Știri
Știri din categoria Știință
Un dispozitiv optic montat pe roverul sovietic Lunokhod 1 a rămas utilizabil după aproape 40 de ani, iar în 2010 a returnat un semnal laser de circa patru ori mai puternic decât cel al reflectorului de pe Lunokhod 2, potrivit Antena 3. Miza practică: astfel de „ținte” pasive (retroreflectori) susțin măsurători de mare precizie ale distanței Pământ–Lună și ale mișcărilor Lunii, într-un experiment care depinde de hardware vechi, expus decenii la mediul lunar.
Deși roverul a încetat să mai răspundă în 1971, retroreflectorul său – un ansamblu optic pasiv construit în Franța – nu avea nevoie de energie electrică. Rolul lui este să primească un impuls laser trimis de pe Pământ și să îl întoarcă aproape pe aceeași direcție, permițând calcularea distanței prin măsurarea timpului de zbor al luminii (dus-întors, aproximativ 2,5 secunde).
Problema majoră a fost localizarea: poziția finală a roverului devenise incertă la nivel de kilometri, o eroare uriașă când ținta este un dispozitiv mic aflat la circa 384.000 km.
Schimbarea a venit în 2010, când imagini de înaltă rezoluție de la Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO) al NASA au permis identificarea locației roverului. Cu coordonate mai precise, cercetătorii au putut încerca din nou măsurători laser către reflector.
În aprilie 2010, echipa APOLLO (Apache Point Observatory Lunar Laser-ranging Operation) din New Mexico a trimis impulsuri laser către Lunokhod 1 folosind coordonate derivate din LRO și a obținut semnalul de întoarcere, apoi a rafinat poziția prin observații suplimentare.
În rezumatul lucrării ulterioare, echipa a notat că reflectorul de pe Lunokhod 1 părea „în stare excelentă” și returna un semnal de aproximativ patru ori mai puternic decât reflectorul de pe Lunokhod 2.
Materialul mai menționează că NASA a raportat, în general, slăbirea semnalelor de la reflectoare lunare mai vechi, iar una dintre ipoteze este depunerea de praf ridicat de micrometeoriți; cauzele nu sunt însă pe deplin clarificate. În acest context, performanța Lunokhod 1 nu „rezolvă” problema, dar adaugă un punct de date important într-un experiment pe termen lung.
Echipa APOLLO a observat că Lunokhod 1 este amplasat mai aproape de marginea Lunii decât alți reflectori, o geometrie utilă pentru studierea oscilațiilor subtile ale Lunii (librațiile). Aceste mișcări sunt folosite pentru rafinarea modelelor despre interiorul Lunii, inclusiv întrebări legate de miez.
Separat, NASA descrie măsurarea laser lunară drept unul dintre cele mai longevive experimente din era Apollo; reflectoarele lăsate de misiunile Apollo 11, 14 și 15, plus cele transportate de Lunokhod 1 și 2, permit urmărirea distanței Pământ–Lună cu precizie foarte mare. Un rezultat cunoscut, menționat în material, este că Luna se îndepărtează de Pământ cu aproximativ 3,8 centimetri pe an.
Lunokhod 1 a aterizat în Marea Ploilor pe 17 noiembrie 1970, în misiunea sovietică Luna 17, și este descris ca primul rover telecomandat care a operat pe o altă lume. A funcționat timp de 11 cicluri lunare zi-noapte și a parcurs aproximativ 10,5 kilometri, înainte ca încercările de contact să eșueze; încheierea oficială a călătoriei este datată 4 octombrie 1971.
Roverul a rămas pe Lună, iar urmele sale sunt încă vizibile în imaginile LRO, însă timp de decenii oamenii de știință nu au mai știut suficient de precis unde se află pentru a folosi reflectorul în mod eficient.
