Știri
Știri din categoria Știință
Rusia a fixat la circa 2 miliarde de ruble prețul unui loc pentru turiștii spațiali către Stația Spațială Internațională, însă zborul cu capsula Soyuz nu poate fi operat ca o „excursie” comercială obișnuită: este obligatorie prezența a doi profesioniști (cosmonauți antrenați) care să însoțească turistul, potrivit IT Home. Condiția ridică direct costul și limitează drastic numărul potențialilor clienți, într-o piață oricum de nișă.
Declarația îi aparține directorului general al corporației spațiale de stat Roscosmos, Dmitri Bakanov, făcută pe 4 iunie, în marja Forumului Economic Internațional de la Sankt Petersburg. Acesta a explicat că „racheta se împarte după numărul de participanți” și că nu pot fi trimiși „amatori” fără echipaj profesionist, motiv pentru care prețul ajunge la aproximativ 2 miliarde de ruble.
Obligația de a aloca doi cosmonauți pentru fiecare turist înseamnă că modelul de business nu se reduce la vânzarea unui simplu „bilet”, ci implică resurse umane rare, pregătire și constrângeri de siguranță. În aceste condiții, chiar dacă există cerere, capacitatea de a crește volumul zborurilor rămâne limitată, iar costul per client rămâne ridicat.
Publicația notează că, din cauza costurilor mari, numărul celor dispuși să plătească din buzunar pentru a ajunge pe orbită joasă este în continuare foarte mic la nivel global.
IT Home indică și un reper istoric: în decembrie 2019, pentru Soyuz-MS, tariful pentru un turist spațial era de 2,5 miliarde de ruble. Nivelul actual, de circa 2 miliarde de ruble, reprezintă o reducere față de acel moment.
Zborul Soyuz este unul orbital, la aproximativ 400 km altitudine, iar turistul poate rămâne în Stația Spațială Internațională de la câteva zile până la peste o săptămână. Aceasta este o categorie diferită de zborurile suborbitale, care trec doar de linia Kármán și oferă câteva minute de imponderabilitate, cu cerințe tehnice și costuri operaționale mai mici.
Ca puncte de comparație menționate în material:
În lipsa unor schimbări majore de cost sau de organizare a misiunilor, condiția impusă de Roscosmos – doi profesioniști pentru fiecare turist – sugerează că turismul orbital cu Soyuz va rămâne un produs exclusivist, cu volum mic și bariere operaționale ridicate.
Recomandate
Roscosmos a primit din 2026 dreptul de a vinde publicitate pe obiecte spațiale , iar o rachetă Soiuz lansată recent către Stația Spațială Internațională a fost inscripționată cu reclame la o băutură energizantă, potrivit Antena 3 . Miza este una economică: Moscova încearcă să atragă investiții private și să reducă presiunea pe bugetul de stat într-un sector afectat de ruperea unor parteneriate internaționale după 2022. Lansarea a avut loc marți, 14 iulie, de la Cosmodromul Baikonur din Kazahstan (administrat de Rusia), pentru misiunea Soiuz MS-29 către ISS. Racheta a fost văzută cu inscripții pentru Lit Energy (menționată și ca „Limonadă”), iar reclamele apar în imagini de la prezentarea rachetei din 11 iulie, notează Space.com, citat de publicație. Ce schimbă noua regulă: publicitatea devine instrument de finanțare Antena 3 arată că Roscosmos își decorează frecvent rachetele cu grafică și logo-uri care nu implică neapărat o plată, însă contextul actual indică o formalizare a publicității ca sursă de venit. Publicația Ars Technica (citată în material) susține că dificultățile economice din Rusia au dus la modificări recente ale legislației privind publicitatea spațială, ceea ce ar putea deschide calea pentru mai multe inițiative de acest tip. Într-un mesaj menționat ca fiind publicat pe contul de Telegram al Roscosmos în octombrie 2025, agenția ar fi explicat că, în urma amendamentelor, Roscosmos a primit dreptul — începând cu 1 ianuarie 2026 — de a plasa reclame pe obiecte spațiale aflate atât în proprietatea corporației de stat, cât și în proprietate federală. Scopul declarat: atragerea investițiilor private și reducerea poverii asupra bugetului de stat. Context: Rusia are precedent, inclusiv contracte plătite Materialul trece în revistă câteva exemple istorice de publicitate în spațiu asociate Rusiei și URSS: În 1990, o misiune Soiuz legată parțial de Tokyo Broadcasting Service (TBS) a transportat un jurnalist japonez și ar fi avut pe fuselaj reclame; sunt menționate și embleme publicitare pentru Sony, Unicharm și Pocari Sweat. După destrămarea URSS, stația Mir a găzduit reclame pentru companii precum RadioShack, Pepsi și producătorul israelian de lactate Tnuva. În 2000, o reclamă Pizza Hut a fost transportată cu o rachetă Proton, pentru aproximativ 1,25 milioane de dolari (aprox. 