Știri
Știri din categoria Apărare
Dronele ieftine mută „centrul de greutate” al frontului de la lunetiști la operatorii de drone, iar schimbarea are efecte operaționale directe: misiuni mai rare pentru trăgătorii de elită, riscuri mai mari pentru echipele de lunetiști și o reconfigurare a rolurilor în unități, potrivit Digi24.
Un exemplu este Viaceslav Kovalski, lunetist din forțele speciale ucrainene, care în 2023 a stabilit un record mondial după ce a lovit un ofițer rus de la 4 kilometri. În prezent, el spune că nu a mai plecat „să vâneze” soldați ruși de peste un an și jumătate, iar sarcina lui principală a devenit sprijinirea operatorilor de drone și participarea într-o echipă de reacție rapidă.
În războiul din Ucraina, dronele mici, ieftine și echipate cu explozibili au redus importanța unor roluri militare tradiționale, inclusiv a lunetiștilor. Publicația arată că dronele pot îndeplini cele două funcții centrale ale lunetistului:
Avantajele sunt operaționale: o imagine mai amplă asupra câmpului de luptă, manevrare mai ușoară și faptul că pierderea unei drone înseamnă, în primul rând, pierderi materiale, fără expunerea directă a militarului care o operează de la distanță.
Materialul descrie și cum dronele au crescut riscurile pentru lunetiști: echipele se deplasează pe jos până la 10 kilometri, cară echipament greu și pot sta chiar o săptămână în aceeași poziție, încercând să evite dronele inamice. Chiar și când găsesc o ascunzătoare, căldura corpului poate fi detectată de drone cu senzori de termoviziune, ceea ce face ca „aproape să nu mai existe loc unde să te ascunzi”.
În acest context, mai multe brigăzi ucrainene ar fi spus că folosesc lunetiștii mai rar, deși Ucraina nu a renunțat complet la acest tip de capabilitate, iar SUA continuă instruirea soldaților pentru astfel de misiuni.
Deși folosiți mai rar, lunetiștii nu dispar din ecuație. Un comandant ucrainean citat în articol spune că ei rămân utili ca parte a unei unități de infanterie care apără o poziție, inclusiv pentru a ținti soldați ruși infiltrați în spatele liniilor de apărare sau rămași în urmă după retrageri.
Un alt avantaj menționat: lunetiștii pot opera în orice condiții meteo, spre deosebire de drone, care sunt greu de folosit când este înnorat sau ceață.
În vara lui 2024, aproximativ 15 lunetiști ucraineni au ocupat poziții în clădiri înalte din Torețk și au depistat circa 35 de soldați ruși care reușiseră să scape de dronele ucrainene. În lupta care a urmat, lunetiștii ar fi ucis 16 soldați ruși și ar fi pierdut un singur militar, contribuind la retragerea infanteriei ucrainene în condițiile în care forțele ruse încercuiau orașul.
Totodată, lunetiștii pot fi folosiți și pentru a trage în drone inamice, Ucraina utilizându-i, potrivit articolului, în special împotriva dronelor Shahed lansate de Rusia.
Dincolo de simbolistica „erei lunetiștilor”, concluzia operațională din teren este că operatorul de drone devine nodul central al multor misiuni, iar personalul cu experiență în recunoaștere și țintire este redistribuit către sprijinirea acestor echipe.
„Când eu eram lunetist, toată lumea dansa în jurul meu. Acum, toată lumea dansează în jurul operatorului de drone, inclusiv eu”, a spus Kovalski pentru Wall Street Journal, citat de Digi24.