Recomandate
Lansarea Shenzhou 23 ar urma să deblocheze rotația echipajelor la Tiangong după o misiune prelungită de urgență , într-un context în care China încearcă să revină la un calendar operațional normal pe stația sa spațială, potrivit Space . Misiunea este așteptată „cel mai devreme duminică” (24 mai), iar notificările de închidere a spațiului aerian indică o lansare în jurul orei 11:10 EDT, adică 18:10 ora României (15:10 GMT). Racheta Long March 2F, cu o lungime de 62 de metri, a fost transportată pe 16 mai pe calea ferată pe o distanță de 1,5 kilometri de la clădirea de integrare la rampa de lansare de la Jiuquan Satellite Launch Center, în deșertul Gobi. Pe 20 mai a avut loc o repetiție generală, iar China Manned Space Agency (CMSA) a transmis că facilitățile și echipamentele sunt în stare bună. De ce contează: rotația echipajelor, afectată de un incident, intră în faza de „reset” Shenzhou 23 va duce un nou echipaj de trei astronauți pentru un sejur de șase luni la bordul Tiangong, însă CMSA nu a anunțat încă numele membrilor echipajului. Aceștia urmează să fie prezentați public la Jiuquan cu aproximativ o zi înainte de lansare; sursa notează că au făcut deja teste medicale și repetiții. Miza operațională este închiderea celei mai lungi misiuni chineze cu echipaj uman de până acum, Shenzhou 21, prelungită în urma unei urgențe. Astronauții Shenzhou 21 (Zhang Lu, Wu Fei și Zhang Hongzhang) ar urma să revină pe Pământ pe 29 mai, la bordul capsulei Shenzhou 22, trimisă fără echipaj ca „ambarcațiune de salvare” după ce capsula Shenzhou 20 ar fi fost avariată de un impact suspectat cu resturi orbitale. Posibilă premieră: un zbor uman de un an pentru China Lansarea ar putea deschide și un scenariu fără precedent pentru programul chinez: unul dintre cei trei astronauți Shenzhou 23 ar putea rămâne pe orbită timp de un an. Potrivit articolului, acest lucru ar fi legat de planul ca Shenzhou 24 (programată pentru finalul acestui an) să transporte un astronaut pakistanez la Tiangong pentru o vizită scurtă; acesta ar urma să ocupe locul unuia dintre astronauții Shenzhou 23 la întoarcerea capsulei pe Pământ, lăsând un membru al echipajului inițial să continue șederea până la 12 luni. CMSA nu a confirmat oficial acest aranjament. Context: Tiangong intră în a 11-a misiune cu echipaj Shenzhou 23 va fi a 11-a misiune cu echipaj către Tiangong. Prima vizită a avut loc în iunie 2021 (Shenzhou 12), iar stația cu trei module a fost finalizată la finalul lui 2022. Misiunea vine la scurt timp după andocarea cargo-ului Tianzhou 10, ajuns la Tiangong pe 11 mai cu aproape șapte tone de provizii, un element care susține continuitatea operațiunilor odată cu schimbarea echipajului. [...]
