Știri
Știri din categoria Apărare
Vector a prezentat drona pliabilă Hammer F1 pentru trupele americane, potrivit DroneDJ, un quadcopter compact proiectat pentru utilizare în prima linie și gândit nu doar pentru recunoaștere, ci și pentru misiuni de lovire de precizie. Compania spune că sistemul a fost dezvoltat împreună cu militari, pentru a răspunde cerințelor operaționale din teren.
Hammer F1 are 10 inci (aprox. 25 cm) când este pliată și este concepută pentru portabilitate, astfel încât întregul sistem să poată fi transportat într-o singură geantă. Vector își poziționează produsul ca o soluție pentru desfășurare rapidă în medii de luptă dinamice, unde mobilitatea contează.
Vector susține că Hammer F1 poate atinge viteze de până la 97 mph (aprox. 156 km/h) și poate opera la distanțe de până la 25 km. În practică, aceste valori ar permite unităților să observe sau să angajeze ținte dincolo de raza vizuală imediată, în funcție de condițiile din teren și de profilul misiunii.
Sistemul este descris ca fiind pregătit pentru operare atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte, prin configurații modulare de camere care pot fi schimbate în funcție de necesități. Accentul pus pe modularitate indică o abordare orientată spre adaptare rapidă, fără schimbarea întregii platforme.
Un element central este integrarea cu Android Tactical Assault Kit (ATAK), o platformă folosită pentru conștientizarea situațională pe câmpul de luptă, care permite partajarea în timp real a hărților, informațiilor și fluxurilor video între unități. DroneDJ notează că această compatibilitate ar putea facilita încadrarea Hammer F1 în sistemele existente de comandă și control ale armatei SUA.
Vector descrie drona ca având o arhitectură modulară care permite schimbarea încărcăturilor utile direct în teren. Sunt menționate pachete de senzori interschimbabile, un port cu conector pe fibră optică și o interfață universală pentru payload (încărcătură utilă), plus o șină Picatinny pentru integrarea de echipamente suplimentare.
Elementele de modularitate evidențiate de companie includ:
Vector afirmă că Hammer F1 respectă regulile de achiziții ale apărării americane, inclusiv cerințele din National Defense Authorization Act (NDAA), care limitează utilizarea unor componente străine în sistemele militare. Compania spune că folosește lanțuri de aprovizionare americane și produce drona în fabrica sa din Utah, în linie cu eforturile de extindere a producției interne pentru nevoi de securitate națională.
Un alt punct invocat este reziliența în medii electromagnetice contestate, unde adversarii pot încerca bruiajul sau interferența cu operarea dronei. În plus, Vector precizează că a fost fondată de foști militari din forțe speciale și experți în tehnologie de apărare, iar compania își leagă filosofia de proiectare de „realitățile războiului modern”.
Directorul general al Vector, Andy Yakulis, pune flexibilitatea sistemului pe seama feedbackului din partea utilizatorilor, spunând că „militarii nu doar au informat acest sistem, ci practic l-au construit împreună cu noi”, conform DroneDJ. În contextul în care conflictele recente au evidențiat rolul dronelor mici și adaptabile, publicația notează că astfel de sisteme ar putea deveni o componentă tot mai importantă a trusei tactice a armatei SUA, iar Vector mizează pe capacitatea de producție la scară pentru o eventuală utilizare mai largă.