Recomandate
Încetinirea avansului rusesc schimbă calculele de negociere ale Moscovei , pe fondul unei uzuri tot mai vizibile a trupelor și al creșterii eficienței ucrainene în războiul cu drone, potrivit Adevărul , care citează relatări de pe linia frontului preluate de CNN. Un ofițer ucrainean din grupul „Lazăr”, Kirilo Bondarenko, spune că pe front se simte o schimbare de atitudine în rândul militarilor ruși: „Sunt epuizați”. În evaluarea sa, Ucraina „a reușit să recupereze și să întoarcă situația” în ultimele luni, iar evoluțiile nu ar fi doar o percepție, ci ar contura „o nouă realitate”. De ce contează: narațiunea „victoriei inevitabile” a Rusiei este pusă sub presiune Elementul central invocat este bilanțul teritorial din luna trecută: Ucraina ar fi eliberat mai mult teritoriu decât a cucerit Rusia, ceea ce ar reprezenta prima pierdere netă de teritoriu pentru armata rusă din august 2024, când Ucraina a lansat incursiunea în regiunea Kursk . Chiar dacă Rusia controlează în continuare aproximativ 20% din teritoriul Ucrainei, miza ar fi recâștigarea inițiativei, nu dimensiunea exactă a terenului. Această schimbare lovește direct în mesajul politic al Kremlinului, construit pe ideea că victoria este „inevitabilă” și că, mai devreme sau mai târziu, Rusia va ocupa Donbasul. În același registru, analiza citată o leagă și de tactica de negociere a Moscovei, bazată pe convingerea că Occidentul va considera inutil sprijinul pentru Ucraina. Christina Harward, de la Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) , afirmă că evoluțiile recente „demontează, de fapt, întreaga narațiune” pe care se sprijină această abordare. Factorul operațional: dronele și loviturile asupra logisticii Potrivit materialului, o parte importantă din succesele recente este atribuită superiorității Ucrainei în utilizarea dronelor, într-un „război total” purtat pe trei direcții: pe câmpul de luptă, cu atacuri cu rază scurtă asupra pozițiilor rusești; în adâncul Rusiei, cu lovituri cu rază lungă asupra infrastructurii petroliere care finanțează războiul; cu lovituri cu rază medie, tot mai frecvente, orientate spre logistica Rusiei. Harward susține că intensificarea loviturilor cu rază medie „afectează logistica Rusiei” și, dacă amenințarea devine constantă, aceasta ar putea încetini și îngreuna semnificativ aprovizionarea și coordonarea. Volodimir Zelenski este citat cu ideea că loviturile asupra logisticii armatei ruse (de la depozite și posturi de comandă până la sisteme de apărare antiaeriană) sunt o prioritate, motiv pentru care Ucraina ar crește numărul contractelor și producția. „Front saturat de drone” și semne de uzură în infanteria rusă Un ofițer din Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU), cu indicativul „Bankir”, a declarat pentru CNN că, în pofida atacurilor ruse în direcția Zaporojie, Ucraina a recâștigat parțial controlul asupra unor zone cucerite de Rusia cu câteva luni în urmă. El pune menținerea sectorului pe seama eforturilor coordonate, de la infanterie la drone. În același timp, materialul descrie un front atât de „saturat” de drone încât mobilitatea soldaților este puternic limitată, cu efecte pentru ambele tabere, dar mai apăsătoare pentru Rusia, care „nu mai poate susține ritmul de uzură” de până acum. În acest context, infanteria rusă ar încerca infiltrări în grupuri mici pentru a crea impresia unor progrese constante, inclusiv prin ridicarea drapelului în „zona gri”, fără a putea menține pozițiile. Bondarenko afirmă că rușii ar raporta capturarea unor sate, însă „în realitate, nu sunt acolo”, iar ucrainenii i-ar împinge „constant afară”, inclusiv cu lovituri „cu rază medie” desfășurate continuu. Context: costuri umane și presiune internă, dar războiul rămâne volatil Materialul notează că Ucraina a intensificat și loviturile pe teritoriul Rusiei, vizând infrastructura de petrol și gaze, inclusiv pentru a limita beneficiile Moscovei din creșterea prețului petrolului pe fondul războiului din Iran. În paralel, atacurile Rusiei asupra orașelor ucrainene s-au intensificat, cu victime civile. ONU este citată cu un bilanț potrivit căruia anul trecut a fost cel mai mortal pentru civilii ucraineni din 2022 încoace: 2.500 de morți. Totodată, materialul susține că, în primele luni ale acestui an, numărul morților ar fi fost și mai mare, de la lună la lună. În plan intern, războiul ar deveni „problematic și nepopular” în Rusia, pe fondul adâncirii problemelor economice și al nemulțumirilor legate de întreruperile internetului, în timp ce atacurile ucrainene ar amplifica îngrijorarea. Sunt menționate și estimări ale pierderilor: publicațiile ruse de opoziție Mediazona și Meduza ar fi indicat până la 352.000 de ruși uciși de la începutul invaziei pe scară largă, în timp ce estimările pentru Ucraina ar fi între 100.000 și 150.000 de morți. Materialul precizează că niciuna dintre tabere nu publică cifre oficiale. În concluzia relatării, semnalele sunt favorabile Ucrainei, însă riscurile operaționale rămân: vegetația de primăvară ar putea reduce vizibilitatea pentru operatorii ucraineni de drone și ar putea oferi mai multă acoperire infiltrărilor ruse. De asemenea, este amintit că și contraofensivele anterioare au fost spectaculoase, fără a aduce o victorie decisivă. [...]
