MSFT$499.68-0.22%

Europa riscă să plătească scump „suveranitatea digitală” dacă încearcă decuplarea totală de Big Tech, iar o strategie realistă pentru companii ar fi mai degrabă una „pe straturi”, nu o ruptură rapidă, potrivit unei analize publicate de TechRadar.

Analiza pornește de la presiunea geopolitică și de securitate care împinge Europa să reducă dependența de SUA și China și să limiteze riscurile de atacuri cibernetice, inclusiv pe fondul temerilor legate de Rusia. În acest context, Gartner estimează că până în 2030 peste 75% dintre companiile din afara SUA vor avea o strategie de suveranitate digitală.

Dependența de furnizorii americani rămâne „structurală” în companiile europene

O verificare a realității din mediul corporativ, bazată pe doi ani de transcrieri ale discuțiilor din board-urile europene analizate în AlphaSense, arată cât de adânc sunt integrate platformele americane în operațiunile de zi cu zi.

În perioada analizată, Microsoft a fost menționată de peste 19.000 de ori, mult peste AWS (5.953) și înaintea unor jucători europeni importanți precum SAP (11.932) și Siemens (11.534). Diferența indică faptul că, dincolo de discursul politic despre diversificare, dependența tehnologică rămâne un fapt operațional.

Miza economică: creștere potențială, dar și risc de blocaj fără infrastructură „suverană”

Pe lângă argumentele de securitate și control, analiza indică și o miză economică majoră: accesul la soluții avansate de inteligență artificială și cloud ar putea susține o creștere de 1,2 trilioane euro (aprox. 6.000 miliarde lei) a PIB-ului UE în următorul deceniu. În același timp, materialul avertizează că acest potențial s-ar putea reduce cu două treimi dacă industriile sunt limitate de lipsa unei infrastructuri suverane, de înaltă performanță.

În termeni de planuri de investiții, 52% dintre organizații intenționează să investească în cloud suveran și 42% în inteligență artificială suverană în următorii doi ani, mai ales în sectoare precum:

• aerospațial și apărare,
• banking,
• asigurări.

Implementarea: costuri, conformare și o piață dominată de hyperscaleri

Problema, potrivit analizei, este că implementarea „nu e simplă”: instrumentele digitale suverane costă, iar cerințele stricte de conformare (respectarea regulilor) adaugă complexitate. În plus, regulile de tip „cumpără local” pot limita accesul la platforme de vârf, iar furnizorii europeni au dificultăți în a concura cu liderii globali.

Datele citate arată o schimbare puternică a structurii pieței: cota combinată a furnizorilor locali a scăzut de la 29% la 15% între 2017 și 2024, în timp ce trei hyperscaleri americani acoperă acum aproximativ 70% din cerere. O concentrare similară este menționată și în zona instrumentelor de inteligență artificială, unde investițiile mari se duc către câteva centre de date foarte mari, deținute de companii cu sediul în SUA sau China.

Direcția probabilă: „suveranitate pe straturi”, nu decuplare

Concluzia editorială a analizei este că decuplarea totală de hyperscalerii americani „nu este realistă” și nici rațională economic, pentru că dependența este structurală și ar necesita ani și investiții masive pentru a construi alternative.

În locul izolării, este propus un model de „suveranitate pe straturi”: păstrarea accesului la platforme globale care oferă avantaj competitiv, în paralel cu consolidarea controlului asupra zonelor sensibile — guvernanța datelor, supravegherea modelelor de inteligență artificială și infrastructura critică. În acest cadru, sunt menționate inițiative precum European Chips Act (care urmărește dublarea ponderii Europei în producția globală de semiconductori) și un posibil Cloud and AI Development Act pentru creșterea capacității de centre de date și dezvoltarea unui ecosistem european competitiv.

Materialul indică și un exemplu de infrastructură alternativă aflată în dezvoltare: proiectul EURO-3C, un network federat de 75 milioane euro (aprox. 375 milioane lei), cu peste 70 de noduri edge și cloud în 13 țări, care ar putea testa capacități alternative.

În practică, mesajul pentru companii este că „suveranitatea” va fi mai degrabă o reconfigurare graduală a arhitecturii și a controlului asupra componentelor critice, nu o schimbare rapidă de furnizor fără costuri și compromisuri de competitivitate.