Știri
Știri din categoria Știință
Blue Origin a reușit prima recuperare a unui booster reutilizabil pentru racheta New Glenn, un pas operațional esențial pentru scăderea costurilor și creșterea ritmului de lansări, într-o piață dominată de SpaceX, potrivit Profit.
Compania aerospațială a anunțat duminică faptul că boosterul rachetei New Glenn a aterizat cu succes după lansare, marcând prima recuperare reușită a unui booster reutilizat din acest program. Informația este atribuită de Profit agenției Reuters.
Într-o postare pe platforma X, Blue Origin a transmis mesajul „BOOSTER TOUCHDOWN! ‘Never Tell Me The Odds’ a reușit din nou!”, referindu-se la numele dat boosterului folosit în misiune, potrivit News.ro.
New Glenn este racheta orbitală de mare capacitate dezvoltată de Blue Origin, compania fondată de Jeff Bezos, și este prezentată drept principala încercare a firmei de a concura direct cu rachetele reutilizabile Falcon 9 și Falcon Heavy ale SpaceX.
Sistemul este proiectat să transporte:
Recuperarea boosterului este un element-cheie în modelul rachetelor reutilizabile, deoarece permite refolosirea unor componente scumpe și, în consecință, poate reduce costul per lansare și poate susține o frecvență mai mare a misiunilor. Profit nu oferă, în materialul citat, detalii despre costuri, calendarul următoarelor lansări sau numărul de reutilizări vizate pentru acest booster.
Recomandate
China a amânat lansarea misiunii Chang’e-7, iar întârzierea poate schimba calendarul competiției pentru resurse la polul sud lunar , unde atât Beijingul, cât și Washingtonul vizează accesul la gheață de apă cu potențial strategic pentru viitoare baze și logistică spațială, potrivit CNN . Misiunea robotică Chang’e-7, proiectată să caute gheață de apă la polul sud al Lunii, „nu poate avea loc în fereastra planificată în acest an”, conform unui comunicat al China Manned Space Engineering Office , preluat de presa de stat chineză. Lansarea era așteptată cel mai devreme duminică seara sau luni dimineața, ora Beijingului, însă nu este clar când ar putea fi reprogramată. Motivul exact al amânării nu a fost precizat. Presa de stat a indicat doar că „sonda lunară nu îndeplinește condițiile de lansare”, iar evaluarea a fost făcută „în baza principiului prudenței, fiabilității și a succesului absolut al misiunii”. De ce contează: apă, combustibil și avantaj operațional Polul sud lunar a devenit punctul central al competiției internaționale deoarece se crede că în craterele permanent umbrite există cantități mari de apă înghețată. Resursa ar putea fi folosită pentru aer respirabil, apă potabilă sau chiar combustibil de rachetă, ceea ce ar reduce dependența de transporturi de pe Pământ și ar susține o prezență pe termen lung. CNN notează că nicio misiune nu a analizat direct apa de pe Lună, așa cum își propune Chang’e-7. SUA au detectat și au început să estimeze depozitele de gheață cu senzori de la distanță, de pe sateliți aflați pe orbită, dar nu au reușit să trimită o sondă care să foreze pentru această resursă. Cum se repoziționează „cursa” în următorul an Întârzierea Chang’e-7 poate readuce „acest capitol al cursei spațiale” pe un teren mai echilibrat, în condițiile în care SUA au mai multe misiuni care vizează aceeași regiune în următoarele 12 luni. Publicația menționează: Astrobotic Technologies (Pittsburgh) ar putea lansa landerul Griffin spre polul sud lunar chiar de la finalul lui 2026. Blue Origin, compania spațială a lui Jeff Bezos, are planuri pentru până la două landere robotice anul viitor; unul ar putea include roverul VIPER , proiectat de NASA pentru prospectarea gheții de apă și a altor resurse. În 2025, compania americană Intuitive Machines a trimis un burghiu pentru căutarea apei, dar vehiculul s-a răsturnat la aterizare pe terenul dificil al polului sud și nu și-a putut îndeplini obiectivele, mai arată CNN. Un geolog lunar de la University of Hong Kong, Yuqi Qian, a declarat pentru CNN că Chang’e-7 ar putea aduce „progrese importante” în clarificarea întrebării dacă gheața de apă există în cantități suficient de mari pentru utilizare, adăugând că programul lunar al Chinei „trece de la explorare la utilizarea resurselor”. [...]
