Știri
Știri din categoria Mărfuri
Creșterea prețului aurului împinge jafurile din muzee spre ținte ușor de „valorificat”, iar hoții folosesc tot mai des violența și unelte grele, pe fondul unei schimbări de tactică descrise într-un raport Europol, potrivit HotNews.
Europol arată că, în ultimii doi ani, infractorii s-au orientat mai mult către metale prețioase, bijuterii și artefacte culturale, considerate mai profitabile. Contextul este dat și de evoluția pieței: prețul aurului a crescut cu 85% în ultimii doi ani, pe măsură ce investitorii și băncile centrale au tratat aurul ca „activ de refugiu”. London Bullion Market Association a avertizat că, odată cu maximele istorice ale aurului, cresc și „fluxurile ilicite” și distorsiunile de piață.
Raportul Europol descrie o schimbare operațională: în locul bandelor tradiționale, cu lider central și competențe specializate, apar grupuri descentralizate, formate ad-hoc din oportuniști interesați de profit, recrutați prin rețele sociale. Modelul este descris ca „infracțiune ca serviciu” – adică servicii infracționale „la comandă”, furnizate rapid, fără o structură clasică stabilă.
În același timp, jafurile devin mai violente. Europol notează că infractorii pătrund în clădiri și sparg vitrine folosind baroase, topoare, răngi și, în unele cazuri, explozibili.
Europol indică jaful de la Muzeul Luvru din Paris, din octombrie anul trecut, drept exemplu al acestor schimbări: hoții i-au amenințat pe paznici și vizitatori și au furat bijuterii evaluate la 88 de milioane de euro (aprox. 440 milioane lei), inclusiv tiara împărătesei Eugénie. HotNews trimite, în acest context, la relatările sale anterioare despre „filmul jafului” de la Luvru și despre obiectele furate, inclusiv tiara: HotNews, HotNews.
Un alt exemplu menționat este furtul brățărilor dacice și al Coifului de la Coțofenești de la Muzeul Drents din Olanda, unde, potrivit Europol, au fost folosiți explozibili. HotNews a relatat anterior despre incident: HotNews.
Europol explică miza economică și dificultatea recuperării: metalele prețioase pot fi topite ușor, fără a lăsa urme, ceea ce facilitează vânzarea ilegală în procesul de valorificare a bunurilor furate. În cazul bijuteriilor, pietrele prețioase pot fi îndepărtate și vândute separat.
În cazul tezaurului dacic, Reuters (citată de HotNews) amintește că artefactele României au fost recuperate și aduse înapoi în țară, însă una dintre brățări este încă dispărută. HotNews a relatat despre recuperare și repatriere: HotNews, HotNews.
Pe lângă aur și bijuterii, Europol remarcă o creștere a furturilor de artefacte antice chinezești din porțelan, inclusiv vase din perioada dinastiei Ming, pe fondul cererii ridicate.
Recomandate
Raliul aurului readuce în prim-plan pragul de 4.500 de dolari , un nivel tehnic care poate confirma sau infirma schimbarea de tendință după luni de presiune la vânzare, potrivit unei analize din Adevărul . Metalul prețios se tranzacționează din nou în jurul a 4.400 de dolari pe uncie troy (31,1034768 grame), după un avans de 7,7% într-o săptămână și de aproape 32% față de aceeași perioadă a anului trecut. Creșterea săptămânală este cea mai puternică de la o săptămână la alta din martie 2020, după ce aurul trecuse printr-o perioadă dificilă și coborâse până în jurul a 4.000 de dolari pe uncie, nivel la care s-a conturat ulterior un suport tehnic. În ultima lună, aurul s-a scumpit cu aproximativ 9,7%, conform datelor citate. De ce contează pragul de 4.500 de dolari Următorul reper urmărit de piață este 4.500 de dolari pe uncie, zonă în care se află și media mobilă la 200 de zile, un indicator tehnic folosit de investitori pentru a identifica tendințe. Victor Dima, Manager de Trezorerie la Tavex România , avertizează că nivelurile de preț, luate izolat, nu sunt „garanții” pentru direcția viitoare. În evaluarea sa, testul din jurul a 4.500 de dolari ar trebui să arate dacă mișcarea recentă este doar o revenire pe termen scurt sau începutul unei schimbări mai durabile. „Zona din jurul nivelului de 4.500 de dolari este importantă deoarece aici piața va trebui să arate dacă evoluția recentă reprezintă doar o revenire pe termen scurt sau marchează începutul unei schimbări mai durabile de tendință.” Ce a alimentat revenirea: geopolitică, ETF-uri și Asia Analiza indică mai mulți factori care au susținut