Știri
Știri din categoria Societate
Pentru tinerii din România, primul loc de muncă devine tot mai greu de găsit, potrivit Știrile ProTV, care notează că aproape 30% dintre cei cu vârste între 15 și 24 de ani nu lucrează, iar situația este mai apăsătoare în mediul rural.
În ansamblu, la finalul anului trecut erau peste o jumătate de milion de români fără slujbă. Datele citate de publicație arată că, în ultimul trimestru din 2025, rata șomajului la nivel național a urcat la 6,3%, în creștere cu 0,3% față de trimestrul al treilea, ceea ce înseamnă aproximativ 513.000 de persoane fără loc de muncă, cei mai mulți în mediul rural.
Un factor invocat în material este schimbarea structurii cererii de pe piața muncii. Unele companii au redus posturile destinate începătorilor după implementarea unor tehnologii bazate pe inteligență artificială, iar specialiștii în resurse umane spun că o parte dintre joburile de început au fost automatizate. În paralel, unele firme ar evita să angajeze persoane fără experiență.
Din explicațiile oferite de un specialist în resurse umane citat de Știrile ProTV reiese și o diferență între tinerii din orașe și cei din localități mai mici sau din rural: cei din marile orașe ar intra mai devreme în contact cu munca prin activități care le cresc șansele de angajare, în timp ce în zonele rurale ar exista o dependență mai mare de forme de asistență socială, inclusiv șomaj.
În material sunt menționate câteva elemente care, în practică, pot face diferența la primul job:
Recomandate
România riscă să intre într-un vârf de presiune pe piața muncii în 2032–2034 , odată cu pensionarea „decrețeilor”, pe fondul unei rate de ocupare pe care ministrul interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru , o numește „o catastrofă”, potrivit Wall-Street . Mesajul central: deficitul de forță de muncă nu mai poate fi tratat ca o problemă punctuală, pentru că devine structural și va lovi direct capacitatea economiei de a crește. Pîslaru afirmă că, la grupa de vârstă 20–64 de ani, rata de ocupare este de 69%, în timp ce România speră să ajungă la 74,7% în 2030, sub ținta UE de 78%. În același timp, el susține că „aproape 40% dintre potențialii oameni de pe piața muncii nu sunt activi”, iar migrația amplifică tensiunile. Presiune demografică și decalaj mare între bărbați și femei Ministrul indică un dezechilibru puternic între ratele de ocupare: 78,2% la bărbați și 59,5% la femei, ceea ce înseamnă un decalaj de gen de 18,7 puncte procentuale, „unul dintre cele mai mari din Europa”, potrivit declarațiilor citate de Agerpres. În acest context, Pîslaru avertizează că presiunea va crește în perioada 2032–2034, când o generație numeroasă va ieși la pensie, iar piața muncii „se va contracta și mai mult”. „Capcana veniturilor medii” și miza pe capitalul uman Pîslaru leagă problema ocupării de un blocaj economic mai larg, pe care îl descrie drept „capcana veniturilor medii” – situația în care o economie nu mai poate avansa doar prin consum, fără creșterea productivității. În viziunea sa, depășirea acestui prag depinde de două direcții: investiții în capitalul uman (competențe); investiții în inovație (modernizarea tehnologiei). El susține că „nu există nicio modalitate” ca România să evolueze fără investiții în capitalul uman și avertizează asupra „costului inacțiunii”. Sărăcia și lipsa unei politici integrate Ministrul mai spune că România are măsuri care folosesc oportunități și finanțări europene, dar nu și o politică „consecventă, integrată” care să lege economia, finanțele, munca, educația și sănătatea. În plus, el indică sărăcia ca factor care afectează direct piața muncii și afirmă că o parte mare a populației active rămâne „undeva la un milion, în jurul salariului minim”. Dincolo de fondurile UE: „trinitatea” resurselor Pîslaru argumentează că România nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe fondurile UE, ci pe un model în care resursele sunt împărțite între fonduri europene, buget național și investiții private. În acest cadru, el afirmă că ar putea exista „un buget de aproximativ 200 de miliarde de euro” disponibil pentru perioada 2028–2034, care să permită abordarea unor probleme „critice” pentru dezvoltare. Conferința la care a vorbit Pîslaru a avut loc la București, iar organizatorii (ELA și EURES ) au indicat, pe baza unui raport al Autorității Europene a Muncii, că deficitul de forță de muncă afectează aproape toate tipurile de ocupații în cel puțin o țară europeană, cu presiune ridicată în sănătate, construcții și ocupații tehnice. Raportul mai arată că problema devine structurală și cere măsuri pe termen lung, inclusiv condiții de muncă mai bune, formare profesională mai solidă și cooperare transfrontalieră. [...]
