Știri
Știri din categoria Apărare
Experți din sectorul energetic cer Chinei să construiască o rețea subterană în vest, pentru a proteja infrastructura critică și a consolida reziliența în criză, potrivit South China Morning Post. Propunerea vizează în special protejarea infrastructurii energetice subterane, prin mutarea unor facilități-cheie la adâncime, astfel încât să fie mai greu de detectat și mai bine apărate în eventualitatea unor atacuri.
Inițiativa este asociată cu Zhang Shishu, expert tehnic-șef la Power Construction Corporation of China (PowerChina), companie de stat din energie și infrastructură. Zhang susține că anumite obiective strategice din vestul Chinei ar fi potrivite pentru dezvoltarea de facilități subterane destinate stocării pe termen lung a resurselor, inclusiv petrol, gaze naturale și metale rare, în proximitatea unor noduri energetice majore precum centrele hidroenergetice din sud-vest și câmpurile de petrol și gaze din nord-vest.
„Proiectele naționale majore ar trebui să acorde prioritate relocării facilităților esențiale sub pământ pentru a le proteja de potențiale atacuri și a le face mai puțin vizibile”, se arată în articol.
Textul citat a fost publicat în februarie în Bulletin of the Chinese Academy of Sciences și este semnat de o echipă de ingineri PowerChina condusă de Zhang. Autorii argumentează că mutarea infrastructurii critice în subteran și realizarea unor tuneluri strategice camuflate, cu sisteme de rezervă, ar întări atât apărarea națională, cât și securitatea frontierelor, prin reducerea vulnerabilităților la lovituri asupra infrastructurii energetice.
Contextul este presiunea Beijingului de a construi „zone strategice din interior” și capacități de rezervă pentru industrii esențiale în regiunile continentale, pe fondul rivalității accentuate cu Statele Unite. În această logică, protejarea infrastructurii energetice subterane devine un instrument de continuitate: stocuri mai sigure, funcționare mai greu de întrerupt și opțiuni de redundanță pentru alimentarea economiei și a capacităților de apărare în scenarii de criză.
Recomandate
Canada se poziționează ca hub pentru finanțarea reînarmării , după ce a acceptat să găzduiască sediul unei noi bănci multilaterale de apărare, menită să faciliteze accesul statelor la capital pentru proiecte de securitate, potrivit Mediafax . Noua instituție, denumită Defence, Security and Resilience Bank (DSRB), a fost discutată în negocieri desfășurate la Montreal , împreună cu parteneri internaționali, iar autoritățile canadiene spun că statele participante au susținut în unanimitate ca, după ratificarea acordului de înființare, Canada să devină țara-gazdă pentru sediul central. Informațiile sunt atribuite de Mediafax agenției Reuters. Ce ar urma să facă banca și de ce contează economic DSRB este proiectată ca o instituție care să faciliteze finanțarea pentru proiecte din domeniul apărării și securității, în special pentru țările care întâmpină dificultăți în accesarea unor surse avantajoase de finanțare. Inițiativa urmărește crearea unei instituții cu rating triplu A, capabilă să atragă până la 100 de miliarde de lire sterline (aprox. 585 miliarde lei), echivalentul a aproximativ 135 de miliarde de dolari (aprox. 621 miliarde lei). Miza este reducerea costului finanțării pentru investiții militare într-un context de creștere a cheltuielilor de apărare, pe fondul tensiunilor geopolitice. Sprijin politic în Canada Canada este prezentată drept unul dintre susținătorii importanți ai proiectului. Premierul Mark Carney și-a exprimat public sprijinul pentru inițiativă, iar ministrul Finanțelor, François-Philippe Champagne, a descris negocierile ca un pas necesar pentru transformarea ideii într-o instituție funcțională. Rezerve în Europa și inițiative paralele Proiectul nu are însă susținere uniformă în rândul aliaților: Regatul Unit și Germania s-au distanțat în ultimele luni, potrivit informațiilor din material. În paralel, Regatul Unit promovează o inițiativă multilaterală separată, împreună cu Țările de Jos și Finlanda, pentru atragerea de capital privat destinat achiziției de arme, muniții și echipamente militare, semn că statele occidentale testează mai multe formule de finanțare pentru nevoile de apărare. Implicarea băncilor mari Pentru lansarea proiectului, DSRB colaborează cu instituții financiare precum JPMorgan Chase , Deutsche Bank și Royal Bank of Canada. Participarea acestora este prezentată ca un element de credibilizare, în ideea obținerii ratingului necesar și a capacității de a finanța proiecte de amploare. În acest stadiu, calendarul exact și condițiile de ratificare ale acordului de înființare nu sunt detaliate în informațiile publicate. [...]