Recomandate
Un atac rapid asupra statelor baltice ar putea bloca reacția NATO prin întârzierea deciziei politice și a întăririlor , într-un scenariu discutat de Știrile Pro TV , pe baza unei analize din Foreign Policy despre vulnerabilitățile alianței în fața unei Rusii care ar ieși din războiul din Ucraina cu o armată mai mare și mai experimentată. Miza, potrivit analizei citate, este că o eventuală încetare a focului în Ucraina nu ar reduce automat riscurile de securitate pentru Europa. Din contră, odată oprite luptele, raportul de forțe ar putea deveni mai nefavorabil pentru europeni, iar capacitatea de descurajare (abilitatea de a preveni un atac prin riscul de represalii) ar ajunge la un minim relativ față de puterea Rusiei. De ce contează: „fereastra” de vulnerabilitate după un armistițiu Foreign Policy argumentează că, într-un orizont în care războiul s-ar apropia de un armistițiu spre finalul acestui an sau în 2027, Europa ar putea intra „în cea mai periculoasă perioadă” în raport cu Rusia. Rațiunea ține de ritmul diferit de acumulare a capacităților: Rusia ar avea o armată crescută numeric, cu aproape cinci ani de experiență de luptă, în timp ce statele europene încă încearcă să recupereze întârzieri, inclusiv în „războiul la distanță” și lovirea țintelor din spatele frontului. În același cadru, analiza susține că pentru Vladimir Putin armata rămâne instrumentul principal de impunere a obiectivelor legate de refacerea unei sfere de influență, ceea ce ar face ca riscurile să fie mai ușor de anticipat: presiunea militară ar deveni opțiunea recurentă. Mecanismul „paralizării”: viteză, fapt împlinit și descurajare nucleară Scenariul descris pornește dintr-un joc de război desfășurat în decembrie 2025 la Universitatea Helmut Schmidt a Bundeswehr-ului german din Hamburg, axat pe decizia politică, nu pe testarea unui plan operațional. Autorul citat spune că, jucând rolul șefului Statului Major rus într-o „Echipă Roșie”, a creat o criză pe flancul estic și a atacat Lituania „din prima mișcare”, ceea ce ar fi copleșit procesul decizional politic și militar german, iar Germania „nu a făcut nimic”. În logica acestui scenariu, trei elemente ar putea bloca reacția alianței: Viteza : Rusia ar avea deja trupe în zonă într-o criză, în timp ce NATO „are nevoie de timp” pentru întăriri – „zile în cel mai bun caz”, dar „săptămâni sau chiar mai mult” în cel mai rău caz. Ocuparea rapidă a unui teritoriu într-o ofensivă limitată, înainte ca un contraatac să se materializeze. Menținerea teritoriului și amenințarea cu escaladarea nucleară , pentru a descuraja un contraatac al NATO. Analiza pune accent și pe o întrebare politică sensibilă, atribuită în special liderilor germani: dacă ar accepta riscul unui război direct, „posibil nuclear”, cu Rusia pentru apărarea unui stat baltic. Ce urmează, în termenii discuției din analiză Textul nu avansează un calendar sau măsuri concrete ale NATO, dar sugerează că punctul critic este timpul de reacție – atât militar (mobilizarea și deplasarea întăririlor), cât și politic (decizia de a răspunde). În această cheie, vulnerabilitatea majoră nu este doar geografică, ci și de guvernanță: capacitatea de a lua rapid decizii într-o criză care evoluează în ore și zile. [...]
Schimbarea rapidă a războiului cu drone pune sub presiune programele de înzestrare cu tancuri și blindate , inclusiv cele aflate în derulare în România, în condițiile în care vulnerabilitatea acestor platforme pe frontul din Ucraina obligă armatele să-și regândească doctrina și investițiile, potrivit Antena 3 . Generalul american în rezervă David Petraeus , fost comandant al armatei SUA în Irak și Afganistan și fost director al CIA, a spus într-un interviu acordat Bloomberg că Statele Unite nu au învățat „nimic” din lecțiile conflictului din Ucraina și că este nevoie de o schimbare instituțională profundă pentru adaptarea doctrinei la „noul tip de război cu drone”. În această logică, Petraeus susține că tancurile și vehiculele blindate au devenit, în multe situații, inutilizabile pe câmpul de luptă. „Tancurile nu mai pot manevra și nu mai pot supraviețui pe câmpul de luptă. Mașinile blindate nici măcar nu mai pot fi folosite (...) până în așa-numita zonă a morții, care se întinde pe câte 35 de kilometri, de o parte și alta a liniei frontului ucrainean.” De ce contează: costuri mari, risc de „învechire” accelerată Mesajul