Știri
Știri din categoria Tehnologie
Xiaomi Auto susține că a obținut rezultate de top (SOTA) pe benchmark-uri-cheie pentru „world models” în conducerea asistată, după ce a prezentat un nou cadru care cuplează într-o singură arhitectură reconstrucția 3D și generarea video, potrivit IT Home. Miza este una operațională: compania spune că modelul este deja folosit în producție pentru date sintetice, simulare și instruirea utilizatorilor, adică exact zonele care pot accelera dezvoltarea și validarea funcțiilor de asistență la condus.
Xiaomi descrie cadrul „Xiaomi Auto World Model” ca o schimbare de abordare pentru modelele de tip „world model” (modele care încearcă să reprezinte și să anticipeze evoluția unei scene), împingând industria de la „percepția scenelor” către „raționament cognitiv și evoluția scenelor”. Elementul central este integrarea strânsă între două direcții tehnice folosite în prezent separat: reconstrucția (WorldRec) și generarea (WorldGen).
În varianta Xiaomi, reconstrucția 3D și generarea video se constrâng reciproc: reconstrucția oferă geometria 3D ca „ancoră” structurală, iar generarea extinde predicția dincolo de ceea ce a fost observat de senzori. Compania susține că această buclă închisă aduce câștiguri pe trei axe:
Xiaomi afirmă că a obținut SOTA (state of the art, adică cel mai bun rezultat raportat) pe benchmark-uri mainstream precum Waymo și nuScenes. Publicația nu oferă în material valori numerice sau metrici, ci doar concluzia de performanță.
Pe partea de implementare, compania spune că a făcut deja „business landing” (adoptare în utilizare internă) în trei scenarii:
Pentru detalii tehnice, Xiaomi indică o pagină de proiect și lucrarea științifică asociată: JointWM și lucrarea pe arXiv.
Recomandate
SpaceX se apropie de recuperarea completă a Starship, iar următorul pas ar putea fi prinderea navei de turn , după ce zborul de test cu numărul 13 s-a încheiat cu o amerizare intactă în Oceanul Indian, oferind companiei date rare despre scutul termic și starea vehiculului la reintrare, potrivit Ars Technica . Starship a amerizat „la țintă” într-o zonă izolată la vest de Australia și, spre deosebire de testele anterioare, a rămas plutind după ce s-a răsturnat ușor. Inginerii SpaceX au inspectat nava cu drone, obținând „cea mai bună privire de până acum” asupra modului în care cele peste 18.000 de plăci ceramice ale scutului termic au rezistat reintrării, la temperaturi de până la 1.430°C. De ce contează: scutul termic și reutilizarea rapidă Performanța și durabilitatea scutului termic sunt descrise drept una dintre cele mai dificile probleme ale programului Starship, în condițiile în care ambiția SpaceX este reutilizarea rapidă, până la mai multe zboruri pe zi. Pentru asta, scutul trebuie să reziste vibrațiilor și temperaturilor extreme fără a necesita reparații sau înlocuiri după fiecare misiune. Dan Huot, manager de comunicare SpaceX, a spus în transmisiunea companiei că aceasta este prima dată când „au pus un Starship intact în apă”, numind situația „un scenariu de vis” pentru echipa care urmărește datele scutului termic. Amerizarea intactă deschide și posibilitatea remorcării navei la țărm, probabil în Australia, pentru inspecții mai detaliate, deși Starship este proiectat pentru reutilizare, „dar nu după expunerea la apă sărată”, notează publicația. Următorul prag operațional: prinderea navei de turn Încurajată de finalul zborului 13, SpaceX ar putea încerca la următoarea lansare o traiectorie mai lungă, „poate” până pe orbită joasă, cu obiectivul de a aduce nava înapoi la locul de lansare pentru recuperare. Planul ar presupune ca brațele mecanice ale turnului să captureze Starship în timp ce încetinește până la plutire. Elon Musk a scris vineri seară pe X: „Dacă nu descoperim probleme după analiza datelor misiunii, SpaceX va încerca să