Armata Ucrainei impune rotația obligatorie a trupelor din prima linie, cu un plafon de două luni de serviciu continuu , o schimbare cu impact operațional direct asupra modului în care Kievul își gestionează resursa umană pe front, în condițiile în care aprovizionarea și deplasarea unităților sunt tot mai dificile din cauza intensificării războiului cu drone, potrivit Mediafax . Ordinul a fost dat de comandantul Forțelor Armate din Ucraina, Oleksandr Sîrskîi , și stabilește că militarii pot rămâne în prima linie „până la două luni”, după care urmează o rotație obligatorie care „trebuie să aibă loc în termen de o lună”, conform unei declarații citate de Reuters . „Comandanții trebuie să se asigure că sunt create condițiile pentru ca personalul militar să rămână la posturile sale timp de până la două luni, urmate de o rotație obligatorie, care trebuie să aibă loc în termen de o lună. Rotația nu este doar o chestiune de organizare a serviciului, ci o chestiune de conservare a vieții soldaților noștri și de stabilitate a apărării”, spune Sîrskîi, citat de Reuters. Ce presupune măsura, dincolo de rotație Pe lângă limitarea duratei de serviciu continuu în prima linie, ordinul include și obligații logistice și medicale pentru comandanți, respectiv: evaluări medicale periodice pentru militarii din prima linie; asigurarea hranei și a muniției pentru trupele aflate în poziții avansate. Context: presiune pe aprovizionare și pe recrutare Decizia vine pe fondul intensificării atacurilor cu drone, care complică atât aprovizionarea, cât și deplasarea trupelor. Totodată, ordinul este legat și de relatări despre militari care au fost nevoiți să rămână perioade îndelungate pe front, în condiții „extrem de dificile”, în timp ce armata rusă avansează lent, dar constant. În paralel, armata ucraineană se confruntă cu dificultăți în atragerea de noi recruți, pe fondul scăderii entuziasmului pentru înrolare și al criticilor privind condițiile de instruire și comportamentul personalului militar de recrutare, mai notează publicația. [...]
Atacul cu drone asupra ambarcațiunilor care păzeau podul Kerci indică o presiune operațională tot mai mare asupra securității ruse în strâmtoare , un punct critic pentru controlul accesului în Crimeea și pentru logistica militară din Marea Neagră, potrivit Adevărul . Marina Ucraineană a anunțat că, joi dimineața, 30 aprilie, a atacat în zona strâmtorii Kerci ambarcațiuni rusești folosite la „securizarea trecerii și combaterea sabotajului”. Într-un comunicat publicat pe Telegram, Marina a transmis că „forțele și mijloacele” sale au provocat pagube flotei ruse în zonă. Potrivit informațiilor citate de Kyiv Post , loviturile au vizat: barca de patrulare Sobol, aparținând Serviciului Federal de Securitate al Rusiei (FSB); barca antisabotaj Grachonok. În același comunicat, Marina Ucraineană susține că, în urma atacului, „inamicul a suferit pierderi irecuperabile și sanitare”, fără a detalia amploarea acestora. Publicația ucraineană menționează și existența unei scurte înregistrări video care „pare să arate” momentul atacului, dar precizează că nu a putut verifica independent ora sau locația filmării. De ce contează: securitatea podului Kerci și controlul strâmtorii Conform Marinei Ucrainei, navele lovite sunt „unități cheie” ale Gărzii de Coastă a Serviciului de Frontieră al FSB și ale Marinei Ruse, folosite pentru paza podului Kerci și pentru contracararea operațiunilor de sabotaj. În termeni operaționali, afectarea acestor capabilități poate însemna o vulnerabilizare a dispozitivului de protecție din jurul unui obiectiv strategic, într-o zonă unde Rusia încearcă să mențină controlul traficului și al accesului către Crimeea. Context: alte lovituri raportate în Marea Neagră Materialul mai notează că, pe 29 aprilie, Statul Major General al Ucrainei a raportat un atac cu drone navale asupra petrolierului Marquise, aflat sub sancțiuni, în apropiere de Tuapse, pe coasta rusească a Mării Negre. Nava, sub pavilion camerunez, ar fi avut o capacitate de peste 37.000 de tone și ar fi plutit în derivă fără marfă, la aproximativ 210 km de Tuapse, cu sistemul automat de identificare (AIS) dezactivat; pagubele ar fi fost încă în evaluare, după ce impactul a lovit pupa și ar fi provocat o explozie în zona elicei și a camerei motoarelor. Tot ca element de context, la începutul lunii aprilie, agenția de informații militare ucraineană (HUR) a anunțat distrugerea feribotului Slavyanin, descris drept „ultimul feribot feroviar” al Rusiei din strâmtoarea Kerci, folosit pentru aprovizionarea trupelor din Crimeea ocupată, inclusiv cu combustibil, arme, muniții și echipamente militare. Operațiunea ar fi avut loc în primele ore ale zilei de 6 aprilie, iar nava fusese vizată și anterior, inclusiv într-o operațiune din martie și într-un atac din 23 iulie 2024, în portul Kavkaz, potrivit informațiilor prezentate. [...]
