Știri
Știri din categoria Știință
China ar putea testa o lansare de rachetă de pe o platformă plutitoare în ape deschise din Marea Chinei de Sud, o mutare care ar extinde opțiunile operaționale pentru misiuni comerciale și ar reduce constrângerile tot mai mari ale rampelor terestre, potrivit Interesting Engineering.
Publicația scrie, citând South China Morning Post (SCMP), că lansarea ar urma să aibă loc în jurul orei 19:30, ora locală, sâmbătă, 18 aprilie, cu o rachetă cu combustibil solid Jielong-3, de 31 de metri. Platforma de lansare ar fi o barjă de 532 de picioare (aprox. 162 metri) lungime și 131 de picioare (aprox. 40 metri) lățime, „Dong Fang Hang Tian Gang”, convertită special pentru acest rol și modificată pentru a opera în siguranță în ape internaționale.
Miza principală este flexibilitatea: lansările offshore (de pe mare) pot ocoli aglomerarea tot mai mare a spațioporturilor terestre, unde ferestrele de lansare sunt limitate de programări, infrastructură și zone de siguranță. Interesting Engineering notează că atât lansările comerciale, cât și cele militare pun presiune pe capacitatea siturilor existente.
În acest context, o platformă mobilă ar permite:
Materialul subliniază că lansările de pe mare pot reduce riscurile pentru zonele populate: resturile (de exemplu, boostere sau carene) ar cădea în ocean, nu pe uscat. În plus, zgomotul și undele de șoc asociate lansărilor ar afecta mai puțin comunitățile din proximitatea rampelor.
Potrivit SCMP, citat de Interesting Engineering, racheta ar urma să fie transportată împreună cu barja din Haiyang, în provincia Shandong (estul Chinei), către zona de lansare din Marea Chinei de Sud, ceea ce ar reprezenta o desfășurare „pe distanță lungă” de acest tip.
Racheta Jielong-3 ar fi fost dezvoltată de China Academy of Launch Vehicle Technology, „în mod specific” pentru misiuni spațiale comerciale, mai notează publicația.
Informațiile sunt prezentate ca „rapoarte” și nu ca un calendar confirmat oficial în articolul Interesting Engineering. Dacă testul are loc, el ar indica o accelerare a trecerii către lansări offshore, într-un moment în care infrastructura terestră devine un blocaj operațional pentru ritmuri mai mari de zbor.
Recomandate
China își extinde capacitatea de cercetare polară după ce a forat până la 3.413 metri în gheața Antarcticii, un prag care îi poate oferi acces controlat la lacuri subglaciare și la probe relevante pentru studiile climatice, potrivit antena3.ro . Forajul a fost realizat cu un sistem de apă fierbinte (jeturi de apă la presiune și temperatură ridicate, care topesc gheața) și a fost finalizat duminică în zona unui lac subglaciar din apropierea stației Kunlun, în Antarctica de Est. Ministerul Resurselor Naturale din China a prezentat operațiunea drept un record internațional și primul foraj adânc de acest tip efectuat de China pe continent. De ce contează: acces la „arhive” climatice și probe fără contaminare Tehnica de foraj cu apă fierbinte este descrisă ca o metodă care reduce riscul de contaminare, deoarece permite deschiderea canalelor de acces fără introducerea de substanțe externe. Miza științifică este majoră: ecosistemele subglaciare au rămas izolate timp de milioane de ani, iar accesul la apă și sedimente poate susține cercetări despre: evoluția climei terestre și „registre” climatice antice; posibile forme de viață în medii extreme sub gheață; colectarea de probe de apă și sedimente în condiții controlate. Echipa a trecut printr-un strat de gheață de peste trei kilometri și a creat un canal stabil pentru observații „in situ” (la fața locului), într-o operațiune care a implicat și progrese tehnice legate de controlul poluării, manipularea echipamentelor la adâncimi mari și lucru la temperaturi extreme. Recordul și limita metodei Potrivit agenției chineze Xinhua, adâncimea atinsă depășește recordul internațional anterior pentru forajul cu apă fierbinte, de aproximativ 2.540 de metri, stabilit între 2004 și 2011 de proiectul internațional IceCube la Polul Sud. În același timp, sursa notează că metoda, deși mai rapidă și mai „curată” decât forajul mecanic tradițional, devine mai dificil de controlat pe măsură ce crește adâncimea. Ce urmează Forajul face parte din a 42-a Expediție chineză în Antarctica, lansată în noiembrie 2025 și estimată să dureze câteva luni. În acest cadru, China urmărește să își extindă capacitățile de cercetare polară și să avanseze studiile despre schimbările climatice și ecosistemele continentului. [...]
