Știri
Știri din categoria Știință
NASA devansează lansarea Crew-13 pentru a crește ritmul rotațiilor de echipaj la ISS, o ajustare operațională menită să susțină misiunile de lungă durată (circa șase luni) și continuitatea activităților de cercetare de pe stația orbitală, potrivit Agerpres.
Lansarea misiunii Crew-13 este programată „nu mai devreme de jumătatea lunii septembrie”, de la centrul spațial din Florida, după ce a fost devansată din noiembrie. Este a 13-a rotație de echipaj în cadrul Programului Comercial, derulat împreună cu SpaceX.
Echipajul Crew-13 îi include pe astronauții NASA Jessica Watkins și Luke Delaney, canadianul Joshua Kutryk și rusul Serghei Teteriatnikov. Structura rolurilor este:
Misiunea va fi al doilea zbor spațial pentru Watkins (după Crew-4, în 2022) și primul pentru Delaney, Kutryk și Teteriatnikov. Totodată, Watkins va deveni prima astronaută NASA care zboară de două ori la bordul unei capsule Dragon a SpaceX.
Motivul invocat pentru devansare este creșterea frecvenței misiunilor de lungă durată către Stația Spațială Internațională (ISS/SSI). În practică, un calendar mai strâns reduce riscul de „goluri” operaționale și ajută la planificarea experimentelor și a testelor tehnologice desfășurate în microgravitație.
Pe durata șederii la bord, echipajul va derula cercetări științifice și teste tehnologice considerate esențiale pentru viitoare misiuni cu echipaj uman către Lună și Marte, inclusiv în cadrul programului Artemis, precum și teste cu impact pe Pământ.
Crew-13 se va alătura Expediției 75 de pe ISS și va înlocui echipajul Crew-12, format din americanii Jessica Meir și Jack Hathaway, rusul Andrei Fediaev și Sophie Adenot, care au ajuns la bordul laboratorului orbital la 13 februarie.
Recomandate
Lansarea Soyuz MS-29 duce pe ISS un astronaut NASA și doi cosmonauți, menținând rotația mixtă a echipajelor SUA–Rusia , un aranjament operațional care continuă să funcționeze în pofida tensiunilor geopolitice, potrivit Space . Misiunea îi are la bord pe astronautul NASA Anil Menon și pe cosmonauții ruși Piotr Dubrov și Anna Kikina. Lansarea este programată pentru marți, 14 iulie, la ora 10:47 a.m. EDT, adică 17:47 ora României, de la cosmodromul Baikonur din Kazahstan, cu o rachetă Soyuz. După decolare, capsula Soyuz MS-29 ar urma să ajungă la Stația Spațială Internațională (ISS) după doar două orbite, cu andocare estimată la 1:56 p.m. EDT (20:56 ora României). Publicația indică și ferestrele de transmisie: acoperirea lansării începe la 9:45 a.m. EDT (16:45 ora României), iar pentru întâlnirea și andocarea cu ISS transmisiunea începe la 1:10 p.m. EDT (20:10 ora României). După andocare, acoperirea se reia la 3:30 p.m. EDT (22:30 ora României), înainte de deschiderea trapei, așteptată în jurul orei 3:55 p.m. EDT (22:55 ora României). Transmisia este disponibilă pe YouTube, prin acest link . Ce înseamnă operațional pentru ISS Cei trei se vor alătura celor șapte astronauți deja aflați pe stație: Jessica Meir, Jack Hathaway și Chris Williams (NASA), Sophie Adenot (Agenția Spațială Europeană) și Sergey Kud-Sverchkov, Sergei Mikaev, Andrey Fedyaev (Roscosmos). Echipajul MS-29 va petrece aproximativ opt luni pe laboratorul orbital. Pentru NASA, zborul este primul al lui Anil Menon, selectat ca astronaut candidat în decembrie 2021 (Group 23). Pentru Dubrov și Kikina, misiunea este a doua: Dubrov a stat pe ISS între aprilie 2021 și martie 2022, iar Kikina a petrecut cinci luni pe stație între octombrie 2022 și martie 2023. Context: schimbul de locuri și precedentul Kikina Anna Kikina este singura femeie din corpul activ de astronauți al Rusiei, iar în 2022 a zburat către și de la ISS cu misiunea SpaceX Crew-5 — un moment notabil, fiind prima rusoaică ce a zburat pe o navă spațială privată americană și primul cosmonaut pe un vehicul spațial american după decembrie 2002, când Valeri Korzun și Serghei Treșciov s-au întors de pe ISS cu naveta Endeavour. Ce va face Menon pe stație: experimente cu miză tehnologică și medicală Potrivit unui comunicat NASA citat de publicație, Menon va lucra la experimente care vizează: rafinarea producției în spațiu a cristalelor semiconductoare, cu scopul de a permite fabricarea la scară mare a componentelor necesare pentru computere de înaltă performanță, inteligență artificială și dispozitive medicale îmbunătățite; utilizarea ecografiei cu metode de realitate augmentată și inteligență artificială, care ar putea reduce sau elimina nevoia de suport medical de la sol în misiuni spațiale viitoare. În ansamblu, lansarea Soyuz MS-29 este relevantă mai ales prin continuitatea practică a cooperării operaționale pe ISS: rotația echipajelor rămâne dependentă de un mix de vehicule și agenții, iar menținerea acestui mecanism reduce riscul ca stația să rămână fără personal sau cu capacitate limitată de operare. [...]
