COST$947.56-1.76%

Saab își leagă viitoarea „dronă de luptă” de costuri mai mici decât Gripen, mizând pe un aparat supersonic cu semnătură redusă care ar putea intra în serviciu din anii 2030, dacă va primi finanțare guvernamentală, potrivit TWZ.

Compania suedeză a prezentat o machetă la scară reală a unei versiuni operaționale, denumită „A3”, în cadrul programului Autonomous Collaborative Platform (ACP). Mesajul central pentru potențialii clienți este unul economic și operațional: un „loyal wingman” (dronă care operează în echipă cu un avion cu pilot) mai avansat decât conceptele similare aflate în testare în SUA, dar cu un cost de utilizare semnificativ mai mic decât un avion de vânătoare cu pilot.

Ce promite Saab: performanță ridicată, dar cu o ecuație de cost diferită

Șeful unității Advanced Programs din Saab, Peter Nilsson, a indicat că costul pe ciclul de viață (operare și mentenanță pe durata utilizării) al ACP ar putea fi „în jur de o treime” din cel al Gripen, deși costul de achiziție nu ar coborî la același nivel. În scenariul în care clientul cere „supraviețuire de nivel înalt” (capabilități care cresc șansele de a opera în spațiu aerian puternic apărat), Nilsson a sugerat că o forță aeriană ar putea opera două-trei drone ACP la fiecare Gripen, nu „unu la zece”.

Publicația notează și un reper de piață: rapoarte din surse deschise plasează costul „flyaway” (costul aparatului, fără o parte din infrastructură și pachete de suport) pentru Gripen E la aproximativ 70–80 milioane dolari (aprox. 315–360 milioane lei). Pe această bază, Nilsson a avansat ideea că un ACP ar putea ajunge la circa jumătate din costul unui Gripen, însă prețul final ar depinde de nivelul de capabilități cerut de client.

Cum ar arăta programul: demonstratoare până în 2030, decizie politică după

Saab lucrează deja la două demonstratoare fără pilot, A1 și A2, finanțate de Ministerul Apărării din Suedia. A1 ar urma să zboare în următoarele 15 luni, într-un calendar pe care Nilsson l-a descris drept „destul de provocator”, după ce ministerul a cerut trecerea „de la concept la primul zbor în 36 de luni”.

Ambele demonstratoare folosesc motorul GE Aerospace F414 (același tip utilizat pe Gripen E/F), ales pentru disponibilitate și pentru experiența acumulată de Saab. Compania ia în calcul și alte opțiuni de propulsie pentru A3, dar subliniază avantajul „comunalității” (piese și proceduri comune) dacă Suedia ar cumpăra ACP: schimbarea motorului și mentenanța în baze îndepărtate ar rămâne în logica operațională asociată Gripen.

Saab are contract până în 2030 pentru A1 și A2, însă nu există încă un acord pentru un contract ulterior care să ducă la un prototip orientat spre producție, precum A3. Nilsson a spus că, în lipsa unui client, investițiile interne au o limită: compania „are nevoie de un client care să intre în proiect”.

Miza operațională: misiuni cu risc ridicat și rol de „multiplicator” pentru Gripen

Conform planului prezentat, ACP ar fi gândit pentru misiuni „cu risc ridicat în spațiu aerian puternic apărat”, inclusiv luptă aer-aer, război electronic, suprimarea apărării antiaeriene și lovituri de precizie la distanță.

Saab vede Gripen E în rol de „comandant tactic de misiune” pentru una sau mai multe drone ACP, în cooperare cu aeronavele GlobalEye de avertizare timpurie și control (AEW&C) comandate de Suedia. În afara Suediei, compania susține că drona ar putea fi integrată și cu alte platforme cu pilot.

Ce urmează: fereastră 2028–2030 pentru decizii și un posibil contract în jurul lui 2030

TWZ arată că Forțele Aeriene Suedeze cântăresc mai multe opțiuni pentru viitor: un succesor cu pilot pentru Gripen, renunțarea la avioane cu pilot sau aderarea la un program străin de generația a șasea. O decizie este așteptată, probabil, între 2028 și 2030.

Pentru ACP, Saab estimează că, dacă Suedia „cumpără ideea”, un contract de dezvoltare ar putea veni în jurul lui 2030, cu zboruri ale A3 la începutul anilor 2030 și capacitate operațională inițială de la mijlocul anilor 2030. Până atunci, programul rămâne o propunere: demonstrațiile A1 și A2 trebuie să valideze tehnologiile, iar finanțarea guvernamentală va decide dacă „drona de luptă” trece de la concept la producție.