Ministerul chinez al Apărării evită să confirme zvonurile despre un portavion nuclear , insistând că planurile privind portavioanele sunt decise „în funcție de nevoile de securitate națională și de evoluția tehnologiei”, potrivit IT Home . Mesajul vine pe fondul speculațiilor declanșate de un material de promovare al Marinei, interpretat de unele publicații ca indiciu pentru o a patra navă – posibil cu propulsie nucleară. Declarația a fost făcută joi, 30 aprilie, la o conferință de presă periodică a Ministerului Apărării. Întrebat despre interpretările apărute după difuzarea clipului „Spre ocean” („向大洋”), purtătorul de cuvânt Zhang Xiaogang a spus că autoritățile „iau în considerare în mod cuprinzător” construcția de portavioane, fără să confirme existența unui program pentru primul portavion cu propulsie nucleară. El a adăugat, referitor la clip, că „o mie de cititori văd o mie de Hamlet”, mulțumind pentru interes. De unde au pornit speculațiile În materialul „Spre ocean”, apare un recrut de 19 ani numit He Jian, iar o parte a presei a interpretat detaliul ca un indiciu despre „prima navă cu propulsie nucleară”. IT Home notează că filmul folosește nume de personaje ca aluzii la cele trei portavioane aflate deja în serviciu: „Liao Ning” – aluzie la Liaoning; „Shan Dong” – aluzie la Shandong; „Fu Jian” – aluzie la Fujian . În același registru, recrutul „He Jian”, cu vârsta de 19 ani, a fost asociat de unii comentatori cu ideea unei „a patra” nave, în continuitate cu numerele de bord 16, 17 și 18 ale portavioanelor existente. Context: „era celor trei portavioane” și ce știm oficial Publicația amintește că China se află deja în „era celor trei portavioane”, enumerând navele și câteva repere operaționale: Liaoning (bord 16) : primul portavion, intrat în serviciu în 2012; are rol de instruire și luptă; în 2024 ar fi parcurs aproape 30.000 de mile marine. Shandong (bord 17) : primul portavion construit în China, intrat în serviciu în 2019; în ultimii doi ani, numărul de decolări ale aviației de pe portavion ar fi depășit totalul cumulat al primilor patru ani anteriori. Fujian (bord 18) : primul portavion echipat cu sistem de catapultare electromagnetică; ar fi intrat oficial în serviciu în noiembrie 2025; ar fi realizat decolări prin catapultare pentru mai multe tipuri de aeronave (inclusiv J-35, J-15T și KJ-600). Din răspunsul Ministerului Apărării, singura concluzie fermă este că Beijingul nu validează public, în acest moment, interpretarea potrivit căreia clipul ar anunța un portavion nuclear, menținând linia că deciziile privind portavioanele depind de evaluări de securitate și de maturitatea tehnologică. [...]