Franța își extinde sprijinul militar pentru Ucraina printr-o cooperare tehnică și operațională pe apărarea anti-rachetă balistică , un pas care ar putea schimba calitatea protecției aeriene ucrainene în fața intensificării atacurilor rusești cu rachete balistice, potrivit Kyiv Post . În urma unei convorbiri telefonice la nivel prezidențial între Volodîmîr Zelenski și Emmanuel Macron, partea franceză și-a exprimat disponibilitatea de a „lucra pe capabilități anti-balistice”, în contextul în care Ucraina își descrie arhitectura de apărare aeriană ca fiind puternic solicitată după valuri de atacuri cu rachete și drone. De ce contează: trecerea de la apărare „standard” la interceptarea rachetelor balistice Miza principală este apărarea împotriva rachetelor balistice – ținte mai greu de interceptat decât rachetele de croazieră sau dronele, din cauza vitezei și profilului de zbor. Zelenski a prezentat discuția cu Macron drept un „pas important” pentru întărirea apărării colective, legând direct decizia de atacurile asupra orașelor ucrainene. „Franța este gata să lucreze la capabilități anti-balistice. Aceasta este o decizie puternică și un pas important. Am discutat, de asemenea, despre creșterea capacității noastre de a respinge atacurile rusești chiar acum”, a scris Zelenski, citat de publicație. Context operațional: atacuri cu rachete balistice și drone, raportate în date prezentate la ONU Articolul menționează că, înaintea unei sesiuni de urgență a Consiliului de Securitate al ONU , date diplomatice ucrainene ar fi indicat că, într-un interval scurt la începutul lunii, forțele ruse au lansat aproximativ 16 rachete balistice avansate și 600 de drone de atac către zone rezidențiale și industriale, cu peste 40 de civili uciși. Potrivit aceleiași surse, aceste atacuri ar fi reușit să treacă de „plasele” de apărare pe rază scurtă. Ce ar putea însemna cooperarea: sisteme de interceptare și dezvoltare comună Kyiv Post notează că angajamentul pe direcția „anti-balistică” poate semnala disponibilitatea Parisului de a furniza sau co-dezvolta platforme avansate de interceptare, fiind menționat ca exemplu sistemul SAMP/T (un sistem european de apărare antiaeriană). Publicația nu oferă însă detalii despre un calendar, volume, finanțare sau un acord contractual. Dimensiunea politică: coordonare europeană și presiuni pe arhitectura transatlantică Dincolo de componenta militară, discuția Zelenski–Macron a inclus și coordonarea pe agenda de integrare europeană a Ucrainei, Zelenski susținând deschiderea simultană a tuturor celor șase „clustere” (grupuri tematice) de negociere cu UE, iar Macron reiterând sprijinul Franței pentru acest calendar. Publicația plasează mișcarea Franței într-un context mai larg de consolidare a capacităților europene, pe fondul tensiunilor privind rolul SUA în securitatea continentului. În acest cadru, este amintită și semnarea recentă de către Macron, la Gdansk, a unui pact de apărare și informații aerospațiale cu premierul Poloniei, Donald Tusk , care ar include teme precum comunicații militare prin satelit și perspectiva desfășurării în Polonia a unor aeronave franceze cu capacitate nucleară. Ce urmează Din informațiile disponibile, cooperarea franco-ucraineană pe apărarea anti-rachetă balistică este, deocamdată, un angajament politic și operațional la nivel înalt, fără detalii publice despre livrări, termene sau tipuri de capabilități care vor fi implementate efectiv. Următorul indicator relevant va fi dacă discuțiile se traduc în decizii concrete privind sisteme de interceptare, instruire și integrare în rețeaua de apărare aeriană a Ucrainei. [...]