5,6 milioane lei), sumă pe care articolul o echivalează cu aproape 3 milioane de dolari la valoarea actuală (aprox. 13,5 milioane lei). Cooperarea cu NASA continuă pe ISS, în ciuda sancțiunilor În paralel, Roscosmos și NASA continuă colaborarea în cadrul ISS, deși sancțiunile impuse după invadarea Ucrainei au afectat multe parteneriate internaționale, mai notează Antena 3. Lansarea din 14 iulie a fost prezentată și ca un moment relevant în această relație: administratorul NASA, Jared Isaacman, a asistat la o lansare Soiuz, fiind primul oficial cu acest titlu prezent la un astfel de eveniment în ultimii opt ani. SpaceNews (citat de publicație) consemnează că Isaacman și directorul general al Roscosmos, Dmitri Bakanov, au avut prima întâlnire față în față între șefii celor două agenții de la ultima vizită similară, din octombrie 2018. Ulterior, Rusia a anunțat prelungirea cu doi ani a angajamentului față de ISS, până în 2030, și un acord de principiu pentru continuarea schimbului de locuri între Soiuz și vehicule comerciale americane. În lipsa unor detalii financiare despre cazul Lit Energy, rămâne neclar dacă inscripționarea rachetei a fost o reclamă plătită sau doar o grafică fără contract comercial, practică pe care Roscosmos o folosește uneori, potrivit materialului. [...]
Un „ciment” din praf lunar a trecut testul de spațiu, un pas care poate reduce costurile logistice ale viitoarelor baze lunare , după ce mostrele au stat șase luni în exteriorul Stației Spațiale Internaționale (ISS) și, în unele cazuri, s-au întors pe Pământ mai rezistente, potrivit Antena 3 . Materialul este un geopolimer – o alternativă la cimentul tradițional – dezvoltat de o echipă de la Universitatea din Delaware și publicat în revista Advances in Space Research. Ideea centrală este folosirea „regolitului”, stratul de praf și rocă de la suprafața Lunii, pentru a produce materiale de construcție la fața locului, fără transport de pe Pământ, care este descris ca fiind „extrem de costisitor”. „Regolitul este, în esență, un material silicat asemănător argilei. Este unul dintre cele mai abundente materiale atât pe Pământ, cât și pe Lună, ceea ce îl face foarte interesant pentru construcții”, a explicat Norman Wagner, profesor de inginerie chimică la Universitatea din Delaware. Testul operațional: șase luni pe exteriorul ISS Pentru a verifica rezistența în condiții reale de spațiu, cercetătorii au trimis pe ISS plăci subțiri realizate din simulatoare comerciale de regolit lunar și marțian, în cadrul misiunii NASA MISSE-20 . Mostrele au fost expuse radiațiilor, vidului și variațiilor extreme de temperatură. După cele șase luni, analizele au indicat că materialele nu s-au degradat, iar unele probe au avut o rezistență mecanică mai mare decât mostrele identice păstrate pe Pământ. De ce contează: producție cu energie mai mică și potențial și pentru Terra Geopolimerii diferă de cimentul obișnuit prin modul de producție: în loc de temperaturi foarte ridicate, argila este transformată într-un material solid prin reacții chimice, cu un consum de energie mai redus, potrivit articolului. În plus, tehnologia ar putea avea aplicații și pe Pământ, prin reducerea amprentei de carbon asociate industriei cimentului. Următorul obstacol: regolitul nu e „standard” pe toată Luna O problemă practică pentru construcții este că regolitul nu are aceeași compoziție peste tot pe Lună. Într-un al doilea studiu, publicat în Acta Astronautica, echipa a folosit inteligența artificială pentru a construi un model care estimează rezistența unui geopolimer în funcție de caracteristicile regolitului și de modul de prelucrare. Separat, o serie de experimente a urmărit comportamentul materialului în etapele de amestecare, pompare și turnare, înainte de întărire. Cercetătorii au identificat un „punct critic de gelificare”, momentul în care materialul trece din fluid în solid; manipularea înainte de acest prag nu ar influența nici timpul de întărire, nici rezistența finală, ceea ce ar putea oferi mai multă flexibilitate operațională pe Lună. Concluziile au fost publicate într-o ediție specială a Journal of Rheology, dedicată comportamentului materialelor utilizate în afara Pământului. [...]
