pe distanțe scurte. Ce poate face Tryzub, conform datelor din testare Tryzub este descris ca un sistem montat pe remorcă, cu capabilități diferite în funcție de tipul țintei și distanță. În forma prezentată de sursă, performanțele raportate sunt: drone FPV: până la 900 metri; UAV (dronă fără pilot) de tip recunoaștere: în jur de 1.500 metri; ținte de tip Shahed: testare la aproximativ 5.000 metri. Celebra Tech a mai indicat că sistemul a fost testat pe ținte de dimensiuni între 17,8 cm și 33 cm și că laserul s-a dovedit eficient împotriva electronicii, opticii și unor elemente structurale (de exemplu suprafețe ale aripilor). Integrare și automatizare: optică, radar și urmărire asistată de AI Sistemul ar include țintire optică, conectare la radar și urmărire automată, cu ghidaj asistat de inteligență artificială, pentru a identifica, urmări și angaja rapid ținte la distanță. În material este menționat și un episod anterior: imagini din aprilie 2025 ar fi arătat tragere asupra unei ținte staționare la sol, iar urmărirea se făcea atunci manual, cu joystick; între timp, ar fi fost introdusă componenta de AI. Colonelul ucrainean Vadym Sukharevskyi a afirmat anterior că sistemul ar fi avut testare operațională la începutul lui 2025, însă nu există informații publice concrete despre aceste teste, notează publicația. Limite și necunoscute înainte de utilizarea pe scară mai largă Deși Tryzub se apropie de implementare, rămân nepublicate detalii tehnice esențiale, inclusiv puterea laserului, soluția de răcire și capacitatea bateriei. Sursa subliniază și o limitare practică: eficiența laserelor scade în condiții precum ceață, ploaie, fum sau praf, factori frecvenți în mediul de luptă. În acest stadiu, concluzia operațională este că Tryzub ar putea deveni o piesă de „apărare de proximitate” pentru obiective precum noduri logistice, zone populate sau centrale electrice, dar impactul real va depinde de performanța în condiții reale și de ritmul în care sistemul trece din testare în utilizare efectivă. [...]
Extinderea forțelor ruse la granițele NATO ridică presiunea pe bugetele de apărare și pe securitatea companiilor , pe fondul intensificării atacurilor cibernetice și al riscului de escaladare, potrivit Digi24 , care citează un interviu al generalului-maior german Wolf-Jürgen Stahl pentru agenția Ukrinform. Wolf-Jürgen Stahl, președintele Academiei Federale pentru Politica de Securitate (BAKS) din Germania, afirmă că Vladimir Putin „își extinde forțele armate, le restructurează și construiește noi baze și cazărmi de-a lungul granițelor NATO”, ceea ce ar crea „capacități pentru un atac militar”. Generalul spune că, „în anumite circumstanțe”, Rusia ar putea avea și voința de a folosi aceste capacități. În același timp, Stahl susține că o descurajare credibilă ar putea preveni o agresiune deschisă împotriva NATO, prin creșterea costurilor percepute de Moscova în cazul unui atac. Componenta „hibridă”: risc operațional pentru instituții și companii Generalul descrie acțiunile Rusiei împotriva Germaniei drept „ război hibrid ”, care ar include „3S: spionaj, sabotaj și subversiune”, cu o „nouă dimensiune” mai ales în zona cibernetică și informațională. În această categorie intră, potrivit lui Stahl, atacuri cibernetice asupra instituțiilor statului și asupra companiilor, inclusiv din industria de apărare — un element care mută o parte din presiune din zona strict militară în cea de continuitate operațională și securitate IT pentru organizații. Limitarea-cheie: atribuirea atacurilor rămâne dificilă Stahl subliniază că atribuirea responsabilității pentru astfel de atacuri este dificilă, deși spune că există „dovezi considerabile” care indică Rusia, în special în spațiul cibernetic și informațional. Publicația nu detaliază natura acestor dovezi sau cazuri concrete, în materialul citat. [...]
