Știri
Știri din categoria Politică
Donald Trump intervine public în campania electorală din Israel, cerând alegătorilor să voteze cu Benjamin Netanyahu la alegerile legislative de marți, într-un mesaj care leagă miza politică de tema securității și de războiul cu Iranul, potrivit Știrile Pro TV.
Trump a transmis mesajul duminică, pe rețeaua sa Truth Social, unde l-a descris pe Netanyahu drept „un premier războinic excepțional”. În același cadru, președintele american a prezentat „Războiul din Iran” al Statelor Unite și Israelului ca exemplu de „victorie comună”.
În Israel, Netanyahu – premier în exercițiu – și-a centrat campania pe securitate și susține că este „singurul garant” al acesteia. Potrivit materialului, în țară sunt afișe cu portretul său și sloganul „fie dreapta, fie Palestina”.
Netanyahu a reluat și acuzațiile potrivit cărora adversarii săi ar vrea „să creeze Palestina”, scenariu pe care îl descrie drept „o catastrofă pentru Israel”. Declarațiile au fost făcute la postul privat 14, care a anunțat că îl susține.
Netanyahu își revendică și rezultatele „Războiului din Iran”, despre care spune că a fost lansat la 28 februarie împreună cu Donald Trump, acesta susținându-i public candidatura.
În acest context, Netanyahu a afirmat:
„Am făcut 90% din muncă, mai rămân 10%. Cine se va ocupa de asta? Eisenkot şi Fraţii Musulmani? Nu. Doar eu pot s-o fac.”
Materialul Știrile Pro TV notează că mesajul lui Trump și linia de campanie a lui Netanyahu pun accent pe aceeași temă – securitatea – într-un moment în care alegerile legislative sunt iminente.
Recomandate
Alegerile din 27 octombrie pot decide dacă Israel își asumă riscul unor sancțiuni financiare externe , într-un moment în care tema izolării internaționale și a posibilelor restricții bancare a intrat direct în campanie, potrivit CNN . Miza nu este doar cine conduce guvernul, ci și direcția economică și de reglementare într-un context de război prelungit și presiune diplomatică în creștere. Votul este primul scrutin național după atacul Hamas din 7 octombrie 2023 și războaiele care au urmat în Gaza, Liban și Iran, evenimente care au mobilizat o parte importantă a societății și au adâncit izolarea internațională a Israelului. În acest cadru, alegerile sunt descrise de mulți alegători ca fiind mai „consecvente” decât precedentele, inclusiv pentru că pot influența cine va gestiona povara extinderii serviciului militar și cum va fi abordată relația cu partenerii externi. De ce contează economic: discuția despre „ocolirea” sancțiunilor Deși sondajele indică faptul că „costul vieții” este o preocupare majoră, economia nu a dominat campania până în weekend, când Benjamin Netanyahu a adus în prim-plan ideea pregătirii pentru eventuale sancțiuni bancare internaționale. Într-un interviu la Channel 10 axat pe economie, Netanyahu a vorbit despre dezvoltarea „unei economii care le poate ocoli”, menționând că sunt luate în calcul criptomonedele și tehnologia blockchain (un registru digital distribuit folosit pentru înregistrarea tranzacțiilor) și că a cerut un plan în acest sens. Propunerea a atras critici dure din partea economiștilor și o reacție rară din partea Băncii Israelului, care a respins public ideea, afirmând că „criptomonedele nu pot servi ca mijloc de ocolire a sancțiunilor”. Rivalii politici au folosit episodul ca argument că Netanyahu se așteaptă la o izolare mai mare: liderul centrist Gadi Eisenkot a ironizat propunerea drept „BibiCoin” și a numit-o „o amenințare la adresa securității naționale”, acuzându-l pe Netanyahu că ar plănui să „demonteze economia israeliană pentru generații”. Cum arată cursa: fragmentare și risc de blocaj Israelienii votează liste de partid, nu candidați individuali. La acest scrutin s-au înregistrat 37 de liste, însă doar cele care trec pragul de 3,25% intră în Knesset (parlamentul cu 120 de locuri). Sondajele indică faptul că 11–13 partide ar putea depăși pragul. Principalii competitori sunt: Likud, partidul de dreapta al lui Netanyahu; Yashar, un partid centrist nou condus de Gadi Eisenkot, fost șef al Statului Major, prezentat drept principalul challenger. Un sondaj Channel 12 îl plasează pe Eisenkot pe primul loc (23 de mandate) înaintea Likud (21), în timp ce Channel 14 (considerat pro-Netanyahu) proiectează Likud la 30 și Eisenkot la circa 20. Totuși, a fi cel mai mare partid nu este suficient: pentru formarea guvernului sunt necesare 61 de mandate, iar în Israel niciun partid nu a obținut vreodată singur