prindă nava cu turnul la următorul zbor.” SpaceX a reușit deja prinderea de turn a boosterului Super Heavy, care este mai mare și mai greu decât Starship, dar revine la o viteză mai mică. Ce a mers și ce a rămas incomplet la zborul 13 Racheta (124 metri înălțime) a decolat de la Starbase, Texas, pe 24 iulie 2026, la 22:51 UTC (01:51, ora României, pe 25 iulie). Super Heavy, cu 33 de motoare Raptor pe metan, a separat treapta superioară după ce a consumat cea mai mare parte a combustibilului criogenic. Singurul element rămas „incomplet” pe lista SpaceX pentru acest zbor a fost amerizarea controlată a boosterului Super Heavy: unele motoare nu au repornit pentru arderea de aterizare, iar boosterul a lovit apa cu viteză mare în Golful Mexic. Compania a transmis într-un update pe site-ul său că boosterul a finalizat porțiunea de tracțiune mare a manevrei de întoarcere cu toate cele 33 de motoare (o premieră pentru Super Heavy V3), dar a încheiat arderea mai devreme și a avut doar o repornire parțială înainte de „o amerizare dură” în Golf. Legătura cu Starlink și cu mizele comerciale În timpul zborului, Starship a deschis ușa compartimentului de încărcătură și a eliberat un „teanc” de 20 de sateliți Starlink, primul lot din modelul modernizat Starlink V3 , despre care SpaceX spune că aduce îmbunătățiri importante de capacitate și putere. Sateliții sunt mai mari și mai grei decât Starlink V2, astfel că nu ar încăpea pe racheta Falcon 9. Sateliții au fost lansați pe aceeași traiectorie suborbitală ca nava și au fost proiectați să ardă în atmosferă la reintrare, la mai puțin de o oră de la lansare. Totuși, echipele de la sol au stabilit rapid contactul cu fiecare și au descărcat telemetrie-cheie, obținând primele date despre performanța Starlink V3 în spațiu. Publicația notează că atingerea orbitei și întoarcerea navei la locul de lansare ar deschide calea pentru lansări operaționale Starlink V3 și, implicit, pentru venituri asociate. Ce urmează Pe termen scurt, următoarea țintă operațională este recuperarea navei prin „prinderea” de turn, condiționată de analiza datelor din zborul 13. În paralel, SpaceX mai are de rezolvat recuperarea boosterului Super Heavy în configurația Starship Version 3, după probleme similare și la zborul anterior din mai, conform materialului. [...]
Google pregătește o scumpire pentru Pixel 11 , pe fondul creșterii costurilor la memorie (RAM), iar compania sugerează că ajustările de preț vor fi făcute în funcție de „realitățile” din lanțul de aprovizionare, potrivit The Verge . Informația vine dintr-un interviu acordat publicației 9to5Google de Shakil Barkat , vicepreședinte Google pentru Devices and Services, care a indicat că următorul telefon Pixel va costa mai mult decât Pixel 10. Contextul invocat este presiunea din piața de memorii, alimentată de extinderea centrelor de date pentru inteligență artificială, care a dus la scumpiri ale componentelor și, implicit, la majorări de preț la mai mulți producători. Barkat a spus că Google a „protejat consumatorii de fluctuațiile de aprovizionare cât timp a fost posibil”, însă „economia s-a schimbat fundamental și nu suntem imuni”. Tot el a adăugat că gama Pixel va avea „ajustări” de preț care „vor fi implementate dinamic pentru a se potrivi realităților de aprovizionare”. Ce se știe despre preț și configurații Conform informațiilor prezentate, modelul de bază Pixel 11 este așteptat să coste 899 de dolari (aprox. 4.100 lei) și să vină cu 256GB stocare, în loc de 128GB. Separat, există și un zvon că Pixel 11 Pro ar putea trece de la 16GB RAM la 12GB RAM. Când aflăm oficial Google ar urma să anunțe noua generație de dispozitive Pixel pe 12 august. Până atunci, compania nu a comunicat o listă oficială de prețuri, iar detaliile privind configurațiile rămân, parțial, la nivel de așteptări și zvonuri. [...]