Mitul că Gen Z „se pricepe automat la tehnologie” poate crea costuri reale în companii , prin rușine profesională și reticența angajaților tineri de a cere ajutor, într-un moment în care multe organizații se bazează pe ei pentru sarcini digitale. O analiză publicată de BGR trece în revistă patru stereotipuri despre relația generației Z cu tehnologia și arată, pe baza unor date din sondaje, de ce aceste etichete sunt adesea greșite și pot afecta integrarea la locul de muncă. Ideea centrală este că statutul de „nativi digitali” nu echivalează cu competențe solide în instrumente de birou sau în sisteme mai vechi, iar așteptarea implicită că „tinerii se descurcă” poate duce la ceea ce sursa numește „tech shame” – sentimentul de jenă și inadecvare când apar probleme tehnice, mai ales în mediul profesional. „Buni la aplicații” nu înseamnă „buni la sistemele de lucru” Unul dintre miturile discutate este că Gen Z ar fi „în mod inerent” bună la tehnologie. BGR notează că, deși au crescut cu aplicații ușor de folosit, mulți tineri au dificultăți cu abilități mai „clasice”, precum tastarea sau înțelegerea sistemelor tradiționale de fișiere. În plus, datele citate din Salesforce indică o percepție modestă asupra propriilor competențe: doar 32% dintre respondenți consideră că au abilități digitale adecvate pentru muncă, iar 17% spun că au competențe de inteligență artificială (IA) „la nivelul cerut”. Consecința operațională, în logica articolului, este că această discrepanță între așteptări și realitate poate bloca cererea de sprijin: dacă un angajat tânăr e presupus „expert”, e mai probabil să evite întrebările, ceea ce poate întârzia rezolvarea problemelor și poate amplifica frustrarea în echipe. Patru mituri frecvente și ce arată datele citate BGR inventariază patru idei răspândite despre Gen Z și tehnologie: „Gen Z e lipită de ecrane” : articolul citează sondaje potrivit cărora 59% dintre tineri cred că sunt dependenți de aplicațiile de social media, dar fenomenul nu ar fi exclusiv generațional (44% dintre Millennials și 26% dintre Baby Boomers declară același lucru, conform unui sondaj PlayersTime). Totodată, sunt menționate date despre timpul de ecran și intenția de reducere a acestuia (66% ar vrea să renunțe la obicei, potrivit Harmony Healthcare IT). „Gen Z are o capacitate de atenție foarte scurtă” : analiza argumentează că preferința pentru conținut scurt nu dovedește automat incapacitatea de a consuma conținut lung și citează YouTube Culture and Trend Report 2022 , unde 59% dintre respondenți folosesc videoclipurile scurte ca instrument de descoperire pentru materiale mai lungi. „Gen Z folosește IA pentru orice” : conform unui sondaj EduBrain citat, 25% dintre tineri folosesc zilnic astfel de instrumente, în timp ce la Millennials procentul ar fi 35%, ceea ce contrazice ideea că Gen Z ar fi „cea mai” dependentă de IA. „Gen Z e în mod natural bună la tehnologie” : mitul este prezentat ca fiind nu doar inexact, ci și potențial dăunător, prin presiunea socială și profesională pe care o creează. De ce contează pentru piața muncii Dincolo de disputa culturală între generații, miza practică subliniată de BGR este integrarea eficientă a angajaților tineri în organizații. Dacă managerii și colegii pornesc de la presupunerea că Gen Z „știe deja”, companiile pot subinvesti în instruire de bază (de la utilizarea sistemelor de fișiere până la instrumente interne), iar problemele se pot transforma în blocaje operaționale și tensiuni în echipă. În același timp, articolul sugerează că o parte din criticile la adresa Gen Z sunt reciclate istoric („kids these days”), iar datele din sondajele citate indică o realitate mai nuanțată: preferințe pentru interacțiuni față în față, utilizare selectivă a IA și consum mixt de conținut scurt și lung. [...]