revenirea, între care speranțele privind un acord între părțile aflate în conflict, care ar permite reluarea transportului maritim prin Strâmtoarea Ormuz , și creșterea cererii prin fonduri tranzacționate la bursă (ETF-uri), mai ales pe piețele asiatice. „O creștere de 7,7% într-o singură săptămână reprezintă, fără îndoială, o mișcare semnificativă, însă procentul în sine nu este cel mai important semnal. Mai relevant este ceea ce se află în spatele acestei reveniri.” Contextul recent a inclus tensiuni în zona Golfului Persic, conflictul dintre Statele Unite și Iran și închiderea Strâmtorii Ormuz, cu efecte în lanț: șoc pe piața petrolului, așteptări mai mari privind inflația, randamente ale obligațiunilor la niveluri ridicate și episoade de vânzări de aur alimentate de nevoia de lichiditate. Băncile centrale revin în forță la cumpărare Un element cu miză mai mare pentru perspectiva pe termen lung este cererea băncilor centrale. Primul trimestru din 2026 a fost revizuit puternic în jos: de la estimări inițiale de aproximativ 244 de tone la doar 57 de tone, după includerea unor vânzări importante și a unor tranzacții ale unor bănci centrale. În trimestrul al doilea, achizițiile nete au urcat la 288,9 tone, de circa cinci ori peste nivelul revizuit din primul trimestru și cel mai ridicat nivel pentru un al doilea trimestru în seria de date disponibilă. „Băncile centrale nu cumpără aur cu un orizont de o săptămână sau de o lună. Pentru acestea, aurul face parte din gestionarea rezervelor, diversificarea acestora și consolidarea rezilienței financiare pe termen lung.” La ce se uită piața în continuare Pe termen scurt, atenția rămâne pe zona de 4.500 de dolari: o depășire susținută ar putea confirma schimbarea de tendință sugerată de raliul recent, însă direcția va depinde în continuare de condițiile financiare, evoluțiile geopolitice și cererea pentru metalul prețios. În același timp, analiza amintește că aurul rămâne volatil chiar și într-o tendință generală ascendentă: poate scădea rapid în funcție de dobânzi, dolar, randamentele obligațiunilor, inflație sau episoade în care investitorii caută lichiditate. Estimările anterioare ale lui Victor Dima pentru 2026 indicau un interval larg, de aproximativ 4.000–5.300 de dolari pe uncie, în funcție de scenariul economic și geopolitic. [...]
Scumpirea cafelei este alimentată de un deficit pe termen scurt, nu de lipsa producției , pe fondul întârzierilor de recoltare și livrare din Brazilia și al scăderii accelerate a stocurilor monitorizate de bursa ICE, potrivit Profit . Miza pentru piață este că, deși estimările indică o recoltă mare, materia primă nu ajunge suficient de repede în lanțul de aprovizionare, ceea ce împinge cotațiile în sus. Analistul financiar Radu Puiu (XTB România) arată că, în ultimele zile, cererea a crescut, iar contractele futures pe Arabica (contracte care reflectă un preț estimat pentru o dată viitoare) au urcat cu aproape 10% în doar două sesiuni. Mișcarea vine în pofida așteptărilor optimiste privind recolta din Brazilia, ceea ce indică o tensiune între „oferta pe hârtie” și disponibilitatea efectivă în piață. De ce contează: stocuri în scădere și livrări întârziate Potrivit analizei citate, vremea este factorul principal care întârzie drastic recoltele. În Minas Gerais, cea mai mare regiune producătoare de Arabica din Brazilia, a plouat puțin peste 32 mm într-o singură săptămână, echivalentul a 2.700% din media istorică pentru perioada respectivă. Ploile complică recoltarea, uscarea și transportul boabelor, iar riscul de degradare a calității crește. În paralel, întârzierile din Brazilia lovesc într-un moment în care depozitele bursei sunt deja sub presiune. Stocurile de Arabica monitorizate de ICE au înregistrat recent cea mai mare scădere într-o singură zi de la începutul lui 2025 (minus 5,9%), iar pe parcursul a peste 25 de sesiuni consecutive s-au redus cu până la 26%, potrivit lui Puiu. Din datele istorice, nivelul rezervelor se apropie de minime „critice” (sub 300.000 de saci), nemaiîntâlnite de la cotațiile din anii ’90–’00. Logistica și „prima” pentru livrare rapidă Pe lângă vreme, oferta pe termen scurt este complicată de tensiunile din Marea Roșie , care prelungesc timpii de tranzit, cresc costurile de transport și obligă companiile de logistică să mențină stocuri mai mari, ceea ce