Ucraina își mută tot mai mult capacitatea de luptă către drone și sisteme fără pilot, pe fondul unei crize de efective care face infanteria clasică aproape nefuncțională , potrivit Focus . Din perspectiva operațională, tehnologia nu mai este doar un „multiplicator de forță”, ci ajunge să înlocuiască direct prezența umană pe segmente întregi de front. Schimbarea este descrisă de fostul ofițer britanic de infanterie Ben Obese-Jecty într-o analiză din Telegraph: frontul este saturat de senzori și aparate de zbor, iar mișcarea în teren deschis devine dificilă fără a fi detectată și atacată. În consecință, manevrele în grup, standard timp de decenii, sunt înlocuite de echipe mici sau chiar de militari izolați, iar „soldatul pe jos” nu mai poate rezista fără sprijin tehnic. Un operator poate face munca unui pluton În unități ucrainene, un singur operator poate controla simultan mai multe drone mici, comutând între ele de pe o tabletă pentru recunoaștere și lovire de ținte, relatează Military Times. Este o schimbare de structură: sarcini care cereau anterior o grupă întreagă sunt comprimate într-un post de operare și câteva platforme ieftine, consumabile. Presiunea pe resursa umană rămâne, însă, determinantă. Potrivit aceleiași surse, multe brigăzi ucrainene ar opera la 50–60% din efectivele planificate, iar unele unități de pe linia frontului ar coborî la circa 30%. În anumite sectoare, „maximum 12 luptători” ar ține între 5 și 10 kilometri de front. În acest context, un pilot polonez de drone din Brigada 28, citat de Military Times, rezumă brutal tranziția: „Infanteria este moartă.” Un alt militar, responsabil de evacuare medicală și sprijin, descrie reorganizarea unității: „Batalionul nostru este un batalion de sisteme fără pilot. Asta înseamnă: nu avem infanterie.” Indicatorii invocați: dronele preiau majoritatea loviturilor Military Times, citând surse ucrainene, indică o creștere accelerată a ponderii sistemelor fără pilot în lovituri și distrugeri: în 2024, 69% dintre atacurile asupra trupelor ruse ar fi fost realizate cu sisteme fără pilot; 75% dintre loviturile asupra vehiculelor și echipamentelor ar fi fost, de asemenea, atribuite acestor sisteme; până la finalul lui 2025, dronele ar fi fost responsabile pentru peste 80% din toate țintele distruse; 819.737 „lovituri” ar fi fost documentate video în acel an. Focus notează, în paralel, că atacurile cu drone ale Rusiei continuă să producă pagube mari în Ucraina și în 2026, semn că avantajul tehnologic este contestat permanent, nu „câștigat” definitiv. Reacția SUA: dronele schimbă doctrina, dar nu elimină complet pilotul Efectul de demonstrație al războiului este urmărit și de armata americană. La competiția „ Best Drone Warfighter Competition ” din februarie 2026 (Huntsville, Alabama), general-maiorul Clair A. Gill , șeful U.S. Army Aviation Center of Excellence, a spus pentru Military Times: „Aplicarea tehnologiei dronelor este limitată doar de creativitatea ta.” Gill vorbește despre un „schimb complet” în ultimii 5–10 ani: sistemele mici și ieftine s-au răspândit atât de mult încât aviația devine „un utilizator dintre mulți”, într-un spațiu aerian în care „toată lumea” va opera aparate într-o formă sau alta. Totuși, el trasează o limită: pentru anumite misiuni, aparatele cu pilot rămân necesare. În formularea sa: „La final ai nevoie de aeronave cu pilot pentru a duce o grupă de asalt la o țintă.” Ce contează operațional Mesajul central al materialului este că Ucraina nu doar „folosește drone”, ci își adaptează modul de luptă la o realitate în care efectivele sunt insuficiente, iar câmpul de luptă este supravegheat aproape continuu. În această ecuație, dronele și sistemele robotizate devin un substitut de prezență, iar întrebarea se mută spre cât de mult poate fi automatizată „lanțul de lovire” (identificare–decizie–angajare), fără a scoate omul din decizia finală — un punct pe care Obese-Jecty îl consideră critic, potrivit Telegraph. [...]
Europarlamentari din mai multe grupuri politice cer accelerarea unei uniuni europene a apărării, cu achiziții comune care ar putea economisi până la 100 de miliarde de euro pe an , pe fondul temerilor că dependența exclusivă de SUA pentru securitatea continentului devine un risc strategic, potrivit The Economist . Inițiativa vine sub forma unei alianțe interpartizane în Parlamentul European , care solicită „înființarea rapidă” a unei uniuni de apărare europeană. În declarația grupului, eurodeputații avertizează că „a te baza exclusiv pe Statele Unite pentru a proteja Europa este un joc de noroc periculos”. Miza: bani și capacitate de reacție, nu doar o dezbatere politică Dincolo de mesajul politic, accentul cade pe consecințe operaționale și economice: europarlamentarii cer structuri care să permită statelor europene să acționeze „chiar și fără NATO” în situații de urgență. Printre elementele menționate se numără: structuri de comandă „adecvate”; o forță de reacție rapidă. În plan financiar, grupul susține că achizițiile comune de echipamente de apărare ar putea genera economii „până la o sută de miliarde de euro anual” (aprox. 500 de miliarde de lei), prin reducerea fragmentării și a suprapunerilor între programele naționale. Blocajul identificat: interesul național pe termen scurt Potrivit declarației citate, guvernele UE spun că vor să își consolideze capacitățile militare, însă „le lipsește o hotărâre reală”, iar interesele naționale pe termen scurt continuă să blocheze progrese în achizițiile de apărare. Mesajul sugerează că problema nu este doar nivelul cheltuielilor, ci și modul în care sunt cheltuiți banii: fără coordonare, costurile rămân ridicate, iar interoperabilitatea (capacitatea armatelor de a lucra împreună) avansează lent. Subiect sensibil amânat: descurajarea nucleară Declarația nu include descurajarea nucleară, însă europarlamentarul german Lukas Sieper spune că grupul va aborda ulterior tema. El afirmă că armele nucleare ar trebui abolite la nivel mondial, dar că, atât timp cât există „națiuni puternice cu intenții răuvoitoare” care le dețin, „este mai bine să le avem noi înșine”, iar în acest caz „mai bine UE decât un singur stat membru”. Contextul politic al apelului este Ziua Europei, care marchează Declarația Schuman din 9 mai 1950, considerată punct de plecare al integrării europene. [...]
