Știri
Știri din categoria Apărare
Producția dronelor kamikaze Shahed în Iran a încetinit, dar continuă, în pofida bombardamentelor americane și israeliene asupra instalațiilor militare ale Teheranului, potrivit unei analize publicate de Bloomberg.
Atacurile lansate de Statele Unite și Israel au vizat în mod special fabricile și infrastructura implicată în producția de drone, considerate una dintre principalele arme utilizate de Iran în conflictul din Orientul Mijlociu. Surse citate de Bloomberg arată că aceste lovituri au perturbat organizarea și coordonarea producției, însă nu au reușit să o oprească complet.
Experții explică faptul că dronele Shahed sunt relativ simple din punct de vedere tehnologic, ceea ce le face mai ușor de produs decât rachetele.
Principalele caracteristici ale dronelor Shahed-136:
Din acest motiv, producția poate fi realizată inclusiv în unități improvizate sau în instalații nespecializate, cum ar fi ateliere pentru reparații de ambarcațiuni rapide.
Potrivit surselor citate de Bloomberg, Iranul dispune și de stocuri existente de drone, ceea ce îi permite să continue atacurile chiar dacă producția industrială a fost afectată.
În plus, experții cred că autoritățile iraniene ar fi anticipat posibilitatea unor lovituri asupra infrastructurii militare și au mutat o parte dintre facilitățile de producție în locații subterane sau dispersate.
Chiar și la o producție mai redusă, Iranul poate lansa atacuri eficiente dacă reușește să trimită simultan cel puțin 20 de drone într-o singură operațiune, spun specialiștii.
De la începutul războiului din Orientul Mijlociu, Iranul ar fi lansat peste 2.100 de drone Shahed, care au provocat daune infrastructurii petroliere, au perturbat operațiunile aeroportuare și au distrus echipamente militare în mai multe zone ale regiunii.
Recomandate
Războiul cu Iran a creat „goluri strategice” în stocurile de muniție ale SUA , după ce costurile operațiunilor și consumul de armament au depășit capacitatea de reaprovizionare, potrivit unui raport al inspectoratului general al Pentagonului citat de Focus . Raportul, transmis obligatoriu Congresului SUA și publicat luni (ora locală), arată că între 28 februarie și 30 iunie costurile operațiunilor au ajuns la 33,4 miliarde dolari (aprox. 150 miliarde lei), din care 22,3 miliarde dolari (aprox. 100 miliarde lei) au fost doar pentru muniția consumată. Documentul vorbește despre „lipsuri strategice de stoc” și „blocaje la nivelul industriei” în aprovizionarea cu muniție. Presiune operațională: pierderi în flota aeriană și drone Pe lângă problema muniției, raportul inventariază și pierderi ale flotei aeriene americane, inclusiv: patru avioane de luptă F-15 distruse; un avion F-35 avariat; șapte avioane cisternă KC-135 avariate; până la 30 de drone MQ-9 Reaper distruse. Contradicție cu mesajul politic: „stocuri practic nelimitate” În paralel, președintele SUA, Donald Trump , a respins în mod repetat îngrijorările legate de o posibilă criză de muniție și a vorbit recent despre stocuri „practic nelimitate”. Tot luni, el a scris pe rețeaua sa Truth Social că SUA ar produce „mai multe arme rafinate” decât oricând în istorie, notează publicația. Costuri încă neincluse: pagube pe baze militare din regiune Raportul mai menționează că atacuri iraniene au avariat sau distrus „sute de clădiri și structuri” pe baze militare americane din regiune. Aceste pagube nu au fost incluse în calculul costurilor războiului, deoarece nu este clar dacă toate bazele vor fi reconstruite și cine ar urma să plătească. [...]