Rusia a reluat lansările cu echipaj de pe o rampă modernizată de la Baikonur , trimițând spre Stația Spațială Internațională (ISS) doi cosmonauți ruși și un astronaut american, într-un semnal de continuitate operațională pentru programul ISS, potrivit G4Media , care citează Reuters. Misiunea a decolat marți de la cosmodromul Baikonur din Kazahstan, la bordul capsulei Soiuz MS-29 . Echipajul este format din astronautul american Anil Menon și cosmonauții ruși Piotr Dubrov și Anna Kikina, iar misiunea este programată să dureze aproximativ opt luni. Lansarea a avut loc la ora 14:47 GMT, iar capsula a fost plasată cu succes pe orbită la circa zece minute după decolare. Echipajul urma să ajungă la ISS după o călătorie orbitală de aproximativ trei ore, iar andocarea era programată pentru ora 13:56 EDT, ceea ce ar marca începutul celei de-a 75-a misiuni rotative cu echipaj pe avanpostul orbital. De ce contează: infrastructura de la Baikonur revine în circuit Potrivit informațiilor citate, lansarea marchează reluarea zborurilor cu echipaj uman de pe o rampă de la Baikonur care a fost recent modernizată și reparată. Baikonur este descris ca unul dintre cele mai importante centre spațiale din lume, iar revenirea în operare a unei rampe modernizate are relevanță directă pentru capacitatea de lansare și pentru calendarul rotațiilor de echipaj către ISS. Cooperarea NASA–Roscosmos continuă, în pofida tensiunilor La lansare au asistat directorul Roscosmos, Dmitri Bakanov, și administratorul NASA, Jared Isaacman. Prezența lui Isaacman este prezentată ca una simbolică, fiind primul administrator NASA care vizitează Baikonur după 2018. Materialul notează că, deși războiul din Ucraina a afectat relațiile dintre Rusia și Occident, colaborarea NASA–Roscosmos în cadrul programului ISS continuă, iar misiunea Soiuz MS-29 este unul dintre proiectele comune care mențin această cooperare. [...]
Lansarea Soyuz MS-29 duce pe ISS un astronaut NASA și doi cosmonauți, menținând rotația mixtă a echipajelor SUA–Rusia , un aranjament operațional care continuă să funcționeze în pofida tensiunilor geopolitice, potrivit Space . Misiunea îi are la bord pe astronautul NASA Anil Menon și pe cosmonauții ruși Piotr Dubrov și Anna Kikina. Lansarea este programată pentru marți, 14 iulie, la ora 10:47 a.m. EDT, adică 17:47 ora României, de la cosmodromul Baikonur din Kazahstan, cu o rachetă Soyuz. După decolare, capsula Soyuz MS-29 ar urma să ajungă la Stația Spațială Internațională (ISS) după doar două orbite, cu andocare estimată la 1:56 p.m. EDT (20:56 ora României). Publicația indică și ferestrele de transmisie: acoperirea lansării începe la 9:45 a.m. EDT (16:45 ora României), iar pentru întâlnirea și andocarea cu ISS transmisiunea începe la 1:10 p.m. EDT (20:10 ora României). După andocare, acoperirea se reia la 3:30 p.m. EDT (22:30 ora României), înainte de deschiderea trapei, așteptată în jurul orei 3:55 p.m. EDT (22:55 ora României). Transmisia este disponibilă pe YouTube, prin acest link . Ce înseamnă operațional pentru ISS Cei trei se vor alătura celor șapte astronauți deja aflați pe stație: Jessica Meir, Jack Hathaway și Chris Williams (NASA), Sophie Adenot (Agenția Spațială Europeană) și Sergey Kud-Sverchkov, Sergei Mikaev, Andrey Fedyaev (Roscosmos). Echipajul MS-29 va petrece aproximativ opt luni pe laboratorul orbital. Pentru NASA, zborul este primul al lui Anil Menon, selectat ca astronaut candidat în decembrie 2021 (Group 23). Pentru Dubrov și Kikina, misiunea este a doua: Dubrov a stat pe ISS între aprilie 2021 și martie 2022, iar Kikina a petrecut cinci luni pe stație între octombrie 2022 și martie 2023. Context: schimbul de locuri și precedentul Kikina Anna Kikina este singura femeie din corpul activ de astronauți al Rusiei, iar în 2022 a zburat către și de la ISS cu misiunea SpaceX Crew-5 — un moment notabil, fiind prima rusoaică ce a zburat pe o navă spațială privată americană și primul cosmonaut pe un vehicul spațial american