lui Petraeus are o miză operațională și bugetară: dacă dronele produc deja cea mai mare parte a pierderilor și pot lovi în profunzime, investițiile în platforme grele trebuie însoțite de capabilități anti-dronă, apărare antiaeriană și adaptări rapide ale echipamentelor (inclusiv software și hardware), altfel eficiența lor scade abrupt. Petraeus afirmă că Ucraina folosește „10.000 de drone pe zi” și că „90% din pierderile armatei ruse sunt acum provocate de drone”. El mai spune că Ucraina ar urma să crească producția de drone de la 3,5 milioane la 7 milioane „în acest an”, ceea ce ar echivala cu „20.000 de drone pe zi”, dacă există suficienți piloți. Următorul pas: autonomie, „roiuri” și contramăsuri cu rază scurtă Fostul director al CIA susține că lipsa de piloți ar putea deveni mai puțin relevantă, pe măsură ce apar sisteme complet autonome, fără operator uman, ceea ce ar duce la „roiuri de drone” – o problemă pentru care, spune el, „nu avem o soluție în prezent”. Ca posibilă contramăsură, Petraeus indică armele cu puls electromagnetic de mare putere, aflate în producție, dar cu limitări: sunt eficiente, însă au „rază scurtă de acțiune”. El vorbește despre necesitatea unui număr foarte mare de astfel de sisteme, în condițiile unei raze de 2–3 kilometri. Context românesc: contracte mari pentru Lynx și Abrams În același context, Antena 3 citează date oficiale ale guvernului român transmise Parlamentului, potrivit cărora România a încheiat un contract de 3,33 miliarde de euro pentru 298 de blindate germane Lynx. Din total: 232 de vehicule Lynx ar urma să fie finanțate prin împrumutul SAFE, cu un cost total de 2,6 miliarde de euro (aprox. 11,19 milioane de euro per unitate); 66 de vehicule Lynx vor fi finanțate din bugetul României, la o valoare totală de 738,6 milioane de euro. Totodată, România va achiziționa de la SUA 54 de tancuri Abrams și 12 derivate ale acestora, pentru 2,5 miliarde de dolari (aprox. 11,5 miliarde de lei). [...]
Bruiajul GPS întâlnit de avionul militar care îl transporta pe ministrul interimar al Apărării, Radu Miruță, în zbor spre Lituania evidențiază riscuri operaționale tot mai frecvente pe flancul estic al NATO , într-un context în care astfel de perturbări pot afecta navigația și siguranța zborurilor în regiune, potrivit Adevărul . Incidentul a avut loc în timpul unui zbor de lucru către Lituania, unde Miruță a vizitat detașamentul românesc „ Carpathian Vipers ”, dislocat la baza aeriană Šiauliai . Ministrul a spus că a fost vorba despre un „bruiaj foarte puternic” al semnalului GPS. Ce s-a întâmplat în zbor și cum a fost gestionată situația Într-o declarație făcută în emisiunea „Frontul”, difuzată de TVR INFO , Radu Miruță a precizat că bruiajul a afectat o zonă extinsă și nu ar fi vizat în mod direct aeronava în care se afla. Potrivit ministrului, avionul militar era echipat cu sisteme anti-bruiaj, iar piloții au trecut pe proceduri de navigație militară pentru a continua zborul în siguranță. „A fost bruiat semnalul, dar nu neapărat pentru avionul nostru, ci pentru zonă. Avionul fiind militar are dispozitive anti-bruiaj. Am verificat și am avut un bruiaj foarte puternic. Au activat (piloții – n.red.) sistemul militar de navigație, și-au luat măsuri de protecție pentru a face un zbor către destinație în funcție de coordonatele pe care le au ca variantă adițională. Ne-am uitat unde ar putea fi poziționat avionul după informațiile GPS bruiate. A fost o întreagă discuție cu piloții în avion, pe măsură ce ne apropiam de Lituania.” Ministrul a mai afirmat că aeronava și echipajul au gestionat situația fără probleme, iar zborul a continuat în condiții de siguranță, în pofida perturbărilor semnalului de navigație. Context regional: incidente similare raportate în apropierea Rusiei Dezvăluirea vine pe fondul mai multor episoade similare raportate în regiune. Adevărul amintește și cazul unui avion al Royal Air Force care îl transporta pe ministrul britanic al Apărării, John Healey, afectat de bruiaj GPS în apropierea frontierei cu Rusia, potrivit unui material separat al publicației (detalii aici ). Din perspectivă operațională, repetarea acestor incidente întărește importanța redundanțelor de navigație (rute, proceduri și echipamente alternative la GPS) pentru zborurile militare și, în general, pentru activitățile aeriene din proximitatea zonelor cu risc ridicat de război electronic. [...]