această majoritate. Blocul pro-Netanyahu (Likud, două partide de extremă dreapta conduse de Bezalel Smotrich și Itamar Ben-Gvir și două partide ultra-ortodoxe) este estimat în sondaje la 49–55 de locuri, sub pragul necesar. Opoziția este, la rândul ei, fragmentată, iar scenariile posibile includ blocaj, guvern minoritar, guvern de uniune sau chiar un nou rând de alegeri. „Marjele” care pot decide: pragul electoral, prezența și votul arab Într-o competiție fără majoritate clară, diferențele mici pot schimba arhitectura coalițiilor: ce partide mici trec pragul de 3,25% și câte voturi se pierd pe liste care nu intră în parlament. CNN notează câteva puncte sensibile: Prezența la vot : „câteva mii de voturi” pot decide dacă un partid dispare sau devine „făcător de regi” în negocierile de coaliție. Participarea alegătorilor arabi : cetățenii palestinieni ai Israelului reprezintă aproximativ 20% din populație și au votat tradițional sub media națională. În 2022, prezența arabă a fost 53,2% față de 70,6% per total; acum, sondorii se așteaptă să depășească 60%, ceea ce ar ridica efectiv ștacheta și ar face mai dificilă supraviețuirea partidelor mici. Votanții din diaspora : Israel nu permite votul din străinătate (cu excepția personalului diplomatic), iar datele oficiale indică faptul că peste 11% din cei 7,3 milioane de alegători eligibili (aprox. 810.000) trăiesc în afara țării. Mii ar urma să zboare în Israel pentru a vota, un factor care ar putea influența rezultatul. Presiunea externă și riscul de înăsprire a măsurilor Contextul diplomatic rămâne un factor cu potențial efect economic: mai multe state occidentale au recunoscut un stat palestinian și au impus sancțiuni și restricții comerciale legate de colonii și de entități asociate violenței coloniștilor. Smotrich și Ben-Gvir au fost sancționați personal și se confruntă cu interdicții de călătorie în mai multe țări occidentale. În lectura CNN, o realegere a guvernului Netanyahu cu actualii parteneri ar putea duce la creșterea presiunii internaționale. Un guvern condus de Eisenkot sau de o altă figură din opoziție ar putea obține o detensionare inițială, însă nu este de așteptat o schimbare radicală de politică externă și de securitate, ceea ce limitează șansele unei „resetări” complete a relațiilor. Pe termen scurt, rezultatul probabil nu va fi decis în noaptea alegerilor, ci în negocierile de coaliție, care pot dura săptămâni sau luni. În acest interval, tema sancțiunilor și a accesului la sistemul financiar internațional riscă să rămână un subiect central, cu implicații directe pentru stabilitatea economică și pentru încrederea investitorilor. [...]
Cu două zile înainte de alegeri, Benjamin Netanyahu a escaladat mesajul de campanie pe tema securității, distribuind o imagine generată de inteligență artificială cu o explozie nucleară în Tel Aviv și avertizând că un alt premier ar putea expune Israelul riscului unui „al doilea Holocaust” , potrivit HotNews . Reacția opoziției a fost imediată, mai mulți lideri acuzându-l că induce panică în scop electoral și că își contrazice propriile declarații recente despre neutralizarea programului nuclear iranian. Mesajul lui Netanyahu: „amenințare existențială” și fereastră limitată Conform relatării The Times of Israel , preluată de News.ro, Netanyahu a redistribuit o postare a activistului de dreapta Yuval Bloomberg, care includea imaginea AI cu „norul în formă de ciupercă” deasupra Tel Avivului. În mesaj se susține că Israelul se confruntă cu o „amenințare existențială reală și tangibilă”, iar dacă Iranul ar obține arme nucleare „nimic altceva nu va mai conta”. Postarea mai afirmă că scandalurile interne – inclusiv „Qatargate” și eforturile de a adopta o lege privind scutirea ultraortodocșilor de la serviciul militar – ar fi „o cortină de fum” față de riscul reprezentat de Iran și „axa șiită”. În același mesaj se invocă și o „fereastră de oportunitate” limitată pentru confruntarea cu Iranul cât timp Donald Trump este președinte al SUA. Contradicții și acuzații privind folosirea războiului în scop electoral Potrivit aceleiași surse, distribuirea mesajului intră în contradicție cu insistența repetată a lui Netanyahu că Israelul și SUA ar fi distrus programul nuclear al Iranului în conflictele din 2025 și 2026. În text este menționată și declarația lui Netanyahu de luna trecută la ONU: „Am distrus armele atomice ale Iranului”, precum și afirmația din martie că Iranul „nu mai poate amenința existența