Mojtaba Khamenei a fost ales noul lider suprem al Iranului, potrivit The Guardian, într-o decizie anunțată duminică de organismul clerical responsabil de desemnarea celei mai înalte autorități din republica islamică.

Adunarea a transmis, prin presa de stat, că succesiunea a fost decisă printr-un „vot decisiv” și a cerut populației să se ralieze în jurul noului lider, invocând nevoia de unitate națională într-un moment tensionat.

Adunarea a spus că Khamenei a fost ales prin ceea ce a descris drept un „vot decisiv”.

Numirea are o încărcătură politică majoră: este pentru prima dată de la Revoluția Islamică din 1979 când conducerea supremă trece de la tată la fiu, fapt care poate alimenta dezbaterea internă despre apariția unui sistem cu trăsături dinastice într-un stat construit, formal, împotriva conducerii ereditare. Ali Khamenei, care a condus Iranul timp de 37 de ani, a fost ucis într-o lovitură americano-israeliană asupra Teheranului, pe 28 februarie, în prima zi a războiului cu Iranul, notează publicația.

În plan intern, instituțiile-cheie au reacționat rapid: presa de stat a relatat că forțele armate și-au declarat loialitatea, iar președintele parlamentului a descris urmarea lui Mojtaba Khamenei drept o „datorie religioasă și națională”. Șeful securității a spus că noul lider poate ghida țara în actualul moment sensibil, iar Gardienii Revoluției au indicat că sunt pregătiți să îl urmeze, semnalând sprijin din partea nucleului dur al sistemului.

Pe plan extern, The Guardian consemnează că decizia poate amplifica tensiunile, în condițiile în care Donald Trump a calificat anterior alegerea lui Mojtaba Khamenei drept „inacceptabilă” și a afirmat că următorul lider suprem „nu va rezista mult” dacă Teheranul nu obține mai întâi aprobarea sa. În paralel, armata israeliană a transmis, într-o postare pe X în limba persană, că va continua să urmărească orice succesor al lui Ali Khamenei și pe cei implicați în desemnarea acestuia.

Mojtaba Khamenei, în vârstă de 56 de ani, nu a deținut funcții alese și nu a ocupat formal un post guvernamental de rang înalt, însă a rămas în centrul puterii, în special prin rolul din biroul tatălui său și prin relațiile cultivate cu clerici conservatori și cu Gardienii Revoluției, potrivit analizei citate de publicație. În contextul războiului, Iranul a amenințat și cu atacarea unor facilități petroliere din țările vecine, după lovituri israeliene asupra unor obiective energetice din jurul Teheranului, pe fondul temerilor privind impactul asupra economiei globale și a pieței petrolului.