Știri
Știri din categoria Știință

Imaginile publicate de NASA cu recuperarea echipajului Artemis 2 indică un test operațional reușit al procedurilor de întoarcere și salvare, un element-cheie pentru viitoarele zboruri cu echipaj din programul lunar, potrivit TVR Info.
Fotografiile surprind momentul în care capsula Orion este deschisă la scurt timp după revenirea pe Pământ. Scafandrii marinei americane au ajuns primii la navă, au deschis trapa și i-au întâmpinat pe cei patru astronauți, după 10 zile petrecute în spațiu.
Echipajul s-a întors din prima misiune cu echipaj uman în jurul Lunii după mai bine de o jumătate de secol, notează materialul. În același timp, misiunea a dus echipajul la o distanță record de Pământ și a furnizat imagini, inclusiv cu partea nevăzută a Lunii, o eclipsă și un apus al Pământului, care trimit la fotografiile istorice din era Apollo.
Într-un material asociat, TVR Info amintește că astronauții au beneficiat de pregătire în fotografie profesională înaintea zborului, pentru a documenta Luna și Pământul în timpul misiunii: „Astronauţii misiunii Artemis 2 au profitat la maximum de instruirea în domeniul fotografiei profesionale”.
Recomandate

NASA își schimbă calendarul operațional pentru revenirea pe Lună , după ce Artemis 3 nu va mai încerca o aselenizare, ci va rămâne pe orbită terestră pentru teste de andocare cu viitoarele module de aselenizare comerciale, potrivit space.com . Ajustarea mută accentul pe reducerea riscurilor tehnice și pe integrarea cu furnizori privați, într-un program care vizează o bază lunară permanentă până în 2032. Artemis 2, prima misiune cu echipaj spre Lună de la Apollo 17 (1972), a amerizat în siguranță în largul coastelor din San Diego în seara de 10 aprilie, după o călătorie de 10 zile în jurul Lunii. Echipajul a inclus trei astronauți NASA (Reid Wiseman, Victor Glover și Christina Koch) și un astronaut al Agenției Spațiale Canadiene (Jeremy Hansen). Ce se schimbă la Artemis 3: de la aselenizare la test de andocare NASA a modificat arhitectura misiunii Artemis 3, astfel încât aceasta să rămână pe orbită terestră și să testeze capacitatea capsulei Orion de a se andoca cu unul sau ambele sisteme de aselenizare cu echipaj (Human Landing System – HLS) dezvoltate privat: Starship (SpaceX) și Blue Moon (Blue Origin). Ținta de lansare indicată este „mijlocul lui 2027”. Într-o conferință de presă din 7 aprilie, administratorul NASA Jared Isaacman a spus că a avut loc în aceeași zi „prima discuție de proiectare la nivel înalt” pentru Artemis 3, iar una dintre deciziile rămase este alegerea orbitei inițiale (orbită joasă sau orbită înaltă a Pământului), în funcție inclusiv de „cadența de lansare” a celor doi furnizori HLS. Următorul prag: Artemis 4 și obiectivul bazei lunare până în 2032 Dacă Artemis 3 decurge conform planului, Artemis 4 ar urma să ducă astronauți pe suprafața Lunii, în apropierea polului sud, la finalul lui 2028, folosind Orion și unul dintre vehiculele HLS. Pe termen mai lung, NASA își propune o succesiune de misiuni cu echipaj care să susțină înființarea unei baze lunare până în 2032, ca etapă de pregătire pentru misiuni spre Marte. De ce contează: dependența de tehnologie comercială și riscurile tehnice rămase Schimbarea de rol pentru Artemis 3 evidențiază două constrângeri majore ale programului: maturitatea incompletă a landerelor HLS : Blue Moon nu a zburat încă, iar Starship a avut 11 zboruri suborbitale de test, ultimele două fiind complet reușite, dar vehiculul nu a ajuns încă pe orbită și nu a demonstrat realimentarea în spațiu (necesară pentru misiuni lunare sau marțiene) și nici integrarea unui sistem de susținere a vieții; ajustări necesare la Orion după Artemis 2 : modulul de serviciu al capsulei (Integrity) a avut o scurgere de heliu la sistemul de propulsie; rata a fost considerată „încă acceptabilă”, însă NASA anticipează un „redesign extins” al sistemului de valve. Au existat și probleme la toaletă, care ar putea necesita modificări. În paralel, NASA spune că pregătirile hardware pentru Artemis 3 avansează: unele componente ale rachetei Space Launch System (SLS) sunt deja la Kennedy Space Center, iar altele urmează să plece din Michoud Assembly Facility (Louisiana) în cursul lunii. Ce urmează imediat NASA se așteaptă să anunțe „curând” identitatea astronauților pentru Artemis 3, fără a oferi un termen exact. În același timp, deciziile privind orbita misiunii și ritmul de disponibilitate al landerelor comerciale rămân elemente-cheie pentru menținerea țintelor din 2027–2028. [...]

