Știri
Știri din categoria Știință
China prelungește cu încă o lună misiunea Shenzhou-21 pentru a testa tehnologii de ședere îndelungată pe orbită, o decizie cu miză operațională pentru programul său spațial cu echipaj uman, potrivit G4Media. Extinderea vine după o analiză a Biroului chinez pentru inginerie spațială cu echipaj uman, a relatat televiziunea de stat CCTV, informație transmisă de Agerpres, care citează Reuters.
Nava Shenzhou-21 a fost lansată pe 31 octombrie, cu o rachetă Long March-2F, de la centrul Jiuquan Satellite din nord-vestul Chinei. În mod obișnuit, misiunile Shenzhou presupun șederi de câte șase luni pentru echipaje formate din trei astronauți.
CCTV a indicat că prelungirea cu aproximativ o lună este planificată „pentru a testa mai amănunțit tehnologii legate de șederea pe termen lung a astronauților pe orbită”. În această perioadă, echipajul ar urma să continue experimente „relevante din punct de vedere științific și tehnologic”.
Postul public a precizat că cei trei astronauți se află pe orbită de peste cinci luni, sunt într-o stare bună de sănătate și au condiții bune de lucru.
Echipajul Shenzhou-21 este format din:
La momentul lansării, cei trei aveau 39, 32 și 48 de ani.
Cu ajutorul brațului robotic al stației spațiale și al cercetătorilor, astronauții au finalizat mai multe activități, inclusiv instalarea unor dispozitive de protecție împotriva deșeurilor spațiale și inspecția facilităților și a echipamentului extravehicular.
Echipa era programată să revină pe Terra „cândva în luna aprilie”, după încheierea turei de jumătate de an. Acum, șederea va fi extinsă cu o lună, însă CCTV nu a oferit o dată exactă pentru revenire.
Recomandate
China a pus pe orbită un satelit capabil să măsoare cu precizie ridicată gazele cu efect de seră la scară globală , o capabilitate care poate îmbunătăți semnificativ monitorizarea emisiilor și a poluării atmosferice prin date mai detaliate și mai ușor de comparat între regiuni, potrivit IT之家 . Lansarea a avut loc pe 17 aprilie, la ora 12:10 (ora Chinei), de la Centrul de lansare Jiuquan , folosind o rachetă Long March 4C . Satelitul „de detectare cu precizie ridicată a gazelor cu efect de seră” a intrat pe orbita planificată, iar misiunea a fost declarată un succes. Informația este atribuită de publicație postului CCTV News. Pentru programul Long March, aceasta a fost a 638-a misiune de zbor, notează articolul. Ce aduce nou satelitul: combinație de măsurători „active” și „pasive” Satelitul este descris ca o platformă operațională inclusă în „Planul național de dezvoltare pe termen mediu și lung al infrastructurii spațiale civile” și va funcționa pe o orbită heliosincronă (o orbită care permite treceri la ore locale similare, utile pentru comparații consistente ale observațiilor). Elementul de impact este că, potrivit materialului, satelitul ar urma să realizeze „în premieră globală”: detecție de înaltă precizie și pe bandă largă a gazelor cu efect de seră prin metode combinate „active” și „pasive” (laser + observație spectrală); detecție combinată, în ultraviolet și infraroșu, a gazelor poluante. Publicația susține că această abordare ar crește substanțial rezoluția spațială a observațiilor și capacitatea de măsurare pe verticală (profilarea pe altitudine) pentru gazele poluante. Încărcătura utilă: cinci instrumente de observație atmosferică Conform articolului, satelitul are la bord cinci instrumente: lidar (radar cu laser) pentru sondaj atmosferic; instrument hiperspectral cu acoperire largă pentru monitorizarea gazelor cu efect de seră; instrument hiperspectral în infraroșu pentru compoziția atmosferei; instrument hiperspectral în ultraviolet pentru compoziția atmosferei; cameră pentru imagistica norilor și a aerosolilor. Materialul nu oferă, însă, detalii despre calendarul operaționalizării sau despre primele produse de date care vor fi publicate. [...]
