Știri
Știri din categoria Politică
Democrații intră în noul Congres cu o majoritate fragilă și cu tensiuni interne privind conducerea Senatului, într-un context în care președintele Donald Trump semnalează că va riposta la anchetele parlamentare anunțate de opoziție, potrivit CNN.
După alegerile de la mijloc de mandat, democrații au obținut controlul ambelor camere ale Congresului, însă marjele exacte rămân neclare, cu voturi încă numărate în curse-cheie. În paralel, în interiorul partidului se conturează o dispută pentru șefia majorității din Senat, ceea ce poate influența ritmul și direcția agendei legislative și a investigațiilor asupra administrației Trump.
Chuck Schumer se declară încrezător că își va păstra poziția de lider al democraților din Senat, după ce partidul a recâștigat majoritatea. Totuși, CNN notează că doi senatori democrați proeminenți pun sub semnul întrebării o „încoronare” automată.
Senatorul Chris Van Hollen a spus că ar trebui să existe un proces competitiv, nu o desemnare formală fără dezbatere, argumentând că partidul are nevoie de o discuție despre cum va folosi „noile responsabilități și noile puteri”. La un eveniment post-electoral din Washington, menționarea numelui lui Schumer a fost întâmpinată cu huiduieli în sală, potrivit relatării.
Senatoarea Elissa Slotkin nu a exclus o candidatură proprie și a indicat că Schumer trebuie să convingă colegii că are un plan despre cum ar trebui folosită noua majoritate.
Pe fondul revenirii democraților la conducerea Camerei Reprezentanților, se conturează și o agendă de supraveghere (control parlamentar) a administrației. Un membru democrat cu rang înalt din Comisia de Supraveghere a Camerei, Stephen Lynch, a indicat că doi oficiali ai administrației Trump — șeful de cabinet al Casei Albe, Stephen Miller, și directorul Biroului pentru Management și Buget, Russell Vought — ar urma să fie chemați la audieri.
În același timp, Trump a transmis că intenționează să se opună investigațiilor democraților și a spus că va cere Departamentului de Justiție să analizeze ceea ce el a descris drept amenințări cu „destituirea și multe alte forme de pedeapsă” la adresa unor membri ai administrației, companii și donatori implicați în proiectul său de sală de bal.
Deși controlul politic al Camerelor este stabilit, CNN arată că numărătoarea continuă în mai multe curse care vor decide dimensiunea majorităților:
Pentru mediul economic și de afaceri, combinația dintre o majoritate democrată cu marje încă incerte și o dispută internă pentru conducerea Senatului poate însemna o agendă legislativă mai greu de coagulat și un risc mai mare de blocaj politic, în timp ce intensificarea investigațiilor și reacția Casei Albe pot amplifica volatilitatea deciziilor de reglementare și a mesajelor politice în perioada următoare.
Recomandate
Pierderea controlului asupra Congresului îi expune pe republicani la blocaje legislative și investigații , iar în interiorul partidului se conturează tot mai apăsat ideea că Donald Trump poartă o parte majoră din vină, potrivit Digi24 . Miza imediată este una operațional-politică: o majoritate democrată în ambele camere poate încetini agenda Casei Albe și poate schimba raportul de forțe până la alegerile din 2028. Potrivit relatării, citând BBC, nemulțumirea din Partidul Republican a crescut după rezultate considerate surprinzătoare, inclusiv în state cu tradiție republicană precum Texas, Kansas și Carolina de Sud. Mai multe voci din partid susțin că Trump s-a concentrat pe propria imagine și pe proiecte personale, ignorând preocupările alegătorilor, ceea ce ar fi tras în jos candidații republicani. „Este responsabilitatea lui. A nimănui altcuiva. Este o respingere totală, categorică, a președintelui Trump. Este un dezastru de proporții uriașe. Nimeni nu se aștepta la așa ceva.” Ce se schimbă în Congres: investigații și frâne pe agenda prezidențială În urma scrutinului, Trump ar urma să se confrunte cu un Congres controlat de democrați, descris ca fiind hotărât să investigheze administrația, să blocheze numiri în sistemul judiciar și să împiedice aplicarea restului agendei prezidențiale. Acesta este principalul efect practic al pierderii Congresului: capacitatea executivului de a-și împinge politicile scade, iar presiunea politică și instituțională crește. În același timp, în partid se discută despre cauzele înfrângerii: de la politici nepopulare și nivelul scăzut al încrederii publice în activitatea președintelui, până la teme precum războiul din