Marea Britanie își prepoziționează distrugătorul HMS Dragon pentru o posibilă misiune de securizare a strâmtorii Ormuz , un coridor esențial pentru transportul global de petrol și gaze, potrivit Digi24 . Mișcarea are miză operațională directă: nava ar urma să poată intra rapid într-o coaliție multinațională, dacă și când misiunea va fi lansată. Ministerul Apărării de la Londra a transmis că „pre-poziționarea” HMS Dragon face parte dintr-o planificare menită să asigure că Regatul Unit este pregătit, într-o coaliție condusă în comun de Regatul Unit și Franța, să securizeze strâmtoarea „atunci când condițiile o vor permite”. Informația este atribuită de Digi24 agenției Agerpres, care citează AFP și dpa. De ce contează: Ormuz, rută critică pentru energie Strâmtoarea Ormuz este descrisă în material drept o rută vitală pentru transportul global de petrol și gaz. În acest context, pregătirea unei misiuni dedicate protejării navigației indică o preocupare pentru continuitatea fluxurilor energetice și pentru reducerea riscurilor la adresa transportului maritim într-o zonă sensibilă. Ce se schimbă pentru HMS Dragon și care e contextul imediat Pentru a fi disponibilă rapid, nava este mutată din Mediterana Orientală, unde apăra bazele militare britanice din Cipru. Un purtător de cuvânt al Ministerului Apărării britanic a precizat că această repoziționare ar permite distrugătorului să contribuie la misiunea de apărare a strâmtorii Ormuz imediat după lansarea ei. În regiune este în vigoare o încetare a focului, însă situația rămâne volatilă: materialul menționează că vineri forțele americane au atacat două petroliere iraniene care ar fi încercat să spargă blocada impusă de președintele SUA, Donald Trump. Ce urmează Misiunea este prezentată ca una „propusă” de premierul britanic Keir Starmer și președintele francez Emmanuel Macron și ar urma să implice o coaliție de țări interesate să asigure libertatea navigației în strâmtoarea Ormuz. Momentul lansării nu este precizat; Londra condiționează explicit activarea de „condițiile” din teren. [...]
Turcia își extinde ambițiile de descurajare strategică după ce a prezentat racheta balistică cu rază lungă Yıldırımhan, un sistem despre care autoritățile de la Ankara susțin că poate transporta un focos de 3 tone pe o distanță de până la 6.000 km, potrivit Libertatea . Racheta a fost dezvăluită la SAHA Expo 2026 , organizată săptămâna aceasta, iar informațiile sunt atribuite de publicație unei relatări Defense News . Ministerul Apărării Naționale (MND) din Turcia o descrie drept o „premieră tehnologică” pentru țară: primul sistem cu combustibil lichid capabil să atingă viteze hipersonice și să ducă o încărcătură de 3.000 kg pe distanțe intercontinentale. Ministrul turc al apărării, Yașar Güler, a legat programul de investițiile începute în urmă cu aproape zece ani în propulsie cu combustibil lichid și tehnologii hipersonice, pe fondul obiectivului de a dezvolta capabilități autohtone. În același context, el a indicat că baza tehnologică a fost consolidată în ultimii doi ani în cadrul Centrului de Cercetare și Dezvoltare al ministerului. „Racheta noastră cu rază lungă de acțiune Yıldırımhan reprezintă o piatră de hotar tehnologică semnificativă”. Ce știm despre tehnologie și stadiul testelor Potrivit datelor prezentate, Yıldırımhan folosește dimetilhidrazină asimetrică drept combustibil și tetroxid de dinazot ca oxidant. Nilüfer Kuzulu, director general al Centrului de Cercetare și Dezvoltare al MND, a declarat pentru postul NTV Türkiye că dezvoltarea combustibilului a fost dificilă și că Turcia nu îl fabrica anterior, iar ceea ce a început ca activitate de laborator a ajuns la „producție de serie”. În privința maturității programului, oficialii MND susțin că racheta a trecut testele de laborator și urmează să fie evaluată în teste pe teren, aflate „conform programului planificat”. Publicația nu oferă un calendar sau o dată pentru aceste teste. De ce contează: implicații pentru postura de descurajare Ankara plasează această realizare în „Inițiativa Tehnologică Națională”, prin care urmărește să dezvolte sisteme de apărare autohtone și să își consolideze capacitatea de descurajare strategică. Mesajul public al ministerului este că sprijinul pentru industria de apărare va continua, însă articolul nu include detalii despre costuri, ritm de producție sau o eventuală intrare în dotare. [...]