China programează lansarea Shenzhou-23 duminică la 23:08 (ora României), iar misiunea include primul astronaut din Hong Kong, un semnal de extindere a bazei de recrutare și de creștere a ritmului operațional al stației spațiale potrivit Global Times , care relatează despre conferința de presă a autorităților chineze. Agenția chineză pentru zboruri spațiale cu echipaj (China Manned Space Agency – CMSA) a anunțat că lansarea este programată duminică la 23:08, cu racheta Long March-2F Y23, care urmează să fie alimentată „în scurt timp”. Echipajul are trei membri: inginerul de zbor Zhu Yangzhu (comandant), pilotul navei Zhang Zhiyuan și specialistul în încărcătură utilă (payload) Lai Ka-ying. Lai Ka-ying este prezentată drept primul astronaut din Regiunea Administrativă Specială Hong Kong (HKSAR) care participă la o misiune spațială cu echipaj și, totodată, prima femeie specialist payload selectată din regiunile Hong Kong și Macao pentru programul spațial al Chinei. Publicația notează că Lai s-a născut în Hong Kong în noiembrie 1982 și că, înainte de selecția din iunie 2024 (a patra serie de astronauți), a lucrat în Poliția din Hong Kong, unde a avut rangul de superintendent. Ce înseamnă misiunea pentru operarea stației spațiale CMSA descrie Shenzhou-23 ca fiind a șaptea misiune cu echipaj din etapa de „aplicație și dezvoltare” a stației spațiale și a 40-a misiune a programului chinez de zboruri spațiale cu echipaj. Obiectivele principale includ: rotația echipajului în orbită cu astronauții Shenzhou-21; continuarea experimentelor de știință spațială și aplicații; activități extravehiculare (ieșiri în spațiu); transfer de marfă; instalarea și recuperarea de încărcături utile și echipamente externe. După intrarea pe orbită, nava Shenzhou-23 va executa proceduri autonome de întâlnire și andocare la portul radial al modulului central Tianhe , formând o configurație „trei module și trei nave”, conform informațiilor prezentate la conferința de presă. Experiment de un an în orbită și recordul Shenzhou-21 Purtătorul de cuvânt al CMSA, Zhang Jingbo, a mai spus că un astronaut din echipajul Shenzhou-23 va realiza un experiment de ședere în orbită timp de un an. După predarea în orbită, echipajul Shenzhou-21 ar urma să revină la locul de aterizare Dongfeng. La momentul conferinței, astronauții Shenzhou-21 se aflau de 203 zile în orbită și erau așteptați să stabilească un nou record național pentru cea mai lungă ședere în orbită a unui echipaj chinez. Ajustări tehnice pentru protecția la deșeuri spațiale În contextul unei întrebări despre primul exercițiu de pregătire pentru lansare de urgență, Zhang Jingbo a declarat că, pe parcursul a 20 de zile, operațiunile de răspuns au decurs „lin și eficient”. Tot el a spus că nava Shenzhou-23 a fost adaptată cu îmbunătățiri la protecția ferestrelor împotriva deșeurilor spațiale, pentru a crește rezistența la impact. Context: Chang’e-7 și obiectivul de aselenizare înainte de 2030 Conferința a inclus și actualizări despre programul lunar: sonda Chang’e-7 a ajuns la centrul de lansare Wenchang (Hainan) în aprilie și se află în testare și pregătire, pentru o lansare planificată în a doua jumătate a acestui an. Misiunea va folosi metode integrate (orbitare, aselenizare, deplasare și survol) pentru a studia mediul și resursele de la polul sud lunar și va include cooperare internațională. În plus, CMSA a reiterat planurile pentru zborul de verificare tehnică al rachetei Long March-10 și pentru primele zboruri ale navei cu echipaj Mengzhou și ale landerului lunar Lanyue, cu obiectivul de a trimite astronauți chinezi pe Lună înainte de 2030. Publicația mai notează că doi astronauți pakistanezi au intrat în centrul de cercetare și pregătire, iar unul ar urma să participe ca specialist payload într-o misiune spațială de scurtă durată. [...]