Programul Artemis ar putea transforma Luna într-o „platformă” operațională pentru explorare , cu efect direct asupra modului în care NASA își planifică misiunile viitoare și asupra fezabilității unor baze lunare, potrivit digi24.ro . Miza nu este doar științifică, ci și practică: accesul la date și probe noi ar urma să reducă incertitudinile care blochează decizii legate de infrastructură, resurse și operațiuni pe suprafața Lunii. NASA urmează să revină pe Lună prin programul Artemis, cu obiectivul declarat de a pune bazele unei prezențe susținute, care să genereze un flux constant de date și mostre. În acest cadru, articolul indică faptul că unele dintre marile întrebări despre Lună ar putea primi răspuns în următorii 10–20 de ani, pe fondul tehnologiilor noi și al accesului la materiale lunare suplimentare. Ce aduce Artemis, dincolo de „întoarcerea” pe Lună Planul descris în material poziționează Artemis ca o trecere de la misiuni punctuale la o explorare cu continuitate. În acest context, sunt menționate etape ale programului: Artemis 2 a efectuat un zbor în jurul Lunii, Artemis 3 ar urma să testeze pe orbita terestră joasă operațiuni de întâlnire și andocare cu vehiculele care vor transporta viitoare echipaje, iar Artemis 4 este prezentată drept misiunea care ar urma să ducă din nou astronauți pe Lună, prima după Apollo 17 (1972). Consecința operațională: o prezență umană susținută ar permite instalarea de instrumente în zone neacoperite până acum și colectarea de probe din regiuni-cheie, ceea ce ar îmbunătăți semnificativ calitatea modelelor științifice folosite în planificare. Cele cinci „necunoscute” cu impact direct asupra planificării Materialul inventariază cinci mistere majore pe care misiunile Artemis le-ar putea aborda: Originea Lunii : teoria dominantă rămâne cea a coliziunii dintre Pământul timpuriu și un corp de mărime similară cu Marte, acum 4,5 miliarde de ani, însă baza de date este limitată de numărul redus de mostre Apollo. Accesul la roci noi și la materiale de la adâncime (de exemplu fragmente din mantaua expusă în cratere) ar putea consolida sau ajusta această ipoteză. Apa de pe Lună (cantitate și formă) : există indicii de gheață în craterele de la polul sud aflate permanent în umbră și apă în formă cristalină în minerale de la suprafață. Întrebarea cu relevanță practică este dacă apa este suficient de concentrată pentru a fi utilizată de viitoare baze; articolul notează scenarii de la resursă abundentă, procesabilă în oxigen sau combustibil, până la resursă prea dispersată pentru extracție fezabilă. Structura internă : datele seismice Apollo sunt insuficiente, fiind colectate din aceeași regiune, iar modelele actuale gravitaționale și termice sunt considerate prea simple pentru o hartă detaliată. O rețea modernă de seismometre, instalată în mai multe zone, ar putea rafina estimări privind nucleul, mantaua și distribuția căldurii reziduale. Diferențele dintre fața vizibilă și fața ascunsă : asimetria (fața ascunsă mai accidentată, fața vizibilă mai netedă și cu câmpii bazaltice) nu are o explicație care să se potrivească perfect cu modelele existente. Posibile expediții și probe de pe fața ascunsă ar putea aduce date despre vârstă, compoziție și evoluție termică. Dispariția câmpului magnetic : unele mostre Apollo sunt magnetizate, sugerând un „dinam” intern cândva activ, deși Luna pare prea mică și rece pentru a susține mult timp un câmp magnetic global. Probe noi din regiuni diverse și măsurători magnetice mai precise ar putea indica perioada și intensitatea acestui fenomen. De ce contează: Luna ca resursă și laborator, nu doar destinație Concluzia editorială a materialului este că, spre deosebire de era Apollo, Luna nu mai este văzută ca destinație finală, ci ca începutul unei noi etape de explorare. În termeni operaționali, răspunsurile la întrebările despre apă, interior și istorie geologică ar influența direct cât de realistă este o prezență umană susținută și ce tip de infrastructură ar putea fi justificată. Articolul avertizează totodată că nu toate răspunsurile vor veni rapid, însă următorul deceniu ar putea schimba substanțial calitatea întrebărilor și a datelor disponibile, odată cu „tolba” de roci lunare care ar urma să fie adusă pe Pământ. [...]