Unul din trei bucureșteni ia în calcul să plece din oraș din cauza poluării și aglomerației , deși 8 din 10 se declară atașați de București, potrivit unui sondaj citat de Euronews . Miza economică și operațională pentru Capitală este riscul de pierdere de populație activă, într-un context în care calitatea vieții începe să cântărească mai mult decât avantajele clasice ale orașului. Sondajul aparține Fundației Comunitare București și indică un contrast: oamenii apreciază oferta de joburi, cultura și opțiunile de petrecere a timpului liber, dar problemele de mediu și mobilitate îi împing pe unii să se gândească la mutare, fie în alte orașe din România, fie în străinătate. Ce îi ține în București Din relatările incluse în material, atașamentul față de oraș este alimentat în principal de: viața culturală și evenimentele (muzicale, culturale); socializarea și varietatea locurilor de ieșit; oportunitățile de carieră și piața muncii; conectivitatea prin zboruri către multe destinații. Ce îi împinge să plece: poluarea, traficul și costurile „1 din 3” bucureșteni se gândește să se mute din cauza mai multor probleme, iar „cea mai gravă este poluarea”, potrivit materialului. Pe lângă aceasta, apar recurent: aglomerația și traficul; mizeria; percepția privind administrația („administrație coruptă”, într-unul dintre exemple); viața mai scumpă decât „în provincie”. În exemplele din articol sunt menționate ca alternative posibile orașe precum Timișoara, Oradea sau Cluj, descrise ca fiind „mai curate” și „mai liniștite”. De ce contează: calitatea vieții devine criteriu de decizie Experții citați de Euronews susțin că bucureștenii „nu se mai mulțumesc cu siguranța unui job” și cu opțiuni diverse de recreere, ci își doresc „o calitate a vieții mai ridicată”. În același timp, este indicată o problemă de coeziune: deși orașul oferă oportunități, mulți nu simt că fac parte dintr-o comunitate, iar comunitățile tind să se formeze „în jurul unor interese comune”. În concluzie, presiunea pe administrație rămâne una practică: fără reducerea poluării și a timpului pierdut în trafic, avantajele economice ale Capitalei pot fi contrabalansate de decizia unei părți din locuitori de a-și muta viața și munca în orașe percepute ca mai respirabile și mai funcționale. [...]
Traficul de copii rămâne greu de stopat cât timp este profitabil , iar acesta este principalul obstacol în protecția minorilor, a spus ministrul interimar de Externe, Oana Țoiu , la dialogul anual privind Programul-cadru pentru protecția copilului derulat de România și Statele Unite, potrivit Agerpres . Declarația a fost făcută joi, în cadrul ceremoniei dedicate acestui program de cooperare România–SUA, în care tema traficului de copii a fost legată direct de logica economică a fenomenului: dacă activitatea rămâne rentabilă, presiunea de a o continua nu dispare. Articolul integral al Agerpres este disponibil doar abonaților, astfel că informațiile publice din material se limitează la contextul evenimentului și la ideea centrală transmisă de ministru. [...]
