Știri
Știri din categoria Mărfuri
Noile estimări USGS indică rezerve de litiu în Apalași care ar putea reduce masiv dependența SUA de importuri, cu un potențial echivalent de înlocuire a importurilor pe 328 de ani, potrivit Focus. Miza este strategică pentru lanțurile de aprovizionare cu baterii și tehnologie, dar perspectiva exploatării deschide și o dispută de mediu.
US Geological Survey (USGS) estimează zăcămintele la 2,3 milioane de tone de oxid de litiu, cu concentrarea principală în Carolina de Nord și Carolina de Sud, respectiv în Maine și New Hampshire. În prezent, SUA importă, conform USGS, mai mult de jumătate din litiul utilizat și au o singură mină activă, în Clayton Valley (Nevada), ceea ce amplifică relevanța economică și politică a noilor date.
Distribuția regională este inegală, iar USGS subliniază că estimările au un grad de incertitudine:
Pentru nordul Apalașilor, USGS indică o plajă foarte largă: cu 90% certitudine ar exista cel puțin 90.000 de tone, iar cu 10% probabilitate cantitatea ar putea urca până la 7,4 milioane de tone. Cifrele prezentate sunt valori mediane.
Potrivit datelor citate, noile estimări oferă Washingtonului un argument pentru reducerea dependenței de China, în condițiile în care litiul este un material-cheie pentru baterii (inclusiv pentru vehicule electrice), electronice, tehnică militară, stocare de energie și aliaje pentru aviație.
În același timp, „Live Science”, citat de publicație, avertizează că o eventuală exploatare ar putea însemna cariere la suprafață, intervenții în habitate, poluare asociată haldelor și substanțelor chimice, precum și emisii suplimentare de gaze cu efect de seră. Descoperirea devine astfel un exemplu al dilemei tranziției energetice: mai multă securitate a aprovizionării, dar și noi conflicte de mediu.
La nivel mondial, USGS plasează cele mai mari rezerve cunoscute în Chile (9,2 milioane de tone de conținut de litiu) și Australia (8,4 milioane), urmate de China (4,6 milioane), apoi Argentina și SUA (câte 4,4 milioane). La producție minieră, Australia conduce: în 2025 ar fi extras 92.000 de tone, înaintea Chinei (62.000) și Chile (56.000).
Pe lanțul de procesare și comerț, dependențele se schimbă: în 2024, la carbonat de litiu (un produs intermediar important), Chile a fost cel mai mare exportator, iar China cel mai mare importator, conform datelor de comerț ale Băncii Mondiale citate de Focus. La hidroxid de litiu (relevant pentru catodul bateriilor), China a dominat exporturile, cu Coreea de Sud și Japonia printre principalii cumpărători.
În practică, impactul economic al „comorii” din Apalași depinde de pasul următor: dacă estimările se confirmă prin explorări suplimentare și dacă proiectele miniere pot trece de costuri, autorizări și opoziția legată de mediu.
Recomandate
Germania ar putea reduce dependența de importurile de litiu dacă estimarea de 43 de milioane de tone echivalent carbonat de litiu (LCE) din Saxonia-Anhalt se confirmă și devine exploatabilă economic, potrivit Focus . Miza este una industrială: litiul este esențial pentru bateriile mașinilor electrice, pentru stocarea energiei și pentru electronice, iar Europa caută de ani buni să-și securizeze aprovizionarea cu materii prime critice. Resursa ar fi localizată sub Altmark , o regiune cunoscută istoric pentru producția de gaze naturale. Conform Neptune Energy , sub un vechi zăcământ de gaz s-ar afla circa 43 de milioane de tone LCE, compania invocând o evaluare independentă realizată după standardul CIM / NI 43-101. Dacă potențialul se dovedește viabil, proiectul ar putea deveni unul dintre cele mai mari din Europa. Estimare mare, dar nu producție garantată Publicația subliniază că cifra nu înseamnă că litiul poate fi extras rapid: este vorba despre o estimare de resurse , adică o cantitate presupusă în subsol. Transformarea ei în producție efectivă depinde de tehnologie, autorizații și costuri. „Această nouă evaluare arată potențialul mare al licențelor noastre din Saxonia-Anhalt. Astfel putem contribui important la aprovizionarea Germaniei și Europei cu materia primă critică litiu”, a declarat Andreas Scheck, directorul Neptune Energy. Evaluarea de 43 de milioane de tone LCE a fost realizată de Sproule ERCE, iar Neptune Energy a indicat, într-o declarație către Smart Up News, că baza de resurse rămâne valabilă. Cum ar urma să fie extras litiul: din apă termală, nu din cariere Un element operațional important este metoda propusă: litiul nu ar fi obținut prin exploatări la suprafață (cariere), ci din apă sărată de mare adâncime (saramură/„sole”) , unde litiul este dizolvat. Procedura este numită Direct Lithium Extraction (DLE) – extracție directă a