Iran, taxele vamale și măsurile dure privind imigrația, prezentate de un apropiat al Casei Albe drept o „furtună perfectă”. Reacția lui Trump și disputa internă din partid Trump a reacționat târziu în seara alegerilor, cu un mesaj pe Truth Social în care a susținut că nu a fost pe buletinul de vot și că, dacă ar fi fost, republicanii ar fi câștigat „cu o majoritate covârșitoare”. Ulterior, în interviuri pentru New York Times și Fox News, el a spus că va accepta rezultatele și s-a declarat „puțin surprins”, amintind că partidul președintelui are, de regulă, rezultate slabe la alegerile de la jumătatea mandatului. În partid există însă și apărări ale președintelui: aliații lui Trump invocă istoricul acestor alegeri și susțin că republicanii au fost dezavantajați de candidați slabi în state-cheie. Un lider al organizației de tineret a republicanilor din Michigan, Krish Mathrani, a argumentat că Trump nu poate face campanie permanent și că mitingurile sale cresc entuziasmul electoratului republican, chiar dacă această capacitate de mobilizare nu s-ar fi tradus, de data aceasta, în rezultate similare când numele lui nu a fost pe buletinul de vot. Spre 2028: presiune pentru „o nouă direcție” Pe fondul eșecului, apar semnale că o parte a partidului vrea să se repoziționeze pentru 2028. În material sunt menționate nume vehiculate ca opțiuni pentru viitor ( JD Vance , Marco Rubio, Ted Cruz), iar un strateg republican afirmă că rezultatele ar arăta nevoia unei „noi direcții”, sugerând închiderea „erei Trump”. Pentru republicani, următoarea perioadă se anunță dominată de două fronturi: gestionarea consecințelor imediate ale unui Congres ostil și o competiție internă tot mai vizibilă pentru definirea liderului și a mesajului partidului înaintea alegerilor prezidențiale din 2028. [...]
Un nou Congres american controlat de democrați ar putea limita semnificativ marja de manevră a președintelui Donald Trump în politica față de Rusia , inclusiv prin legi care să facă obligatorii sancțiuni mai dure și să îngreuneze reducerea prezenței militare SUA în Europa, potrivit unei analize citate de Kyiv Post . Ian Brzezinski, senior fellow la Atlantic Council și fost oficial de rang înalt în Pentagon, a spus într-un interviu pentru TVP World că noua configurație politică de la Washington ar putea permite adoptarea unor măsuri „cu majorități suficiente pentru a trece peste veto” (veto-proof), ceea ce ar transforma sancțiunile dintr-o opțiune la discreția președintelui într-o obligație legală. Sancțiuni „obligatorii”, nu doar autorizate Brzezinski susține că viitorul Congres ar putea merge dincolo de acordarea de autorități suplimentare Casei Albe și ar putea impune prin lege aplicarea unor sancțiuni mai puternice împotriva Rusiei. În sistemul american, depășirea unui veto prezidențial necesită o majoritate de două treimi în ambele camere, ceea ce ar presupune sprijin bipartizan consistent. Ajutor pentru Ucraina și frâne la retrageri de trupe din Europa Pe lângă sancțiuni, Brzezinski vede o fereastră politică pentru „reanimarea” asistenței de securitate și economice pentru Ucraina, despre care afirmă că ar fi fost redusă în al doilea mandat al lui Trump. O altă miză este postura militară a SUA în Europa. Brzezinski spune că legislativul ar putea folosi puterea asupra bugetului și alocărilor pentru a face mai dificilă o reducere substanțială a trupelor americane. El amintește că există deja legislație care cere mai multă transparență privind eventuale retrageri, inclusiv raportări și justificări suplimentare dacă efectivele SUA din Europa scad sub 76.000 de militari. Ce arată alegerile și ce urmează Materialul notează că democrații au preluat controlul ambelor camere în urma alegerilor de la mijloc de mandat, iar noul Congres urmează să își înceapă activitatea în ianuarie 2027. Potrivit rezultatelor menționate, democrații au obținut cel puțin 54 de mandate în Senat și câștiguri substanțiale în Camera Reprezentanților. Brzezinski argumentează că această schimbare ar putea încuraja și republicanii din Congres să se distanțeze de linia Casei Albe în dosarele Rusia–Ucraina–NATO, însă avertizează că nu este sigur că presiunea legislativă va produce rapid o schimbare de politică, având în vedere atribuțiile constituționale largi ale președintelui în domeniul securității naționale. În acest context, Kyiv Post menționează că Ucraina și SUA se pregătesc pentru o nouă rundă de negocieri de pace cu Rusia, programată pentru 10–11 noiembrie, la Abu Dhabi. [...]