Imaginile NASA confirmă că deșeurile spațiale pot produce „daune” măsurabile pe Lună , un risc operațional care devine tot mai relevant pe măsură ce crește traficul de rachete și misiuni în spațiul cislunar, potrivit HotNews . Un satelit care orbitează Luna a surprins craterul format după impactul unei trepte superioare de rachetă SpaceX , scăpată de sub control. Treapta superioară a unei rachete Falcon s-a izbit de suprafața lunară pe 5 august, cu o viteză de 8.700 km/h, după ce a plutit prin spațiu mai bine de un an. Locul impactului a devenit vizibil abia după aproape o săptămână. Imaginile au fost realizate în 11 și 12 august de sonda Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO) și publicate marți de NASA. Oamenii de știință ai agenției au stabilit că impactul a lăsat un crater cu diametrul de 18 metri și o adâncime mai mică de 3 metri. Ce arată craterul și de ce contează pentru misiunile viitoare În jurul craterului se văd dungi întunecate și luminoase, dispuse ca un evantai. NASA explică faptul că liniile mai întunecate sunt material excavat din apropierea suprafeței, „îmbătrânit” de-a lungul a milioane de ani de vânt solar, raze cosmice și micrometeoriți. În schimb, razele mai luminoase de la marginea craterului sunt material proaspăt, scos din straturi mai adânci ale solului. Din perspectivă operațională, astfel de observații oferă date concrete despre efectele coliziunilor necontrolate și despre modul în care este redistribuit materialul la suprafață — informații utile pentru planificarea și protejarea viitoarelor activități în proximitatea Lunii. Cum a fost obținută fotografia LRO a fotografiat craterul de la o altitudine de 96 km, în timp ce se deplasa cu o viteză de o milă pe secundă (aprox. 1,6 km/s). Operatorii de zbor au înclinat sonda pentru a orienta camerele spre zona impactului. Sonda urmează o orbită polară lunară la fiecare două ore, în timp ce Luna se rotește dedesubt. Materialul este relatat de AP, cu detalii preluate de HotNews ; varianta AP este disponibilă aici . Pentru context despre impactul la 8.700 km/h, HotNews a publicat anterior un material separat, disponibil aici . [...]
Un etaj superior de Falcon 9 , rămas fără combustibil după o misiune lunară, urmează să lovească Luna pe 5 august – un episod care readuce în discuție riscurile operaționale ale „deșeurilor spațiale” pentru viitoarea infrastructură lunară, potrivit Space . Impactul este estimat pentru miercuri, 5 august, în jurul orei 09:35 (ora României) și ar urma să creeze un crater de aproximativ 27 de metri lățime. Corpul rachetei a stat pe o orbită înaltă în jurul Pământului timp de peste 18 luni, înainte ca forțe naturale să-i modifice treptat traiectoria. De ce nu a fost „deorbitat” controlat Etajul superior provine de la o lansare din ianuarie 2025, când o rachetă Falcon 9 a transportat două landere lunare private: Blue Ghost (Firefly Aero space ) și Resilience (construit de compania japoneză ispace). Blue Ghost a ajuns cu succes pe Lună, în timp ce Resilience s-a prăbușit la tentativa de aselenizare. Deși primele trepte Falcon 9 sunt reutilizabile, etajele superioare sunt folosite o singură dată. În mod obișnuit, SpaceX ghidează aceste etaje spre o reintrare controlată în atmosfera Pământului, pentru distrugere. În acest caz, însă, trimiterea sondelor spre punctul de desfășurare lunar a consumat aproape tot combustibilul rămas, astfel că etajul superior a fost „abandonat” pe o orbită înaltă care intersectează zona Lunii, conform unui studiu recent condus de Benjamin Fernando (Los Alamos National Laboratory). Julianna Scheiman, director pentru programele de știință NASA și Dragon la SpaceX, a spus într-o conferință de presă (3 august) că firma a făcut „o manevră diferită” față de deorbitare, pentru a se încadra în regulile și reglementările aplicabile privind siguranța. Manevra nu a fixat însă obiectul într-o poziție stabilă, iar activitatea solară și gravitația i-au schimbat în timp traiectoria. „Ceea ce s-a întâmplat este, în esență, un amestec de activitate solară și forțe gravitaționale care l-au pus pe o traiectorie către Lună”, a declarat Scheiman. De