litiului – și, potrivit companiei, ar avea avantaje precum: fără exploatări în carieră deschisă; fără bazine mari de evaporare; consum mai redus de teren. Contextul local contează: Altmark are infrastructură și experiență în foraje și conducte, deoarece acolo se extrage gaz din 1969, ceea ce ar putea reduce unele bariere de implementare față de un proiect „greenfield” (de la zero). Calendarul și ținta de producție: până la 25.000 de tone LCE/an după 2030 Neptune Energy derulează mai multe proiecte-pilot pentru a valida tehnologia. Un test cu partenerul tehnologic Lilac, încheiat în august 2025, ar fi produs carbonat de litiu „de calitate pentru baterii”, folosind un proces de schimb ionic. Din septembrie rulează un al treilea pilot, bazat pe adsorbție; compania a mai spus că din iunie va fi folosită din nou o instalație pilot temporară în Saxonia-Anhalt. După faza pilot, planul este o instalație demonstrativă, iar apoi creșterea treptată a producției comerciale. „Din 2030 este planificat ca producția comercială de litiu să fie crescută treptat până la 25.000 de tone LCE pe an”, a transmis Neptune Energy către Smart Up News. Conform unor estimări anterioare citate în material, un asemenea volum ar putea acoperi material pentru aproximativ 500.000 de mașini electrice pe an, însă până la o decizie industrială rămân deschise întrebări legate de costuri, ritmul autorizărilor și funcționarea economică pe termen lung. Ce urmează și ce rămâne incert În acest stadiu, proiectul rămâne condiționat de rezultate tehnice și de aprobări. Publicația indică drept necunoscute-cheie: costul real de producție, viteza obținerii autorizațiilor și dacă metoda poate fi menținută profitabil la scară industrială. Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, Altmark ar putea deveni un exemplu de reconversie a unui vechi bazin de gaze într-un furnizor de materie primă critică pentru lanțul european al bateriilor. [...]
Rodiul a trecut de 20.000 de euro pe uncie, iar prețul reflectă o piață cu ofertă rigidă și risc de șocuri. Potrivit Mediafax , metalul – mai rar decât aurul și platina – se tranzacționează la acest nivel în principal din cauza dificultății de extracție și a dependenței de câțiva producători. Rodiul (simbol chimic Rh, număr atomic 45) face parte din grupa metalelor platinei, alături de paladiu, iridiu și platină. Este descris ca fiind strălucitor, alb-argintiu și foarte rezistent la coroziune, informații atribuite de Mediafax publicației as.com. De ce contează: un metal „scump” din motive structurale, nu conjuncturale Explicația centrală pentru prețul ridicat este raritatea, dublată de modul de producție: rodiul nu se extrage direct, ci este recuperat ca subprodus în procesul de rafinare a altor metale, în special a platinei. Asta înseamnă că oferta nu poate fi crescută rapid, chiar dacă prețul urcă, iar procesul este descris ca fiind complex și costisitor. În acest context, Mediafax notează că aurul și platina „rămân mult în urmă” ca nivel de preț, în timp ce rodiul depășește 20.000 de euro pe uncie (în articol, o uncie este echivalată cu 30 de grame). Unde este produs: concentrarea geografică amplifică volatilitatea Producția este puternic concentrată: Africa de Sud și Rusia controlează împreună aproximativ 80% din producția mondială, iar Zimbabwe are, de asemenea, o prezență relevantă. Canada și SUA produc cantități mici, de regulă ca subprodus al nichelului. Mediafax indică drept surse majore trei complexe miniere: Bushveld (Africa de Sud), unde activează inclusiv Anglo American Platinum și Impala Platinum; Norilsk (Rusia), una dintre cele mai mari exploatări de nichel și metale din grupa platinei; Great Dyke (Zimbabwe), o centură minerală bogată în platină, paladiu și rodiu. Cererea: industria auto, principalul consumator Cea mai mare parte a cererii vine din industria auto, unde rodiul este folosit în catalizatoare – dispozitive care reduc emisiile poluante ale vehiculelor, transformând gazele toxice în compuși mai puțin nocivi. Metalul mai este utilizat în bijuterii (ca strat protector pentru aur alb sau argint) și are aplicații în electronică și industria chimică, datorită conductivității ridicate și rezistenței la temperaturi extreme. „Strategic și vulnerabil”: de ce prețul poate rămâne sensibil la șocuri Concluzia articolului este că rodiul este „strategic și vulnerabil” tocmai pentru că producția depinde aproape în totalitate de mineritul de platină, iar concentrarea în câteva țări îl expune la fluctuații de preț. În termeni de piață, combinația „puțini producători, ofertă limitată, cerere constantă” explică de ce rodiul rămâne cel mai scump metal menționat în material. [...]