Propunerea NATO de a fixa un prag de 0,25% din PIB pentru sprijinul Ucrainei riscă să se blocheze politic , după ce Mark Rutte a admis că unele dintre cele mai mari puteri ale Alianței ar respinge ideea, potrivit Euronews . Miza este una bugetară și de coordonare: un prag comun ar împinge statele europene către un efort anual aproape triplat, dar întâmpină rezistență tocmai în capitale cu greutate în NATO. De ce contează: fără un prag comun, crește riscul de „ajutor în valuri” și negocieri prelungite Rutte a discutat deja propunerea ca țările europene să aloce Ucrainei echivalentul a 0,25% din PIB, argumentând că întărirea militară a Kievului ar contribui implicit la securitatea Europei. Potrivit estimărilor menționate de Rutte, o astfel de decizie ar duce la aproape triplarea ajutorului anual, până la 143 de miliarde de dolari pe an (aprox. 657 miliarde lei). Totuși, șeful NATO a recunoscut că există „multă rezistență” față de ideea unei cifre fixe. „Nu cred că această propunere va fi acceptată, deoarece există multă rezistență față de această cifră fixă de 0,25%. Nu sunt foarte entuziasmați de idee.” Cine ar putea bloca propunerea și care este contextul Potrivit The Guardian , care citează surse apropiate lui Rutte, printre statele care ar refuza se numără Marea Britanie, Franța, Canada, Italia și Spania — adică aliați cu pondere mare, a căror opoziție poate face dificilă transformarea propunerii într-un angajament colectiv. În paralel, articolul notează că există semnale de relaxare a unor sancțiuni: pe 19 mai, Marea Britanie a emis o licență temporară care permite importuri de motorină și kerosen din țiței rusesc, dacă produsele sunt procesate într-o țară terță. Totodată, a fost acordată o licență care permite transportul sau livrarea de gaze naturale lichefiate de la terminalele rusești LNG Sakhalin-2 și Yamal. Ce susținătorii propunerii pot invoca mai departe Euronews arată că propunerea lui Rutte este susținută de cel puțin șapte țări NATO, inclusiv state nordice care ar oferi chiar mai mult de 0,25% din PIB pentru susținerea Ucrainei. În practică, susținerea unui grup de state nu rezolvă însă problema centrală: fără acordul marilor contributori, un prag comun riscă să rămână o țintă politică, nu un mecanism predictibil de finanțare. [...]
Germania își modernizează flota de Eurofighter cu 38 de aparate noi, mizând pe o platformă care ar urma să rămână competitivă până în 2060 , potrivit Focus . Airbus a prezentat varianta Tranche 4, destinată să înlocuiască avioane mai vechi și să întărească tehnic Luftwaffe, în cadrul comenzii „Quadriga”. De ce contează: un salt operațional prin senzori și modernizări „sub carenă” Deși la exterior Tranche 4 seamănă mult cu versiunile anterioare (Tranșele 1–3), îmbunătățirile sunt în principal la nivel de senzori și sisteme interne, cu efect direct asupra modului de operare. Cea mai importantă noutate este radarul AESA ECRS Mk 1 produs de Hensoldt, care, potrivit The War Zone, poate detecta ținte la distanțe mai mari, mai rapid și mai precis decât radarele mecanice mai vechi. Avantajul este relevant mai ales pentru amenințări greu de observat, precum dronele sau rachetele de croazieră care zboară la joasă altitudine. Sistemul este descris și ca mai rezistent la bruiaj și mai fiabil, ceea ce susține utilizarea rachetelor aer-aer moderne, precum Meteor. Ce include pachetul de modernizare pe termen lung Pe lângă radar, sunt menționate modernizări planificate prin programul „Long-Term Evolution ”, care ar urma să aducă: cockpit nou, cu ecran mare; calculatoare noi pentru controlul zborului și misiunii; sisteme de comunicații modernizate; control îmbunătățit al armamentului. Date tehnice și armament: platforma rămâne similară, capabilitățile se extind Caracteristicile fizice și clasele de greutate rămân, în linii mari, similare între versiuni, potrivit Bundeswehr: lungime: 15,96 metri; anvergură: 10,95 metri; înălțime: 5,28 metri; suprafață aripă: 51,2 metri pătrați; greutate la gol: circa 11.000 kg (în funcție de versiune); greutate maximă la decolare: 23.500 kg. La capitolul armament, Tranche 4 este configurată pentru misiuni diverse și muniții moderne, inclusiv Brimstone 2 (lovituri de precizie la sol), SPEAR 3 (armă ghidată cu rază mai mare pentru ținte dificil de atins) și AGM-88E AARGM (pentru neutralizarea radarelor adverse), plus bombe ghidate laser și GPS. În consecință, avionul nu își crește doar performanța în lupta aeriană, ci devine mai flexibil și pentru atac la sol. Ce urmează Comanda „Quadriga” vizează achiziția a 38 de Eurofighter noi, iar planificarea citată indică obiectivul ca această configurație să rămână relevantă până în 2060. Focus nu oferă în material detalii despre calendarul livrărilor sau costuri, astfel că impactul bugetar nu poate fi evaluat pe baza acestei surse. [...]
