Știri
Știri din categoria Apărare
China își extinde controlul „de facto” în jurul Taiwanului printr-un exercițiu de cinci zile în care nave ale pazei de coastă și de cercetare au interceptat vase comerciale străine și au cartografiat fundul mării la est de insulă, potrivit Digi24. Miza operațională este dublă: Beijingul testează o „nouă normalitate” pentru traficul maritim și își pregătește avantajul în eventuale operațiuni submarine într-o zonă-cheie pentru o posibilă intervenție americană.
Autoritățile din Taipei au raportat inițial că o navă chineză de patrulare a contactat prin radio nave comerciale străine aflate în zona de excluziune economică a Taiwanului, cerând informații despre origine, destinație și numărul echipajului. Navele vizate erau înregistrate în Singapore, Liberia și Benin.
În paralel, o navă de cercetare a derulat activități de cartografiere a fundului mării în aceeași zonă. La est de Taiwan, platoul continental coboară rapid, iar relieful submarin devine relevant pentru operațiuni cu submarine, inclusiv pentru detectare, care se bazează de regulă pe reflexiile undelor sonar.
China revendică Taiwanul și, potrivit materialului, a dezvoltat o strategie care folosește nu doar garda de coastă, ci și nave civile – inclusiv o „miliție” de bărci de pescuit și nave de cercetare – pentru a testa reacțiile Taiwanului la incursiuni. Exercițiul descris este prezentat drept cel mai ambițios proiect non-militar de până acum ca distanță față de continent și a fost relatat de Yuyuan Tantian, un cont de socializare al statului chinez folosit frecvent pentru teme militare.
Guvernul Taiwanului a reacționat afirmând că interceptarea navelor de marfă din estul insulei „a încălcat dreptul internațional și a subminat pacea regională”.
China a susținut că exercițiul, desfășurat cu nave nemilitare, a fost determinat de un summit Japonia–Filipine din luna mai, în care cele două țări au convenit să își delimiteze apele teritoriale (care se suprapun tehnic). Beijingul a criticat summitul, afirmând că ignoră interesele Chinei în Pacificul de Vest.
Thomas Shugart, fost comandant american de submarine și analist la Centrul pentru o Nouă Securitate Americană, a spus că cinci zile de cartografiere nu ar aduce mult peste ceea ce China știe deja, dar transmit un mesaj simbolic de suveranitate. În schimb, hărțuirea transportului maritim ar fi mai semnificativă, ca încercare de a stabili o „nouă normalitate”.
Raymond Powell, directorul Fundației Sealight, a explicat că datele de cartografiere sunt utile atât pentru a ascunde submarinele proprii, cât și pentru a le găsi pe cele ale adversarilor.
„Aș pune accentul pe găsirea submarinelor tuturor celorlalți.”
În scenariul unei crize în jurul Taiwanului, Powell a indicat că submarinele de atac americane și aliate care operează din apele adânci la est de insulă ar fi printre cele mai greu de contracarat, iar cartografierea ar urmări să reducă acest avantaj.
Materialul notează că strategia preferată a Beijingului ar fi presiunea prin exerciții militare repetate și control treptat asupra apelor din jurul insulei, iar o blocadă este o preocupare majoră pentru SUA, inclusiv din cauza importanței Taiwanului și a industriei sale de cipuri pentru lanțurile globale de aprovizionare.
În același timp, cartografierea mai amplă a fundurilor oceanice este pusă în legătură cu extinderea flotei chineze de submarine nucleare. Potrivit informațiilor citate, China ar fi lansat în secret două noi clase de submarine în acest an, inclusiv submarinul nuclear Tip 095 și un submarin „fără vele” (fără turn de comandă), observat într-un șantier naval din Shanghai în imagini din satelit.
În ansamblu, exercițiul descris combină instrumente civile și paramilitare pentru a împinge, pas cu pas, limita jurisdicției revendicate de Beijing în jurul Taiwanului, cu efect direct asupra libertății de navigație și asupra echilibrului operațional într-o eventuală confruntare submarină.