O echipă a Institutului de Optică și Mecanică Fină din Shanghai (Academia Chineză de Științe) a reușit să genereze și să „captureze” în laborator un fenomen similar fulgerului sferic, oferind o bază experimentală repetabilă pentru explicarea acestui mister natural , potrivit iThome . Rezultatele au fost publicate pe 16 aprilie în revista științifică „ Nature Photonics ”, iar materialul citează un raport al agenției Xinhua din 16 aprilie. Experimentul este relevant în primul rând prin componenta operațională: pentru prima dată, un fenomen descris istoric mai ales prin observații rare și greu de verificat primește un echivalent de laborator care poate fi diagnosticat precis și repetat, ceea ce schimbă ritmul în care pot fi testate ipotezele despre „fulgerul sferic”. Ce au obținut cercetătorii și de ce contează Echipa spune că a excitat artificial un corp luminos sferic cu formă, stare și proprietăți de emisie apropiate de cele ale fulgerului sferic din natură. Concluzia centrală a lucrării, așa cum este redată în articol, este că esența fulgerului sferic ar fi un „soliton electromagnetic” – adică o structură stabilă în care undele electromagnetice se comportă ca un „pachet” coerent, asemănător unei particule, menținându-și forma. În lipsa unui cadru experimental repetabil, fulgerul sferic a rămas un subiect cu teorii multiple, dar greu de verificat. Noul rezultat ar reduce această incertitudine, pentru că oferă o platformă de testare controlată. Dimensiuni și durată: de la micro la macro, prin scalare Conform declarațiilor citate de iThome, „mingea” de energie obținută în laborator ar avea un diametru de aproximativ 100 de micrometri și o durată de viață de circa 100 de nanosecunde. Spectrul de lumină emis ar acoperi o bandă largă, de la ultraviolet la infraroșu. Cercetătorii susțin că, prin transformări de scalare fizică, acest soliton electromagnetic ar corespunde în natură unui fulger sferic cu diametru de ordinul zecilor de centimetri și o durată de câteva secunde. Cum a fost produs fenomenul în laborator Articolul descrie un mecanism bazat pe ghidarea unei unde de suprafață în domeniul terahertz (radiație electromagnetică între microunde și infraroșu) către vârful unui ac nanometric, pentru a obține o intensificare locală a câmpului electric. În paralel, un jet supersonic de argon este injectat în zona de câmp apropiat; gazul este ionizat rapid în plasmă (gaz ionizat), iar sarcinile sunt împinse spre exterior, formând o cavitate sferică. Pe suprafața acestei cavități se formează o „coajă” densă de plasmă fierbinte, iar echilibrul dintre presiunea radiației în interior și presiunea termică a învelișului ar „închide” undele terahertz în interior, stabilizând structura – un analog al fulgerului sferic. Ce aplicații sunt invocate Potrivit unor „experți din industrie” citați în material, miza depășește rezolvarea unui „caz” din fizica atmosferică: mecanismele de confinare a energiei electromagnetice în regimuri extreme ar putea fi relevante pentru cercetări din domenii precum energia de fuziune, fizica la densități mari de energie și stocarea energiei. Articolul nu oferă însă un calendar sau aplicații concrete, ci doar direcții generale de interes. [...]
