Știri
Știri din categoria Apărare
Dronele ieftine mută „centrul de greutate” al frontului de la lunetiști la operatorii de drone, iar schimbarea are efecte operaționale directe: misiuni mai rare pentru trăgătorii de elită, riscuri mai mari pentru echipele de lunetiști și o reconfigurare a rolurilor în unități, potrivit Digi24.
Un exemplu este Viaceslav Kovalski, lunetist din forțele speciale ucrainene, care în 2023 a stabilit un record mondial după ce a lovit un ofițer rus de la 4 kilometri. În prezent, el spune că nu a mai plecat „să vâneze” soldați ruși de peste un an și jumătate, iar sarcina lui principală a devenit sprijinirea operatorilor de drone și participarea într-o echipă de reacție rapidă.
În războiul din Ucraina, dronele mici, ieftine și echipate cu explozibili au redus importanța unor roluri militare tradiționale, inclusiv a lunetiștilor. Publicația arată că dronele pot îndeplini cele două funcții centrale ale lunetistului:
Avantajele sunt operaționale: o imagine mai amplă asupra câmpului de luptă, manevrare mai ușoară și faptul că pierderea unei drone înseamnă, în primul rând, pierderi materiale, fără expunerea directă a militarului care o operează de la distanță.
Materialul descrie și cum dronele au crescut riscurile pentru lunetiști: echipele se deplasează pe jos până la 10 kilometri, cară echipament greu și pot sta chiar o săptămână în aceeași poziție, încercând să evite dronele inamice. Chiar și când găsesc o ascunzătoare, căldura corpului poate fi detectată de drone cu senzori de termoviziune, ceea ce face ca „aproape să nu mai existe loc unde să te ascunzi”.
În acest context, mai multe brigăzi ucrainene ar fi spus că folosesc lunetiștii mai rar, deși Ucraina nu a renunțat complet la acest tip de capabilitate, iar SUA continuă instruirea soldaților pentru astfel de misiuni.
Deși folosiți mai rar, lunetiștii nu dispar din ecuație. Un comandant ucrainean citat în articol spune că ei rămân utili ca parte a unei unități de infanterie care apără o poziție, inclusiv pentru a ținti soldați ruși infiltrați în spatele liniilor de apărare sau rămași în urmă după retrageri.
Un alt avantaj menționat: lunetiștii pot opera în orice condiții meteo, spre deosebire de drone, care sunt greu de folosit când este înnorat sau ceață.
În vara lui 2024, aproximativ 15 lunetiști ucraineni au ocupat poziții în clădiri înalte din Torețk și au depistat circa 35 de soldați ruși care reușiseră să scape de dronele ucrainene. În lupta care a urmat, lunetiștii ar fi ucis 16 soldați ruși și ar fi pierdut un singur militar, contribuind la retragerea infanteriei ucrainene în condițiile în care forțele ruse încercuiau orașul.
Totodată, lunetiștii pot fi folosiți și pentru a trage în drone inamice, Ucraina utilizându-i, potrivit articolului, în special împotriva dronelor Shahed lansate de Rusia.
Dincolo de simbolistica „erei lunetiștilor”, concluzia operațională din teren este că operatorul de drone devine nodul central al multor misiuni, iar personalul cu experiență în recunoaștere și țintire este redistribuit către sprijinirea acestor echipe.
„Când eu eram lunetist, toată lumea dansa în jurul meu. Acum, toată lumea dansează în jurul operatorului de drone, inclusiv eu”, a spus Kovalski pentru Wall Street Journal, citat de Digi24.
