Știri
Știri din categoria Știință
Șeful NASA vrea redeschiderea discuției despre statutul lui Pluto, dar decizia rămâne la o autoritate externă agenției, ceea ce limitează orice schimbare la nivel de lobby științific și dezbatere în comunitatea de specialitate, potrivit TVR Info.
Jared Isaacman, administratorul NASA din decembrie anul trecut, a spus că susține „foarte ferm” reincluderea lui Pluto în categoria planetelor, după ce Uniunea Astronomică Internațională (IAU) a retrogradat-o în 2006 la statutul de „planetă pitică”. Declarația a fost făcută marți, 28 aprilie, în timpul audierii din Comisia pentru Alocări Bugetare a Senatului SUA, pe tema solicitării bugetare a NASA pentru 2027, la întrebarea senatorului republican Jerry Moran.
„Domnule senator, sunt foarte ferm de partea ideii reincluderii lui Pluto în categoria planetelor.”
Miza practică a poziției lui Isaacman este mai degrabă una de influență instituțională decât o schimbare imediată: NASA poate „escalada” discuția, însă decizia finală aparține IAU, organizație globală a astronomilor profesioniști care definește obiectele cerești și le atribuie nume oficiale, inclusiv pentru formele de relief.
Isaacman a mai spus că se lucrează la „niște lucrări” care ar urma să fie promovate în comunitatea științifică pentru a reexamina discuția și pentru ca astronomul Clyde Tombaugh — descoperitorul lui Pluto în 1930 — să primească din nou recunoașterea de odinioară.
IAU a stabilit trei criterii pentru ca un corp ceresc să fie considerat planetă:
Pluto nu ar îndeplini al treilea criteriu, deoarece împarte spațiul din Centura Kuiper cu alte planete pitice și asteroizi. Susținătorii lui Pluto contestă însă această logică, argumentând că și Pământul, respectiv Jupiter, își împart spațiul orbital cu numeroși asteroizi.
Decizia din 2006 a fost controversată încă de la început, iar Pluto rămâne un obiect „iubit” în SUA, inclusiv pentru că este singura „planetă” descoperită de un american, Clyde Tombaugh, la Observatorul Lowell din Arizona.
O relansare importantă a interesului a avut loc în iulie 2015, când sonda New Horizons a NASA a transmis primele imagini de aproape ale lui Pluto, care au arătat o lume cu relief variat — munți, ghețari de azot și o regiune în formă de inimă, numită de echipa misiunii Tombaugh Regio. Totuși, nici acest moment nu a dus la schimbarea poziției IAU privind statutul lui Pluto.
Recomandate
Donald Trump spune că o aselenizare cu echipaj ar putea avea loc înainte de 2029 , deși NASA are în plan în prezent anul 2028, iar specialiștii se tem de noi întârzieri din cauza dezvoltării încă în curs a modulelor de aselenizare, potrivit Agerpres . Declarația a fost făcută la un eveniment organizat la Casa Albă, la care au participat și astronauți din misiunea Artemis II, care a orbitat Luna la începutul lunii aprilie, relatează AFP, citată de Agerpres. Trump a spus că există „mari șanse” ca o nouă misiune cu echipaj uman să ajungă pe Lună înainte de finalul celui de-al doilea mandat, care se încheie la începutul lui 2029. El a evitat însă o promisiune fermă, invocând faptul că „calendarul este avansat”. Calendarul NASA și riscul de amânare NASA planifică în acest moment o aselenizare pentru 2028, însă experții sunt preocupați de posibile întârzieri suplimentare, deoarece modulele de aselenizare vizate sunt încă în dezvoltare, potrivit aceleiași relatări AFP. Separat, Reuters notează că Trump a promis și publicarea „cât mai multor” informații despre OZN-uri în viitorul apropiat, conform Agerpres. [...]