Aurul a scăzut ușor, dar rămâne prins între temerile de inflație și semnalele din SUA , într-o piață care așteaptă noi indicii atât din evoluțiile geopolitice din Orientul Mijlociu, cât și din politica monetară americană, potrivit Reuters . Marți, aurul spot a coborât cu 0,4%, la 4.548,64 dolari/uncie (aprox. 20.923 lei), după ce în sesiunea anterioară atinsese 4.479,54 dolari/uncie (aprox. 20.605 lei), cel mai redus nivel din 30 martie. Contractele futures pe aur din SUA (livrare iunie) au scăzut cu 0,1%, la 4.551,80 dolari/uncie (aprox. 20.938 lei). Ce mișcă piața: inflația, obligațiunile și așteptările de dobândă Scăderea vine după o mișcare amplă de vânzare: aurul a pierdut 2,4% vineri, cea mai mare scădere zilnică din 26 martie, iar declinul a continuat luni, pe fondul temerilor tot mai mari legate de inflație, care au alimentat o corecție puternică pe piața globală a obligațiunilor. Ulterior, metalul prețios și-a revenit și a închis luni ușor pe plus. În același timp, investitorii așteaptă repere de sentiment mai larg, inclusiv minutele ședinței din aprilie a Comitetului Federal pentru Piața Deschisă (FOMC), care urmează să fie publicate miercuri. Ilya Spivak, șeful analizei macro globale la Tastylive, descrie mișcarea ca o „oscilație” între tranzacțiile bazate pe frica de inflație și o perioadă de „digestie” a volatilității de vineri. Geopolitica și energia: pauza anunțată de Trump și efectul asupra inflației Piața a reacționat și la mesajele de la Washington: Donald Trump a spus luni că a pus pe pauză un atac planificat asupra Iranului, pentru a permite negocieri privind un acord care să încheie războiul SUA–Israel, după ce Iranul a transmis o nouă propunere de pace către SUA. După vânzarea abruptă, obligațiunile s-au stabilizat. Pe partea de energie, petrolul a scăzut cu peste 2%, ceea ce a redus o parte din presiunile inflaționiste. Aurul este văzut, în mod tradițional, ca protecție la inflație, însă dobânzile mai ridicate tind să apese asupra metalului, deoarece nu oferă randament (nu plătește dobândă). Separat, Reuters notează că Kevin Warsh urmează să depună jurământul ca președinte al Rezervei Federale vineri, potrivit unui oficial de la Casa Albă, într-un moment în care banca centrală se confruntă cu o inflație în intensificare, care ar putea îngreuna reducerea dobânzilor dorită de Trump. Alte metale prețioase: scăderi mai accentuate În aceeași sesiune, argintul spot a scăzut cu 2,2%, la 75,98 dolari/uncie (aprox. 349 lei), platina a pierdut 0,5%, la 1.969,60 dolari/uncie (aprox. 9.060 lei), iar paladiul a coborât cu 1,5%, la 1.397,75 dolari/uncie (aprox. 6.430 lei). [...]