întârzie livrările către piețele de consum. Această presiune se vede și în structura pieței futures: diferența de preț (spread) dintre contractele din septembrie și decembrie a urcat la un record de peste 24 de cenți/livră. Practic, cumpărătorii și prăjitorii acceptă să plătească mai mult pentru livrare imediată, de teama epuizării stocurilor, în timp ce contractele pentru anii următori indică prețuri mai mici. Ce urmează: risc de noi maxime, dar și o posibilă relaxare din toamnă Analiza avertizează că orice nouă problemă meteo sau de transport poate împinge cotațiile spre noi recorduri, pe fondul unei „panicii” legate de aprovizionare. În același timp, dacă producția continuă să crească și începe să se reflecte în refacerea stocurilor, efectul ar putea fi o temperare a prețurilor odată ce cafeaua recoltată ajunge efectiv pe piață, scenariu pe care Puiu îl plasează „din toamnă”. Separat, materialul notează și schimbări de comportament la consumatori, pe măsură ce cafeaua se scumpește: Lavazza, citată de Financial Times, susține că „cafeaua boabe” câștigă teren, iar consumatorii încearcă să reproducă acasă experiența cafenelei, uneori consumând „puțin mai puțin, dar mai bine”. [...]
Scumpirea petrolului devine principalul risc pentru costurile fermelor în următoarele trei luni , chiar dacă prețurile la cereale și oleaginoase au rămas, per ansamblu, fără o direcție fermă la final de iulie, potrivit unei analize Agronet . Pentru România, publicația indică intervale de preț în euro/tonă pentru august–octombrie și avertizează că energia poate susține cotațiile „nominale” fără să îmbunătățească automat marjele fermierilor. În iulie, energia „s-a desprins” de marile culturi: în timp ce grâul, porumbul și soia au închis luna aproape de nivelurile de la începutul intervalului analizat, petrolul a urcat puternic, schimbând perspectiva asupra costurilor cu motorina, transportul și procesarea. Energia: petrolul urcă, gazele naturale scad În ultimele patru săptămâni analizate (închideri din 10, 17, 24 și 31 iulie), Brent și WTI au câștigat aproximativ 18,6%, iar publicația notează că avansul a fost alimentat de riscuri asupra fluxurilor din Orientul Mijlociu și de incertitudinea privind rutele maritime. În același timp, gazele naturale au scăzut în interval. Agronet citează și un sondaj Reuters de la final de iulie, care indică pentru 2026 medii estimate de 85,22 dolari/baril pentru Brent și 80,14 dolari/baril pentru WTI, niveluri considerate suficient de ridicate pentru a menține presiune pe costurile de transport și procesare. Cereale și oleaginoase: avansul de la mijlocul lunii nu s-a menținut Pe segmentul marilor culturi, mișcarea dominantă a fost corecția de după maximele atinse în jurul datei de 24 iulie: porumbul, soia și canola au coborât într-o singură săptămână cu aproximativ 4,8%, 5,3% și, respectiv, 8,1%. Interpretarea din analiză este că „prima de risc” legată de vreme nu a putut fi păstrată în preț, iar cumpărătorii nu au confirmat o tendință generală de creștere. În același timp, raportul WASDE din iulie (USDA) este prezentat ca un factor care poate susține prețurile la corecții, dar care limitează, deocamdată, probabilitatea unei creșteri continue: stocuri mondiale de grâu estimate mai mici, dar producție majorată pentru Rusia și Ucraina; la porumb, stocuri mondiale estimate mai mici; la oleaginoase, producție mondială anticipată mai mare. Scenariul pentru România: intervale de preț și riscuri la porumb și floarea-soarelui Pentru România, Agronet pornește de la cotații oficiale UE integrate în Bursa Agronet și construiește intervale pentru august–octombrie (în euro/tonă), cu mențiunea că echivalentul în lei depinde și de cursul valutar din momentul tranzacției. Reperele și intervalele prezentate pentru următoarele trei luni includ: Grâu de panificație (media națională): 180–195 (august), 185–205 (septembrie), 190–215 (octombrie) – stabilizare, apoi ușoară revenire Orz furajer (media națională): 160–175, 165–180, 168–185 – lateral spre ușor ascendent Porumb furajer (media națională): 195–215, 185–210, 190–220 – presiune la recoltare, risc de revenire Rapiță (plecare din siloz): 455–490, 460–505, 470–520 – volatilitate, cu suport din energie și uleiuri Floarea-soarelui (plecare din siloz): 455–500, 440–490, 455–510 – scădere sezonieră, urmată de stabilizare (ultima observație disponibilă este din săptămâna 6–12 iulie) Soia (plecare din siloz): 385–415, 380–420, 390–435 – lateral, dependentă de piața mondială Publicația mai arată că, la grâu, reperul FOB Portul Constanța era de 212,34 euro/tonă, dar diferența față de media națională „nu trebuie interpretată ca o marjă accesibilă automat fermierului”, deoarece include condiții comerciale diferite, transport, calitate și costuri logistice. Riscul major de abatere față de intervalele estimate este indicat la porumb și floarea-soarelui , pe fondul secetei: Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene a raportat accentuarea secetei severe în vestul României, iar la nivel european prognozele de randament pentru porumb și floarea-soarelui au fost reduse cu 6–7%. O deteriorare suplimentară a culturilor din România ar putea diminua presiunea de recoltare și ar împinge prețurile spre partea superioară a intervalelor. De ce contează: energia poate „susține” prețurile, dar nu și marjele Concluzia centrală a scenariului este că menținerea Brent aproape de 90–100 dolari/baril ar putea majora costurile cu motorina, transportul și procesarea și, implicit, ar putea susține cotațiile nominale la unele produse (în special oleaginoase și biocombustibili), fără ca acest lucru să se traducă automat într-o marjă mai bună pentru fermieri. Invers, o detensionare rapidă pe piața petrolului ar reduce costurile, dar ar putea diminua și o parte din sprijinul de preț asociat energiei. [...]
Declarațiile lui Donald Trump despre acces „nelimitat” al SUA la resursele minerale ale Ucrainei intră în contradicție cu arhitectura juridică a acordului bilateral din 2025 , care prevede împărțirea veniturilor 50/50 și menținerea proprietății suverane a Ucrainei asupra subsolului, potrivit Kyiv Post . Miza economică este semnificativă: Trump a evaluat public acordul la peste 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.350 de miliarde de lei), însă documentul descris de publicație indică un mecanism de investiții și reinvestire în Ucraina, nu o „preluare” de resurse. Într-un interviu difuzat pe 31 iulie de Real America’s Voice, Trump a susținut că înțelegerea privind „mineralele critice” ar permite Statelor Unite să intre „oricând” și să ia „cam orice vrem” din resursele de pământuri rare ale Ucrainei. El a descris acordul drept „foarte favorabil” pentru SUA și a avansat o valoare potențială de peste 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.350 de miliarde de lei). Ce prevede, de fapt, acordul din aprilie 2025 Acordul la care se referă Trump a fost semnat în aprilie 2025, după negocieri îndelungate, și stabilește un fond comun de investiții pentru redresare, cu împărțirea veniturilor în proporție de 50/50. Administrarea operațională este realizată în comun de US International Development Finance Corporation (DFC) și Agenția Ucraineană pentru Sprijinirea Parteneriatelor Public-Private , aflată în subordinea Ministerului Economiei. Conform termenilor descriși, veniturile fondului ar urma să provină din: redevențe, taxe de licențiere, acorduri de împărțire a producției, legate de extracția de minerale critice, elemente de pământuri rare și combustibili fosili (inclusiv petrol și gaze naturale). Limitările-cheie care contrazic ideea de „acces nelimitat” Cadrul legal al acordului „contrazice” afirmația lui Trump privind accesul fără restricții, notează publicația. În forma finală: Ucraina păstrează proprietatea suverană deplină asupra tuturor activelor din subsol; mecanismul de împărțire a veniturilor se aplică doar licențelor de extracție nou emise; întreprinderile de stat existente (exemplul dat: Ukrnafta) rămân integral sub control ucrainean. Acordul exclude, de asemenea, obligații de datorie pentru Ucraina. Textul precizează că Kievul nu este obligat să ramburseze Washingtonului ajutorul militar acordat în timpul invaziei ruse la scară largă, contrar unor afirmații anterioare ale lui Trump, potrivit cărora SUA ar fi oferit peste 300 de miliarde de dolari care ar trebui returnați. Un alt element cu impact economic: toate veniturile generate de fondul comun trebuie reinvestite exclusiv în Ucraina, iar, potrivit unor estimări inițiale ale oficialilor ucraineni citate de Kyiv Post, fondul nu este așteptat să genereze randamente lichide timp de cel puțin un deceniu. [...]