Calendarul NASA pentru aselenizarea din 2028 este pus sub presiune de întârzieri la modulele private , în timp ce China își joacă avantajul unui program de stat mai stabil și cu termene respectate, potrivit Antena 3 . Miza, dincolo de simbolistică, este cine ajunge să influențeze regulile viitoare pentru exploatarea resurselor lunare, într-un cadru juridic încă neclar. Statele Unite și China pregătesc prima aselenizare cu echipaj uman după mai bine de cinci decenii și, în paralel, planuri pentru baze lunare locuite. În această competiție, NASA se bazează pe programul Artemis și pe parteneri privați, în timp ce Beijingul merge pe o structură centralizată, mai puțin expusă schimbărilor politice la fiecare ciclu electoral american. Unde se poate rupe calendarul american NASA a externalizat componente esențiale către companii private, inclusiv SpaceX (Elon Musk) și Blue Origin (Jeff Bezos), care lucrează la modulele de aselenizare necesare pentru misiunile cu echipaj. Conform articolului, ambele companii „se grăbesc” să livreze la timp pentru zboruri de testare anul viitor, însă niciunul dintre module nu este finalizat, ceea ce ridică semne de întrebare asupra calendarului ambițios al NASA. Publicația notează că Blue Origin vizează un zbor de testare pentru o versiune a modulului Blue Moon mai târziu în 2026. În cazul SpaceX, sunt menționate puține detalii despre modulul de aselenizare, descris ca având 52 de metri înălțime. China: ritm „deliberat”, dar cu termene respectate Pe partea chineză, Administrația Națională Spațială a Chinei (CNSA) este descrisă ca bine finanțată și sprijinită de parteneriate cu armata și mediul de afaceri local. Deși China nu a trimis până acum un taikonaut dincolo de orbita terestră joasă, are propria stație spațială și un istoric bun în respectarea termenelor, potrivit sursei. Beijingul își pregătește misiunile cu echipaj cu o arhitectură tehnică deja conturată: racheta Long March-10 ar urma să lanseze capsula Mengzhou (cu trei astronauți), iar modulul de aselenizare Lanyue (nouă metri) ar urma să coboare doi astronauți pe suprafața Lunii. Este menționat și un nou costum spațial, Wangyu, proiectat pentru flexibilitate sporită. „Diferența se va măsura în luni, nu în ani” În articol este citat directorul NASA, Jared Isaacman, care susține că lupta este strânsă: NASA țintește 2028 (cu posibilitatea unei amânări), iar China 2030 (termen care ar putea fi devansat). „Diferența dintre victorie și înfrângere se va măsura în luni, nu în ani.” În același timp, un alt element de fond este că „victoria” nu ar însemna doar prima aselenizare, ci capacitatea de a reveni repetat și de a menține o prezență, idee susținută în articol printr-o declarație a astrofizicianului Scott Manley. Context de reglementare și cooperare limitată Sursa subliniază că avantajul unei prezențe timpurii pe Lună ar putea conta în definirea regulilor de utilizare a resurselor, într-un „consens juridic opac”. În plus, rivalitatea geopolitică complică cooperarea: o lege americană din 2011 a interzis efectiv colaborarea NASA cu agenția spațială a Chinei, iar relațiile s-au deteriorat ulterior. Totuși, articolul arată că Europa nu are aceeași interdicție: Italia, Franța și Suedia au trimis sarcini utile pe misiunea chineză Chang’e-6, iar un cercetător francez citat spune că, pentru europeni, China devine un partener „foarte serios” pentru transportul instrumentelor științifice. Ce urmează, pe scurt Reperele menționate în material indică următoarele momente-cheie: 2026: zbor de testare planificat de Blue Origin pentru o versiune a modulului Blue Moon; misiunea chineză Chang’e-7 este programată pentru sfârșitul anului 2026. 2028: ținta NASA pentru aselenizare, cu posibilitatea unei amânări. 2030: ținta Chinei pentru aselenizare, termen care ar putea fi devansat. [...]
NASA devansează lansarea Crew-13 pentru a crește ritmul rotațiilor de echipaj la ISS , o ajustare operațională menită să susțină misiunile de lungă durată (circa șase luni) și continuitatea activităților de cercetare de pe stația orbitală, potrivit Agerpres . Lansarea misiunii Crew-13 este programată „nu mai devreme de jumătatea lunii septembrie”, de la centrul spațial din Florida, după ce a fost devansată din noiembrie. Este a 13-a rotație de echipaj în cadrul Programului Comercial, derulat împreună cu SpaceX. Cine face parte din echipaj și ce roluri are Echipajul Crew-13 îi include pe astronauții NASA Jessica Watkins și Luke Delaney, canadianul Joshua Kutryk și rusul Serghei Teteriatnikov. Structura rolurilor este: Jessica Watkins (NASA) – comandant Luke Delaney (NASA) – pilot Joshua Kutryk (Agenția Spațială Canadiană) – specialist al misiunii Serghei Teteriatnikov (Roscosmos) – specialist al misiunii Misiunea va fi al doilea zbor spațial pentru Watkins (după Crew-4, în 2022) și primul pentru Delaney, Kutryk și Teteriatnikov. Totodată, Watkins va deveni prima astronaută NASA care zboară de două ori la bordul unei capsule Dragon a SpaceX. De ce contează devansarea: ritm mai mare pentru misiuni de șase luni Motivul invocat pentru devansare este creșterea frecvenței misiunilor de lungă durată către Stația Spațială Internațională (ISS/SSI). În practică, un calendar mai strâns reduce riscul de „goluri” operaționale și ajută la planificarea experimentelor și a testelor tehnologice desfășurate în microgravitație. Pe durata șederii la bord, echipajul va derula cercetări științifice și teste tehnologice considerate esențiale pentru viitoare misiuni cu echipaj uman către Lună și Marte, inclusiv în cadrul programului Artemis , precum și teste cu impact pe Pământ. Schimbarea de echipaj pe stație Crew-13 se va alătura Expediției 75 de pe ISS și va înlocui echipajul Crew-12, format din americanii Jessica Meir și Jack Hathaway, rusul Andrei Fediaev și Sophie Adenot, care au ajuns la bordul laboratorului orbital la 13 februarie. [...]