Comisia Europeană pregătește o taxă de 50% pentru importurile de oțel care depășesc cotele anuale, din 1 iulie 2026 , într-un nou regim care ar urma să înlocuiască actualele măsuri de salvgardare ce expiră la final de iunie 2026, potrivit Economedia . Miza este una de reglementare cu impact direct în costurile de aprovizionare: importurile peste plafon ar deveni semnificativ mai scumpe, iar accesul la cote va fi mai strict documentat. Comisia vrea să adopte până la 1 iulie un act de implementare care să stabilească, concret, cotele de import pentru fiecare țară. Purtătoarea de cuvânt a Comisiei, Paula Pinho, a spus că obiectivul este „continuitatea” după expirarea regimului actual și menținerea „protecției necesare” pentru industria europeană a oțelului. „Propunerea Comisiei în acest sens are ca obiect înlocuirea actualelor măsuri de salvgardare pentru oțel, care expiră în iunie 2026. Ideea este de a asigura continuitate după expirarea acestor măsuri și de a garanta protecția necesară a industriei.” Reguli mai dure: aplicare generală, cu excepții limitate Noile măsuri ar urma să se aplice tuturor partenerilor comerciali ai UE, inclusiv Elveției, a precizat Pinho în briefingul Comisiei (înregistrarea este disponibilă aici ). Doar țările din Spațiul Economic European (SEE) ar urma să fie „parțial exceptate”, pe motiv că piețele lor sunt deja strâns integrate cu piața unică. Comisia argumentează extinderea aplicării prin nevoia de „condiții echitabile de concurență”, inclusiv față de parteneri din acorduri de liber schimb, care – în acest context – ar reprezenta peste 80% din importurile de oțel în UE. „Lucrăm contra cronometru. Obiectivul este ca actul de implementare să fie gata până la 1 iulie, când expiră actualele măsuri de salvgardare pentru oțel. Acesta este în acest moment atât planul A, cât și planul B.” Calendarul: cote anuale, taxă de 50% peste plafon și verificarea originii („melt-and-pour”) Potrivit informațiilor prezentate, noul regim post-salvgardare ar urma să includă cote tarifare anuale și o taxă de 50% pentru importurile care depășesc cotele, începând cu 1 iulie 2026. În paralel, sunt introduse cerințe mai stricte pentru dovedirea originii reale a oțelului prin sistemul „melt-and-pour” (adică locul unde oțelul a fost inițial topit și turnat). Principalele repere din calendarul menționat: 30 iunie 2026 – expiră actualul regim de salvgardare al UE pentru oțel; 1 iulie 2026 – intră în vigoare noul regim, cu cote tarifare anuale și taxă de 50% peste cote; înainte de 1 iulie 2026 – Comisia poate adopta acte de implementare urgente pentru distribuția cotelor pe țări; 1 iulie 2026 – încep consultările privind extinderea posibilă a listei de produse; 31 august 2026 – Comisia trebuie să stabilească regulile privind dovezile în sistemul „melt-and-pour”; 1 octombrie 2026 – importatorii trebuie să prezinte documente verificabile (de exemplu, certificate de testare de la oțelării) pentru a demonstra unde a fost produs și turnat inițial oțelul; 30 iunie 2029 – prima evaluare completă a eficienței noului regulament, inclusiv impactul asupra prețurilor, industriei și consumatorilor. În plan politic, Comisia pentru Comerț Internațional (INTA) din Parlamentul European a adoptat la începutul lunii mai acordul provizoriu privind mecanismul care va înlocui actualele măsuri, potrivit Eurometal, organizație a distribuitorilor și intermediarilor europeni din industria oțelului. Pentru companiile care importă oțel în UE, următoarele săptămâni sunt relevante deoarece actul de implementare care împarte cotele pe țări va determina, practic, cât oțel poate intra la taxare normală și cât ar putea ajunge sub incidența taxei de 50% după 1 iulie 2026. (Context suplimentar despre direcția UE în acest dosar este disponibil într-un material anterior al Economedia, aici .) [...]