Recomandate
România și Ucraina discută măsuri pentru creșterea monitorizării și avertizării în Marea Neagră , pe fondul riscurilor de securitate din zonă, potrivit Antena 3 . Șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad , spune că a avut o videoconferință cu omologul său ucrainean, generalul Oleksandr Syrskyi , în care au analizat evoluțiile recente și implicațiile asupra stabilității regionale. Discuția a vizat, în principal, componenta operațională: evaluarea mediului de securitate, măsuri de creștere a capacității de monitorizare și avertizare, precum și consolidarea coordonării între structurile militare. Generalul Vlad a indicat că schimbul de informații și menținerea unor canale permanente de comunicare sunt necesare pentru „o înțelegere cât mai clară a situației operative”, astfel încât deciziile să răspundă „eficient” evoluțiilor din regiune. Coordonare militară mai strânsă în regiunea Mării Negre Șeful Apărării precizează că această convorbire face parte dintr-o serie de contacte periodice la nivel militar, în contextul „provocărilor de securitate generate de războiul din Ucraina” și al nevoii de coordonare în regiunea Mării Negre. „Am abordat aspecte referitoare la evaluarea mediului de securitate, măsurile de creștere a capacității de monitorizare și avertizare, precum și modalitățile de consolidare a coordonării între structurile militare.” În același mesaj, generalul Vlad afirmă că România „rămâne un aliat responsabil și un partener de încredere”, preocupat de consolidarea securității și stabilității regionale. Context: incidentul cu drona din Portul Constanța Materialul amintește și că Ucraina a recunoscut că drona maritimă care a explodat pe 5 iunie în Portul Constanța îi aparținea. Potrivit autorităților ucrainene, drona ar fi fost perturbată de sistemele electronice rusești, iar România ar fi fost avertizată asupra pericolului; Forțele Navale ucrainene au transmis că aparatul a deviat de la traiectorie și a ajuns în derivă către coasta României. [...]
Ucraina are un interceptor testat aerodinamic, dar „scutul” anti-balistic depinde încă de integrarea cu radare și comandă-control – proiectul Fire Point a trecut de etapa de testare a zborului, însă nu poate fi folosit în luptă fără componente critice de detecție, ghidaj și comunicații, potrivit Kyiv Post . Dezvoltatorul descrie inițiativa ca pe o arhitectură completă de apărare, nu ca pe „o singură armă”. Denys Shtilerman, proiectant-șef și co-proprietar al Fire Point, a transmis pe X că elementul de rachetă este „gata” din perspectiva aerodinamicii și poate executa manevrele necesare interceptării rachetelor balistice, dar, singur, nu reprezintă un sistem operațional de apărare antiaeriană. „O rachetă e o rachetă – e gata. Din punct de vedere aerodinamic, execută complet toate comenzile de control, rigid și agresiv – exact cum e nevoie pentru a intercepta balistice. Am reușit asta.” Ce lipsește pentru utilizare în luptă Shtilerman spune că, pentru ca „scutul anti-balistic” să devină capabil de interceptare în condiții reale, sunt necesare încă patru componente, aflate în lucru împreună cu parteneri europeni: un cap de căutare (seeker) dezvoltat de un partener european; integrarea cu sisteme de comandă și control (C2 – rețeaua care coordonează detectarea și angajarea țintelor); o legătură de date securizată, rezistentă la război electronic, pentru desemnarea țintei și corecții în zbor; sisteme radar integrate pentru detecție și urmărire. Miza, potrivit dezvoltatorului, este construirea unei rețele coordonate care să poată detecta, urmări și intercepta amenințări balistice „în timp real”, adică un sistem stratificat, nu doar o rachetă performantă. Context: FREYJA și presiunea pe stocurile de interceptori Materialul plasează proiectul în contextul deficitului persistent de interceptori străini pentru apărarea aeriană a Ucrainei și al intensității atacurilor rusești cu rachete și drone. Kyiv Post notează că subiectul întăririi apărării aeriene a fost discutat și la summitul G7 din Franța, unde aliații occidentali au promis sprijin suplimentar, inclusiv sisteme de apărare aeriană și arme cu rază lungă. Fire Point a prezentat recent detalii despre FREYJA, un proiect comun ucraineano-european de apărare antirachetă. Conform dezvoltatorului, interceptorul FP-7.X ar putea atinge viteze de până la 2.000 metri pe secundă (aprox. 7.200 km/h) și ar urmări ținte cu ghidaj în infraroșu. Compania a anunțat că a testat cu succes o rachetă care ar putea deveni „coloana vertebrală” a viitorului sistem FREYJA și a publicat imagini cu un zbor de test, descris de CTO Iryna Terekh ca fiind un zbor manevrat complet controlat. Pentru cititorii din zona de apărare și industrie, concluzia operațională este că progresul rachetei nu se traduce automat în capabilitate de luptă: calendarul de implementare depinde de ritmul integrării cu producători europeni de radare și sisteme de comandă-control, iar fără aceste verigi „scutul” rămâne incomplet. [...]