Creșterea arsenalului nuclear nord-coreean riscă să depășească apărarea antirachetă a SUA , într-un moment în care sistemul american GMD (apărare la mijlocul traiectoriei, bazată la sol) a fost proiectat pentru un atac „limitat”, nu pentru salve multiple, potrivit Adevărul . Miza este una de capacitate și cost: Washingtonul a cheltuit aproximativ 65 de miliarde de dolari în ultimii 30 de ani pe un sistem descris ca „deja inadecvat”, în timp ce Phenianul își extinde și modernizează rapid mijloacele de livrare. Unde se rupe „plafonul” scutului american Sistemul GMD are 44 de interceptoare desfășurate în Alaska și California, cu opțiunea de a adăuga încă 20. Limitarea practică, conform materialului, este că pentru fiecare țintă ar fi necesare cel puțin două interceptoare. Consecința operațională este directă: dacă ar fi lansate simultan aproximativ 24 de rachete balistice intercontinentale (ICBM), stocul de interceptoare s-ar epuiza. Estimările privind numărul de lansatoare ICBM nord-coreene diferă: analistul Van van Diepen (38 North) indică posibilitatea a 48 de lansatoare; Ankit Panda (Carnegie Endowment for International Peace) estimează 24 de lansatoare ICBM în funcțiune, presupunând continuarea producției. În paralel, Agenția de Informații a Apărării (DIA) din cadrul Departamentului Apărării al SUA a prezentat anul trecut proiectul Golden Dome , cu o ipoteză de lucru de „doar 10” rachete balistice intercontinentale, cifră pe care experții o consideră posibil subestimată. Ritmul de creștere al focoaselor și modernizarea rachetelor Coreea de Nord ar avea în prezent aproximativ 50 de focoase nucleare, iar comunitatea de informații estimează că a acumulat suficiente materiale fisile pentru a rivaliza cu cele ale Israelului, stat care „nici nu confirmă, nici nu neagă” oficial deținerea de arme nucleare. Președintele sud-coreean Lee Jae-myung a declarat la finalul lunii ianuarie că Phenianul poate produce materiale pentru 20 de focoase pe an. Dacă ritmul se menține, până în 2035 arsenalul ar ajunge la 290 de focoase, nivelul Franței, potrivit articolului. Pe partea de livrare, Kim Jong-un trece la ICBM cu combustibil solid (Hwasong-15, -17, -18 și -19), care nu necesită realimentare îndelungată înainte de lansare, fiind mai greu de detectat și lovit preventiv. Tot anul acesta, Coreea de Nord a testat rachete cu focoase cu grupare și momeli, concepute pentru a deruta interceptoarele americane și sud-coreene. Costuri și limitări: Golden Dome și incertitudinile tehnice În timp ce SUA lucrează la Golden Dome, implementarea ar urma să coste peste 1 trilion de dolari (aprox. 4,6 trilioane lei), potrivit estimărilor citate. În același timp, materialul notează limitări fundamentale ale programului nord-coreean, inclusiv: rachetele nu au fost testate niciodată cu focoase reale, astfel că nu se știe dacă rezistă la reintrarea în atmosferă și dacă pot lovi cu precizie ținte de pe teritoriul american; numărul real de ICBM este contestat, cu estimări între 10 și 48. Context geopolitic: Ucraina și finanțarea prin relația cu Rusia Un element separat de risc, potrivit articolului, este că rachetele balistice cu rază scurtă transferate Rusiei pentru utilizare în Ucraina au trecut printr-un „test real de luptă”, oferind Coreei de Nord date despre performanța sistemelor occidentale de interceptare în condiții de război. Totodată, alianța militară cu Rusia, încheiată în 2024, este prezentată ca o sursă de venituri noi pentru finanțarea programului nuclear nord-coreean. Ce urmează: presiune pe descurajare și pe opțiunile aliaților În plan diplomatic, Joel Wit, fost trimis al Departamentului de Stat al SUA implicat în negocierile cu Phenianul, avertizează că reluarea discuțiilor „de unde au rămas în 2019” ar fi o greșeală, deoarece Coreea de Nord „nu mai este la fel ca atunci”. În plan strategic, creșterea puterii nucleare nord-coreene, combinată cu îndoieli privind fiabilitatea „umbrelei nucleare” americane, împinge țări precum Suedia și Coreea de Sud să ia în calcul dezvoltarea propriilor arme nucleare, conform textului. [...]