Victoria democraților la „midterms” îl pune pe Hakeem Jeffries în poziția de a prelua conducerea Camerei Reprezentanților, cu efect direct asupra agendei legislative a administrației Trump. Potrivit The Jerusalem Post , rețelele de televiziune au indicat marți seară că democrații sunt pe cale să răstoarne majoritatea din Camera Reprezentanților, ceea ce l-ar transforma pe Jeffries în primul speaker de culoare din istoria instituției. Jeffries, în vârstă de 56 de ani, a transmis în campanie că partidul este „pe punctul de a recâștiga controlul Camerei” și a susținut că miza este deschiderea „unui capitol mai bun” pentru SUA. În paralel, publicația notează că numărătoarea finală a voturilor era încă în desfășurare în mai multe zone ale țării, deși unele rețele au „dat” deja Camera democraților. Ce se schimbă în Congres: pârghii mai mari pentru opoziție Dacă Jeffries va obține „ciocănelul” de speaker în ianuarie, democrații ar câștiga o pârghie instituțională majoră în fața Casei Albe conduse de Donald Trump: controlul agendei și al procedurilor din Cameră. Articolul amintește că, în mandatul doi al lui Trump, democrații conduși de Jeffries au folosit instrumentele parlamentare pentru a forța voturi pe teme pe care conducerea republicană ar fi preferat să le evite, inclusiv: publicarea dosarelor Jeffrey Epstein; oprirea războiului cu Iranul. Totodată, Jeffries a fost figura centrală a opoziției față de proiectul de lege al republicanilor privind reduceri de taxe și tăieri de cheltuieli, pe care l-a criticat pentru diminuarea finanțării pentru Medicaid și pentru programul SNAP (ajutor alimentar). Un test intern: majoritatea nu garantează automat funcția de speaker Chiar și cu o majoritate democrată, Jeffries ar trebui să obțină sprijinul unei majorități a membrilor Camerei — ceea ce, practic, înseamnă aproape toate voturile democraților — pentru a fi ales speaker. The Jerusalem Post notează că acest lucru ar putea însemna negocieri dificile cu aripa progresistă, inclusiv cu noi aleși asociați cu Democratic Socialists of America , precum Darializa Avila Chevalier și Claire Valdez. În același timp, profilul lui Jeffries rămâne cel al unui lider considerat moderat și un susținător ferm al Israelului, poziție care i-a adus neîncredere din partea unei părți a stângii, în contextul războiului din Gaza. Context: ascensiunea lui Jeffries și momentul politic al democraților Jeffries a preluat conducerea democraților din Cameră după retragerea lui Nancy Pelosi din rolul de lider al caucusului, iar articolul subliniază că a fost privit inițial cu scepticism, inclusiv pentru stilul său orientat spre negociere și procedură. Publicația mai arată că scăderea treptată a ratingului de aprobare al lui Trump, în primii ani ai celui de-al doilea mandat, a alimentat încrederea donatorilor și a aleșilor democrați că pot recâștiga Camera în 2026. Dacă rezultatele se confirmă și Jeffries își asigură voturile interne, alegerea sa ca speaker ar deschide o nouă etapă de confruntare instituțională între Congres și Casa Albă, cu impact direct asupra ritmului și conținutului legislației federale în 2027. [...]