noastră”. În paralel, Netanyahu a fost acuzat de critici că ar face presiuni pentru reluarea războiului cu Iranul pentru a influența sau amâna votul din 27 octombrie, acuzație pe care a negat-o. Articolul notează și că șeful Statului Major al IDF, generalul-locotenent Eyal Zamir, ar fi spus într-o întâlnire privată că nu vede o necesitate operațională pentru un atac înainte de alegeri. Opoziția: acuzații de „tactici de intimidare” și avertismente despre economie Favoritul în cursa electorală, Gadi Eisenkot (Yashar), a reacționat pe X cu un atac direct la adresa premierului: „Netanyahu, ești isteric. Ca în orice campanie electorală, este aceeași metodă bazată pe minciuni și tactici de intimidare. De data aceasta, amenințând cetățenii israelieni cu distrugerea în masă.” Yair Golan (Partidul Democraților) a cerut ca Netanyahu „să fie ținut departe de rețelele sociale”, susținând că el și anturajul său „și-au pierdut mințile” și promițând că marți vor fi înlocuiți „cei care seamănă panică”. Naftali Bennett (B’Yachad) a calificat mesajul drept „o minciună”, dar a adăugat că Netanyahu „are dreptate într-o privință”, susținând că guvernul său ar conduce țara „spre distrugerea economică, socială, politică și de securitate”. La rândul său, Yair Lapid a ironizat implicațiile mesajului, afirmând că Netanyahu ar transmite că Israelul e în pericol de distrugere, motiv pentru care ar fi „decis să renunțe la ajutorul american în materie de securitate” și să se supună unor sancțiuni „care vor distruge economia”, păstrând totodată „agenții din Qatar” în biroul său. De ce contează Episodul arată cum tema Iranului și a riscului nuclear devine instrument central de mobilizare electorală, într-un moment în care opoziția contestă atât consistența mesajului de securitate al premierului, cât și efectele politice și economice ale guvernării. În același timp, disputa publică amplifică presiunea asupra instituțiilor de securitate, pe fondul relatărilor despre lipsa unei „necesități operaționale” pentru un atac înainte de vot. [...]
Cu două zile înainte de alegeri, Benjamin Netanyahu a ridicat miza electorală cu un avertisment despre o bombă iraniană , publicând o imagine cu o explozie nucleară deasupra Tel Avivului , potrivit Focus . Mesajul mută campania pe terenul securității naționale și încearcă să împingă în plan secund disputele interne. Netanyahu, în vârstă de 77 de ani, a postat pe rețele sociale o ilustrație care ar arăta o explozie nucleară deasupra metropolei de coastă și a citat un antreprenor IT, Yuval Bloomberg, care a descris Iranul drept o „amenințare existențială reală și concretă”. În citatul preluat de premier, ideea centrală este că, dacă Iranul ar obține arme nucleare, „nimic altceva nu ar mai conta”. În același mesaj, liderul Likud a reiterat evaluarea că Israelul ar mai avea „doi ani” pentru a răspunde amenințării iraniene, în perioada administrației președintelui american Donald Trump. Teheranul neagă că ar urmări înarmarea nucleară, notează publicația. Disputele interne, prezentate ca „diversiuni” Netanyahu a pus explicit riscul unui atac nuclear deasupra temelor de politică internă. El a numit dezbaterile despre Qatar, populația ultraortodoxă și serviciul militar obligatoriu drept „manevre de distragere”, susținând că, dacă două bombe atomice ar lovi centrul Israelului, aceste controverse ar deveni irelevante. Într-un apel cu tentă electorală, Netanyahu a avertizat că alegătorii ar trebui să voteze „cu mâna tremurândă” dacă intenționează să susțină pe cineva „care nu va fi capabil să îndeplinească sarcina”, referindu-se la capacitatea de a acționa din nou împotriva Iranului. El a invocat și riscul unui „al doilea Holocaust”, potrivit relatării. Replica rivalului Eisenkot și ecuația majorității Principalul său rival, fostul șef al armatei Gadi Eisenkot (partidul de centru Jaschar), l-a acuzat pe Netanyahu de „minciuni și sperietori” și l-a numit „isteric”, afirmând pe X că premierul ar intimida populația cu „amenințarea unei distrugeri masive”, după ce nu și-ar fi atins obiectivele de război față de Iran. Înaintea alegerilor de marți, sondajele citate indică tabăra dreapta-religioasă a lui Netanyahu la aproximativ 50 de locuri, sub pragul de 61 necesar pentru majoritate în Knesset (120 de mandate). Opoziția ar avea 52–56 de locuri, iar partidele arabe, cu încă 14–16 mandate, ar putea deveni decisive. Potrivit sursei, nu se conturează deocamdată o majoritate clară pentru niciuna dintre tabere. [...]