Oppo ar putea miza pe un senzor telefoto de top pentru Find X10 Pro Max , într-o mișcare care ar ridica miza în segmentul „camera phone” premium din China, unde competiția dintre Xiaomi, Vivo și Oppo se anunță strânsă în toamnă, potrivit Notebookcheck . Informația vine din zona de zvonuri: leakerul Digital Chat Station susține, pe baza unui nou „test unit” (prototip de test), că Oppo Find X10 Pro Max ar folosi același senzor telefoto ca Oppo Find X9 Ultra. În trecut, modelul a mai fost asociat cu o configurație cu trei senzori de 200 megapixeli, însă acele detalii erau legate de prototipuri care nu erau încă finalizate pentru producția de masă. Ce senzor ar urma să primească și de ce contează Potrivit informațiilor citate, este vorba despre Omnivision OV52A, un senzor telefoto de 1/1,28 inch, descris ca fiind folosit și pentru fotografii „telemacro” (cadre de aproape realizate cu camera tele, la o distanță mică de focalizare). Notebookcheck notează că Oppo Find X9 Ultra ar avea, prin acest telefoto de 1/1,28 inch, „cel mai mare senzor de 200 megapixeli dintr-un smartphone” pentru zoom la distanță mică, iar avantajul ar putea fi transferat pe Find X10 Pro Max dacă zvonul se confirmă. Efectul în piață: cursă a camerelor „branduite” Leica/Zeiss/ Hasselblad În același context, publicația amintește că rivalitatea din zona flagship-urilor cu camere „branduite” (Leica, Zeiss, Hasselblad) se intensifică, iar Vivo și Xiaomi ar pregăti, la rândul lor, upgrade-uri importante pentru următoarele modele Pro Max. Leakerul citat merge până la a spune că, dacă OV52A ajunge pe Find X10 Pro Max, flagship-ul Oppo cu branding Hasselblad ar fi practic „invincibil în clasa sa” — o apreciere care rămâne, deocamdată, la nivel de afirmație neconfirmată oficial. LOFIC, posibil element-cheie în generația următoare În paralel, materialul indică faptul că LOFIC ar urma să joace „un rol-cheie” în următoarea generație de camere pentru smartphone-uri high-end ale producătorilor chinezi. (În articol, termenul este menționat ca atare, fără detalii tehnice suplimentare despre implementare.) Deocamdată, toate informațiile sunt bazate pe scurgeri din zona de prototipuri, iar specificațiile finale ale lui Oppo Find X10 Pro Max pot fi diferite la momentul lansării. [...]
Garmin ar putea aduce în antrenamentele de forță o măsurare directă a oboselii musculare , după ce în aplicația Garmin Connect au apărut referințe concrete la indicatori specifici, potrivit Notebookcheck . Miza este una operațională: dacă tehnologia se confirmă, sportivii ar putea ajusta mai precis pauzele dintre seturi și nivelul de efort local, într-o zonă unde ceasurile inteligente au, azi, limitări evidente. În prezent, ceasurile inteligente pot oferi date detaliate pentru sporturile de anduranță (distanță, viteză, putere, puls), însă pentru antrenamentele de rezistență (forță) sunt mai puțin utile: nu pot măsura greutatea ridicată, iar pulsul este un indicator mai puțin relevant pentru efortul din timpul seriilor, notează publicația. Ce indică „scurgerea” din Garmin Connect Notebookcheck scrie, citând un raport al Gadgets & Wearables, că în aplicația Garmin Connect au fost identificate câmpuri de date pentru: niveluri medii, minime și maxime ale hemoglobinei oxigenate; concentrația totală de hemoglobină. Aceste valori ar permite urmărirea lor pe durata unui antrenament. O scădere a saturației de oxigen la nivel muscular (procentul de hemoglobină oxigenată) este, de regulă, un semnal de oboseală musculară, iar monitorizarea ar putea ajuta la optimizarea pauzelor dintre seturi și la evaluarea mai exactă a efortului local. De ce ar necesita hardware separat Spre deosebire de saturația generală a oxigenului din sânge (SpO2) sau de ritmul cardiac, nivelul de oxigen din mușchi este local, nu „sistemic”, ceea ce implică un senzor plasat direct pe mușchiul vizat (de exemplu, pe cvadriceps sau pe piept, în funcție de exercițiu). Notebookcheck precizează că nu este clar, în acest moment, cum ar urma Garmin să proiecteze și să implementeze efectiv un astfel de sistem hardware. [...]
