Știri
Blocada Strâmtorii Hormuz a devenit principalul instrument de descurajare al Iranului , cu efecte directe asupra prețurilor la energie, inflației și creșterii economice globale, potrivit unei analize din Focus . Publicația susține că, în contextul războiului cu Israel și SUA, Teheranul ar putea trage concluzia că nu are nevoie de o armă nucleară pentru a-și intimida adversarii, cât timp poate bloca o rută maritimă critică pentru comerțul mondial cu petrol și gaze. În material este amintită și lipsa unei justificări coerente din partea administrației americane pentru atacurile asupra Iranului. „The Atlantic” ironiza la începutul lunii martie că motivul „depinde de ziua săptămânii”, în condițiile în care președintele Donald Trump a invocat, pe rând, schimbarea regimului, „amenințări directe” și, recurent, oprirea programului nuclear iranian. Washingtonul se teme că Iranul ar lucra la o bombă atomică, acuzație pe care Teheranul a negat-o în trecut. Hormuz: șoc energetic și risc de întreruperi în lanț Focus notează că Strâmtoarea Hormuz este „de săptămâni” practic închisă pentru navigație, cu „consecințe masive” pentru economia mondială. Prin această rută trec, între altele, livrări de țiței din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuweit și Irak, iar publicația afirmă că prețurile la carburanți și la păcură/combustibil pentru încălzire au crescut la nivel global. Pe lângă scumpiri, apar și riscuri operaționale: Agenția Internațională a Energiei (IEA) a avertizat, potrivit materialului, asupra unor posibile anulări de zboruri în Europa din cauza lipsei de combustibil. Șeful IEA, Fatih Birol , a declarat pentru agenția AP că stocurile ar mai ajunge pentru aproximativ șase săptămâni. Birol a descris situația drept „cea mai mare criză energetică” cu care lumea s-a confruntat vreodată și a avertizat că prelungirea blocadei ar agrava efectele asupra creșterii economice și inflației la nivel global. Efecte dincolo de petrol: heliul și industriile dependente O blocare de durată ar lovi și sectoare mai puțin evidente, potrivit unui articol citat de Focus din „Süddeutsche Zeitung”. Exemplul dat: aproximativ o treime din producția globală de heliu ar proveni din Qatar. Gazul este folosit, între altele, în producția de semiconductori, medicamente și dispozitive medicale, iar întreruperile de aprovizionare ar putea duce la penurii și creșteri de prețuri. De ce contează: „geografia” ca armă economică Analiza argumentează că Teheranul a învățat că poziția sa geografică este un levier major: spre deosebire de o armă nucleară, blocada nu presupune distrugeri ireversibile, dar poate produce pagube economice mari. Focus menționează că ar fi suficiente mine marine și drone de atac de unică folosință pentru a aduce traficul maritim „aproape complet” la un punct mort. Danny Citrinowicz, de la Atlantic Council, a declarat pentru „The New York Times” că închiderea strâmtorii ar urma să fie „în capul listei” Iranului într-un conflict viitor, adăugând că „geografia este de neînvins”. Negocieri SUA–Iran și un termen-limită apropiat În paralel, SUA și Iranul sunt în negocieri de pace. Președintele Parlamentului iranian, Mohammed Bagher Ghalibaf, a spus într-un interviu pentru agenția de stat Tasnim că există progrese, dar că părțile sunt încă departe de o înțelegere finală. Iranul a anunțat la un moment dat redeschiderea Strâmtorii Hormuz, dar a revenit asupra deciziei; Focus indică drept motiv blocada continuă a porturilor iraniene de către SUA. Trump a declarat la Casa Albă că SUA nu se vor lăsa „șantajate” și că discuțiile „merg foarte bine”. Un element de presiune imediat: miercuri expiră armistițiul convenit între SUA și Iran. Există, potrivit materialului, eforturi de prelungire mediate de Pakistan, însă situația rămâne incertă, iar Trump a amenințat că armistițiul s-ar putea încheia dacă nu se ajunge la un acord până miercuri. [...]