Incidentul din Strâmtoarea Hormuz ridică miza pentru supravegherea navală fără echipaj , după ce Iranul a susținut că a capturat o dronă submarină americană, iar Pentagonul a confirmat doar că un vehicul subacvatic fără pilot a avut o defecțiune, potrivit The Jerusalem Post . Gărzile Revoluționare iraniene au declarat că au „capturat” un submarin fără echipaj la intrarea în Strâmtoarea Hormuz și au publicat o imagine cu vehiculul, indicând că ar fi fost dus într-o locație nedezvăluită din Iran. Teheranul a prezentat episodul ca pe o demonstrație a capacităților sale de contracarare a tehnologiilor americane în unul dintre cele mai sensibile puncte maritime pentru comerțul global cu energie. Ce spune Iranul și ce confirmă SUA Presa de stat iraniană a identificat vehiculul ca fiind un Dive-LD, un „vehicul subacvatic autonom” (AUV – dronă care operează sub apă fără echipaj) produs de compania americană Anduril, cu sediul în California. Potrivit companiei, platforma poate fi folosită pentru: contramăsuri împotriva minelor; cartografierea fundului mării; culegere de informații; inspecția infrastructurii subacvatice, inclusiv cabluri și conducte. În replică, un purtător de cuvânt al Pentagonului a spus că o dronă subacvatică americană „a avut o defecțiune în urmă cu mai bine de o zi” și că aceasta „supraveghea apele regionale” în sprijinul operațiunilor în curs. Oficialul american a adăugat că drona era „un model mai vechi”, care „nu a colectat date sensibile” și nu avea la bord echipamente sonar sau radar clasificate. Reuters notează că nu a putut verifica independent afirmațiile Iranului, iar Pentagonul nu a abordat explicit în declarație susținerea privind „capturarea”. Anduril nu a răspuns solicitării de comentarii. De ce contează: costuri, ritm de înlocuire și vulnerabilități Episodul vine într-un moment în care armata SUA investește masiv în sisteme navale fără echipaj – subacvatice și de suprafață – pentru a reduce costurile de monitorizare pe arii maritime foarte mari și pentru a limita riscurile pentru personal. Conform site-ului Anduril, Dive-LD poate opera până la 10 zile fără întoarcere la bază și este proiectat să coboare până la 6.000 de metri adâncime. Publicația americană DefenseScoop a relatat în 2024 că un astfel de sistem ar costa aproximativ 2,5 milioane de dolari (aprox. 11,5 milioane lei). În plan operațional, incidentul evidențiază o tensiune structurală a „războiului cu drone” pe mare: platformele fără echipaj sunt mai ieftine și mai ușor de desfășurat decât navele cu echipaj, dar pot deveni și mai expuse capturării sau exploatării propagandistice atunci când apar defecțiuni sau pierderi de control în zone disputate. [...]
Germania va desfășura temporar patru avioane Eurofighter în Letonia pentru a întări supravegherea aeriană NATO în perioada alegerilor parlamentare , pe fondul creșterii riscului de incidente cu drone în zona Mării Baltice, potrivit HotNews . Misiunea vizează securitatea spațiului aerian leton în jurul scrutinului din 3 octombrie, după ce guvernul de la Riga a cerut sprijin aliaților din NATO. Solicitarea vine în contextul „intruziunilor frecvente” ale dronelor rusești și ale dronelor ucrainene deviate, semnalate în ultimele luni în regiunea Mării Baltice, conform unui comunicat al Ministerului Apărării german, citat de Agerpres. Desfășurare pe termen scurt, în cadrul misiunii NATO Cele patru avioane de vânătoare vor fi operate în cadrul misiunii NATO de supraveghere aeriană a regiunii și vor staționa aproximativ o săptămână la baza aeriană Lielvarde, în centrul Letoniei. Aparatele vor fi însoțite de un contingent de „câteva zeci” de soldați. Ministerul Apărării de la Berlin a precizat că desfășurarea este planificată „de la sfârșitul lunii septembrie până la începutul lunii octombrie”, ca măsură de sprijin pentru aliații considerați expuși pe flancul estic al NATO. Continuarea angajamentului german în regiune Separat de această misiune punctuală, Ministerul german al Apărării a reamintit că la sfârșitul anului este prevăzută o nouă participare a Forțelor aeriene germane la supravegherea aeriană NATO, cu cinci avioane Eurofighter și aproximativ 120 de soldați. Pentru acea rotație, personalul militar german ar urma să fie dislocat până în martie 2027 la baza Amari din Estonia . [...]