după decembrie 2002, când Valeri Korzun și Serghei Treșciov s-au întors de pe ISS cu naveta Endeavour. Ce va face Menon pe stație: experimente cu miză tehnologică și medicală Potrivit unui comunicat NASA citat de publicație, Menon va lucra la experimente care vizează: rafinarea producției în spațiu a cristalelor semiconductoare, cu scopul de a permite fabricarea la scară mare a componentelor necesare pentru computere de înaltă performanță, inteligență artificială și dispozitive medicale îmbunătățite; utilizarea ecografiei cu metode de realitate augmentată și inteligență artificială, care ar putea reduce sau elimina nevoia de suport medical de la sol în misiuni spațiale viitoare. În ansamblu, lansarea Soyuz MS-29 este relevantă mai ales prin continuitatea practică a cooperării operaționale pe ISS: rotația echipajelor rămâne dependentă de un mix de vehicule și agenții, iar menținerea acestui mecanism reduce riscul ca stația să rămână fără personal sau cu capacitate limitată de operare. [...]
Descoperirea unei locuințe gumelnițene nearse, veche de aproximativ 6.500 de ani, conturează un potențial nou reper arheologic în zona Bucureștiului , pe fondul cercetărilor în desfășurare la situl Glina-Bălăceanca, potrivit Antena 3 . Miza practică a descoperirii este că o locuință „nearsă” (adică neafectată de incendiu) poate păstra mai bine urmele de construcție și utilizare, oferind date mai precise despre viața domestică preistorică. Locuința a fost identificată în a treia săptămână de cercetări la situl din sud-estul Bucureștiului, iar informația a fost comunicată de Muzeul Municipiului București . Arheologii descriu o imagine tot mai completă a spațiului domestic: resturi de pereți din lut galben, șanțuri și amprente ale stâlpilor de susținere, podele din lut bătătorit refăcute succesiv și o vatră construită pe un soclu special amenajat. Ce au găsit arheologii în și lângă locuință În nivelul de abandon al locuinței, echipa a raportat mai multe tipuri de artefacte, inclusiv o piesă considerată de ei cea mai importantă a săptămânii: vase sparte pe loc; unelte din os și silex; obiecte din lut; o figurină antropomorfă păstrată intactă. În jurul și în interiorul locuinței continuă să apară șanțuri și gropi de stâlp atribuite unor construcții „sensibil mai noi”, iar în unele zone cercetarea a ajuns deja la niveluri caracteristice culturii Boian , menționează arheologii. Contextul săpăturilor: provizii, epoca bronzului și urme de intervenții neautorizate În secțiunea S1-A, arheologii spun că au finalizat cercetarea mai multor complexe adâncite, dintre care două, datate în perioada Gumelnița, depășesc 2,5 metri adâncime și au o bază cu diametrul de aproximativ 2 metri. Acestea sunt interpretate „cel mai probabil” drept gropi pentru păstrarea proviziilor și ar afecta contexte mai vechi, aparținând culturii Boian, posibil parte dintr-un sistem de șanțuri sau amenajări de delimitare. Separat, în secțiunea S3 continuă cercetarea unei locuințe incendiate din epoca timpurie a bronzului (cultura Glina), acoperită de un nivel bogat de abandon, cu fragmente ceramice, resturi faunistice, piese litice și alte obiecte. Printre descoperiri sunt menționate rotițe miniaturale din lut ars, unele decorate prin incizare, interpretate ca reproduceri ale roților reale. În secțiunea S4, echipa a lucrat și la golirea unui tranșeu alăturat, parțial colmatat, rezultat al unei intervenții neautorizate din trecutul recent. Arheologii notează că nu au găsit morminte, dar au identificat sisteme suprapuse de șanțuri pentru stâlpi, care par să țină de un sistem de delimitare preistoric. Ce urmează Cercetările la Glina-Bălăceanca continuă, iar arheologii indică faptul că, pe măsură ce sunt deschise și documentate noi suprafețe, se conturează mai bine succesiunea de locuire și sistemele de amenajare din diferite perioade. În paralel, echipa a organizat și o ediție a atelierului „Arheolog pentru o zi”, deschizând șantierul pentru vizitatori tineri. [...]