Românii au mai multă încredere în propriul „filtru” decât în al societății , iar această diferență poate reduce vigilența față de dezinformare, mai ales pe teme sensibile precum securitatea și războiul, potrivit unui barometru Informat.ro – INSCOP Research citat de Agerpres . Datele arată că 22,3% dintre respondenți se declară „foarte siguri” că pot diferenția informațiile reale de cele false în astfel de știri, iar 32,2% „mai degrabă siguri”. În schimb, când e vorba despre capacitatea populației, doar 8,3% sunt „foarte siguri” și 15,7% „mai degrabă siguri”, în timp ce 41,8% sunt „mai degrabă nesiguri” și 24,9% „deloc siguri”. Diferența de percepție: „eu pot, ceilalți nu” Directorul INSCOP Research, Remus Ștefureac, pune această discrepanță pe seama unei „iluzii de control informațional”, în care dezinformarea este văzută mai degrabă ca problema „celorlalți”, nu una personală. „Românii au mult mai multă încredere în propria capacitate de a detecta informațiile false decât în capacitatea celorlalți, semn al unei puternice iluzii de control informațional.” Cine se declară mai sigur pe sine și cine are mai puțină încredere Sondajul indică diferențe între grupuri socio-demografice și electorale în ceea ce privește încrederea în propria capacitate de a identifica informații false: Peste medie la încrederea în sine: votanții PNL și USR, bărbații, persoanele între 18 și 44 de ani, cei cu educație superioară, locuitorii din București, angajații din sectorul privat. Cea mai puțină încredere în propria capacitate: votanții AUR, femeile, persoanele de peste 45 de ani, cei cu educație primară. La întrebarea despre capacitatea „oamenilor, în general”, cei mai încrezători peste medie sunt votanții PSD, bărbații, persoanele cu educație primară și locuitorii din mediul rural. Cei mai sceptici față de public sunt, într-un procent mai ridicat decât restul populației, votanții PNL și USR, tinerii sub 30 de ani și persoanele între 45 și 59 de ani, cei cu educație superioară, locuitorii din București și din urbanul mare, precum și angajații din sectorul public. Metodologie Datele au fost culese în perioada 2–8 iunie 2026, prin interviuri telefonice (metoda CATI), pe un eșantion de 1.100 de persoane, reprezentativ pentru populația neinstituționalizată a României de 18 ani și peste. Eroarea maximă admisă este de ±3%, la un nivel de încredere de 95%. [...]
Ucraina a început efectiv distribuirea de medicamente pe bază de cannabis medical , după finalizarea procedurilor de reglementare necesare funcționării programului, potrivit Kyiv Post . Prima eliberare legală a avut loc pe 11 iunie, în orașul Vînniția, unde trei pacienți au primit tratament pe bază de cannabis. Autoritățile sanitare au precizat că beneficiarii au fost o pacientă cu scleroză multiplă și doi veterani de război care suferă de durere neuropată cronică și durere de „membru fantomă” după amputări. Toți trei au primit capsule tari care conțin delta-9-tetrahidrocanabinol (THC), cu o doză inițială de 5 miligrame, urmând ca ajustarea să fie făcută ulterior de medici. Cum funcționează accesul: farmacii, licențe și rețetă electronică În acest moment, produsele pot fi obținute din șase farmacii operate de o companie licențiată, în următoarele orașe: Vînniția, Dnipro, Liov, Ivano-Frankivsk, Ternopil și Hmelnițkîi. Alte 17 farmacii ar urma să înceapă eliberarea „în viitorul apropiat”, conform aceleiași surse. Serviciul de Stat al Ucrainei pentru Medicamente și Controlul Drogurilor estimează că aproximativ 66 de entități publice și private dețin licențele necesare, acoperind 180 de locații. Accesul pacienților este condiționat de rețetă electronică, emisă de medicul de familie sau de un specialist, iar rețeta este valabilă 10 zile. Pentru ce afecțiuni poate fi prescris cannabisul medical Ministerul Sănătății a aprobat o listă de indicații, care include, între altele: durere cronică și durere neuropată; spasticitate asociată sclerozei multiple; simptome asociate cancerului; greață și vărsături induse de chimioterapie; neuropatie diabetică; boala Parkinson. Medicii pot prescrie aceste medicamente atunci când tratamentele convenționale nu oferă suficientă ameliorare sau produc efecte adverse. Context legislativ Ucraina a legalizat cannabisul medical prin Legea nr. 3528-IX, intrată în vigoare la 16 august 2024, care a creat cadrul pentru producția reglementată, importul, eliberarea și controlul medicamentelor pe bază de cannabis. Prima eliberare din iunie 2026 marchează, practic, trecerea de la lege la funcționarea efectivă a sistemului. [...]