Misiunea Artemis II a validat operațional capsulei Orion pentru următoarele zboruri spre Lună , iar primele declarații publice ale echipajului după amerizarea din Pacific conturează atât miza umană, cât și următorii pași ai programului, potrivit CNN . Echipajul format din Reid Wiseman, Victor Glover, Christina Koch (NASA) și Jeremy Hansen (Agenția Spațială Canadiană) a fost întâmpinat sâmbătă la Ellington Field, la Johnson Space Center (Houston), după o „amerizare ca la carte” vineri seara. Cei patru au încheiat o călătorie de 10 zile în jurul Lunii, descrisă drept un zbor de test menit să pună bazele misiunilor viitoare. Ce înseamnă, operațional, Artemis II pentru programul lunar Dincolo de componenta simbolică, Artemis II a fost prezentată ca un experiment de validare: echipajul a realizat un survol lunar „record”, ajungând mai departe în spațiu decât orice om până acum, într-o capsulă Orion cu diametrul de 5 metri. Mesajul central al conducerii NASA, în relatarea CNN, este că această etapă „deschide drumul” pentru Artemis III. Administratorul NASA, Jared Isaacman, a spus că Artemis III este așteptată să fie lansată în 2027, iar asamblarea vehiculului și anunțarea echipajului ar urma să aibă loc „în curând”. Ce au spus astronauții după revenire: presiunea distanței și coeziunea echipei Reid Wiseman, comandantul misiunii, a vorbit despre dificultatea de a fi la peste 200.000 de mile de casă (aprox. 322.000 km) și despre faptul că, odată ajunși acolo, dorința dominantă devine întoarcerea la familie. „Nu a fost ușor să fim la peste 200.000 de mile de casă.” Tot Wiseman a descris legătura creată între cei patru ca fiind irepetabilă și a spus că nimeni „de jos” nu va ști exact prin ce au trecut împreună. Victor Glover a spus că nu a procesat încă pe deplin misiunea, dar a insistat pe ideea de recunoștință, inclusiv față de familii. Christina Koch a povestit despre „momentele umane” din timpul recuperării pe nava Marinei și a definit, în termeni practici, ce înseamnă să fii „echipaj”: sincronizare, sacrificiu, responsabilizare și sprijin reciproc. „Planeta Pământ: ești un echipaj.” Jeremy Hansen a adus în discuție un termen intern al echipajului, „trenul bucuriei”, ca disciplină de a reveni la o stare de funcționare bună într-o echipă care are de dus la capăt o sarcină dificilă. Ce urmează: Artemis III și pregătirea următoarelor echipaje În mesajul final către astronauții NASA prezenți în sală, Wiseman a vorbit despre nevoia de curaj și determinare pentru etapele următoare ale explorării spațiale, subliniind că echipajul Artemis II va susține viitoarele misiuni. Isaacman a legat explicit Artemis II de Artemis III, iar directoarea Johnson Space Center, Vanessa Wyche, a spus că „bucuria Lunii” transmisă de echipaj ar putea influența o nouă generație să aleagă cariere în știință și inginerie. [...]