Detectarea unei atmosfere pe o exoplanetă stâncoasă din „zona locuibilă” deschide o rută nouă pentru a filtra țintele viitoare ale căutării vieții , după ce astronomii au identificat un semnal asociat cu prezența gazelor în jurul planetei LHS 1140 b , aflată la circa 48 de ani-lumină, potrivit Antena 3 . Miza practică: până acum, confirmarea atmosferei la planete de tip terestru (stâncoase) era mult mai dificilă, iar această metodă poate restrânge lista lumilor care merită observații detaliate. Concluziile au fost publicate pe 16 iulie în revista Science și sunt prezentate de Antena 3 ca „cea mai puternică dovadă de până acum” că o planetă stâncoasă din afara Sistemului Solar și-a păstrat atmosfera. Este prima dată când oamenii de știință detectează o atmosferă în jurul unei planete de tip terestru care orbitează în „zona locuibilă” a altei stele – regiunea unde temperaturile ar permite existența apei lichide la suprafață. Ce au observat, concret, astronomii Planeta analizată, LHS 1140 b, orbitează o stea pitică roșie (mică și rece) și are o masă de circa 5,6 ori mai mare decât Pământul, fiind încadrată la „super-Pământ” (planetă stâncoasă mai mare decât Terra, dar mult sub giganții gazoși). Ea primește mai puțin de jumătate din lumina pe care o primește Pământul, iar calcule anterioare – care nu includeau efectul unei atmosfere – indicau o temperatură estimată la suprafață de aproximativ minus 47°C. În loc să caute direct atmosfera, echipa a urmărit un indiciu indirect: heliul care „se scurge” în spațiu. Folosind spectrograful WINERED de pe Telescopul Magellan Clay din Chile, cercetătorii au observat planeta în timpul tranzitului (când trece prin fața stelei), moment în care o parte din lumina stelară traversează stratul superior al atmosferei planetei. Semnalul urmărit a fost o mică scădere a intensității luminii la o lungime de undă în infraroșu asociată heliului. De ce comparația cu o planetă vecină întărește concluzia Antena 3 notează că, în septembrie 2024, echipa a surprins în aceeași noapte două tranzite: LHS 1140 b și o planetă vecină, LHS 1140 c, mai mică și mai fierbinte, la mai puțin de 40 de minute distanță unul de altul. Rezultatul: semnalul de heliu a fost detectat la LHS 1140 b, dar nu și la LHS 1140 c. Acest contrast contează deoarece LHS 1140 c orbitează mai aproape de stea, primește de aproximativ cinci ori mai multă radiație și, fiind mai mică, ar trebui să rețină mai slab gazele – condiții care, teoretic, ar face mai ușor de observat un gaz care se pierde în spațiu. Faptul că nu s-a văzut nimic acolo sugerează, potrivit materialului, că atmosfera lui LHS 1140 c ar fi fost „smulsă” în timp, în timp ce LHS 1140 b ar fi reușit să și-o păstreze. Impactul real: o metodă de triere, nu o dovadă de viață Descoperirea este relevantă și pentru că piticele roșii pot bombarda planetele apropiate cu radiație de energie înaltă, capabilă să erodeze atmosferele. În acest context, cercetătorii consideră că atmosfera lui LHS 1140 b ar fi rezistat, foarte probabil, în ciuda acestui bombardament, având în vedere vârsta estimată a stelei – de cel puțin 3,1 miliarde de ani. Totuși, detectarea heliului nu înseamnă că planeta este locuită sau chiar locuibilă. Observațiile privesc doar stratul superior al atmosferei, nu compoziția completă, iar oamenii de știință nu știu încă dacă există oxigen, dioxid de carbon, vapori de apă sau alte gaze relevante pentru condiții similare Pământului. Ce urmează Următoarele observații vor încerca să stabilească din ce este alcătuit restul atmosferei planetei LHS 1140 b și dacă ar putea exista oceane sau alte caracteristici asociate cu locuibilitatea, potrivit materialului. În paralel, rezultatul oferă astronomilor un instrument mai practic de a selecta planete stâncoase care merită timp de observație pentru caracterizare atmosferică. [...]