O monedă veche descoperită în Norfolk a intrat într-o procedură oficială pentru a stabili dacă este „tezaur”, iar miza pentru cercetare este că piesa pare să nu se potrivească deloc cu epoca din care ar proveni , potrivit Focus . Specialiștii din Anglia analizează acum obiectul, descris drept „unic și misterios”, tocmai din cauza combinației neobișnuite dintre imagine, stil și presupusa origine. De ce contează: o iconografie rară pe monedele epocii Piesa a fost găsită de un căutător amator de comori în regiunea Norfolk, iar cazul a atras atenția experților deoarece pe monedă apare Ioan Botezătorul – o reprezentare considerată foarte rară pe monedele perioadei respective. Un expert citat în articol spune că „această monedă cu Ioan Botezătorul este unică și misterioasă”. Numismatul Simon Coupland explică relevanța personajului pentru interpretarea descoperirii, amintind rolul lui Ioan Botezătorul în tradiția creștină, ceea ce face ca alegerea motivului să fie cu atât mai interesantă pentru cercetare. Ce ridică semne de întrebare: piesă incompletă și posibilă imitație Dincolo de motiv, specialiștii au și alte motive de prudență. Moneda nu este întreagă și ar putea fi o imitație din aur. Deși fragmente din inscripție sunt încă lizibile și ar indica tot către Ioan, „combinația dintre proveniență, stil și motiv nu se potrivește”, iar un expert o descrie drept „bizară”, fără echivalent cunoscut pentru el. Ce urmează: decizia privind statutul de „tezaur” și interesul unui muzeu În paralel cu analiza de specialitate, este în desfășurare o procedură oficială care trebuie să stabilească dacă obiectul va fi clasificat drept „tezaur”. Între timp, un muzeu din Norwich speră să preia piesa, cu obiectivul de a o studia și de a lămuri, în timp, cine a produs moneda și de ce a fost ales acest motiv — întrebări care, deocamdată, rămân fără răspuns. [...]
SpaceX a finalizat un test-cheie la sol pentru Starship „Version 3 ”, un pas operațional important înaintea primului zbor al noii variante, programat „la începutul sau la mijlocul lunii mai”, potrivit Space . Compania a anunțat pe X că a realizat, „pentru prima dată”, un „static fire” (aprindere statică) de durată completă pentru treapta superioară a Starship V3 — un test în care motoarele sunt pornite în timp ce vehiculul rămâne ancorat la sol, pentru a valida funcționarea înainte de lansare. De ce contează: V3 ridică miza prin dimensiune și capacitate Zborul din mai ar urma să fie al 12-lea test Starship, dar primul pentru „Version 3”, descrisă ca fiind mai mare și mai puternică decât versiunile anterioare. Conform datelor prezentate, Starship V3 are 408,1 picioare (124,4 metri) înălțime când este asamblată, cu aproximativ 4 picioare (1,2 metri) peste V2. Diferența majoră este legată de performanță: V3 folosește motoare Raptor „V3”, iar Elon Musk a spus că această variantă ar putea transporta „peste 100 de tone” pe orbită joasă a Pământului, față de „aproximativ 35 de tone” pentru V2. (Articolul nu oferă o estimare independentă sau un calendar de certificare a acestor valori.) Context operațional: după un test parțial al boosterului Testul de acum vine la patru săptămâni după prima aprindere statică a primei trepte (booster) pentru V3, o încercare care a implicat doar 10 dintre cele 33 de motoare Raptor și care s-a încheiat mai devreme din cauza unei probleme la echipamentele de la sol, notează publicația. Până acum, Starship a efectuat 11 zboruri de test suborbitale, cel mai recent în octombrie 2025, iar ultimele cinci lansări au folosit varianta V2. Legătura cu NASA: pregătiri pentru misiuni cu astronauți SpaceX lucrează la pregătirea Starship pentru misiuni cu astronauți spre Lună, după ce NASA a selectat Starship ca primul modul de aselenizare cu echipaj pentru programul Artemis . În același context, NASA se pregătește pentru Artemis 3, care ar urma să testeze operațiuni de andocare pe orbită terestră între capsula Orion și unul sau ambele module lunare contractate (Starship și Blue Moon al Blue Origin). Artemis 3 este țintită pentru lansare la mijlocul lui 2027, iar, dacă misiunea decurge bine, Artemis 4 ar urma să ducă astronauți în apropierea polului sud lunar la final de 2028, la bordul Starship sau Blue Moon, conform articolului. [...]