O nouă goană după aur riscă să distrugă situri arheologice abia identificate în Deșertul Estic din Sudan, unde o echipă internațională de arheologi a localizat 260 de structuri funerare cu ajutorul imaginilor din satelit, potrivit Antena 3 . Monumentele sunt morminte circulare uriașe, unele cu diametrul de până la 80 de metri, în care au fost găsite rămășițe umane și animale (inclusiv vite, oi și capre). Multe dintre structuri au ziduri joase din piatră, iar în centrul cercului apare câte un individ îngropat separat. Identificarea nu a fost făcută prin expediții clasice în teren, ci prin analizarea imaginilor din satelit. Deși siturile nu au fost încă cercetate în detaliu la fața locului, arheologii spun că seamănă cu alte monumente funerare din regiune, cunoscute sub numele de „ Atbai Enclosure Burials ”, descoperite în ultimele decenii. De ce contează: presiunea mineritului se vede deja în teren Semnalul de alarmă al cercetătorilor vizează extinderea exploatărilor aurifere în Deșertul Estic, fenomen care atrage „tot mai mulți mineri, bani și grupări armate” în zone până recent aproape pustii. Potrivit studiului citat în material, cel puțin 12 dintre monumentele descoperite au fost deja deteriorate de activități miniere și acte de vandalism, iar specialiștii se tem că distrugerile vor continua. Context: o Sahară cândva locuită Cercetătorii leagă aceste monumente de comunități de păstori nomazi, iar amplasarea lor – în apropierea unor foste surse de apă, albii secate de râuri sau oaze – susține ipoteza. Materialul amintește că, la vremea respectivă, Sahara arăta diferit față de deșertul actual, însă pe măsură ce vegetația a dispărut și ariditatea a avansat, cultura care a construit aceste structuri pare să fi dispărut. Ca paralelă, este menționat situl Gobero din deșertul Ténéré, unde arheologii au găsit peste 200 de schelete umane și mii de artefacte, comunitatea de acolo părând să fi abandonat zona odată cu revenirea condițiilor extrem de aride. Descoperirea a fost publicată în revista științifică African Archaeological Review . [...]
Stația Spațială Internațională pierde din nou aer în segmentul rusesc, cu circa 0,45 kg pe zi , iar NASA spune că situația nu afectează deocamdată operarea stației, potrivit IT之家 . Agenția americană a confirmat pe 21 mai că modulul PrK din segmentul rusesc a revenit la un regim de scădere a presiunii, după ce în ianuarie anunțase că, în urma unor verificări și etanșări repetate, presiunea internă intrase într-o „stare stabilă”. Scurgerea este urmărită de NASA de peste cinci ani, iar sursa ar fi „fisuri structurale” foarte mici, dificil de localizat cu precizie și greu de reparat complet. PrK este, în esență, un coridor de tranziție care leagă modulul de servicii rusesc „Zvezda” de portul de andocare. Ce înseamnă „1 liră pe zi” și cum gestionează NASA problema Un purtător de cuvânt al NASA, Josh Finch, a declarat că analiza datelor indică o pierdere de aer de aproximativ 1 liră pe zi (circa 0,45 kg). Ca măsură de limitare, planul actual de „peticire” menține coridorul de tranziție la o presiune mai mică și, la nevoie, se face o re-presurizare în cantități reduse. Contextul operațional: monitorizare după un episod din 1 mai Conform informațiilor prezentate, Roscosmos a observat o „depresurizare lentă” în modulul PrK după ce un astronaut rus a descărcat marfă de pe nava cargo Progress 95, la 1 mai, iar ulterior a continuat monitorizarea evoluției. NASA afirmă că, în acest moment, scurgerea nu a afectat funcționarea Stației Spațiale Internaționale, iar NASA și Roscosmos coordonează pașii următori pentru remediere. Publicația nu oferă un calendar pentru o soluție definitivă. [...]