SpaceX a executat a 13-a testare a sistemului Starship , iar boosterul „Super Heavy” a avut o „amerizare dură” în Golful Mexic după o anomalie la aprinderea motoarelor , potrivit IT之家 . Zborul a decolat pe 24 iulie (ora centrală a SUA) de la baza din sudul Texasului, iar miza operațională a fost validarea performanțelor noii generații Starship și, în premieră, desfășurarea a 20 de sateliți Starlink de nouă generație. Conform planului de misiune descris de SpaceX, treapta întâi „Super Heavy” urma să nu se întoarcă la rampa de lansare pentru recuperare, ci să execute o „amerizare controlată” (splashdown) în apropiere de Golful Mexic. Treapta a doua, nava Starship, urma să amerizeze ulterior în zona prestabilită din Oceanul Indian, după încheierea testului. În timpul zborului, boosterul „Super Heavy” (B20) s-a separat de Starship (S40) și a ajuns în zona vizată pentru amerizare în Golful Mexic, însă înainte de contactul cu apa a apărut o problemă la aprinderea motoarelor: o parte dintre motoare nu au pornit, viteza de coborâre a depășit așteptările, iar rezultatul a fost o „amerizare dură” („hard splashdown”), notează publicația. Într-o actualizare inclusă în material, IT之家 precizează că Starship a ajuns în spațiu și a început să elibereze, pe rând, sateliți Starlink de generația a treia, iar misiunea era în desfășurare la momentul publicării. [...]
Un „ciment” din praf lunar a trecut testul de spațiu, un pas care poate reduce costurile logistice ale viitoarelor baze lunare , după ce mostrele au stat șase luni în exteriorul Stației Spațiale Internaționale (ISS) și, în unele cazuri, s-au întors pe Pământ mai rezistente, potrivit Antena 3 . Materialul este un geopolimer – o alternativă la cimentul tradițional – dezvoltat de o echipă de la Universitatea din Delaware și publicat în revista Advances in Space Research. Ideea centrală este folosirea „regolitului”, stratul de praf și rocă de la suprafața Lunii, pentru a produce materiale de construcție la fața locului, fără transport de pe Pământ, care este descris ca fiind „extrem de costisitor”. „Regolitul este, în esență, un material silicat asemănător argilei. Este unul dintre cele mai abundente materiale atât pe Pământ, cât și pe Lună, ceea ce îl face foarte interesant pentru construcții”, a explicat Norman Wagner, profesor de inginerie chimică la Universitatea din Delaware. Testul operațional: șase luni pe exteriorul ISS Pentru a verifica rezistența în condiții reale de spațiu, cercetătorii au trimis pe ISS plăci subțiri realizate din simulatoare comerciale de regolit lunar și marțian, în cadrul misiunii NASA MISSE-20 . Mostrele au fost expuse radiațiilor, vidului și variațiilor extreme de temperatură. După cele șase luni, analizele au indicat că materialele nu s-au degradat, iar unele probe au avut o rezistență mecanică mai mare decât mostrele identice păstrate pe Pământ. De ce contează: producție cu energie mai mică și potențial și pentru Terra Geopolimerii diferă de cimentul obișnuit prin modul de producție: în loc de temperaturi foarte ridicate, argila este transformată într-un material solid prin reacții chimice, cu un consum de energie mai redus, potrivit articolului. În plus, tehnologia ar putea avea aplicații și pe Pământ, prin reducerea amprentei de carbon asociate industriei cimentului. Următorul obstacol: regolitul nu e „standard” pe toată Luna O problemă practică pentru construcții este că regolitul nu are aceeași compoziție peste tot pe Lună. Într-un al doilea studiu, publicat în Acta Astronautica, echipa a folosit inteligența artificială pentru a construi un model care estimează rezistența unui geopolimer în funcție de caracteristicile regolitului și de modul de prelucrare. Separat, o serie de experimente a urmărit comportamentul materialului în etapele de amestecare, pompare și turnare, înainte de întărire. Cercetătorii au identificat un „punct critic de gelificare”, momentul în care materialul trece din fluid în solid; manipularea înainte de acest prag nu ar influența nici timpul de întărire, nici rezistența finală, ceea ce ar putea oferi mai multă flexibilitate operațională pe Lună. Concluziile au fost publicate într-o ediție specială a Journal of Rheology, dedicată comportamentului materialelor utilizate în afara Pământului. [...]