Succesul Artemis II validează calendarul NASA pentru Lună și ridică miza competiției cu China , într-un moment în care administrația de la Washington împinge discursul public spre „următorul pas: Marte”, potrivit digi24.ro . Echipajul Artemis II a revenit în siguranță pe Pământ în noaptea de vineri spre sâmbătă, după o misiune de nouă zile, amerizând în Oceanul Pacific la ora 03:07 (ora României). Capsula Orion, denumită „Integrity”, a reintrat în atmosferă și a amerizat în largul coastelor Californiei, la scurt timp după ora 17:07 (ora Pacificului). Misiunea a dus astronauții la o distanță de peste 252.000 de mile (aprox. 406.000 km) de Pământ, iar pe 6 aprilie nava a atins distanța maximă de 406.771 km, un record pentru cea mai mare distanță parcursă vreodată de oameni în spațiu. Ce urmează în programul Artemis: 2027–2028, cu ochii pe 2030 Potrivit calendarului prezentat, NASA prevede o nouă misiune în 2027 care nu se va aventura până la Lună, înainte de a trimite astronauți pe suprafața lunară în 2028, în cadrul celei de-a patra misiuni Artemis. Această țintă este plasată în ultimul an al mandatului lui Donald Trump și „teoretic” înaintea Chinei, care intenționează să-și trimită taikonauții pe Lună în 2030. Artemis II este descrisă drept prima misiune cu echipaj uman în apropierea Lunii din ultimii peste 50 de ani și primul test cu echipaj al programului Artemis, care urmărește revenirea oamenilor pe suprafața lunară începând cu 2028. Dimensiunea operațională: ce a testat Artemis II și de ce contează Zborul a fost lansat pe 1 aprilie de la Cape Canaveral și a inclus două orbite în jurul Pământului și un survol al Lunii. Dincolo de performanța tehnică, misiunea a bifat și premiere de reprezentare în echipaj: Victor Glover a devenit primul astronaut de culoare într-o misiune lunară; Christina Koch – prima femeie; Jeremy Hansen – primul astronaut non-american implicat într-un astfel de zbor. În logica programului, Artemis II este o etapă de validare înaintea unei viitoare misiuni cu aselenizare, planificată pentru finalul deceniului, prima de la Apollo 17 (1972). Programul Artemis vizează și o prezență umană pe termen lung, ca etapă intermediară pentru viitoare misiuni cu echipaj către Marte. Mesaj politic: „următorul pas, Marte”, pe fondul presiunilor interne Donald Trump a reacționat pe rețeaua sa Truth Social, felicitând echipajul și invitându-l la Casa Albă, în timp ce a indicat direcția politică pe termen lung. „Felicitări echipajului extraordinar şi foarte talentat al misiunii Artemis II. Întreaga călătorie a fost spectaculoasă, aterizarea a fost perfectă şi, în calitate de preşedinte al Statelor Unite, nu aş putea fi mai mândru! Aştept cu nerăbdare să vă văd pe toţi în curând la Casa Albă. O vom face din nou şi apoi, următorul pas, Marte!” În același context, articolul notează că succesul Artemis II vine pe fondul tensiunilor geopolitice și al reducerilor de personal în cadrul NASA, dar este tratat ca un moment-cheie pentru relansarea programului spațial american dincolo de orbita joasă a Pământului. Deocamdată, detaliile despre Artemis-3 nu sunt publice; administratorul asociat al NASA, Amit Kshatriya, a spus că anunțul va veni „în curând”. [...]
NASA își schimbă calendarul operațional pentru revenirea pe Lună , după ce Artemis 3 nu va mai încerca o aselenizare, ci va rămâne pe orbită terestră pentru teste de andocare cu viitoarele module de aselenizare comerciale, potrivit space.com . Ajustarea mută accentul pe reducerea riscurilor tehnice și pe integrarea cu furnizori privați, într-un program care vizează o bază lunară permanentă până în 2032. Artemis 2, prima misiune cu echipaj spre Lună de la Apollo 17 (1972), a amerizat în siguranță în largul coastelor din San Diego în seara de 10 aprilie, după o călătorie de 10 zile în jurul Lunii. Echipajul a inclus trei astronauți NASA (Reid Wiseman, Victor Glover și Christina Koch) și un astronaut al Agenției Spațiale Canadiene (Jeremy Hansen). Ce se schimbă la Artemis 3: de la aselenizare la test de andocare NASA a modificat arhitectura misiunii Artemis 3, astfel încât aceasta să