NASA a început transferul către Florida al „nucleului” rachetei SLS pentru Artemis 3, un pas operațional esențial care condiționează asamblarea finală și calendarul misiunii planificate pentru mijlocul lui 2027 , potrivit IT Home . Pe 20 aprilie (ora locală), NASA a scos din hala de producție treapta centrală (core stage) a rachetei Space Launch System (SLS) destinată misiunii Artemis 3, de la uzina Michoud Assembly Facility din New Orleans. Componenta a fost încărcată pe barja „Pegasus” și trimisă către Kennedy Space Center , pe coasta spațială a Floridei, pentru etapa de asamblare finală. De ce contează: fără această mutare nu începe asamblarea finală Transportul marchează trecerea din faza de fabricație în cea de integrare la sol, unde racheta este completată și pregătită pentru testele și operațiunile necesare înainte de lansare. IT Home notează că este un „moment de referință” pe drumul către Artemis 3, misiune pe care NASA o are în plan pentru mijlocul anului 2027. Într-o declarație citată de publicație, Lori Glaze, adjunct interimar al Exploration Systems Development Mission Directorate din cadrul NASA, a legat explicit acest progres de obiectivul revenirii oamenilor pe Lună și de pașii necesari pentru capabilități viitoare, inclusiv o misiune umană către Marte. „Să vedem acest hardware SLS ieșind din hală este o dovadă puternică a progresului nostru în a readuce oamenii pe suprafața Lunii.” „Pe măsură ce este transportat în Florida pentru asamblarea finală, suntem mai aproape de a testa capabilitățile-cheie necesare pentru a trimite americani pe Lună și, în cele din urmă, pentru a deschide drumul către prima noastră misiune umană pe Marte.” Ce include Artemis 3 și unde intră SpaceX și Blue Origin Conform IT Home, Artemis 3 este următoarea misiune din programul lunar „Artemis”. În cadrul acestei misiuni cu echipaj, NASA ar urma să testeze pe orbită terestră manevre de întâlnire și andocare între capsula Orion și un lander lunar comercial contractat în cadrul programului. Publicația menționează că ar fi vorba de una sau două nave de aselenizare, dintre: SpaceX „Starship”; Blue Origin „Blue Moon”. Detalii tehnice și stadiul actual al treptei centrale După asamblarea completă, treapta centrală a rachetei SLS pentru Artemis 3 ar urma să ajungă la o înălțime totală de 212 feet (64,6 metri). Segmentul scos acum din uzina Michoud reprezintă aproximativ 80% din înălțimea finală, deoarece nu a fost instalat încă un element major, „engine section” (secțiunea motoarelor), precizează sursa. Context: Artemis 2 tocmai s-a încheiat IT Home plasează transportul la circa 10 zile după succesul misiunii Artemis 2, care a trimis patru astronauți într-un zbor istoric în jurul Lunii. Publicația mai notează că Artemis 2 a fost prima misiune cu echipaj către Lună din 1972 și primul zbor cu echipaj pentru combinația SLS–Orion, stabilind și un record de distanță: 252.760 mile (406.778 km) față de Pământ. În privința pașilor următori, aceeași sursă indică faptul că, dacă totul decurge conform planului, o aselenizare în apropierea polului sud lunar ar urma să aibă loc în cadrul misiunii Artemis 4, programată în prezent pentru finalul lui 2028, însă „nu este încă sigur” ce lander va fi folosit atunci. [...]