Lanțul de aprovizionare cu uleiuri de motor premium riscă să se blocheze în câteva săptămâni , pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu care afectează producția și exporturile de „base oil” (ulei de bază, materia primă pentru lubrifianți), potrivit Jalopnik . Miza depășește zona „supercarurilor”: o eventuală penurie se poate traduce în prețuri mai mari, întârzieri la service și rafturi goale la uleiuri ambalate în retail. „Base oil” este componenta esențială din care se formulează uleiurile de motor și alte lubrifianți pentru aplicații auto, industriale, aviație sau marină. Într-o declarație pentru CNBC, Gabriella Twining (Argus Media) avertizează că stocurile „ar putea seca într-o lună dacă nu intră marfă”, iar amânarea schimbului de ulei nu rezolvă problema, ci doar o face „mai scumpă” și cu disponibilitate mai mică. De ce contează: risc de penurie pe segmentul „Group III”, cu efect în preț și disponibilitate Asociația Independent Lubricant Manufacturers Association (ILMA) a transmis clienților un document despre „criza globală a aprovizionării cu ulei de bază” din 2026, concentrată pe „Group III” – un tip de ulei de bază rafinat folosit, împreună cu „Group IV”, la uleiurile de performanță pentru supercaruri și vehicule de lux. Conform documentului și informațiilor citate de CNBC, presiunea vine dintr-o combinație de șocuri pe producție și logistică: producția de „Group III” este legată de rafinării din Qatar, Emiratele Arabe Unite și Bahrain; rafinăria din Qatar este „offline” după avarii suferite în martie; celelalte două nu pot exporta, deoarece porturile folosite sunt în zona afectată a Strâmtorii Hormuz ; „Plan B” (Coreea de Sud) este limitat, deoarece unele rafinării au trecut de la ulei de bază la materie primă pentru combustibili, pe fondul dificultăților de aprovizionare cu țiței din Orientul Mijlociu; alternativa de a substitui cu „Group II” (mai puțin rafinat) este, la rândul ei, restrânsă, fiind folosită pentru producția de motorină în context de penurii. Într-un e-mail către CNBC, CEO-ul ILMA, Holly Alfano, spune că „aproape trei sferturi” din importurile SUA de „Group III” sunt sub presiune, iar capacitatea industriei de a substitui cu „Group II” este redusă. Ce urmează: întârzieri la service, retail sub presiune și un nou risc sezonier Pe termen scurt, consumatorii pot resimți situația prin timpi mai mari de livrare pentru produse aflate în așteptare și întârzieri la operațiuni de mentenanță, inclusiv schimburi de ulei. Costa Kapothanasis, proprietarul francizei de schimb rapid de ulei Costa Oil (peste 200 de locații), a scris pe X că Mobil și Shell ar fi informat Costco și Walmart că nu au produse ambalate de livrat și că ar putea apărea „rafturi goale” la uleiuri de motor în câteva săptămâni. Un factor suplimentar de risc este sezonul uraganelor: Alfano avertizează că o singură furtună care lovește Coasta Golfului ar putea scoate din funcțiune 30–40% din capacitatea SUA pentru „Group II” și încă 10% pentru „Group III”, ceea ce ar strânge și mai mult lanțul de aprovizionare. ILMA se așteaptă ca Orientul Mijlociu să rămână fără „Group III” până în iunie, iar o rezolvare a problemei „nu este așteptată până în perioada aceasta a anului viitor”, potrivit materialului. În lipsa unei detensionări, efectul probabil este o nouă creștere a costurilor de întreținere pentru vehiculele care folosesc uleiuri premium și o disponibilitate mai slabă, inclusiv pentru clienții de retail. [...]
Motorina standard a urcat la 9,57 lei/l, împingând costul unui plin spre 500 de lei , în timp ce benzina a rămas relativ stabilă, potrivit Antena 3 . Mișcarea, chiar dacă este descrisă ca „ușoară”, contează direct în bugetele de transport și în costurile companiilor care operează flote diesel. În medie la nivel național, sâmbătă, 16 mai, motorina standard a ajuns la 9,57 lei/l , după o scumpire în ultimele două zile. Benzina standard este la 9,16 lei/l , iar șoferii care folosesc GPL plătesc 4,39 lei/l . La carburanții premium, benzina premium este indicată la 9,78 lei/l , iar motorina premium la 10,37 lei/l . Ce înseamnă pentru costul unui plin Antena 3 notează că, la un rezervor de 50 de litri, un plin de motorină standard ajunge la aproximativ 500 de lei , mai exact 478 lei pentru 50 de litri, la prețul mediu menționat. Context: petrolul urcă pe fondul tensiunilor geopolitice În același material este menționat și un nou impuls de creștere pe piața petrolului, după declarații ale președintelui SUA, Donald Trump , privind răspunsul Iranului la propunerile Statelor Unite pentru încheierea războiului, descris drept „total inacceptabil”. În tranzacțiile asiatice, Brent (reper internațional) a urcat cu 4,1% , până la 105,50 dolari/baril , iar țițeiul tranzacționat în SUA a crescut cu 4,4% , până la 99,80 dolari/baril , conform BBC (citat de Antena 3). [...]