Diferența de mobilizare dintre Estonia și România arată o vulnerabilitate de reziliență în fața unui scenariu de criză la granița NATO, potrivit unei analize publicate de HotNews . În timp ce Estonia își sprijină apărarea pe un sistem de pregătire și mobilizare extins, în România o parte relevantă a populației declară că ar încerca să evite implicarea directă într-un conflict. Narva, un oraș estonian de circa 50.000 de locuitori, este descris ca un punct sensibil: e la granița cu Rusia, mai aproape de Sankt Petersburg decât de Tallinn și are o populație majoritar vorbitoare de rusă (aproape 90%). În acest context, „ scenariul Narva ” este folosit de analiști ca exemplu de provocare hibridă prin care Rusia ar putea testa coeziunea NATO. De ce Narva e văzută ca un test pentru NATO „Scenariul Narva” pornește de la o intervenție mascată, pe modelul Crimeea 2014, cu forțe fără însemne („omuleți verzi”), combinată cu dezinformare și instigare la tensiuni locale. Miza ar fi obținerea rapidă a unui „fapt împlinit” (o situație creată pe teren, greu de inversat fără escaladare), urmat de descurajarea unei reacții NATO prin amenințarea cu o confruntare directă între puteri nucleare. Comandorul (r) Valentin Mateiu, analist politico-militar, susține în analiza citată că o astfel de criză ar urmări să provoace „cedări” din partea europenilor din NATO, inclusiv pe fondul unei relații transatlantice mai incerte. În logica descrisă, presiunea ar viza și diminuarea sprijinului european pentru Ucraina. Estonia: reziliență civilă și capacitate de mobilizare În pofida vulnerabilităților demografice din Narva, analiza indică mai multe elemente care reduc probabilitatea unei „surprize” strategice. Minna Ålander (Stockholm Centre for Eastern European Studies – SCEEUS) argumentează că Estonia are servicii de informații concentrate pe Rusia și planuri de urgență dezvoltate, inclusiv ca reacție la campaniile hibride din 2007 și războiul din Georgia (2008). Datele citate arată un sprijin public ridicat pentru apărare: într-un sondaj din 2025, 82% dintre respondenți considerau că Estonia trebuie să opună rezistență militară în cazul unui atac (89% dintre etnicii estonieni și 70% dintre persoanele de alte naționalități, în principal ruși); 62% din populație este pregătită să contribuie personal la apărarea națională. La nivel operațional, Estonia ar avea un registru de aproximativ 230.000 de persoane mobilizabile și capacitatea de a-și extinde structura de război la peste 43.000 de posturi, potrivit aceleiași analize. Sistemul este susținut de serviciu militar obligatoriu, instruirea rezerviștilor și exerciții de mobilizare, plus o Ligă de Apărare (gardă națională de voluntari) care asigură prezență pe întreg teritoriul, inclusiv în zone precum Narva. România: intenția de a lupta scade, iar evitarea crește În oglindă, HotNews citează un sondaj INSCOP potrivit căruia, în cazul unui război în care România ar fi atacată, 48% dintre respondenți ar lupta pentru a-și apăra țara (față de 50,5% în noiembrie 2023). În același scenariu: aproape 20% spun că ar emigra; 10% s-ar ascunde până la finalul războiului; aproape 5% ar încerca să obțină un certificat medical pentru a fi declarați inapți. De ce contează Dincolo de geografia Narvei, comparația scoate în evidență o diferență de „rezervă socială” pentru apărare: Estonia combină planificarea, mobilizarea și participarea civică într-un model de „armată a cetățenilor”, în timp ce în România o proporție semnificativă declară opțiuni de evitare. Într-un scenariu de criză rapidă, această diferență poate influența atât capacitatea de reacție, cât și credibilitatea descurajării. [...]