NASA a oprit unul dintre ultimele instrumente științifice ale sondei Voyager 1 pentru a economisi energie și a prelungi funcționarea misiunii , într-o decizie care arată cât de strâns a devenit „bugetul” de putere al celui mai îndepărtat obiect construit de om, potrivit NPR . Voyager 1, lansată în 1977 și proiectată inițial pentru o misiune de cinci ani, funcționează de aproape 49 de ani și se află, în această primăvară, la peste 15 miliarde de mile de Pământ (aprox. 24 miliarde km). La această distanță, un semnal radio are nevoie de peste 23 de ore ca să ajungă la sondă, într-un singur sens, ceea ce complică orice intervenție și crește riscul operațional atunci când apar probleme. De ce a fost oprit un instrument: energie în scădere și risc de oprire automată Sonda este alimentată de un generator termolectric cu radioizotopi, care transformă căldura produsă de plutoniu în electricitate. Nu are panouri solare și nici baterii reîncărcabile, iar puterea disponibilă scade cu aproximativ 4 wați pe an. După aproape cinci decenii, această scădere a devenit critică. În urma unei manevre de rutină la final de februarie, nivelul de energie a coborât neașteptat, iar Voyager 1 s-a apropiat de declanșarea unui mecanism automat de protecție (oprire de siguranță), care ar fi forțat echipa să treacă printr-un proces lung și riscant de recuperare. În acest context, inginerii au decis să reducă consumul înainte ca sonda să intre în regim de avarie. Ce a oprit NASA și ce mai funcționează pe Voyager 1 Pe 17 aprilie, echipa misiunii a trimis comenzi pentru dezactivarea experimentului Low-energy Charged Particles (LECP), unul dintre instrumentele științifice rămase. LECP a măsurat ioni, electroni și raze cosmice din Sistemul Solar și din afara lui, contribuind la cartografierea mediului interstelar. Instrumentul echivalent de pe Voyager 2 a fost oprit în martie 2025, iar oprirea LECP pe Voyager 1 făcea parte dintr-o ordine stabilită anterior de echipele de știință și inginerie, pentru a conserva energie păstrând cât mai mult din capacitățile considerate esențiale. „Deși oprirea unui instrument științific nu este preferința nimănui, este cea mai bună opțiune disponibilă”, a declarat Kareem Badaruddin, managerul misiunii Voyager la JPL, într-o postare pe blog publicată vineri de NASA. După această oprire, Voyager 1 mai are două instrumente științifice operaționale: unul care „ascultă” undele de plasmă; unul care măsoară câmpurile magnetice. Inginerii estimează că oprirea LECP ar putea oferi misiunii aproximativ încă un an de „respiro”. Ce urmează: planul „Big Bang” și ținta anilor 2030 Echipa lucrează și la un plan mai amplu de economisire a energiei, numit informal „Big Bang”: o schimbare coordonată a mai multor componente alimentate, pentru a înlocui sisteme mai vechi cu alternative cu consum mai mic. Testele pe Voyager 2 sunt programate pentru mai și iunie 2026; dacă acestea merg bine, aceeași procedură ar urma să fie încercată pe Voyager 1 nu mai devreme de iulie. Dacă planul reușește, există chiar o șansă mică ca LECP să poată funcționa din nou. Obiectivul declarat al inginerilor este să mențină cel puțin un instrument activ pe fiecare dintre cele două sonde până în anii 2030, prelungind colectarea de date dintr-o regiune a spațiului în care nicio altă misiune nu operează. [...]
Rusia își pregătește infrastructura biomedicală pentru zboruri dincolo de orbita Pământului printr-un biosatelit care ar urma să fie lansat la jumătatea anilor 2030, potrivit Agerpres . Miza declarată este reducerea incertitudinilor privind efectele mediului din spațiul îndepărtat asupra organismelor vii, într-un moment în care datele pentru zona din apropierea Lunii sunt încă „extrem de limitate”. Biosatelitul se numește Vozvrat-MKA și, conform declarațiilor lui Vladimir Sichev, cercetător în biologia spațială la Institutul pentru Probleme Biomedicale din cadrul Academiei Ruse de Științe, ar urma să călătorească dincolo de orbita Pământului. Informațiile sunt transmise de Xinhua, care îl citează pe cercetător, via RIA Novosti. Ce testează misiunea și de ce contează operațional Vozvrat-MKA este gândit să transporte organisme vii și să studieze cum reacționează acestea la condiții specifice spațiului îndepărtat, în special în proximitatea Lunii. Potrivit cercetătorului citat, misiunea va urmări efectele: mediilor hipomagnetice (zone cu câmp magnetic mult mai slab decât pe Pământ); radiației galactice; neutronilor secundari de energie înaltă. În termeni operaționali, un astfel de set de date este relevant pentru proiectarea misiunilor cu echipaj sau a experimentelor biologice pe traiectorii mai îndepărtate, unde expunerea la radiații și condițiile magnetice diferă semnificativ de cele din orbita joasă a Pământului. Parametrii de zbor indicați Satelitul ar urma să atingă o altitudine de până la 200.000 de kilometri, pentru a simula condițiile unui zbor interplanetar și pentru a evalua radiația cosmică galactică, conform aceleiași surse. Nu sunt menționate în material calendarul exact al lansării, bugetul, contractorii sau platforma de lansare, astfel că rămâne neclar în ce măsură planul este deja în fază de implementare sau la nivel de intenție și proiectare. [...]