Roscosmos a primit din 2026 dreptul de a vinde publicitate pe obiecte spațiale , iar o rachetă Soiuz lansată recent către Stația Spațială Internațională a fost inscripționată cu reclame la o băutură energizantă, potrivit Antena 3 . Miza este una economică: Moscova încearcă să atragă investiții private și să reducă presiunea pe bugetul de stat într-un sector afectat de ruperea unor parteneriate internaționale după 2022. Lansarea a avut loc marți, 14 iulie, de la Cosmodromul Baikonur din Kazahstan (administrat de Rusia), pentru misiunea Soiuz MS-29 către ISS. Racheta a fost văzută cu inscripții pentru Lit Energy (menționată și ca „Limonadă”), iar reclamele apar în imagini de la prezentarea rachetei din 11 iulie, notează Space.com, citat de publicație. Ce schimbă noua regulă: publicitatea devine instrument de finanțare Antena 3 arată că Roscosmos își decorează frecvent rachetele cu grafică și logo-uri care nu implică neapărat o plată, însă contextul actual indică o formalizare a publicității ca sursă de venit. Publicația Ars Technica (citată în material) susține că dificultățile economice din Rusia au dus la modificări recente ale legislației privind publicitatea spațială, ceea ce ar putea deschide calea pentru mai multe inițiative de acest tip. Într-un mesaj menționat ca fiind publicat pe contul de Telegram al Roscosmos în octombrie 2025, agenția ar fi explicat că, în urma amendamentelor, Roscosmos a primit dreptul — începând cu 1 ianuarie 2026 — de a plasa reclame pe obiecte spațiale aflate atât în proprietatea corporației de stat, cât și în proprietate federală. Scopul declarat: atragerea investițiilor private și reducerea poverii asupra bugetului de stat. Context: Rusia are precedent, inclusiv contracte plătite Materialul trece în revistă câteva exemple istorice de publicitate în spațiu asociate Rusiei și URSS: În 1990, o misiune Soiuz legată parțial de Tokyo Broadcasting Service (TBS) a transportat un jurnalist japonez și ar fi avut pe fuselaj reclame; sunt menționate și embleme publicitare pentru Sony, Unicharm și Pocari Sweat. După destrămarea URSS, stația Mir a găzduit reclame pentru companii precum RadioShack, Pepsi și producătorul israelian de lactate Tnuva. În 2000, o reclamă Pizza Hut a fost transportată cu o rachetă Proton, pentru aproximativ 1,25 milioane de dolari (aprox. 5,6 milioane lei), sumă pe care articolul o echivalează cu aproape 3 milioane de dolari la valoarea actuală (aprox. 13,5 milioane lei). Cooperarea cu NASA continuă pe ISS, în ciuda sancțiunilor În paralel, Roscosmos și NASA continuă colaborarea în cadrul ISS, deși sancțiunile impuse după invadarea Ucrainei au afectat multe parteneriate internaționale, mai notează Antena 3. Lansarea din 14 iulie a fost prezentată și ca un moment relevant în această relație: administratorul NASA, Jared Isaacman, a asistat la o lansare Soiuz, fiind primul oficial cu acest titlu prezent la un astfel de eveniment în ultimii opt ani. SpaceNews (citat de publicație) consemnează că Isaacman și directorul general al Roscosmos, Dmitri Bakanov, au avut prima întâlnire față în față între șefii celor două agenții de la ultima vizită similară, din octombrie 2018. Ulterior, Rusia a anunțat prelungirea cu doi ani a angajamentului față de ISS, până în 2030, și un acord de principiu pentru continuarea schimbului de locuri între Soiuz și vehicule comerciale americane. În lipsa unor detalii financiare despre cazul Lit Energy, rămâne neclar dacă inscripționarea rachetei a fost o reclamă plătită sau doar o grafică fără contract comercial, practică pe care Roscosmos o folosește uneori, potrivit materialului. [...]