rămână pe orbită terestră și să testeze capacitatea capsulei Orion de a se andoca cu unul sau ambele sisteme de aselenizare cu echipaj (Human Landing System – HLS) dezvoltate privat: Starship (SpaceX) și Blue Moon (Blue Origin). Ținta de lansare indicată este „mijlocul lui 2027”. Într-o conferință de presă din 7 aprilie, administratorul NASA Jared Isaacman a spus că a avut loc în aceeași zi „prima discuție de proiectare la nivel înalt” pentru Artemis 3, iar una dintre deciziile rămase este alegerea orbitei inițiale (orbită joasă sau orbită înaltă a Pământului), în funcție inclusiv de „cadența de lansare” a celor doi furnizori HLS. Următorul prag: Artemis 4 și obiectivul bazei lunare până în 2032 Dacă Artemis 3 decurge conform planului, Artemis 4 ar urma să ducă astronauți pe suprafața Lunii, în apropierea polului sud, la finalul lui 2028, folosind Orion și unul dintre vehiculele HLS. Pe termen mai lung, NASA își propune o succesiune de misiuni cu echipaj care să susțină înființarea unei baze lunare până în 2032, ca etapă de pregătire pentru misiuni spre Marte. De ce contează: dependența de tehnologie comercială și riscurile tehnice rămase Schimbarea de rol pentru Artemis 3 evidențiază două constrângeri majore ale programului: maturitatea incompletă a landerelor HLS : Blue Moon nu a zburat încă, iar Starship a avut 11 zboruri suborbitale de test, ultimele două fiind complet reușite, dar vehiculul nu a ajuns încă pe orbită și nu a demonstrat realimentarea în spațiu (necesară pentru misiuni lunare sau marțiene) și nici integrarea unui sistem de susținere a vieții; ajustări necesare la Orion după Artemis 2 : modulul de serviciu al capsulei (Integrity) a avut o scurgere de heliu la sistemul de propulsie; rata a fost considerată „încă acceptabilă”, însă NASA anticipează un „redesign extins” al sistemului de valve. Au existat și probleme la toaletă, care ar putea necesita modificări. În paralel, NASA spune că pregătirile hardware pentru Artemis 3 avansează: unele componente ale rachetei Space Launch System (SLS) sunt deja la Kennedy Space Center, iar altele urmează să plece din Michoud Assembly Facility (Louisiana) în cursul lunii. Ce urmează imediat NASA se așteaptă să anunțe „curând” identitatea astronauților pentru Artemis 3, fără a oferi un termen exact. În același timp, deciziile privind orbita misiunii și ritmul de disponibilitate al landerelor comerciale rămân elemente-cheie pentru menținerea țintelor din 2027–2028. [...]
Succesul misiunii „Artemis 2” scoate în evidență decalajul tot mai mare al Rusiei în cursa spațială , într-un moment în care SUA și China își accelerează programele lunare, iar Moscova se luptă cu stagnare, datorii și subfinanțare, potrivit focus.de . Contextul este cu atât mai sensibil cu cât Rusia marchează 65 de ani de la zborul lui Iuri Gagarin, simbol al supremației sovietice de altădată. Articolul notează că recordul stabilit de cei patru astronauți NASA, care au ajuns „mai departe în spațiu decât orice om până acum”, a venit în preajma Zilei Internaționale a Zborului Spațial Uman (12 aprilie), legată istoric de misiunea lui Gagarin din 12 aprilie 1961, când acesta a petrecut 108 minute în spațiu la bordul navei „Vostok”. De ce contează: Rusia rămâne în urmă la Lună, iar problemele sunt structurale Miza principală, în lectura publicației, este „cursa spre Lună”, unde SUA și China sunt în față, iar Rusia „a fost lăsată pe margine”. Un expert rus în domeniu, Georgi Trișkin, susține că Rusia nu reușește nici măcar să-și respecte propriile planuri privind sondele lunare și se teme că diferența față de lideri se va adânci. În plan operațional, Roskosmos a amânat în mod repetat expediții, după eșecul primei misiuni lunare fără echipaj din 1976 încoace: sonda „Luna-25” s-a prăbușit pe suprafața Lunii în august 2023, un eșec costisitor, cu atât mai vizibil cu cât India reușise anterior o misiune similară. Presiune bugetară și sancțiuni, dar și datorii și subfinanțare Textul leagă dificultățile actuale și de faptul că Rusia direcționează „multă” finanțare către războiul de agresiune împotriva Ucrainei, în timp ce