Blue Origin susține că a dezvoltat un reactor compact care poate produce oxigen respirabil direct din praful lunar , o evoluție care ar putea reduce semnificativ dependența viitoarelor baze de pe Lună de transporturile costisitoare de pe Pământ, potrivit WinFuture . Compania americană a prezentat un reactor funcțional, „Air Pioneer”, care eliberează oxigen din regolit (praful și rocile fine de la suprafața Lunii) folosind curent electric. Regolitul conține aproape 50% oxigen, însă acesta este legat chimic de metale precum fierul și titanul, ceea ce îl face inutilizabil fără un proces de separare. Miza este una operațională și de cost: oxigenul este necesar atât ca aer pentru astronauți, cât și ca ingredient pentru combustibil. Transportul unor cantități mari de oxigen de pe Pământ este considerat prea scump și riscant, iar producția locală este văzută drept o tehnologie-cheie pentru misiuni de durată. De ce contează: trecerea de la laborator la un sistem „pregătibil” pentru Lună Până acum, metodele de obținere a oxigenului din regolit fuseseră testate doar în condiții de laborator și erau considerate prea complexe pentru utilizare în spațiu. În schimb, „Air Pioneer” este descris ca fiind compact și proiectat astfel încât, în perspectivă, să poată fi pregătit pentru operare pe Lună. Conform companiei, ar putea însemna „prima respirație pentru o bază lunară sustenabilă”. Cum funcționează procesul și ce se mai obține pe lângă oxigen Tehnologia se bazează pe electroliză la temperaturi foarte ridicate: praful lunar este încălzit la aproximativ 1.600°C, apoi prin masa topită este trecut curent electric. În acest proces, ionii de oxigen se separă de ionii de metal și siliciu; oxigenul se ridică sub formă de bule de gaz și poate fi colectat, iar metalele se depun și pot fi valorificate ulterior. Pe lângă oxigen, procedura ar permite obținerea unor materii prime precum: fier, aluminiu, siliciu, care ar putea fi folosite la infrastructură sau componente electronice. În logica unei baze lunare, acest lucru ar reduce livrările de pe Pământ și ar coborî costurile de operare pe termen lung. Rolul NASA Proiectul a fost sprijinit de NASA, inclusiv prin finanțare și prin punerea la dispoziție a unor probe de praf lunar din misiuni anterioare. Tehnologia este prezentată ca parte a unui program mai amplu de utilizare a resurselor „la fața locului” (adică direct pe Lună, fără transport de pe Pământ). [...]

Imaginile cu capsula Orion confirmă că scutul termic a funcționat conform proiectării , un test operațional esențial pentru siguranța echipajului în programul Artemis, potrivit Antena 3 . NASA a publicat fotografii cu nava spațială Orion după revenirea pe Pământ, la finalul misiunii Artemis II. Imaginile surprind efectele reintrării în atmosferă, descrisă ca una dintre cele mai solicitante etape ale zborului, în care capsula a fost expusă la condiții extreme. În timpul coborârii, Orion a atins aproape 40.000 de kilometri pe oră. Contactul cu atmosfera a generat temperaturi de frecare de peste 2.000 de grade Celsius, iar urmele sunt vizibile pe exterior: coca apare arsă, înnegrită și afectată de căldura ridicată. De ce contează: validarea scutului termic, piesă-cheie pentru misiuni cu echipaj Aspectul „ars” al capsulei nu este un eșec, ci rezultatul rolului scutului termic, conceput să preia șocul termic al reintrării pentru a proteja astronauții și sistemele de la bord. NASA a transmis că, deși exteriorul pare sever afectat, totul a funcționat „exact așa cum era prevăzut”. Dincolo de impactul vizual, fotografiile sunt prezentate ca o confirmare a tehnologiei dezvoltate pentru programul Artemis, în condițiile în care reintrarea în atmosferă rămâne un punct critic pentru orice misiune cu echipaj. [...]