Imaginile publicate de NASA cu recuperarea echipajului Artemis 2 indică un test operațional reușit al procedurilor de întoarcere și salvare , un element-cheie pentru viitoarele zboruri cu echipaj din programul lunar, potrivit TVR Info . Fotografiile surprind momentul în care capsula Orion este deschisă la scurt timp după revenirea pe Pământ. Scafandrii marinei americane au ajuns primii la navă, au deschis trapa și i-au întâmpinat pe cei patru astronauți, după 10 zile petrecute în spațiu. Echipajul s-a întors din prima misiune cu echipaj uman în jurul Lunii după mai bine de o jumătate de secol, notează materialul. În același timp, misiunea a dus echipajul la o distanță record de Pământ și a furnizat imagini, inclusiv cu partea nevăzută a Lunii, o eclipsă și un apus al Pământului, care trimit la fotografiile istorice din era Apollo. Într-un material asociat, TVR Info amintește că astronauții au beneficiat de pregătire în fotografie profesională înaintea zborului, pentru a documenta Luna și Pământul în timpul misiunii: „Astronauţii misiunii Artemis 2 au profitat la maximum de instruirea în domeniul fotografiei profesionale” . [...]
China a reușit o nouă lansare comercială cu Kinetica-1 , trimițând opt sateliți pe orbită într-o singură misiune , într-un semnal de maturizare a capacității de „rideshare” (transport comun pentru mai mulți clienți) și de creștere a eficienței pe piața sateliților mici, potrivit Global Times . Racheta purtătoare Kinetica-1 Y12 a decolat pe 14 aprilie 2026 din zona-pilot de inovare pentru spațiul comercial Dongfeng, în nord-vestul Chinei, iar misiunea a fost declarată un succes după plasarea celor opt sateliți pe orbitele desemnate. A fost a 12-a misiune a rachetei Kinetica-1, conform unei informări publicate pe contul de WeChat al CAS Space . Ce a fost lansat și cui se adresează racheta Cei opt sateliți sunt sateliți optici de teledetecție cu rezoluție înaltă, descriși ca având „rezoluție ultra-înaltă”, integrare ridicată și capabilități inteligente. Kinetica-1 este proiectată în principal pentru piața lansărilor de sateliți mici și microsateliți și oferă mai multe tipuri de servicii, inclusiv: lansări dedicate, lansări de tip „rideshare” (mai mulți sateliți împart aceeași lansare), lansări „piggyback” (încărcături secundare atașate unei misiuni principale). Până acum, racheta a trimis în spațiu un total de 92 de sateliți, cu o masă cumulată a încărcăturii utile de peste 12 tone, potrivit datelor prezentate. Miza operațională: separarea multi-satelit, pentru lansări dense și sigure Un element central al misiunilor de tip „rideshare” este separarea rapidă și sigură a mai multor sateliți după atingerea orbitei. CAS Space spune că a dezvoltat o abordare de proiectare integrată care coordonează: secvențierea separării, calculele de ajustare a atitudinii (orientării) rachetei, schemele de control. Compania a proiectat și configurații flexibile de desfășurare și soluții de interfață electrică pentru a acomoda cerințe diferite ale sateliților, a declarat Sun Liangjie, designer adjunct șef al rachetei Kinetica-1, citat de publicație. Potrivit acestuia, după confirmarea profilului unei misiuni „rideshare”, poate fi generat rapid un plan de separare, iar testele repetate de zbor i-au verificat fiabilitatea și siguranța. Sun a mai spus că separarea multi-satelit este o provocare de sistem, care include aranjarea sateliților, momentul separării și controlul atitudinii, cu obiectivul de a evita coliziunile și de a menține distanțarea necesară, în condițiile în care sateliții continuă să se deplaseze cu viteză mare pe orbitele lor. Într-un context mai larg, Kinetica-1 ar deține recordul între rachetele comerciale chineze pentru cele mai multe lansări de sateliți într-o singură misiune: 26 de sateliți, într-o misiune anterioară. De-a lungul a peste 10 misiuni, racheta ar fi realizat desfășurări multi-satelit între trei și 26 de sateliți, ceea ce, potrivit aceleiași surse, indică adaptabilitate la configurații și cerințe de misiune diferite. [...]