Atribuirea contractului SAI de 816,6 milioane euro (aprox. 4,1 mld. lei) riscă să blocheze un program finanțat prin SAFE , după ce mai mulți producători europeni contestă transparența selecției și ridică semne de întrebare privind eligibilitatea câștigătorului în raport cu regulile europene, potrivit Adevărul . Contractul vizează Sistemul de Armament Individual (SAI) și este finanțat prin programul european SAFE . Deși în procedură au existat inițial opt oferte depuse de șapte companii, câștigătoare ar fi o asociere condusă de SIG Sauer (SUA), companie contestată de producători din UE; în plus, conducerea acesteia a fost condamnată penal în Germania, unde firma a operat o capacitate de producție închisă în 2020, conform News.ro. Asocierea indicată drept furnizor este SSI Legion SRL – SIG Sauer (SUA), alături de Romarm Cugir și Uzina Mecanică Sadu. Contestații: transparență și comunicare după depunerea ofertelor Mai mulți producători europeni – Beretta, FN Herstal, Heckler & Koch și Ceska Zbrojovka – susțin că procedura nu a fost transparentă și că, după transmiterea ofertelor inițiale în toamna lui 2025, Guvernul nu ar mai fi comunicat criteriile finale sau solicitări actualizate de ofertă, potrivit News.ro. Beretta afirmă că nu a primit răspuns la scrisorile oficiale trimise Guvernului, deși compania ar fi propus producție extinsă în România și transfer tehnologic. FN Herstal reclamă, la rândul său, că „aproape nu a existat comunicare” după depunerea ofertelor. Miza: compatibilitatea cu regulile SAFE și riscul de contestare Contestatarii invocă faptul că SIG Sauer nu ar îndeplini criteriile SAFE, care prevăd că antreprenorul principal trebuie să fie stabilit în UE/SEE/Ucraina și să nu fie controlat dintr-o țară terță. Beretta susține că infrastructura de producție și proprietatea intelectuală ale SIG Sauer sunt în SUA și amintește că regulile SAFE limitează componentele din afara UE la 35%. Ce spun autoritățile și ce include contractul Deși Ministerul Afacerilor Interne ar fi evitat să confirme explicit atribuirea, Cancelaria Primului Ministru a transmis că furnizorii vor fi SSI Legion – SIG Sauer, Romarm și Uzina Mecanică Sadu. Întrebat despre criteriile aplicate, MAI a indicat doar prevederile OUG 62/2025, fără să prezinte un clasament al ofertelor sau justificări privind eliminarea competitorilor. Nici MApN, nici MAI nu au clarificat când și în ce condiții programul SAI a fost transferat de la Apărare la Interne. Potrivit MAI, contractul impune: fabricarea integrală în România a armelor și muniției; transfer de tehnologie; crearea a minimum 60 de locuri de muncă; susținerea învățământului dual. În context, pe 22 mai, MApN a dat asigurări că va continua implementarea programului european SAFE, precizând că achizițiile și negocierile vor fi realizate cu respectarea intereselor de securitate ale României, iar obiectivul este accelerarea modernizării și înzestrării Armatei României, în conformitate cu legislația națională și europeană. [...]