O rețea regională de apărare antiaeriană coordonată de CENTCOM a interceptat peste 6.000 de drone și 1.500 de rachete balistice în timpul recentului conflict cu Iranul, un rezultat care indică o integrare operațională fără precedent între SUA, Israel și parteneri arabi și care poate schimba modul în care sunt gestionate viitoare escaladări în regiune, potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Amiralul Brad Cooper , comandantul US Central Command (CENTCOM), a prezentat cifrele pe 14 mai, în fața Comisiei pentru Servicii Armate a Senatului SUA, în cadrul audierii privind postura CENTCOM. El a spus că interceptările au vizat amenințări „îndreptate către forțele americane, Israel și parteneri arabi”. Ce s-a schimbat operațional: integrare „din exercițiu” în utilizare reală În centrul evaluării stă faptul că o arhitectură de cooperare testată în exerciții a fost folosită efectiv în luptă. Cooper a descris efortul CENTCOM de a integra structural partenerii regionali pentru a crește capacitatea de descurajare, prin standarde comune de pregătire și interoperabilitate (capacitatea sistemelor și echipelor diferite de a lucra împreună). În timpul operațiunii menționate de Cooper („Epic Fury”), Iran ar fi vizat mai multe state din regiune, inclusiv Emiratele Arabe Unite, Israel, Arabia Saudită, Iordania, Kuweit, Bahrain, Qatar, Oman și Irak. Mecanismele invocate de CENTCOM: posturi comune și echipe mixte pe Patriot Cooper a indicat că CENTCOM a construit o structură de coordonare în jurul partenerilor care operează sistemul Patriot, prin: Air Defense Combined Command Posts (posturi comune de comandă pentru apărare antiaeriană) cu fiecare partener dotat cu Patriot; Combined Air Defense Augmentation Teams (CADATs) , echipe de apărători antiaerieni ai armatei SUA integrați în unități Patriot ale partenerilor, pentru avertizare timpurie, pregătire operațională și coordonarea regulilor de angajare a țintelor. În plus, CENTCOM a implementat Middle East Air Defense – Combined Defense Operations Cell (MEAD-CDOC) , o celulă operațională găzduită la baza aeriană Al Udeid din Qatar , menită să extindă coordonarea de la nivel tactic la nivel operațional și să conecteze centrele de operațiuni aeriene și de apărare antiaeriană ale statelor partenere. De ce contează: „umbrelă” integrată și împărțirea poverii Cooper a susținut că, pentru prima dată, apărători antiaerieni americani au operat „umăr la umăr” cu partenerii, peste sisteme naționale diferite, ceea ce ar fi făcut posibilă interceptarea volumului mare de drone și rachete. „Fiecare interceptare a însemnat vieți salvate, în cele din urmă mii, și împreună au constituit cea mai mare umbrelă integrată de apărare antiaeriană desfășurată vreodată.” În aceeași declarație, comandantul CENTCOM a descris cooperarea drept „fără precedent și inestimabilă” și a argumentat că interoperabilitatea reală în apărarea antiaeriană este „realizabilă și eficientă ca raport cost-impact”, reducând pagubele și crescând disponibilitatea partenerilor de a „împărți povara” apărării. Ce urmează: extinderea conceptului și lecții pentru viitoare amenințări Cooper a spus în fața senatorilor că dezvoltarea continuă a conceptului MEAD și adaptarea lui în alte teatre ar reprezenta una dintre investițiile cu „cel mai mare randament” pentru SUA în descurajare regională și globală. Analiza notează că această evoluție se sprijină pe antrenamente comune și ar putea deschide calea pentru cooperare mai strânsă în regiune, pe fondul lecțiilor rezultate din interceptările reușite. [...]