Recomandate
Planul lui Donald Trump de a permite producția sub licență a armelor americane în Europa și Ucraina poate debloca rapid capacități industriale pentru apărarea aeriană a Kievului , într-un moment în care stocurile SUA sunt sub presiune, potrivit Adevărul . Anunțul a fost făcut miercuri, 17 iunie, la summitul G7 de la Evian (Franța) , pe fondul nevoii urgente a Ucrainei de rachete interceptoare. Trump a spus că va analiza solicitarea ca firmele americane din industria apărării să producă arme „sub licență” pe teritoriul european și în Ucraina, după ce a fost întrebat despre aceste planuri în cadrul unei conferințe de presă. Miza este una operațională: Ucraina are nevoie „critică” de interceptori pentru a opri rachetele balistice rusești, iar aceste sisteme pot fi produse, deocamdată, doar de SUA. În același timp, stocurile americane sunt descrise ca fiind sub presiune după livrările anterioare. Informația este relatată de Bloomberg , citat de publicație. Ce presupune producția „sub licență” și de ce contează Acordurile de licențiere ar permite companiilor europene sau ucrainene să fabrice arme americane local, sub supervizarea producătorului original. SUA au mai acordat astfel de licențe — exemplul menționat este producția de rachete Patriot sub licență în Germania — însă, în mod tradițional, Washingtonul păstrează un control strict asupra acestor aranjamente, invocând preocupări legate de proprietatea intelectuală. Pentru Europa și Ucraina, un astfel de mecanism ar putea însemna creșterea producției fără a depinde exclusiv de liniile de fabricație din SUA, într-un context în care cererea depășește capacitatea disponibilă. Reacția europeană la G7 și pașii următori Cancelarul german Friedrich Merz a confirmat că discuțiile vizează licențe „cuprinzătoare” pentru producători europeni și ucraineni și a argumentat că toate țările se confruntă cu o capacitate de producție insuficientă, iar licențierea ar putea acoperi o parte din deficit. În același cadru, reuniunea de la Evian este prezentată ca un succes pentru Ucraina: Volodimir Zelenski s-a întâlnit cu Trump, iar aliații — inclusiv SUA — au semnat o declarație comună. Trump și-a exprimat și disponibilitatea de a intensifica sancțiunile împotriva Rusiei, însă articolul nu oferă detalii despre calendarul sau forma concretă a eventualelor licențe de producție. [...]
Statele Unite și țările europene din G7 vor să mute o parte din producția de armament în Ucraina , prin acordarea de licențe care să permită fabricarea locală de rachete cu rază lungă de acțiune și sisteme de apărare antiaeriană, potrivit Digi24 . Miza operațională este reducerea dependenței de livrările externe într-un moment în care Kievul reclamă o penurie de mijloace antiaeriene, iar stocurile aliaților sunt sub presiune. Informația a fost transmisă de o sursă diplomatică prezentă la summitul G7 de la Évian , citată de publicația franceză Le Parisien . Aceeași sursă a indicat că producția „sub licență” ar viza atât apărarea antiaeriană, cât și „capacități de lovire în adâncime”, adică rachete cu rază lungă. Ce au convenit liderii G7 Într-o declarație comună, șefii de stat și de guvern ai G7 au convenit să crească sprijinul militar pentru Ucraina, inclusiv prin: sporirea furnizării de capacități de apărare aeriană; livrarea de sisteme și interceptori suplimentari; furnizarea de „capacități de lungă distanță”; disponibilitatea de a acorda Ucrainei licențe pentru a-și mări producția militară. Cum ar funcționa mecanismul de licențiere Cancelarul german Friedrich Merz a spus că firmele americane ar putea acorda licențe, în acest scop, producătorilor europeni. El a argumentat că nivelul actual de producție este insuficient și că deficitul poate fi compensat prin licențiere către companii care au capacități industriale, inclusiv europene și ucrainene. Context: presiune pe stocuri și cerere ridicată pentru Patriot Ucraina cere în mod repetat mai multe mijloace antiaeriene, inclusiv rachete Patriot americane, care ar urma să fie finanțate de aliații europeni. Totuși, aprovizionarea rămâne dificilă, iar stocurile se reduc, pe fondul altor priorități de securitate. Sursa diplomatică citată a indicat și o estimare de consum în timpul atacurilor masive ale Rusiei: „În mare, la fiecare atac masiv al Rusiei, ucrainenii trebuie să lanseze aproximativ douăzeci de rachete din sistemul Patriot.” În același timp, articolul notează că există stocuri în Orientul Mijlociu și „fără îndoială” în Statele Unite, ceea ce complică alocarea rapidă către Ucraina. Ce urmează și ce rămâne neclar Din informațiile disponibile nu rezultă un calendar, volume de producție sau companii implicate, iar formularea rămâne la nivel de intenție politică și disponibilitate de licențiere. Dacă mecanismul va fi pus în practică, el ar putea accelera reînnoirea stocurilor și ar scurta lanțurile logistice pentru Ucraina, într-un moment în care G7 afirmă că vrea să crească presiunea asupra Rusiei și să întărească apărarea aeriană a Kievului. [...]