Contractul de 2,6 miliarde de euro (aprox. 12,9 miliarde lei) pentru 232 de blindate Lynx va lăsa în afara producției din România componenta cea mai scumpă, turela , ceea ce limitează în practică „localizarea” la pragul minim asumat, de 40%, potrivit informațiilor prezentate de HotNews . Ministrul Apărării, Radu Miruță , spune că vehiculul va fi realizat local „mai puțin turela”, iar obligația contractuală vizează demonstrarea valorii produse în România, nu lista exactă de subansamble. La nivel de program, România urmează să contracteze prin SAFE (Security Action For Europe) 232 de vehicule șenilate de luptă KF-41 Lynx pentru circa 2,598 miliarde de euro (aprox. 12,9 miliarde lei), cu producție la Automecanica Mediaș (deținută de Rheinmetall ) și un grad de localizare de minimum 40%. Prețul calculat per vehicul este de 11,2 milioane de euro (aprox. 55,8 milioane lei). Ce se produce la Mediaș și ce rămâne în afara țării Întrebat ce înseamnă concret „40% produs în România”, ministrul Apărării a indicat că limitarea majoră este turela, care reprezintă aproximativ jumătate din valoarea unui Lynx și pentru care „tehnica” de producție nu poate fi realizată în România. În consecință, producția locală ar urma să acopere „aproape 100% din restul vehiculului”, astfel încât, la nivel de valoare, să fie atins pragul minim de 40%. „Jumătate din valoarea Lynx-ului este turela, iar tehnica pentru a produce turela nu poate fi făcută în România. Și atunci este o obligație pentru ei de a face aici aproape 100% din restul vehicului. Per ansamblu este minim 40%”, a spus ministrul Radu Miruță. În context, HotNews amintește că Rheinmetall anunța anterior extinderea producției locale și construirea unei rețele de furnizori din România, orientată spre producția locală a vehiculului Lynx la Rheinmetall Automecanica, cu dependență redusă de furnizori externi (detalii în comunicarea companiei: Rheinmetall ). De ce a crescut prețul față de varianta inițială O diferență față de lista inițială SAFE este valoarea totală cerută acum spre aprobare: pentru 298 de vehicule, estimarea a urcat la 3,33 miliarde de euro (aprox. 16,6 miliarde lei), față de circa 3 miliarde de euro (aprox. 15 miliarde lei) anterior, adică o creștere de 12%, potrivit informațiilor prezentate Parlamentului. Din cele 298, doar 232 de vehicule ar urma să fie contractate prin fonduri SAFE (circa 2,6 miliarde de euro), iar diferența de 66 de vehicule ar urma să fie contractată post-2030 din alte surse de finanțare. Ministrul Apărării a explicat creșterea prin cerințe suplimentare, în special includerea rachetelor ghidate antitanc Spike, care nu erau în cererea inițială. El a mai susținut că, raportat la prețurile practicate de Rheinmetall în alte țări, România ar plăti sub media calculată intern de MApN pentru același produs. Context: pachetul SAFE și concentrarea contractelor la Rheinmetall Parlamentul a aprobat sumele și companiile pentru contracte de achiziții militare de 8,33 miliarde de euro (aprox. 41,5 miliarde lei) din SAFE. Din această sumă, un pachet de 7 programe, în valoare totală de 5,69 miliarde de euro (aprox. 28,3 miliarde lei), urmează să fie semnat cu Rheinmetall. Pe lângă contractul Lynx, în pachet sunt menționate și alte achiziții care merg către grupul german, inclusiv proiecte navale și sisteme de apărare antiaeriană, cu valori mai mari decât estimările inițiale, conform informațiilor din documentele transmise Parlamentului și sintetizate de HotNews. Ce urmează și de ce contează pentru industria locală Miza operațională imediată este înlocuirea MLI-84M „Jderul”, ajunse la final de viață, cu o platformă modernă. Din perspectiva industriei, însă, detaliul-cheie este că „localizarea” de 40% este construită în jurul valorii adăugate, nu al fabricării integrale: componenta dominantă ca preț – turela – rămâne în afara țării, iar producția locală se concentrează pe restul vehiculului și pe lanțul de furnizori asociat. În lipsa altor detalii publice despre structura exactă a lucrărilor și subansamblelor, nu este încă clar ce capacități industriale noi vor fi dezvoltate efectiv în România dincolo de asamblare și integrare. [...]