O fregată olandeză de 600 de milioane de euro (aprox. 3 miliarde lei) a testat în largul Scoției apărarea antidrone , într-un exercițiu NATO care pune accent pe integrarea radarului, a software-ului de clasificare a amenințărilor și a coordonării între nave și stații terestre, potrivit Focus . Exercițiul, desfășurat la începutul anului în zona de test „ Hebrides Range ” din Atlantic (una dintre cele mai mari din Europa și a NATO), a avut ca element central fregata HNLMS „De Zeven Provinciën ”, care a reușit să respingă mai multe drone în scenarii de atac din direcții și altitudini diferite. Publicația notează că vremea dificilă din Atlanticul de Nord a adăugat presiune operațională asupra echipajului, care a trebuit să ia decizii rapide pentru detectare și interceptare. Ce s-a urmărit în exercițiul „Sharpshooter” Potrivit portalului indiandefencereview.com, exercițiul a simulat atacuri realiste cu drone, pentru a valida nu doar capacitatea de a doborî ținte, ci și întregul lanț de reacție și integrare tehnologică. Obiectivele au inclus: testarea apărării împotriva dronelor moderne care simulează atacuri cu rachete; coordonarea între mai multe nave și stații terestre în timpul unui atac; evaluarea sistemelor automatizate de radar și urmărire a țintelor; îmbunătățirea software-ului de clasificare a amenințărilor și de ghidare a rachetelor; colectarea de date pentru optimizarea sistemelor viitoare. Tehnologia folosită și rolul britanicilor Fregata olandeză a utilizat radare avansate, inclusiv SMART-L și APAR, pentru detectare timpurie și urmărire precisă a țintelor. În scenariile de atac au fost folosite drone Banshee Jet 80+, care pot atinge viteze de până la 720 km/h, pentru a reproduce profiluri de zbor variate și amenințări credibile. Royal Navy a sprijinit exercițiul cu nava HMS „Dragon”, care a contribuit cu supraveghere radar suplimentară. Datele din înregistrările radar și camere sunt analizate în continuare pentru optimizarea sistemelor. În evaluarea finală citată de Focus, James Willis de la QinetiQ a descris exercițiul drept un reper pentru colaborarea dintre dezvoltatorii de tehnologie și forțele navale: „Sharpshooter a fost un reper pentru colaborarea dintre dezvoltatorii de tehnologie și forțele navale.” De ce contează Miza operațională a exercițiului este accelerarea trecerii de la simple demonstrații de capabilități la proceduri și sisteme care funcționează în condiții reale: atacuri simultane, ținte rapide și vreme nefavorabilă. În acest tip de scenarii, diferența o face integrarea dintre senzori (radare), software (clasificarea amenințării) și decizia de angajare, nu doar performanța unei singure rachete sau a unei singure platforme. [...]