Ucraina are un interceptor testat aerodinamic, dar „scutul” anti-balistic depinde încă de integrarea cu radare și comandă-control – proiectul Fire Point a trecut de etapa de testare a zborului, însă nu poate fi folosit în luptă fără componente critice de detecție, ghidaj și comunicații, potrivit Kyiv Post . Dezvoltatorul descrie inițiativa ca pe o arhitectură completă de apărare, nu ca pe „o singură armă”. Denys Shtilerman, proiectant-șef și co-proprietar al Fire Point, a transmis pe X că elementul de rachetă este „gata” din perspectiva aerodinamicii și poate executa manevrele necesare interceptării rachetelor balistice, dar, singur, nu reprezintă un sistem operațional de apărare antiaeriană. „O rachetă e o rachetă – e gata. Din punct de vedere aerodinamic, execută complet toate comenzile de control, rigid și agresiv – exact cum e nevoie pentru a intercepta balistice. Am reușit asta.” Ce lipsește pentru utilizare în luptă Shtilerman spune că, pentru ca „scutul anti-balistic” să devină capabil de interceptare în condiții reale, sunt necesare încă patru componente, aflate în lucru împreună cu parteneri europeni: un cap de căutare (seeker) dezvoltat de un partener european; integrarea cu sisteme de comandă și control (C2 – rețeaua care coordonează detectarea și angajarea țintelor); o legătură de date securizată, rezistentă la război electronic, pentru desemnarea țintei și corecții în zbor; sisteme radar integrate pentru detecție și urmărire. Miza, potrivit dezvoltatorului, este construirea unei rețele coordonate care să poată detecta, urmări și intercepta amenințări balistice „în timp real”, adică un sistem stratificat, nu doar o rachetă performantă. Context: FREYJA și presiunea pe stocurile de interceptori Materialul plasează proiectul în contextul deficitului persistent de interceptori străini pentru apărarea aeriană a Ucrainei și al intensității atacurilor rusești cu rachete și drone. Kyiv Post notează că subiectul întăririi apărării aeriene a fost discutat și la summitul G7 din Franța, unde aliații occidentali au promis sprijin suplimentar, inclusiv sisteme de apărare aeriană și arme cu rază lungă. Fire Point a prezentat recent detalii despre FREYJA, un proiect comun ucraineano-european de apărare antirachetă. Conform dezvoltatorului, interceptorul FP-7.X ar putea atinge viteze de până la 2.000 metri pe secundă (aprox. 7.200 km/h) și ar urmări ținte cu ghidaj în infraroșu. Compania a anunțat că a testat cu succes o rachetă care ar putea deveni „coloana vertebrală” a viitorului sistem FREYJA și a publicat imagini cu un zbor de test, descris de CTO Iryna Terekh ca fiind un zbor manevrat complet controlat. Pentru cititorii din zona de apărare și industrie, concluzia operațională este că progresul rachetei nu se traduce automat în capabilitate de luptă: calendarul de implementare depinde de ritmul integrării cu producători europeni de radare și sisteme de comandă-control, iar fără aceste verigi „scutul” rămâne incomplet. [...]
Polonia condiționează transferul MiG-29 către Ucraina de un acord de schimb de tehnologie pentru drone , ceea ce poate amâna livrarea unor aeronave considerate importante pentru capacitatea aeriană a Kievului, potrivit Mediafax . Ministrul polonez Cezary Tomczyk a declarat că avioanele de vânătoare MiG-29 „vor zbura la Kiev” doar după semnarea unui acord privind transferul tehnologiei dronelor din Ucraina către Polonia. Varșovia vrea să folosească experiența armatei ucrainene în acest domeniu, iar negocierile sunt în desfășurare. Potrivit informațiilor citate de presa din Varșovia, primele date despre transferul altor MiG-29 poloneze către Ucraina au apărut la sfârșitul lui 2025, însă aeronavele „se află încă în Polonia”, iar în acest moment nu este cunoscut când ar putea ajunge la Kiev. Ce cere Varșovia, concret Condiția enunțată de Tomczyk este legată de un acord de cooperare tehnologică pe segmentul dronelor, înainte ca Polonia să trimită avioanele: semnarea unui acord de transfer de tehnologie pentru drone din Ucraina către Polonia; finalizarea negocierilor aflate în curs, înainte de livrarea echipamentului. Într-un interviu pentru Radio ZET, Tomczyk a spus: „Dialogul dintre Polonia și Ucraina este în desfășurare. Polonezii au spus clar: pe măsură ce ne construim propriile capabilități de drone, am dori să putem folosi și acele capabilități ucrainene. Desigur, vom transfera echipamentul către Ucraina dacă această chestiune se va finaliza. Nimic nu s-a schimbat în această chestiune; problema nu a fost finalizată.” De ce contează pentru efortul de război al Ucrainei În material se arată că MiG-29 este unul dintre cele mai importante avioane ale Ucrainei în războiul cu Rusia. Aeronava, proiectată în anii 1970, este descrisă ca având manevrabilitate ridicată și fiind folosită atât în lupta aeriană, cât și în misiuni de atac la sol, în funcție de echipare. Mediafax notează că MiG-29 a primit sprijin occidental, iar în ultimele luni a devenit o țintă vizată în mod regulat. În acest context, condiționarea livrării de către Polonia introduce un element de incertitudine privind calendarul întăririi flotei ucrainene cu aceste aeronave. [...]