Lansarea contraofensivei „Vivaldi ” în Donețk poate forța Rusia să-și reconfigureze logistica și apărarea locală , într-un moment în care Moscova urmărește să accelereze cucerirea regiunii, potrivit Digi24 . Operațiunea este condusă de Corpul 3 de Armată ucrainean, iar comandantul său, generalul de brigadă Andriy Bilețki, spune că detaliile sunt ținute sub „strictă confidențialitate informațională”. Bilețki afirmă că ofensiva urmărește să respingă trupele ruse și să contracareze „tacticile de infiltrare” folosite de Rusia pentru a pătrunde în adâncimea dispozitivului ucrainean. Generalul susține că, prin misiuni de „căutare și lovire”, ucrainenii au eliminat focare de infiltrare din jurul localităților Novoselivka, Yarova, Koroviahyi Yar și Oleksandrivka și că localitatea Serednie ar fi fost „eliberată de sub ocupație” și se află acum sub control ucrainean. „Într-adevăr, Corpul 3 de Armată a lansat o operațiune ofensivă în acest sector, cu numele de cod «Vivaldi». Deocamdată, vă rog să rețineți acest nume. Operațiunea se desfășoară în condiții de strictă confidențialitate informațională.” Miza operațională: lovirea infiltrării și presiune pe aprovizionarea rusă Un obiectiv cheie indicat de Bilețki este întreruperea liniilor de aprovizionare rusești. El susține că lovituri ale unităților de sisteme fără pilot (drone) ale corpului au forțat forțele ruse să-și mute operațiunile de aprovizionare cu combustibil și lubrifianți în regiunea Voronej din Rusia, dincolo de granița cu Ucraina. În același timp, generalul afirmă că operațiunea a „lovit puternic” eficacitatea de luptă a Armatelor 20 și 25 de Arme Combinate ale Rusiei, prezentate ca ținte principale în acest sector. Pierderi și câștiguri teritoriale: revendicări neconfirmate și estimări OSINT Bilețki susține că, în prima fază, Rusia ar fi suferit pierderi semnificative, inclusiv 1.500 de soldați, 12.000 de drone și „câteva sute” de vehicule blindate și sisteme de artilerie. Tot el afirmă că forțele ucrainene ar fi „curățat” aproximativ 75 km² de infiltrați ruși și ar fi eliberat peste 10 km de teritoriu. Publicația notează însă că aceste afirmații de pe câmpul de luptă nu au putut fi verificate independent. În paralel, apar evaluări din surse deschise (OSINT – informații din surse publice, precum imagini satelitare și postări geolocalizate) care indică pierderi teritoriale ruse mai mari în zona Lyman: unii analiști estimează că Rusia ar fi pierdut 200–240 km² în sector (cifre neconfirmate oficial de armata ucraineană); estimări separate sunt atribuite lui Clément Molin și lui Konrad Muzyka (Rochan Consulting), dar fără confirmare din partea lui Bilețki. Reacții din zona rusă: recunoașterea reculurilor și riscul de vulnerabilități Materialul citează și reacții din spațiul pro-rus, inclusiv canalul de Telegram „Rybar”, care ar fi descris deteriorarea situației lângă Lyman și a avertizat că redirecționarea rezervelor pentru acoperirea breșelor poate slăbi apărarea rusă în alte zone. Sunt menționate și comentarii ale unor analiști militari ruși, inclusiv Valery Shiryaev și Yan Matveyev, care vorbesc despre o criză „localizată”, dar cu potențial de a deschide oportunități pentru Ucraina pe axa Sloviansk. Shiryaev susține că o consolidare ucraineană lângă Lyman ar putea extinde raza de acțiune a dronelor FPV cu 10–15 km, ceea ce ar permite lovituri mai adânci în dispozitivul rus. Context: presiunea politică asupra Moscovei și disputa privind Sviatohirsk În fundal, Bloomberg relatează, potrivit unor surse apropiate Kremlinului, că Vladimir Putin ar aștepta ca armata rusă să cucerească integral regiunea Donețk în următoarele șase luni, după ce anterior ar fi vizat sfârșitul acestui an. În același timp, Bilețki contestă o declarație a lui Putin din 1 septembrie privind capturarea orașului Sviatohirsk, afirmând că Brigada 60 Mecanizată ar deține în continuare controlul deplin asupra localității. Ce urmează rămâne dificil de evaluat din date publice: comanda ucraineană invocă explicit secretizarea operațiunii, iar o parte dintre cifrele vehiculate provin din estimări OSINT sau din surse care nu pot fi verificate independent. [...]