Întârzierea MGCS împinge Franța spre un „tanc interimar”, cu efecte directe asupra industriei și planificării capacităților , potrivit TWZ . KNDS a prezentat la Eurosatory conceptul CAPINT, propus ca înlocuitor temporar pentru Leclerc, pe fondul amânării programului franco-german Main Ground Combat System (MGCS), care ar urma să intre în serviciu abia la mijlocul anilor 2040. CAPINT a fost dezvăluit la salonul Eurosatory, lângă Paris, într-un moment în care Franța admite că are nevoie de un succesor pentru Leclerc înainte ca MGCS să fie disponibil. În paralel, Germania lucrează la Leopard 3 (Leopard 2AX), estimat să ofere un vehicul gata de intrare în serviciu la începutul anilor 2030. De ce contează: „golul de capabilitate” și riscul de fragmentare a programelor europene MGCS, lansat în 2017, este descris ca un „sistem de sisteme”, care ar include nu doar tancul principal, ci și alte vehicule cu și fără echipaj (pentru război electronic, apărare antiaeriană, lansare de drone sau muniții rătăcitoare și, potențial, arme cu energie dirijată). Însă proiectul este deja întârziat cu aproximativ un deceniu, iar asta creează un „gol de capabilitate” pentru ambele țări. În cazul Franței, tancurile Leclerc ar urma să fie scoase din serviciu în 2038, ceea ce comprimă calendarul: un succesor MGCS la mijlocul anilor 2040 ar veni prea târziu pentru nevoile operaționale. Ce propune KNDS: CAPINT, combinație de turelă franceză și șasiu Leopard 2 Soluția KNDS pentru programul „intermediar” este CAPINT (CAPacité INTérmédiaire). Configurația descrisă de publicație: turelă franceză fără echipaj și tun principal pe un șasiu german de Leopard 2, platformă aflată deja în producție pentru mai mulți clienți; tun lis de 120 mm ASCALON (KNDS France), cu plan de adaptare ulterioară pentru un calibru de 140 mm; echipaj de trei persoane într-o „citadelă blindată” în partea frontală, protejată de blindaj compozit pasiv, plus sisteme reactive și active de protecție; un sistem activ de protecție dezvoltat de KNDS, distribuit pe turelă și șasiu pentru acoperire mai bună. Un element cu impact logistic este compatibilitatea tunului de 120 mm ASCALON cu muniția standard NATO de 120 mm, ceea ce ar permite utilizarea stocurilor existente de muniție. Calendarul indicat și implicațiile industriale KNDS afirmă că poate finaliza un demonstrator CAPINT „încă din 2030”. Dacă Franța alege soluția, primele exemplare de serie ar putea fi livrate în 2035, cu desfășurare în prima linie în 2037. Publicația notează și o posibilă consecință industrială: dacă această soluție este selectată, „un nou Leopard 2” ar urma să fie configurat în Franța pentru a gestiona cererea, ceea ce sugerează o componentă de producție/integrare locală. Efect de antrenare: tehnologii MGCS „aduse mai devreme” și vehicule fără echipaj CAPINT ar urma să preia o parte din sistemele avansate gândite pentru MGCS, inclusiv: integrare de inteligență artificială (IA), protecție pasivă/reactivă/activă, capabilități anti-dronă, angajare a țintelor dincolo de linia vizuală. În plus, conceptul include vehicule terestre fără echipaj (UGV) de tip „aripi robotice”: una sau două variante, suficient de rapide pentru a ține pasul cu tancul și proiectate să rămână „accesibile” ca preț, inclusiv prin niveluri diferite de protecție pasivă. Riscul pentru MGCS: tancurile „de tranziție” pot deveni soluția permanentă TWZ avertizează că impulsul pentru CAPINT și pentru Leopard 3/Leopard 2AX poate pune MGCS „sub amenințare”. În material este citat directorul general KNDS, Jean‑Paul Alary, care a spus la Eurosatory: „Deja lucrăm pentru a crea ceea ce va fi lupta de mâine. Poate că lupta de mâine, ambiția MGCS, va veni puțin mai devreme decât proiectul în sine.” În același timp, publicația menționează că, potrivit Reuters, un purtător de cuvânt al guvernului german a ridicat semne de întrebare privind viitorul MGCS, indicând o orientare spre tehnologii „independente de platformă” și spunând că nu este clar dacă un tanc comun va mai fi construit. În practică, dacă soluțiile interimare se dovedesc suficient de capabile, decizia Franței și/sau Germaniei de a se retrage din MGCS ar putea deveni mai ușoară, mai ales într-un peisaj european deja fragmentat, în care există și programul MARTE (cercetare și dezvoltare pentru cerințe post-2040, la care participă circa o duzină de state europene, fără Franța). [...]