ce contează: test pentru monitorizare și un semnal pentru Artemis Oamenii de știință urmăresc evenimentul și pentru valoarea sa practică: impactul poate ajuta la testarea metodelor de detectare și localizare a coliziunilor (inclusiv prin măsurători seismice) și la înțelegerea riscurilor pe care le pot crea astfel de impacturi pentru viitoare echipamente și astronauți. Miza crește pe fondul planurilor NASA de a construi, în următorul deceniu, o bază în apropierea polului sud lunar prin programul Artemis și de a o menține ocupată pe termen lung. Scheiman a mai spus că SpaceX analizează, împreună cu NASA și alte agenții relevante, opțiuni pentru a reduce probabilitatea ca etaje de rachetă consumate să ajungă să cadă pe o Lună „locuită” în viitor. Un precedent: nu este primul obiect care lovește Luna Astfel de impacturi nu sunt fără precedent. Space notează că trepte ale rachetei Saturn V au lovit Luna în cadrul mai multor misiuni Apollo, iar în martie 2022 un corp de rachetă a creat un crater dublu neobișnuit, identificat ulterior ca fiind etajul superior al unei rachete chineze Long March 3C (misiunea Chang’e 5-T1 din 2014). [...]
Cercetătorii au identificat un aliaj „nou” format în explozia de la Hiroshima , iar rezultatul sugerează că reziduurile istorice ale detonărilor nucleare pot funcționa ca o arhivă materială a unor condiții extreme, greu de reprodus în laborator, potrivit Mediafax . Pe 6 august 1945, bomba „Little Boy” a fost detonată deasupra orașului Hiroshima, cu o putere estimată la aproximativ 15 kilotone. Explozia a generat, în câteva secunde, temperaturi de mii de grade Celsius, vaporizând sau topind materiale din clădiri, sol și obiecte metalice. În urma ei au rămas particule microscopice vitrificate, numite „hiroshimate”, care păstrează urme ale proceselor fizice și chimice din interiorul mingii de foc, notează publicația, citând Science Alert. Ce au găsit în „hiroshimate” O echipă coordonată de geologul Luca Bindi (Universitatea din Florența) a analizat 34 de probe pentru a identifica faze metalice neobișnuite. Într-una dintre probe, cercetătorii au descoperit fragmente microscopice de aliaj fier-crom, dintre care unul s-a remarcat printr-o concentrație neobișnuit de mare de siliciu. Particula are aproximativ 10 micrometri și conține în principal fier, alături de crom, siliciu, nichel, molibden, mangan și aluminiu. Pentru a stabili structura, cercetătorii au extras manual patru granule și le-au analizat prin difracție de raze X pe monocristal. Trei fragmente aveau o structură cubică simplă, tipică oțelurilor obișnuite, însă al patrulea a prezentat o structură diferită. De ce contează: condiții „imposibil de reprodus ușor” în laborator Analiza a indicat că atomii din noul aliaj sunt organizați într-o structură cubică mai complexă, de tip AlAu₄, derivată din structura beta-manganului. Cercetătorii consideră că materialul s-a format în timpul exploziei nucleare: temperaturile extreme au vaporizat și amestecat materiale din surse diferite, iar răcirea foarte rapidă ar fi „înghețat” o structură atomică neobișnuită înainte de a se transforma într-una mai stabilă. „O explozie nucleară expune multe materiale la căldură extremă, amestecare violentă și răcire extraordinar de rapidă, toate în câteva secunde”, a explicat Luca Bindi. Potrivit lui Bindi, astfel de explozii pot produce, fără control, numeroase combinații de materiale și structuri care ar necesita ani de cercetare pentru a fi explorate în laborator. Ce urmează: posibilitatea altor materiale rare în reziduuri istorice Descoperirea sugerează că particulele rezultate din explozii nucleare istorice ar putea conține și alte faze metastabile (structuri temporar stabile, rare și greu de identificat). Echipa amintește că a făcut anterior o descoperire similară în materialele rezultate în urma testului Trinity (iulie 1945), prima explozie nucleară din istorie. Studiul despre noul aliaj a fost publicat în revista Science Advances . Cercetătorii subliniază, totodată, că valoarea științifică a rezultatului nu poate fi separată de tragedia umană produsă de bombardamentul de la Hiroshima. [...]