Apple pregătește un iPhone pliabil „Ultra”, iar combinația dintre formatul tip „carte” și un preț estimat de circa 1.999 dolari (aprox. 9.200 lei) ar putea împinge și mai sus pragul de preț al gamei iPhone , potrivit 9to5Mac . Publicația trece în revistă șase schimbări așteptate la viitorul model de top, de la design și ecrane până la autentificare și funcții software dedicate. Un iPhone care se apropie de un iPad mini, dar cu compromisuri la cameră Modelul ar urma să fie primul iPhone pliabil al Apple, cu pliere tip „carte” și o abordare atipică pentru segment: când este deschis, dispozitivul ar fi „mai lat decât înalt”. Ecranul interior este descris ca având un format apropiat de un iPad mini, iar o noutate importantă ar fi un panou „fără cută” (crease-free), un element dificil de obținut la telefoanele pliabile. Dimensiunile vehiculate pentru cele două ecrane sunt: ecran exterior: 5,3–5,5 inci; ecran interior: 7,6–7,8 inci. La capitolul camere, iPhone Ultra ar urma să aibă două camere pe spate (48 MP principală și 48 MP ultra-wide), ceea ce înseamnă că ar lipsi camera telefoto prezentă pe modelele Pro, deci și zoom-ul optic mai avansat. Pentru că are două ecrane, ar urma să existe și două camere frontale (câte una pentru fiecare ecran), iar publicația notează că Apple ar putea folosi aceeași cameră de 18 MP cu funcția Center Stage introdusă odată cu iPhone 17; este menționat și un decupaj de tip „hole-punch”. iOS 27: multitasking „ca pe iPad”, posibil exclusiv pe Ultra Pe partea de software, iOS 27 este așteptat să aducă funcții dedicate iPhone Ultra, care ar putea rămâne neanunțate până în toamnă. Conform lui Mark Gurman (Bloomberg) , două direcții sunt în prim-plan: aplicații afișate alăturat (multitasking); aranjamente de aplicații „ca pe iPad”. Ca indiciu, articolul amintește că în iOS 27 Apple a adăugat suport pentru orientarea landscape în mai multe aplicații noi de iPhone, ceea ce ar pregăti terenul pentru utilizare pe un ecran interior mai mare. A20 Pro, modem C2 și revenirea Touch ID La nivel de hardware, iPhone Ultra ar urma să vină cu cipul A20 Pro și modemul celular C2, ambele așteptate și pe iPhone 18 Pro. A20 Pro este descris ca un upgrade „mai mare decât de obicei”, pe un proces de fabricație de 2 nanometri și cu WMCM (Wafer-level Multi-Chip Module), o tehnică de integrare menită să crească eficiența. Memoria RAM ar fi de 12 GB (la fel ca A19 Pro), însă cu LPDDR5 mai rapid, pentru performanță mai bună. Un element cu impact direct asupra utilizării: iPhone Ultra nu ar urma să ofere Face ID, ci Touch ID integrat în butonul de pornire, similar cu iPad Air și iPad mini. Explicația avansată este una de constrângeri de design: din cauza subțirimii, Apple nu ar fi reușit să miniaturizeze suficient componentele Face ID pentru a integra două module (câte unul pentru fiecare ecran). Preț: „cel mai scump iPhone”, dacă se confirmă estimările Estimările de preț sunt descrise ca fiind „peste tot”, însă majoritatea analiștilor ar indica un prag de pornire în jur de 1.999 dolari (aprox. 9.200 lei) pentru varianta de 256 GB. Indiferent de valoarea finală, concluzia articolului este că iPhone Ultra ar urma să devină cel mai scump iPhone de până acum, mizând pe ideea unui dispozitiv care combină, practic, un iPhone și un iPad într-un singur produs. Linkuri comerciale din sursă (menționate ca promoții) AirPods Pro 3: 199 dolari (de la 249 dolari) MagSafe Car Mount pentru iPhone: preț Husă cu baterie „10 ani” pentru AirTag: preț AirTag 2: preț [...]