Cartografierea fină a topirii de sub platformele glaciare ar putea schimba modelele despre creșterea nivelului mării , după ce submarinul-robot autonom Ran a identificat sub gheața Antarcticii structuri care nu apar în observațiile satelitare, potrivit Antena 3 . Vehiculul a dispărut ulterior într-o misiune de extindere a măsurătorilor, iar echipa nu a mai reușit să îl recupereze. Ran a explorat timp de 27 de zile zona de sub platforma glaciară Dotson (Antarctica de Vest), într-o campanie din 2022 coordonată de Anna Wåhlin , profesoară de fizică oceanografică la Universitatea din Göteborg. Robotul a ajuns la aproximativ 18 kilometri în interiorul cavității de sub gheața flotantă și a scanat o suprafață de circa 130–140 de kilometri pătrați, cu ajutorul sonarului. Ce a găsit Ran și de ce contează pentru prognozele climatice Hărțile realizate sub gheață au arătat un relief mult mai variat decât presupun modelele simplificate de topire: terase în trepte, canale și cavități în formă de lacrimă, formate prin topire bazală (eroziunea gheții „dinspre dedesubt”, de către apă). Antena 3 notează că aceste structuri nu sunt vizibile în imaginile satelitare, ceea ce înseamnă că au rămas necunoscute până la măsurătorile directe. Diferențele dintre estul și vestul platformei Dotson au fost un punct central al misiunii: estul și centrul arată terase dispuse ca niște trepte, în timp ce vestul este mai neted, cu canale și depresiuni adâncite, asociate unei topiri mai rapide. Rolul apei calde și topirea neuniformă În jurul Antarcticii, Apa Circumpolară de Adâncime (un curent cald și sărat din Oceanul Austral) poate avansa pe platforma continentală și poate accelera topirea platformelor glaciare de dedesubt. Conform articolului, altimetria satelitară pentru Dotson indică faptul că, în canalele de topire, gheața se subțiază cu aproximativ 12 metri pe an, un ritm asociat pătrunderii apei calde. Analiza citată arată și contribuția istorică a platformei Dotson la nivelul mării: 0,5 milimetri între 1979 și 2017. La scară mai largă, datele satelitare și climatice combinate indică o contribuție de aproximativ 14 milimetri la creșterea nivelului mării din 1979 până în prezent, o parte importantă provenind din Antarctica de Vest. Fracturi „invizibile” și efectul asupra modelelor Ran a cartografiat și fracturi care străbat platforma glaciară pe toată grosimea ei, multe lărgite și netezite la bază de topire. În aceste deschideri înguste, apa se poate deplasa mai rapid și poate canaliza căldură suplimentară către pereții de gheață, ceea ce poate concentra pierderea de gheață. Miza operațională pentru cercetare este că modelele computerizate care tratează topirea „în linii mari” pot rata tocmai aceste canale și fracturi care dirijează apa caldă și accelerează degradarea locală. Integrarea acestor detalii ar putea reduce incertitudinile în predicțiile privind ritmul de pierdere a gheții în Antarctica de Vest. Dispariția vehiculului și limita datelor Ran a operat fără contact în timp real, deoarece undele radio și semnalele GPS nu pot străbate sute de metri de gheață. După 14 misiuni reușite în 2022, echipa a revenit la Dotson pentru o nouă misiune de extindere a hărților, însă vehiculul nu a mai apărut la punctul de recuperare, iar încercările de contact și căutările nu au găsit semnal sau urme. „Să vezi cum Ran dispare în adâncurile întunecate și necunoscute de sub gheață, executându-și sarcinile mai bine de 24 de ore fără nicio comunicare, este, desigur, descurajant”, a spus Wåhlin. În lipsa unei transmisii de date, cauzele rămân incerte; echipa poate doar să speculeze, de la o defecțiune mecanică la o coliziune cu creste de gheață. Totuși, setul de hărți transmis înainte de dispariție rămâne, potrivit materialului, o referință pentru glaciologi și oceanografi și o bază pentru rafinarea modelelor care estimează contribuția Antarcticii la creșterea nivelului global al mării. [...]
China a trimis pe orbită al nouălea lot de sateliți pentru constelația Spacesail , într-o lansare care indică accelerarea ritmului de construire a infrastructurii sale spațiale comerciale, potrivit Global Times . Racheta purtătoare Long March-8 a decolat din centrul comercial de lansări spațiale din Hainan, în Wenchang (provincia Hainan, sudul Chinei), la ora 22:42, ora Beijingului, duminică. Ora corespunde intervalului 17 mai, ora locală, menționat în material. Grupul de sateliți, descris ca al nouălea lot care va alcătui constelația Spacesail, a intrat „cu succes” pe orbita prestabilită, conform informațiilor atribuite agenției Xinhua și fotografiei semnate de Yang Guanyu. [...]