Thales Belgium vizează triplarea capacității de producție între 2026 și 2028 pentru familia sa de rachete ghidate, pe fondul cererii în creștere pentru soluții anti-dronă mai ieftine, potrivit Interesting Engineering . Miza este una operațională și bugetară: armatele caută interceptări „la cost sustenabil”, după ce folosirea munițiilor scumpe împotriva dronelor ieftine a început să erodeze stocuri și să apese pe cheltuielile de apărare. Noua rachetă prezentată, LGR275 Proxy, este o rachetă de 70 mm ghidată cu laser, proiectată special pentru interceptarea dronelor mici (sisteme aeriene fără pilot). Thales susține că a dezvoltat-o pentru a „restabili echilibrul” dintre costul țintei și costul interceptării, într-un context în care dronele sunt ieftine, ușor de produs și de desfășurat. Ce aduce nou LGR275 Proxy în lupta anti-dronă Elementul central al LGR275 Proxy este un senzor de proximitate, gândit să crească eficiența împotriva țintelor aeriene rapide. În loc să se bazeze exclusiv pe lovirea directă, senzorul ar urma să declanșeze racheta „în momentul optim”, pentru a crește probabilitatea de neutralizare. Thales a asociat acest senzor cu un focos „de nivel militar”, optimizat pentru amenințări aeriene de dimensiuni mici. Racheta este descrisă ca fiind utilizabilă atât în misiuni sol-aer, cât și aer-aer, ceea ce ar permite integrarea într-o apărare stratificată (mai multe „inele” de apărare, cu muniții diferite în funcție de țintă), astfel încât interceptoarele mai scumpe să fie păstrate pentru amenințări mai complexe. De ce contează: presiune pe stocuri și pe bugete Publicația notează că dronele din clasele 1 și 2 au devenit o amenințare persistentă pe câmpul de luptă: sunt folosite pentru recunoaștere, pentru dirijarea focului de artilerie și pentru transportul de încărcături explozive. În conflictele recente, atacurile cu drone pot suprasolicita rapid apărările tradiționale și pot consuma stocurile de interceptori. În acest context, Thales poziționează LGR275 Proxy ca o opțiune mai economică pentru interceptare, menită să reducă „mismatch-ul” dintre muniția scumpă și țintele ieftine, care poate deveni nesustenabil în operațiuni prelungite. Extinderea producției și integrarea în SkyDefender Thales Belgium spune că intenționează să-și consolideze amprenta industrială pentru a susține clienți internaționali care cer livrări mai rapide și lanțuri de aprovizionare mai robuste. Creșterea capacității ar urma să susțină și cererea globală pentru capabilități anti-dronă. LGR275 Proxy este prezentată și ca o piesă pentru SkyDefender, arhitectura integrată de apărare aeriană și antirachetă a Thales. Ideea este adăugarea unui „strat” de interceptare cu cost mai redus, pentru o protecție mai sustenabilă în fața amenințărilor aeriene în evoluție. Directorul de țară pentru Belgia și Luxemburg, Alain Quevrin, a declarat că racheta a fost dezvoltată pentru a ajuta statele să-și crească nivelul de pregătire în fața extinderii amenințării dronelor și că majorarea producției ar urma să răspundă cerințelor operaționale ale forțelor armate. [...]