Noile imagini indică un demonstrator britanic mai mare decât părea inițial, un semnal despre cerințele de volum intern și integrare ale viitorului Tempest , un avion de generația a șasea aflat în centrul programului GCAP, potrivit TWZ . BAE Systems a publicat cea mai clară fotografie oficială de până acum cu demonstratorul „Combat Air Flying Demonstrator” în construcție: fuselajul este asamblat la facilitatea companiei din Samlesbury , iar aripile și ampenajele sunt realizate la Warton. Aeronava ar urma să zboare „înainte de finalul lui 2027”, conform materialului. Ce se vede nou și de ce contează operațional Dintr-un model la scară prezentat la Farnborough International Airshow și din imaginile de pe linia de producție reies câteva elemente de configurație relevante pentru modul în care Regatul Unit își reduce riscurile tehnice înainte de un avion de luptă complet nou: aparat cu două motoare , cu două derive înclinate spre exterior și fără ampenaje orizontale ; admisii de aer cu design de tip DSI (o soluție care elimină anumite elemente mobile ale admisiei, pentru simplitate și semnătură radar redusă); o secțiune centrală a fuselajului descrisă ca fiind lungă, lată și adâncă , cu spațiu intern substanțial, inclusiv pentru admisii „serpentine” (canale curbe care maschează compresorul motorului, reducând detectabilitatea radar). Fotografia din fabrică include tehnicieni și echipamente, ceea ce oferă repere de scară; chiar dacă perspectiva poate exagera proporțiile, publicația notează că impresia generală este a unui corp central voluminos. Pentru un program de generația a șasea, acest lucru contează deoarece volumul intern este direct legat de combustibil, senzori, răcire și spațiu pentru armament intern — toate critice pentru un avion „stealth”. De ce folosește motoarele Typhoon și ce spune asta despre ritmul programului Demonstratorul va utiliza turboventilatoarele EJ200 , aceleași ca la Eurofighter Typhoon, în timp ce Tempest-ul de serie ar urma să primească un motor complet nou, aflat în dezvoltare. Logica unui demonstrator este să valideze tehnologii și integrare folosind, pe cât posibil, componente existente, pentru a ajunge mai repede în aer și a reduce riscurile — o abordare pe care TWZ o pune în context cu ultimul demonstrator de acest tip construit în Marea Britanie, British Aerospace EAP (prim zbor în 1986), care a precedat Typhoon. Oficialii citați în material susțin că demonstratorul va avea „manevrabilitate de avion de vânătoare”, în ciuda dimensiunii și a faptului că nu va avea tracțiunea viitorului Tempest. Tempest nu este demonstratorul: avertismentul Ministerului Apărării Air Commodore Martin Lowe, director de program pentru Future Combat Air System (FCAS) în Ministerul Apărării din Regatul Unit, a insistat că demonstratorul nu este un prototip Tempest , „în special în termeni de formă sau dimensiune”. Configurația finală a Tempest-ului nu este încă stabilită, iar la Farnborough a fost prezentat și un nou machetă la scară reală a aeronavei. În paralel, materialul reamintește că Tempest este dezvoltat pentru forțele aeriene din Regatul Unit, Italia și Japonia , pentru intrare în serviciu „în anii 2040 și după”. Canada s-a alăturat recent programului ca observator, iar există relatări că Germania ar putea lua în calcul o implicare. Indiciile despre cerințe: rază „extremă” și încărcătură mai mare TWZ notează că viitorul avion este proiectat în jurul unei raze de acțiune „foarte extreme” și a unei încărcături utile aproximativ duble față de F-35A. Publicația face și o estimare derivată din aceste repere: dacă pentru F-35A producătorul indică peste 18.000 de livre de armament intern și extern, atunci Tempest ar sugera o încărcătură internă în jur de 10.000 de livre, față de 5.000 de livre la F-35A. Aceste cerințe împing designul către o aeronavă mai mare, cu volum intern semnificativ, necesar nu doar pentru combustibil (păstrat intern pentru a menține caracteristicile „stealth”), ci și pentru compartimente de armament mai încăpătoare, plus generare de energie electrică și răcire pentru senzori, război electronic, comunicații și calcul la bord, respectiv capabilități viitoare precum arme cu energie dirijată. În esență, noile imagini nu „dezvăluie” Tempest, dar întăresc ideea că demonstratorul britanic este folosit ca platformă de reducere a riscurilor pentru un avion de generația a șasea care va cere, structural și energetic, mult mai mult decât un vânător actual. [...]