Declarațiile lui Donald Trump despre Norvegia ridică un nou risc de tensiuni diplomatice, fără efecte imediate în politici publice , după ce președintele SUA a criticat țara în contextul deciziei Comitetului Nobel de la Oslo de a nu-i acorda Premiul Nobel pentru Pace, potrivit HotNews . Într-un miting electoral în Michigan, Trump a spus că nu mai are „sentimente bune” față de Norvegia și a folosit un limbaj vulgar la adresa țării, invocând faptul că premiul a fost câștigat de „o femeie de care nimeni nu auzise vreodată”, conform relatării Reuters citate de publicație. Tot în discurs, Trump a afirmat că imigranții norvegieni nu sunt bineveniți în SUA, făcând o diferențiere între țările nordice și legând explicit poziția sa de faptul că nu a primit Nobelul, deși spune că a fost nominalizat. Ce contează: escaladare de retorică, dar fără măsuri anunțate Deși declarațiile au o încărcătură diplomatică evidentă, articolul notează că nu există niciun indiciu că administrația Trump ar fi introdus vreo politică nouă privind imigranții norvegieni. Cu alte cuvinte, până acum, mesajul rămâne la nivel de retorică politică, nu de decizie administrativă. Trump a mai susținut, fără a furniza dovezi, că ar fi contribuit la soluționarea unor conflicte și la prevenirea unor războaie între mai multe state din Asia, argument folosit pentru a-și susține nemulțumirea față de decizia Comitetului Nobel. Reacția Norvegiei: Comitetul Nobel nu este controlat de guvern Ministrul norvegian de externe, Espen Barth Eide, a răspuns că Comitetul Nobel funcționează independent de guvernul norvegian , potrivit declarațiilor pentru televiziunea publică NRK. Ministerul său a refuzat să comenteze suplimentar afirmațiile lui Trump. Premiul Nobel pentru Pace din acest an a fost acordat lui Navi Pillay , fostă judecătoare a Curții Penale Internaționale, despre care HotNews amintește într-un material separat: HotNews . Trump a descris-o anterior drept o „persoană misterioasă” despre care „nimeni nu a auzit”. [...]
Donald Trump își contestă public ratingul de aprobare înaintea alegerilor din noiembrie , susținând că ar avea „60%” sprijin real, în condițiile în care mai multe sondaje naționale îl plasează semnificativ mai jos, potrivit Adevărul . Miza este una electorală și operațională: percepția asupra popularității poate influența mobilizarea bazei republicane și mesajele de campanie în apropierea scrutinului legislativ de la jumătatea mandatului. Într-un interviu acordat publicației The Washington Examiner, Trump a respins media RealClearPolitics , care indică 38,8% aprobare și 60,4% dezaprobare. Întrebat direct despre aceste cifre, președintele a răspuns că sunt „false” și a susținut că, „dacă ar avea nevoie”, ar ajunge la 60% aprobare. Ce arată sondajele citate în articol Afirmațiile lui Trump sunt puse în contrast cu mai multe cercetări sociologice recente: Sondaj Reuters/Ipsos (16–19 octombrie): 34% aprobare, 65% dezaprobare. Pew Research Center (28 septembrie – 4 octombrie): 30% aprobare, 68% opinie nefavorabilă. The New York Times/Siena College (publicat în aceeași săptămână): 34% popularitate. Articolul menționează și o comparație istorică: potrivit publicației americane, acesta ar fi cel mai scăzut nivel de aprobare pentru un președinte american în apropierea alegerilor de la jumătatea mandatului de la Harry Truman în 1946 (33%). Sprijinul din nucleul MAGA și vulnerabilitatea pe economie Trump își justifică evaluarea optimistă prin sprijinul puternic din rândul republicanilor asociați mișcării MAGA („Make America Great Again”). El invocă o analiză a lui Harry Enten, analist-șef de date la CNN, potrivit căreia susținerea sa în acest segment rămâne foarte ridicată: 99% din voturile acestui grup la alegerile din 2024 și 98% rată de aprobare în septembrie în rândul republicanilor MAGA. Aceeași analiză indică însă o deteriorare puternică a percepției privind gestionarea inflației: soldul dintre cei care aprobă și cei care dezaprobă modul în care Trump gestionează inflația ar fi trecut de la plus 8 puncte procentuale în 2024 la minus 45 înaintea alegerilor legislative din 2026. Contextul disputei: controversa privind date fabricate Respingerea sondajelor are loc și pe fondul unei controverse care implică The New York Times și Wedgewood Research, o firmă de sondare care a recunoscut că a produs date fabricate într-un „experiment social”. Publicația americană a precizat, conform articolului, că sondajele contestate nu au fost folosite la calcularea ratei de aprobare a președintelui. În acest context, Trump continuă să conteste cifrele care indică o popularitate scăzută, în timp ce sondajele citate (Reuters/Ipsos, Pew și NYT/Siena) arată că, la nivel național, majoritatea respondenților dezaprobă activitatea sa. Sursa inițială a relatării este The Independent . [...]