Sonda New Horizons își prelungește viața operațională prin hibernare și poate ajunge la marginea heliosferei , într-o etapă care ar putea furniza date relevante despre mediul cosmic și riscurile pentru viitoare misiuni umane, potrivit Mediafax . Nava NASA a ieșit din hibernare pe 23 iunie, după ce intrase în acest mod pe 7 august 2025, iar echipa de la Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory a confirmat că funcționează în parametri. La aproximativ 9,5 miliarde de kilometri de Pământ, operarea sondei este constrânsă de întârzierile de comunicație: chiar și un semnal radio care se propagă cu viteza luminii are nevoie de aproape nouă ore pentru a ajunge la sol. Următorul pas este transmiterea către Pământ a datelor științifice colectate în lunile de hibernare. De ce contează: hibernarea ține misiunea „în viață” până cel puțin în 2029 Hibernarea repetată este prezentată ca element-cheie pentru longevitatea sondei: în acest mod, consumul de resurse scade, computerul de bord continuă să monitorizeze sistemele, iar New Horizons trimite periodic semnale de „stare” către Pământ. Din 2007, sonda a intrat în hibernare de peste 20 de ori. Etapa extinsă a misiunii este programată să continue până în 2029. Dacă starea tehnică rămâne bună și datele rămân valoroase, misiunea ar putea fi prelungită, pe o traiectorie care o conduce spre exteriorul heliosferei (bula creată de vântul solar în jurul Sistemului Solar). Ce date urmărește New Horizons acum, dincolo de Pluto După survolul istoric al lui Pluto din 2015 și întâlnirea cu Arrokoth în 2019, sonda traversează regiunile îndepărtate asociate Centurii Kuiper, populate de corpuri înghețate rămase din formarea Sistemului Solar. Printre observațiile cu potențial impact științific se află măsurători ale particulelor de praf: echipa se aștepta ca densitatea prafului să scadă după depășirea limitelor cunoscute ale Centurii Kuiper, însă sonda detectează în continuare o cantitate neașteptată. O explicație posibilă este că Centura Kuiper s-ar putea întinde mai departe decât estimările anterioare, iar în aceste regiuni ar putea exista sute de planete pitice neexplorate și mii de corpuri mai mici. Sonda studiază și forma, orientarea și rotația obiectelor înghețate întâlnite, inclusiv frecvența aparent ridicată a corpurilor „binare de contact” (două componente unite), similare lui Arrokoth, care ar putea oferi indicii despre formarea planetelor în Sistemul Solar timpuriu. Următorul prag: periferia heliosferei și, eventual, spațiul interstelar New Horizons măsoară mediul de la periferia heliosferei și analizează inclusiv razele cosmice galactice (particule foarte energetice provenite, între altele, din explozii stelare). Acestea sunt descrise ca un risc important pentru viitoare misiuni umane de lungă durată. Dacă misiunea va fi prelungită și traiectoria rămâne neschimbată, sonda ar putea urma, într-un viitor îndepărtat, drumul sondelor Voyager și ar putea pătrunde în spațiul interstelar, dincolo de influența directă a vântului solar. [...]
Rusia a reluat lansările cu echipaj de pe o rampă modernizată de la Baikonur , trimițând spre Stația Spațială Internațională (ISS) doi cosmonauți ruși și un astronaut american, într-un semnal de continuitate operațională pentru programul ISS, potrivit G4Media , care citează Reuters. Misiunea a decolat marți de la cosmodromul Baikonur din Kazahstan, la bordul capsulei Soiuz MS-29 . Echipajul este format din astronautul american Anil Menon și cosmonauții ruși Piotr Dubrov și Anna Kikina, iar misiunea este programată să dureze aproximativ opt luni. Lansarea a avut loc la ora 14:47 GMT, iar capsula a fost plasată cu succes pe orbită la circa zece minute după decolare. Echipajul urma să ajungă la ISS după o călătorie orbitală de aproximativ trei ore, iar andocarea era programată pentru ora 13:56 EDT, ceea ce ar marca începutul celei de-a 75-a misiuni rotative cu echipaj pe avanpostul orbital. De ce contează: infrastructura de la Baikonur revine în circuit Potrivit informațiilor citate, lansarea marchează reluarea zborurilor cu echipaj uman de pe o rampă de la Baikonur care a fost recent modernizată și reparată. Baikonur este descris ca unul dintre cele mai importante centre spațiale din lume, iar revenirea în operare a unei rampe modernizate are relevanță directă pentru capacitatea de lansare și pentru calendarul rotațiilor de echipaj către ISS. Cooperarea NASA–Roscosmos continuă, în pofida tensiunilor La lansare au asistat directorul Roscosmos, Dmitri Bakanov, și administratorul NASA, Jared Isaacman. Prezența lui Isaacman este prezentată ca una simbolică, fiind primul administrator NASA care vizitează Baikonur după 2018. Materialul notează că, deși războiul din Ucraina a afectat relațiile dintre Rusia și Occident, colaborarea NASA–Roscosmos în cadrul programului ISS continuă, iar misiunea Soiuz MS-29 este unul dintre proiectele comune care mențin această cooperare. [...]