Un summit militar discret găzduit de șeful CENTCOM în Germania indică o consolidare practică a cooperării de securitate între SUA, Israel și mai multe state arabe, pe fondul presiunii crescânde din partea Iranului și a riscurilor pentru rutele maritime strategice , potrivit The Jerusalem Post . La reuniunea de săptămâna trecută au participat comandanți militari din Statele Unite, Israel și mai multe țări arabe, discuțiile fiind centrate pe conflictul cu Iranul. O sursă din interiorul CENTCOM a confirmat pentru publicație că a fost vorba despre o conferință cu ușile închise, în care s-au discutat „oportunități pentru îmbunătățirea cooperării de securitate în Orientul Mijlociu”. Ce s-a discutat: Iran, prezența militară americană și rutele maritime Conform informațiilor transmise de oficiali israelieni către Axios și reluate în material, amiralul Brad Cooper (șeful US Central Command) le-ar fi transmis șefilor de state majore că SUA nu își vor retrage forțele din regiune în pofida atacurilor iraniene asupra bazelor americane din Orientul Mijlociu. Totodată, Cooper i-a informat pe participanți despre planuri americane pentru securizarea Strâmtorii Hormuz și creșterea traficului maritim — un punct sensibil pentru piața energetică și pentru lanțurile globale de aprovizionare, având în vedere rolul rutei în transportul de petrol și mărfuri. Cine a participat În textul sursei sunt enumerate următoarele armate participante: Statele Unite, Israel, Arabia Saudită, Bahrain, Kuweit, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Iordania și Egipt. (Materialul descrie reuniunea ca fiind între „opt țări”, dar lista publicată include nouă state; The Jerusalem Post nu clarifică această diferență.) De ce contează: cooperare operațională Israel–state arabe, dincolo de semnale politice Un element cu greutate operațională este că șeful Statului Major al IDF, general-locotenent Eyal Zamir, i-ar fi informat pe liderii militari arabi despre operațiunile Israelului pe mai multe fronturi, potrivit acelorași oficiali israelieni citați de Axios. În logica de securitate regională, schimbul deschis de informații militare ar indica o apropiere funcțională între Israel și state din Golf, în linia Acordurilor Abraham. Publicația amintește și un precedent: în martie 2022, atunci când general-locotenent Aviv Kohavi (pe atunci șef al Statului Major al IDF) s-a întâlnit la Sharm el-Sheikh cu lideri militari arabi, inclusiv cu șeful Statului Major saudit, generalul Fayyadh Al Ruwaili, pentru a discuta contracararea amenințărilor regionale asociate Iranului. Context: escaladarea atacurilor Houthi și riscurile pentru exporturile de petrol Reuniunea are loc în condițiile în care rebelii Houthi, aliniați Iranului, și-au intensificat atacurile asupra orașelor și infrastructurii energetice din Arabia Saudită și avansează de-a lungul coastei Yemenului la Marea Roșie către strâmtoarea Bab al-Mandab, rută-cheie pentru transportul maritim. Materialul notează că această escaladare a deschis un „al doilea teatru” în conflictul regional și a amplificat îngrijorările privind exporturile saudite de petrol și transportul global. În plus, The Jerusalem Post scrie că Washingtonul ar fi transmis Riyadhului că va oferi schimb de informații și sprijin pentru țintire, iar Israelul s-ar fi angajat să ajute Arabia Saudită în apărarea împotriva amenințării Houthi prin furnizarea de informații militare, într-o întâlnire Israel–Arabia Saudită mediată de CENTCOM. Reuters este menționată ca având o contribuție la material. [...]