O analiză a identificat peste 150 de portofele care ar fi pariat pe informații militare confidențiale pe platforma de predicții Polymarket , un tip de activitate care, dincolo de câștigurile financiare, poate face „vizibile” în timp real indicii despre operațiuni înainte ca acestea să aibă loc, potrivit Futurism . Investigația aparține organizației non-profit Anti-Corruption Data Collective (ACDC) și este relatată de Reuters, citată de publicație. Concluzia centrală: tranzacționarea cu informații privilegiate (insider trading) pe piețe de predicție nu ar fi doar o problemă de etică sau de integritate a pieței, ci ar putea ajunge să compromită secrete militare, tocmai pentru că pariurile și mișcările de capital sunt public observabile. Cum ar funcționa mecanismul: pariuri „long-shot” și efectul de imitație ACDC a analizat pariuri „long-shot”, definite ca mize de cel puțin 2.500 de dolari, plasate la cote care implică o probabilitate de 35% sau mai mică, ceea ce poate genera câștiguri mari dacă evenimentul se produce. După analiza tuturor piețelor închise până la 5 mai, ACDC spune că a identificat 566 de portofele pe care le numește „orcas”: conturi care ar fi plasat pariuri profitabile pe conturi nou create, apoi ar fi încasat și dispărut. Dintre acestea, 152 de portofele ar fi pariat pe „piețe militare”, cu o rată medie de câștig de 97,2% și profituri totale de 8 milioane de dolari (aprox. 36,8 milioane lei), conform analizei. ACDC afirmă și că multe dintre aceste portofele nu fuseseră semnalate anterior de alți cercetători sau de presă. Organizația avertizează că pariurile suspecte pot declanșa un „efect de turmă”: alți participanți urmăresc activitatea neobișnuită și o copiază, amplificând semnalul. Într-un exemplu menționat, după ce un astfel de portofel ar fi pariat pe o acțiune militară a SUA în Iran cu câteva ore înainte de bombardamente, doi „imitatori” ar fi plasat pariuri de 200.000 de dolari (aprox. 920.000 lei) și 100.000 de dolari (aprox. 460.000 lei). De ce contează pentru reglementare: presiune pe CFTC și un bilanț redus de dosare Potrivit materialului, aceste suspiciuni pun presiune pe Commodity Futures Trading Commission (CFTC) , autoritatea americană care a reglementat istoric și alte piețe (de exemplu, petrol și agricultură). CFTC a interzis Polymarket în 2022 să opereze în SUA și a încercat să blocheze rivalul Kalshi să ofere pariuri pe alegeri pentru Congres. În același timp, publicația notează că administrația Trump ar fi renunțat la investigații începute în perioada Biden privind Polymarket și ar fi permis platformei să își formeze o entitate în SUA. Donald Trump Jr. este menționat ca membru al consiliului consultativ al Polymarket și, separat, ca „strategic advisor” la Kalshi din 2025, pentru care ar fi primit, potrivit relatării, o participație de 300.000 de dolari (aprox. 1,38 milioane lei). În mai, președintele CFTC, Michael Selig, a spus că agenția „supraveghează piețele la nivel global” și a promis măsuri împotriva tranzacționării cu informații privilegiate pe piețele de predicție. Până acum, însă, doar doi americani au fost acuzați pentru astfel de fapte pe aceste platforme, potrivit articolului; unul dintre cazuri ar fi implicat un militar american arestat în aprilie pentru un pariu legat de capturarea președintelui venezuelean Nicolás Maduro. Polymarket nu a răspuns solicitărilor de comentarii ale Reuters, mai notează materialul. [...]