Conducerea PSD se reunește luni, de la 10.00, pe fondul deciziilor cu impact bugetar privind pensiile și salariul minim , într-un moment în care Guvernul pregătește bugetul pentru 2027, potrivit Mediafax . Biroul Permanent Național al PSD este convocat luni, 9 noiembrie 2026, la sediul central al partidului din Șoseaua Kiseleff nr. 10. Ședința are loc la aproape trei săptămâni de la instalarea Guvernului condus de Luca Niculescu, în condițiile în care Executivul intră în etapa de construcție a bugetului pentru anul viitor. Miza: cheltuieli sociale și constrângeri de deficit În prim-plan sunt discuțiile despre majorarea pensiilor începând cu 2027, temă legată direct de resursele bugetare disponibile și de necesitatea reducerii deficitului. În același context, ministrul Muncii, Florin Manole, vorbise anterior despre posibilitatea creșterii pensiilor anul viitor și despre acordarea unui sprijin financiar pentru pensionari în decembrie 2026. O a doua temă majoră este salariul minim pe economie. Sindicatele cer majorarea de la 4.325 de lei brut la 5.000 de lei brut, în timp ce patronatele și-au exprimat rezerve privind capacitatea companiilor de a susține o astfel de creștere. Premierul Luca Niculescu a avut deja consultări cu marile confederații sindicale, iar decizia este prezentată ca fiind de corelat cu pregătirea bugetului. Reorganizări în aparatul de stat, pe agenda PSD Pe lângă temele sociale, PSD discută și despre reforme în administrația publică și companiile de stat. La reuniunea anterioară a Biroului Permanent Național, din 2 noiembrie, Sorin Grindeanu a anunțat că miniștrii partidului trebuie să centralizeze, în termen de două săptămâni, propunerile privind comasarea instituțiilor, agențiilor și companiilor de stat, cu obiectivul de reorganizare și reducere a cheltuielilor. Pe agenda guvernamentală sunt menționate și pregătirea bugetului pentru 2027, reforma salarizării în sectorul public și continuarea proiectelor finanțate din fonduri europene, inclusiv prin Planul Național de Redresare și Reziliență . Context politic: PSD, rol central în Guvern Guvernul Luca Niculescu a primit votul de învestitură al Parlamentului pe 20 octombrie, cu 280 de voturi pentru și 58 împotrivă. PSD deține 11 dintre cele 17 portofolii ministeriale, ceea ce îi conferă un rol central în deciziile care vor influența construcția bugetului și pachetul de măsuri pentru finalul lui 2026 și începutul lui 2027. [...]
Succesul electoral al Joint List și Ra’am ridică o problemă de guvernare: cât de compatibile sunt, în practică, cu definiția legală a Israelului ca stat „evreiesc și democratic” , argumentează o analiză de opinie publicată de The Jerusalem Post , în contextul discuțiilor despre includerea partidelor arabe în decizia guvernamentală la cel mai înalt nivel. Autorul pornește de la ideea că tratamentul corect al arabilor ca profesioniști (medici, farmaciști, meseriași) față de clienții evrei nu tranșează automat întrebarea dacă reprezentarea politică a comunității arabe – ca „grup colectiv”, nu ca sumă de indivizi – susține formula constituțională și identitară a statului. În această logică, majoritatea evreiască ar avea „dreptul” să testeze diferența dintre comportamentul individual și poziționarea politică a partidelor votate de electoratul arab. Ce indică votul: omogenitate politică și miză identitară Textul susține că, în absența unei fraude electorale pe scară largă, cel puțin 85% dintre alegătorii arabi ar fi votat pentru cele două liste arabe – Joint List și Ra’am – descrise ca având candidați „covârșitor arabi și musulmani”. Autorul interpretează acest rezultat ca pe o omogenitate politică mai mare decât în orice subgrup ideologic sau social din societatea evreiască, oferind ca termen de comparație partidele haredim (ultra-ortodoxe), care ar fi obținut 9% din voturi, în condițiile în care haredim ar reprezenta 14% din populație. În același timp, analiza afirmă că electoratul arab ar fi avut alternative: dacă preocuparea principală ar fi fost una strict „de zi cu zi”, autorul consideră că votul ar fi putut merge către partide precum Democrats sau Yashar. Mai mult, textul avansează un scenariu contrafactual: dacă două treimi dintre voturile arabe ar fi mers către aceste două partide „sioniste”, opoziția ar fi putut ajunge la pragul de 61 de mandate necesar formării guvernului. Concluzia autorului este că votul ar reflecta, cel puțin parțial, preocupări ideologice și de identitate. Ce spun platformele oficiale ale celor două liste, potrivit autorului Punctul central al articolului este evaluarea pozițiilor publice ale Joint List și Ra’am, pe baza conținutului de pe site-urile lor oficiale. Autorul afirmă că: niciunul dintre cele două site-uri nu ar recunoaște explicit Israelul ca „stat al poporului evreu”; ambele ar promova ideea unui stat palestinian alături de Israel, cu Ierusalimul de Est drept capitală; în cazul Joint List, ar exista și o referire la „dreptul de întoarcere” al refugiaților, invocând