Ucraina susține că a câștigat prima confruntare navală „dronă contra dronă”, un semnal că războiul pe mare intră într-o fază mai automatizată , potrivit TechRadar . Episodul ar fi avut loc în Marea Neagră, unde o dronă navală ucraineană Sargan-3000 ar fi distrus o ambarcațiune fără echipaj a Rusiei folosind o turelă de armament operată de la distanță (Protector RWS). Informația rămâne, însă, incomplet confirmată: relatarea nu a fost verificată independent, iar Ucraina nu a comunicat data, ora sau locul exact al angajării. Rusia, la rândul ei, nu a confirmat că ar fi pierdut o ambarcațiune în acest incident. De ce contează: trecerea de la lovituri asupra navelor la „interceptare” între drone Dacă se confirmă, schimbarea operațională este importantă: dronele maritime nu mai sunt folosite doar pentru atacuri asupra unor ținte mari sau staționare, ci și pentru confruntări directe între platforme fără echipaj. În practică, asta înseamnă că misiunile pe mare pot include „vânătoare” și neutralizare de drone adverse, nu doar lovituri de oportunitate. TechRadar notează că episodul vine pe fondul intensificării activității dronelor maritime ucrainene și la câteva luni după intrarea în serviciu a Sargan-3000. Ce este Sargan-3000 și ce armament ar fi folosit Sargan-3000 a intrat în serviciu activ în aprilie 2026 și este descris ca o „platformă multifuncțională”, ceea ce sugerează un design modular, adaptabil pentru diferite misiuni (de exemplu, prin integrarea de senzori sau armament). În incidentul relatat, drona ar fi folosit o turelă Protector RWS (sistem modular care poate monta mai multe tipuri de armament). În mod specific, ar fi fost utilizată o mitralieră de 12,7 mm controlată de la distanță, posibil de tip M2 Browning sau NSV, menționează publicația. Context: extinderea operațiunilor ucrainene cu drone maritime În 2026, Ucraina și-a extins operațiunile cu drone maritime în Marea Neagră și Marea Azov; TechRadar afirmă că 105 nave rusești ar fi fost atacate în Marea Azov. Totodată, publicația precizează că „caracteristicile fizice” ale Sargan-3000 nu sunt cunoscute în acest moment. Materialul trece în revistă și alte platforme fără echipaj folosite de Ucraina: Sea Baby (folosită de Serviciul de Securitate al Ucrainei): ambarcațiune de 6 metri, cu rază de acțiune estimată la 1.000 km și încărcătură utilă de aproximativ 850 kg, despre care se crede că este utilizată în principal împotriva țintelor ancorate. Magura V5 (sub Direcția de Informații a Apărării ): mai scurtă, cu încărcătură mai mică și rază de acțiune inferioară față de Sea Baby, dar cu rol similar. În incidentul „cel mai recent”, nava rusă ar fi fost identificată de Direcția de Informații a Apărării, care ar fi autorizat drona navală ucraineană să angajeze ținta. TechRadar amintește și un episod anterior, din iulie 2026, când o dronă ucraineană ar fi scufundat de la distanță o ambarcațiune rusească în Marea Neagră. Ce urmează Fără confirmări independente și fără detalii de localizare și moment, episodul rămâne la nivel de revendicare. Totuși, dacă astfel de confruntări devin recurente, ele pot accelera investițiile în detectare, armament la distanță și tactici de „anti-dronă” pe mare, cu efect direct asupra modului în care sunt protejate rutele și activele navale în Marea Neagră. [...]