Marile erupții vulcanice pot produce șocuri climatice care se traduc rapid în pierderi agricole, scumpiri și migrație , iar lecția istorică este că reziliența depinde de accesul la transport și comerț, nu doar de vreme, arată o analiză publicată de Ars Technica . După erupția Krakatau din 27 august 1883, particulele din atmosferă au înconjurat globul, iar sulful eliberat a format aerosoli (particule fine) care reflectă lumina solară și răcesc planeta. În lunile și anii următori, temperatura medie de vară a scăzut cu 0,6°C în regiunile non-tropicale ale emisferei nordice, un exemplu de impact climatic suficient de puternic încât să afecteze agricultura și condițiile de trai. De ce contează economic: lanțul „climă–recolte–prețuri–mobilitate” Textul pune accent pe faptul că schimbările climatice rapide au consecințe sociale și economice măsurabile: recolte ratate, foamete, epidemii și tensiuni. În cazul erupției Tambora (1815), răcirea ulterioară a dus la eșecuri agricole în părți din Europa și America de Nord, iar 1816 a rămas cunoscut drept „anul fără vară”. Consecințele au inclus foamete în Elveția, Irlanda și alte zone, în timp ce „prețurile cerealelor și malnutriția au crescut” în unele regiuni ale Europei, potrivit articolului. În același episod, analiza evidențiază o diferență cu relevanță directă pentru economie: porturile și orașele conectate la rute comerciale au avut acces mai bun la cereale importate, în timp ce în interiorul continentului („hinterlands”) prețurile au urcat abrupt. În paralel, estul Europei și vestul Rusiei au avut condiții de creștere relativ mai bune și suficient grâu pentru export, ceea ce a atenuat șocul în alte părți. Exemple istorice: când șocul climatic se suprapune peste vulnerabilități Articolul trece în revistă mai multe episoade în care cercetătorii au încercat să lege urmele fizice ale erupțiilor (în special sulful din carote de gheață și semnalele din inelele copacilor) de evenimente istorice: Anul 536 : cronici din Europa, Orientul Mijlociu și Asia descriu o ceață care a ascuns soarele timp de 18 luni; carotele de gheață indică mult sulf, dar vulcanul rămâne necunoscut (posibil Islanda, nepopulată atunci, deci fără relatări locale). Erupția din 1257 (Samalas, Indonezia) : datările din 2013 au legat depozitele din jurul vulcanului de acel eveniment; studiile pe inele de copaci indică răcire extinsă între 1257 și 1259, cu recolte slabe și efecte regionale (de la foamete în Anglia la afectarea producției de orez în Japonia). Există speculații că schimbările climatice ar fi putut contribui la contextul care a precedat declinul Imperiului Mongol, fără ca relația cauzală să poată fi demonstrată. În jurul anului 1345 : carotele de gheață sugerează o erupție majoră (sau mai multe), iar datele dendrocronologice indică veri neobișnuit de reci și umede în sudul Europei în 1345–1347; autorii unui studiu menționat în articol argumentează un posibil lanț de evenimente în care eșecurile agricole au crescut importurile de grâne, iar navele ar fi putut aduce șobolani purtători ai bacteriei Yersinia pestis (ciuma). Laki (1783–1784) : o fisură vulcanică din Islanda a emis lavă timp de opt luni; erupția a provocat „ceață toxică” și schimbări climatice care au ruinat recolte, omorând cel puțin o cincime din populația Islandei și o parte importantă din animale. Ce urmează: „următoarea mare explozie” și testul infrastructurii Concluzia analizei este că o erupție majoră de tipul celor descrise este inevitabilă la scara istoriei, iar în prezent lumea ar afla imediat despre eveniment datorită sateliților și rețelelor sociale. Însă lecția practică rămâne una de reziliență economică: șocurile climatice rapide lovesc diferit în funcție de vulnerabilitățile existente și de capacitatea de a muta rapid resurse prin transport și comerț. [...]