Rezoluția 194 a Adunării Generale a ONU , despre care autorul spune că este prezentată selectiv (menționând că aceeași rezoluție ar include și apeluri la existența unui stat evreiesc alături de unul arab). În privința Gazei, autorul citează o formulare atribuită Joint List, care vorbește despre „încetarea războiului și a genocidului”, ridicarea blocadei, reconstrucție și reluarea operațiunilor organizațiilor internaționale, „în primul rând UNRWA”. Textul adaugă acuzația că unii membri ai UNRWA ar fi participat la atacul din 7 octombrie. De ce comparația cu partidele haredim este respinsă Analiza discută și un argument întâlnit în dezbaterea publică: dacă partidele haredim, care ar avea o relație tensionată cu dimensiunea „democratică” a statului, participă la guvernare, atunci și partidele arabe ar trebui tratate similar. Autorul respinge comparația, susținând că partidele haredim „se identifică” cu caracterul evreiesc al statului (chiar cerând „mai mult” din această dimensiune), în timp ce partidele arabe ar fi prezentate ca neacceptând „formula de bază” a statului evreiesc și democratic. În sprijinul acestei diferențieri, textul invocă episoade de violență internă asociate cu cetățeni arabi în octombrie 2001 (primele săptămâni ale celei de-a doua intifade) și în mai 2021, precum și ideea că, în anumite medii media arabe, Israel ar fi pus pe picior de egalitate cu Hamas, Hezbollah și Iran. Miza practică: accesul la decizie pe identitate și securitate Concluzia autorului este că, dacă majoritatea alegătorilor arabi votează partide care „nu acceptă” la mai multe niveluri definiția Israelului ca stat evreiesc și democratic, atunci partidele evreiești și electoratul lor ar avea „dreptul” să separe două planuri: drepturile civile ale cetățenilor arabi ca indivizi; pretenția partidelor alese de aceștia de a intra la guvernare și de a influența decizii privind identitatea fundamentală a statului și chestiuni de securitate. Articolul este semnat de Hillel Frisch , prezentat ca cercetător senior la JISS și profesor emerit la Universitatea Bar-Ilan. [...]
Liderul senatorilor AUR acuză atribuiri fără licitație și pune sub semnul întrebării credibilitatea externă a României , legând direct imaginea țării în relațiile internaționale de modul în care sunt gestionate marile contracte publice și de eșecul unor obiective precum Visa Waiver și aderarea la OCDE , potrivit news.ro . Petrișor Peiu susține că, după alegerile americane din 3 noiembrie 2026, „revine” întrebarea de ce România este percepută „ca un stat de mâna a doua” și afirmă că răspunsul ar fi comportamentul statului român, pe care îl descrie drept „parcă desprins din vremea fanarioților”. În argumentația sa, el invocă atât „contracte” atribuite „în cel mai adânc secret și fără licitație”, cât și preocuparea liderilor politici pentru imagine, în detrimentul intereselor naționale. Contracte mari și proceduri contestate, în centrul criticilor În declarațiile citate, Peiu vorbește despre „contractele de 6 miliarde de euro” acordate „de PNL-USR” fără licitație unei „firme germane” și face trimitere la alte exemple din trecut, inclusiv: un contract de autostradă de „3 miliarde de euro” acordat „acum 22 de ani”, despre care afirmă că „s-a ales praful”; un „contract nuclear de vreo 10 miliarde de euro”, despre care spune că ar fi fost „cadou” și „perfect irealizabil”, plasat temporal „acum 4-5 ani”. Peiu leagă aceste practici de percepția partenerilor externi, afirmând că „nici Washingtonul, nici Berlinul sau Parisul nu dau doi bani pe guvernarea de la București”, motivând prin „incompetență”, „proastă creștere” și „corupție”. Miza: Visa Waiver și OCDE, obiective invocate ca ratate Senatorul AUR afirmă că România ar avea „timid” două obiective majore de politică externă: eliminarea vizelor pentru SUA (programul Visa Waiver) și admiterea în OCDE. În același context, el îi atacă pe Sorin Grindeanu (PSD) și Ilie Bolojan (PNL), dar și pe fostul președinte Klaus Iohannis și pe fostul premier Marcel Ciolacu, întrebând retoric dacă aceștia ar fi avut curajul să ridice tema Visa Waiver sau OCDE în discuții externe. Totodată, Peiu reamintește blocarea aderării la OCDE în 2017, pe care o pune în legătură cu Viktor Orbán, întrebând dacă liderii români i-ar fi reproșat acestuia situația. Legătura făcută între imaginea externă și funcționarea internă a statului Peiu susține că „slugărnicia” în relațiile externe nu poate compensa probleme interne și enumeră, între altele, schimbări frecvente de legislație, incapacitatea de a construi o autostradă Est–Vest, viteza trenurilor de marfă de „17 km/h în 2026”, licitații „trucate” și contracte „fără licitație”, dar și disfuncții din administrație și sistemul sanitar. În final, el afirmă că politica externă ar trebui făcută „cu diplomați de carieră”, „strategii și viziune” și „limbi străine vorbite corect”, criticând, în același timp, comportamentul și prioritățile liderilor politici pe care îi vizează. [...]