sancțiunile occidentale apasă suplimentar. Totuși, aceeași sursă amintește că, în perioada Războiului Rece, URSS a reușit performanțe majore în pofida presiunilor geopolitice, de la „șocul Sputnik” (1957) până la competiția care a culminat cu aselenizarea americană din 1969. Trișkin descrie probleme „profunde” în industrie, pe care le caracterizează drept o fază de stagnare, asociată cu surplus de personal, datorii „insuportabile” la companiile cheie și subfinanțare „în toate domeniile”, într-o analiză publicată pentru think tank-ul Carnegie. Ce urmează: Rusia caută roluri de nișă și se uită tot mai mult spre China Deși Moscova își menține planurile lunare, inclusiv la nivel declarativ, Trișkin consideră că Rusia a ratat momentul și ar putea cel mult contribui cu soluții tehnice pentru o viitoare stație lunară, de exemplu în zona utilizării energiei nucleare. În acest sens, în cadrul primei „Săptămâni a Spațiului” de la Moscova (menționată ca fiind în desfășurare până pe 12 aprilie), compania de stat Rosatom a anunțat intenția de a construi reactoare nucleare mici pentru un avanpost pe Lună, capabile să funcționeze autonom cel puțin zece ani; este menționată și posibilitatea unui propulsor nuclear pentru rachete. Pe linia cooperării, un cosmonaut rus, Alexei Subrițki, spune că realizările partenerilor ar trebui să fie un stimulent pentru o misiune cu echipaj, „posibil” în cooperare cu alții, sugerând o accelerare a pașilor. Cea mai plauzibilă direcție de colaborare este China: cele două țări au semnat în 2025 o declarație de intenție pentru construirea unei centrale electrice lunare comune până în 2036. În paralel, China își împinge înainte programul lunar: după ce misiunea „Chang’e 6” a adus în 2024 probe de pe fața îndepărtată a Lunii, „Chang’e 7” ar urma să ajungă în acest an la polul sud pentru a căuta gheață de apă, ca etapă de pregătire pentru o bază de cercetare pe care „Chang’e 8” ar urma să o dezvolte. Publicația mai notează că avantajul Chinei ar fi organizarea centralizată a programului, care permite accelerarea deciziilor și a dezvoltării, inclusiv pe zona rachetelor reutilizabile, unde mai multe companii lucrează la modele similare celor promovate de SpaceX. [...]
Imagini surprinse de capsula Orion în misiunea Artemis II readuc în atenție vizibilitatea României în programele spațiale , printr-o postare a Ambasadei României în SUA, care a publicat cadre rare cu Marea Neagră văzută din orbită, potrivit digi24.ro . Dincolo de componenta vizuală, mesajul are o miză de comunicare instituțională: conectează un reper geografic românesc la un proiect major al NASA. Postarea ambasadei descrie Marea Neagră, văzută din spațiu, ca fiind „vastă, de un albastru intens şi de o forţă liniştită”, în imagini realizate de nava spațială Orion în timpul misiunii Artemis II. Ce spune Ambasada României și ce elemente punctează despre litoral Reprezentanții ambasadei notează că România, aflată pe țărmul vestic al Mării Negre, are o coastă de „doar 225–245 km”, cea mai scurtă dintre țările riverane. În același mesaj sunt amintite două repere cu încărcătură simbolică și de patrimoniu natural: Delta Dunării , descrisă drept „cel mai nou teritoriu al Europei” și unul dintre cele mai bogate ecosisteme din lume ca biodiversitate, aflat în extindere pe măsură ce fluviul remodelează țărmul; Constanța , menționată ca fiind fondată ca vechea colonie greacă Tomis în jurul anului 600 î.Hr. și prezentată drept unul dintre cele mai vechi orașe locuite neîntrerupt din regiune. Context: de ce contează asocierea cu Artemis II Artemis II este una dintre misiunile-cheie ale programului Artemis, prin care NASA dezvoltă capabilități pentru zboruri cu echipaj dincolo de orbita joasă a Pământului. În acest context, folosirea unor imagini realizate de capsula Orion pentru a evidenția Marea Neagră funcționează ca un instrument de poziționare publică: România este plasată, măcar la nivel de mesaj, în proximitatea unui proiect spațial cu vizibilitate globală. O relatare similară a fost publicată și de hotnews.ro , pe baza aceleiași postări de pe Facebook a ambasadei. [...]