Germania pregătește un buget de circa 16 miliarde de euro (aprox. 80 miliarde lei) până în 2030 pentru capabilități antidrone , pe fondul creșterii numărului de incidente cu aparate fără pilot deasupra infrastructurii critice și a obiectivelor militare, potrivit Antena 3 . Ministrul german al apărării, Boris Pistorius , a spus în timpul unei vizite la trupele din Friesland (nordul țării) că, în zilele următoare, va fi lansat un „plan de acțiune privind dronele”, care va include „numeroase măsuri”. Ținta financiară anunțată este „până la sfârșitul deceniului”, cu investiții de aproximativ 16 miliarde de euro în acest domeniu. De ce contează: presiune pe protecția infrastructurii și pe capacitatea de reacție Pistorius a argumentat că, în ultimii ani, s-au înmulțit cazurile de drone detectate în Germania și în Europa, inclusiv deasupra unor instalații militare și a unor infrastructuri precum porturi, aeroporturi și centrale energetice. Ministrul a descris situația drept o „provocare”, în condițiile în care astfel de incidente sunt „sub pragul confruntării militare”, dar pot genera nesiguranță. În același context, el a indicat Rusia ca reper al riscului, făcând trimitere și la evenimente recente din Letonia și România, unde au căzut drone ucrainene și ruse care își pierduseră direcția, conform EFE, citată de Agerpres . Ce include răspunsul operațional al Bundeswehr-ului Potrivit ministrului, armata germană a făcut „mari progrese” și a achiziționat rapid „un număr mare de sisteme antidrone foarte moderne”. La nivel de pregătire, Bundeswehr-ul exersează: detectarea și interceptarea aparatelor fără pilot; interferențe electronice (bruiaj); utilizarea unor drone care lansează plase sau lovesc drone inamice pentru a le opri; instruirea fiecărui soldat pentru astfel de scenarii. Pistorius a insistat și pe necesitatea unor soluții proporționale, avertizând că nu trebuie „să omori muștele cu tunul”. Riscuri și limitări: de ce „detectarea” devine esențială Ministrul a atras atenția că doborârea dronelor implică riscuri, inclusiv căderea fragmentelor care pot produce daune semnificative. În această logică, „detectarea este atât de importantă”, a explicat el, în contextul în care răspunsul trebuie să reducă atât amenințarea, cât și efectele colaterale. În acest moment, articolul nu oferă detalii despre calendarul exact al cheltuielilor sau despre furnizorii vizați, dincolo de intenția de a lansa în zilele următoare planul de acțiune și de a susține investiții până la finalul deceniului. [...]
Polonia condiționează transferul MiG-29 către Ucraina de un acord de schimb de tehnologie pentru drone , ceea ce poate amâna livrarea unor aeronave considerate importante pentru capacitatea aeriană a Kievului, potrivit Mediafax . Ministrul polonez Cezary Tomczyk a declarat că avioanele de vânătoare MiG-29 „vor zbura la Kiev” doar după semnarea unui acord privind transferul tehnologiei dronelor din Ucraina către Polonia. Varșovia vrea să folosească experiența armatei ucrainene în acest domeniu, iar negocierile sunt în desfășurare. Potrivit informațiilor citate de presa din Varșovia, primele date despre transferul altor MiG-29 poloneze către Ucraina au apărut la sfârșitul lui 2025, însă aeronavele „se află încă în Polonia”, iar în acest moment nu este cunoscut când ar putea ajunge la Kiev. Ce cere Varșovia, concret Condiția enunțată de Tomczyk este legată de un acord de cooperare tehnologică pe segmentul dronelor, înainte ca Polonia să trimită avioanele: semnarea unui acord de transfer de tehnologie pentru drone din Ucraina către Polonia; finalizarea negocierilor aflate în curs, înainte de livrarea echipamentului. Într-un interviu pentru Radio ZET, Tomczyk a spus: „Dialogul dintre Polonia și Ucraina este în desfășurare. Polonezii au spus clar: pe măsură ce ne construim propriile capabilități de drone, am dori să putem folosi și acele capabilități ucrainene. Desigur, vom transfera echipamentul către Ucraina dacă această chestiune se va finaliza. Nimic nu s-a schimbat în această chestiune; problema nu a fost finalizată.” De ce contează pentru efortul de război al Ucrainei În material se arată că MiG-29 este unul dintre cele mai importante avioane ale Ucrainei în războiul cu Rusia. Aeronava, proiectată în anii 1970, este descrisă ca având manevrabilitate ridicată și fiind folosită atât în lupta aeriană, cât și în misiuni de atac la sol, în funcție de echipare. Mediafax notează că MiG-29 a primit sprijin occidental, iar în ultimele luni a devenit o țintă vizată în mod regulat. În acest context, condiționarea livrării de către Polonia introduce un element de incertitudine privind calendarul întăririi flotei ucrainene cu aceste aeronave. [...]