Salariul unui astronaut din programul Artemis este, în medie, comparabil cu al unui specialist bine plătit la sol , iar diferența față de alte profesii apare mai ales la capitolul bonusuri și sporuri, potrivit Adevărul . Datele citate indică un venit anual mediu de 152.258 de dolari (aprox. 700.000 lei), în 2024, pentru un astronaut NASA . Echipajul Artemis II – Reid Wiseman, Victor Glover, Christina Koch și canadianul Jeremy Hansen – este prezentat ca revenind după o misiune de 10 zile în jurul părții îndepărtate a Lunii, cu amerizare în Oceanul Pacific, în largul coastelor din San Diego. Pentru Hansen, plata ar fi asigurată de guvernul Canadei, la un nivel similar. Fără sporuri de risc sau bonusuri, indiferent de misiune Un element cu impact direct asupra veniturilor este că astronauții nu primesc bonusuri pentru misiunile spațiale: nu există sporuri pentru risc, ore suplimentare sau performanță, chiar dacă sunt supuși unor condiții fizice și psihologice extreme. Salariul rămâne același indiferent dacă astronautul se află în spațiu sau la sol. În schimb, pachetul de compensație include beneficii standard pentru angajații federali (asigurări, concedii plătite, planuri de pensii), plus facilități precum transport subvenționat, cazare, mese, parcare și acces la programe educaționale și burse oferite de NASA. De ce comparația cu „joburi obișnuite” contează economic În termeni de piață a muncii, articolul arată că venitul unui astronaut ajunge să fie apropiat de cel al unor roluri guvernamentale sau specializări bine plătite din sănătate și tehnologie. Sunt menționate, între altele, poziții precum agenți FBI care conduc birouri regionale, ingineri NASA sau consilieri politici seniori, dar și farmacişti, asistenți medicali specializați, manageri IT ori ingineri software seniori, cu intervale de 150.000–155.000 de dolari anual (aprox. 690.000–710.000 lei). În același timp, unele profesii pot depăși semnificativ veniturile astronauților, în special acolo unde compensația include sporuri, ore suplimentare, bonusuri sau pachete de acțiuni: copiloți și căpitani de companii aeriene, salvamari în Los Angeles (cu exemple punctuale de venituri totale de peste 463.000–510.000 de dolari) sau manageri de magazine Walmart Supercenter, care pot trece de 400.000 de dolari anual. Acces greu, salariu „de clasă medie superioară” Deși remunerația nu urcă la nivelul unor vârfuri din sectorul privat, accesul în profesie rămâne extrem de competitiv: NASA selectează aproximativ 10 candidați din peste 8.000 de aplicanți, conform informațiilor citate. În acest context, concluzia economică a materialului este că „spectaculosul” misiunilor nu se traduce automat în „spectaculos” pe fluturașul de salariu, diferența fiind făcută mai ales de mecanismele de bonusare care există în alte industrii, dar nu și aici. [...]

După amerizarea capsulei Orion , NASA intră în faza de analiză a datelor și pregătire pentru Artemis 3, programată anul viitor , un pas operațional esențial înaintea următoarei misiuni cu obiective mai complexe, potrivit Știrile Pro TV . Cei patru astronauți ai misiunii Artemis II, care au zburat în jurul Lunii, au fost primiți cu aplauze la centrul spațial din Houston, la o zi după revenirea pe Pământ. Membrii echipajului și-au revăzut familiile și au vorbit pentru prima dată în fața publicului despre experiența din spațiu. Comandantul misiunii, Reid Weisman , a descris tranziția rapidă de la imaginea Pământului văzut „atât de mare” prin geamul capsulei la reintrarea în atmosferă „cu o viteză hipersonică”. „Acum 24 de ore Pământul se vedea atât de mare pe geamul capsulei, apoi am coborât cu o viteză hipersonică și acum suntem din nou acasă” În fața publicului și a oficialilor NASA, astronauții au vorbit și despre presiunea resimțită de familii pe durata misiunii, dar și despre legătura creată între membrii echipajului. „Victor, Christina și Jeremy suntem legați pe viață! Nimeni n-are cum să știe cu adevărat prin ce sentimente au trecut familiile noastre. Nu le-a fost deloc ușor... Înainte de decolare simți că e cel mai tare sentiment de pe Pământ, dar când ești acolo sus, nu-ți dorești decât să te întorci la familie și la prieteni. E un lucru special să fii om și să te afli pe planeta Pământ.” Ce urmează: verificări tehnice și pregătirea Artemis 3 Capsula Orion, care i-a dus pe astronauți „la cea mai mare distanță de Pământ parcursă vreodată de oameni”, urmează să fie supusă unor analize detaliate la centrul spațial Kennedy . Specialiștii NASA vor examina datele colectate și, în paralel, vor pregăti misiunea Artemis 3, pe care Știrile Pro TV o indică drept programată pentru lansare anul viitor. Planul menționat în material include un test de andocare (cuplare între vehicule spațiale) cu echipaj uman pe orbita Pământului, folosind ambele module selenare. [...]