Ucraina își extinde capacitatea de lovire și logistică pe mare cu o dronă subacvatică grea, cu autonomie de până la 3.700 km , odată cu prezentarea sistemului Sea Trident la expoziția de armament Eurosatory de la Paris, potrivit Adevărul . Miza operațională este creșterea razei de acțiune și a încărcăturii transportate în misiuni maritime autonome, inclusiv în zone contestate. Sea Trident a fost dezvăluită de compania ucraineană Global Mark, iar informația despre prezentare este atribuită United24. Sistemul este descris ca având un profil redus de detectare, pentru a diminua vizibilitatea în spații maritime disputate, și este proiectat pentru operațiuni autonome. Ce poate face Sea Trident și de ce contează Conform datelor din material, drona poate transporta încărcături de până la 1.000 kg și este gândită pentru mai multe tipuri de misiuni: atac; operațiuni logistice și livrare de marfă; contracararea altor vehicule subacvatice fără pilot. Platforma are sisteme de navigație autonomă și este destinată operării în medii maritime contestate. Specificații: rază, dimensiuni, viteză, adâncime Potrivit publicației Militarnyi, Sea Trident are o rază maximă de acțiune de 2.000 de mile marine (aprox. 3.700 km) și o greutate totală de 10.000 kg. Dimensiunile vehiculului sunt de 10 metri lungime, 2 metri lățime și 1,5 metri înălțime. Specificațiile prezentate la expoziție indică o viteză maximă de 10 noduri (18,5 km/h) și o viteză de croazieră de 6 noduri (11 km/h). Drona poate opera la adâncimi de până la 60 de metri, iar designul cu profil redus îi permite să se deplaseze aproape de suprafață atunci când este necesar. Context: alte programe ucrainene de drone subacvatice În același context, Adevărul amintește că Ucraina a prezentat anterior detalii despre drona subacvatică Marichka, un sistem fără pilot dezvoltat local, cu o rază de acțiune de până la 1.000 km și o capacitate de încărcare de o tonă, conceput pentru a lovi nave militare, infrastructura portuară și alte ținte maritime, inclusiv în medii fără semnal GPS. Totodată, anul trecut Ucraina a prezentat public pentru prima dată drona subacvatică TOLOKA, descrisă drept una dintre cele mai ambițioase arme din arsenalul naval. [...]
Germania își accelerează reînarmarea, iar diferența de spațiu bugetar riscă să mute greutatea de putere în Europa , pe fondul îngrijorărilor de la Paris privind deficitele și datoria publică, potrivit Focus . Franța ar putea ajunge sub presiune din cauza ritmului rapid de înarmare al Germaniei, avertizează publicația franceză Les Échos , citată de Focus. În timp ce Berlinul intenționează să aloce sume mult mai mari pentru Bundeswehr , Parisul are o marjă de manevră mai redusă din cauza nivelului ridicat al datoriei și a problemelor bugetare acumulate. Diferența de buget, miza: influența politică și industrială Germania vrea să crească semnificativ investițiile în apărare în anii următori și ar putea ajunge până în 2039 la peste 150 de miliarde de euro pe an (aprox. 750 de miliarde de lei). În analiza citată, Franța este descrisă ca având dificultăți să țină pasul cu acest ritm din cauza situației fiscale, în condițiile în care ar fi înregistrat deficite repetate de circa 50 de ani. Pe această bază, în dezbaterea de la Paris apare riscul unui dezechilibru: Germania ar avea mai mult spațiu pentru achiziții de armament, modernizare tehnologică și extinderea industriei de apărare, ceea ce ar putea afecta poziția relativă a Franței în trei planuri: forță militară ; capacitate industrială ; influență politică în Europa. Industria de apărare și proiectele comune, un punct sensibil Un alt element invocat este intenția Germaniei de a-și consolida țintit industria de apărare, inclusiv prin tehnologii noi precum inteligența artificială , robotica și sisteme interconectate . În Franța, subiectul este cu atât mai delicat cu cât mai multe proiecte comune de înzestrare ar fi avansat lent în ultima perioadă, potrivit aceleiași surse. De ce accelerează Berlinul: Ucraina și reorientarea SUA Schimbarea de direcție a Germaniei este pusă în legătură cu războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. În noua strategie militară, Rusia este descrisă drept „cea mai mare amenințare imediată” pentru Germania, Europa și alianța transatlantică. În paralel, Les Échos notează că Statele Unite își concentrează tot mai mult atenția de politică externă și securitate pe Indo-Pacific, în jurul tensiunilor dintre China și Taiwan. Într-un astfel de context, concluzia din perspectiva germană ar fi că statele europene trebuie să preia mai multă responsabilitate în cadrul NATO , ceea ce alimentează și mai mult presiunea pentru creșterea cheltuielilor de apărare. [...]