Rusia ar putea condiționa negocierile de pace de o reducere a prezenței NATO la nivelul din 1997 , o cerere care ar lovi direct în postura de securitate a flancului estic și ar putea viza inclusiv România, potrivit HotNews , care citează surse diplomatice relatate de The Telegraph . Miza, conform informațiilor atribuite surselor diplomatice, este ca Moscova să folosească o nouă rundă de discuții despre Ucraina pentru a obține concesii legate de extinderea NATO spre est, pe care Vladimir Putin a numit-o „cauza principală” a războiului. În acest context, consilierul Kremlinului pe politică externă, Yuri Ușakov , a susținut recent că Europa ar trebui inclusă în negocierile dintre oficiali ruși, ucraineni și americani, invocând rolul „crucial” al continentului într-un eventual acord. Ce ar însemna cererea „aliniamentului din 1997” pentru România Potrivit relatării The Telegraph , o solicitare de revenire la nivelul din 1997 ar implica, în practică, o reducere a prezenței NATO în statele intrate în alianță după acel moment. Publicația britanică notează că un astfel de scenariu ar putea însemna retrageri din: Polonia; Estonia, Letonia și Lituania; Finlanda (aderată în 2023). HotNews punctează că și România, care a aderat la NATO în 2004, ar fi vizată de o astfel de solicitare, ceea ce ar transforma negocierile despre Ucraina într-o discuție cu efecte directe asupra arhitecturii de securitate de pe flancul estic. Cât de „oficială” este această revendicare, potrivit informațiilor disponibile Materialul citat precizează că relatarea The Telegraph nu indică existența unei propuneri oficiale a Rusiei și nici faptul că o cerere de retragere a NATO ar fi fost introdusă formal pe agenda negocierilor. Este, așadar, un scenariu atribuit unor surse diplomatice, nu o poziție confirmată public ca mandat de negociere. În același timp, HotNews reamintește că Moscova a formulat explicit cereri similare înainte de invazia pe scară largă: în decembrie 2021, Rusia a transmis SUA și NATO proiecte de acorduri de securitate care includeau oprirea extinderii alianței și limitarea activității militare în țările aderate după mai 1997. NATO a respins cererea de a-și închide porțile pentru noi membri, dar a indicat disponibilitate pentru discuții pe teme precum controlul armamentului. Contextul: discuții tehnice după 4 noiembrie, format încă neclar Potrivit informațiilor prezentate, Ucraina, Rusia și SUA discută reluarea negocierilor la nivel tehnic. Ușakov a spus că Rusia ar fi pregătită să reia discuțiile trilaterale după 4 noiembrie (Ziua Unității Naționale în Rusia), descriind următoarea întâlnire drept „preliminară” și „exploratorie”. Kievul a transmis că este dispus să participe, dar cere măsuri concrete, inclusiv armistițiu și măsuri umanitare, iar președintele Volodimir Zelenski a vorbit și despre sprijin pentru un armistițiu energetic. În paralel, UE ar dori un rol în următoarea rundă și a propus un format mai larg, însă Kremlinul a indicat că discuțiile aflate în pregătire sunt trilaterale, iar formatul și participanții nu sunt confirmați. În acest cadru, HotNews mai notează că, potrivit Kyiv Post, perspectiva reluării negocierilor este folosită de oficiali și analiști ruși pentru a avansa cereri mai ample privind securitatea europeană, sancțiunile și teritoriul, iar Reuters este citată cu declarația lui Putin că discuțiile ar trebui să includă și „arhitectura securității europene în ansamblu”. [...]