Atacul ucrainean cu drone a expus limitele apărării aeriene a Moscovei , în ciuda unui dispozitiv pe mai multe niveluri, construit în jurul a două „inele” dense de sisteme antiaeriene și întărit înaintea paradei din 9 mai, potrivit unei analize citate de HotNews . Concluzia principală a analiștilor ucraineni: succesul nu a ținut în primul rând de numărul de drone, ci de recunoaștere, identificarea „punctelor oarbe” și planificarea traseelor. Atacul de duminică dimineață a provocat cel puțin patru morți în mai multe regiuni ruse, inclusiv Moscova: trei în regiunea capitalei și unul în Belgorod, conform autorităților. Țintele au inclus infrastructură folosită în război, însă au fost lovite și zone rezidențiale; președintele ucrainean Volodimir Zelenski a descris atacul ca o răzbunare pentru un atac masiv anterior al Rusiei asupra Ucrainei. O apărare „în inele”, dar cu vulnerabilități Potrivit analiștilor de la site-ul ucrainean Militarnyi , Moscova este protejată, din primăvara lui 2026, de două inele dense de apărare antiaeriană, la care se adaugă poziții în interiorul orașului. Platforma Osinter ar indica existența a 130 de poziții pentru sisteme antiaeriene în interiorul și în jurul capitalei. Al doilea inel ar fi fost instituit încă din 2025 (între mai și septembrie), când rușii ar fi ridicat aproximativ 43 de turnuri specializate noi pentru sisteme de apărare aeriană în jurul Moscovei. Baza apărării ar fi formată din: aproximativ o sută de sisteme „ Pantsir-S1 ” (rachete și tunuri antiaeriene) și un număr mic de sisteme „Tor”, destinate interceptării dronelor și rachetelor de croazieră; aproximativ 20 de baterii S-400, pentru interceptarea rachetelor de croazieră și balistice. Nu toate pozițiile ar fi active, însă, începând cu aprilie 2026, observatorii ar fi verificat prezența a cel puțin 89 de sisteme Pantsir-S1 pe o rază de 50 km în jurul Moscovei. Ce a fost lovit și cât de departe au ajuns dronele Analiza citată susține că, în timpul atacului asupra Moscovei, dronele au lovit: fabrica „Angstrem” din Zelenograd, descrisă ca o componentă cheie a complexului militar-industrial rus, implicată în producția de microelectronică, radio-electronică, sisteme optice și robotică pentru nevoi militare; stația de încărcare a petrolului Soniachnogorsk din satul Durikino (la aproximativ 40–45 km de Moscova); rafinăria de petrol din Moscova, în districtul Kapotnenski. Serviciul de Securitate al Ucrainei a anunțat și lovirea stației de pompare a petrolului Volodarskoe (satul Konstantinovo, la circa 22 km de periferia orașului), însă analiza notează că nu există, deocamdată, dovezi foto sau video publice care să confirme atacul. Dintre cele trei lovituri reușite „cunoscute”, doar rafinăria ar fi fost în interiorul Moscovei, „în spatele” celor două inele de apărare, la aproximativ 7–8 km de cea mai apropiată poziție cunoscută Pantsir. Fabrica Angstrem ar fi fost între primul și al doilea inel, la puțin peste 2 km de o poziție antiaeriană, iar stația Soniachno-Gorskaia ar fi fost lângă perimetrul exterior al celui de-al doilea inel, la 3 km de o poziție de apărare antiaeriană. În plus, surse deschise ar fi identificat zece locații suplimentare cu resturi căzute, zboruri de drone sau lovituri asupra clădirilor înalte în interiorul perimetrului de apărare: șase între inele și patru în interiorul primului inel. De ce contează: apărarea densă nu garantează protecție totală Potrivit analiștilor ucraineni, atacul arată că nici o densitate foarte mare a apărării antiaeriene nu oferă protecție 100% împotriva dronelor. Ei susțin că elementul decisiv a fost recunoașterea pentru identificarea „punctelor oarbe”, planificarea traseului și tactici adecvate, nu volumul de mijloace folosite. Centrul 1 de Sisteme Fără Pilot al Forțelor Armate Ucrainene a afirmat că în atac au fost utilizate „peste” 120 de drone, iar Statul Major General a indicat folosirea unor drone de concepție ucraineană, inclusiv Fire Point FP-1, RS-1 „Bars” (cu reacție) și GLADIATOR „BARS-SM”, un model menționat ca necunoscut până atunci. Într-un episod separat, în dimineața zilei de 16 mai, Moscova a fost atacată din nou cu drone, ceea ce a dus la suspendarea temporară a operațiunilor aeroporturilor din capitala rusă. Totodată, mișcarea partizană „ATESH” și-a asumat o operațiune de sabotaj în regiunea Moscovei, despre care afirmă că a perturbat funcționarea unor elemente ale apărării aeriene la periferia capitalei. [...]