Riscurile logistice din Marea Neagră pot susține prețurile la export, dar pot crește și costurile pentru fermieri , într-un context în care grâul ucrainean se ieftinește odată cu intrarea noii recolte, potrivit unei analize publicate de Agronet . Pe burse, mișcările au fost moderate la grâu și mai ferme la porumb și rapiță. Contractul MATIF pentru grâu cu livrare în septembrie a închis la 234,25 euro/tonă (în scădere cu 0,4% față de ședința precedentă), porumbul cu livrare în noiembrie a urcat la 251,75 euro/tonă, iar rapița (noiembrie) s-a menținut la 555,25 euro/tonă. Marea Neagră: sprijin de preț, dar risc de blocaje și costuri Piața grâului rămâne sensibilă la exporturile din Rusia și Ucraina, unde atacurile asupra infrastructurii portuare, riscul pentru nave și restricțiile de navigație pot reduce volumele care ajung efectiv pe piața internațională. În acest context, Rusia a interzis ancorarea navelor în zone neprotejate ale porturilor Azov și Kavkaz. În paralel, SovEcon și-a redus estimarea pentru recolta rusească de grâu la 88,3 milioane de tone, pe fondul unor perspective mai slabe în sud și al reducerii suprafețelor cu grâu de primăvară. Pentru România, limitarea exporturilor din alte state riverane poate muta cererea spre grâul livrabil prin Portul Constanța , însă aceeași dinamică poate însemna și presiune operațională mai mare pe port, transport feroviar și rutele dunărene. Agronet amintește că a prezentat anterior creșterea prețurilor DAP la Constanța, unde grâul de panificație ajunsese la aproximativ 219 euro/tonă la 21 iulie 2026, cu precizarea că acest reper nu se compară direct cu FOB, MATIF sau cu ofertele la poarta fermei. Ucraina: recoltarea apasă prețurile, cu efect potențial în regiune Intrarea rapidă a noii recolte și cererea internă mai redusă au coborât prețurile grâului ucrainean. Până la 21 iulie, Ucraina recoltase 5,47 milioane de tone de cereale și leguminoase de pe 1,34 milioane de hectare (aproximativ 11% din suprafața estimată), inclusiv 2,60 milioane de tone de grâu. În porturi, grâul de panificație a pierdut între 6 și 12 dolari/tonă într-o săptămână, până la 192–203 dolari/tonă CPT port (condiție comercială care indică livrarea până la locul convenit). Această scădere poate pune presiune pe marfa românească dacă fluxurile logistice ucrainene se normalizează; invers, o deteriorare a securității porturilor poate limita accesul grâului ucrainean la export și poate susține ofertele din Constanța. Cererea din Africa de Nord: semnal de piață, nu garanție de trend Tunisia a cumpărat aproximativ 100.000 de tone de grâu, peste volumul inițial vizat (75.000 de tone). Cel mai ieftin lot (25.000 de tone) a fost contractat la 270 dolari/tonă C&F (marfă plus transport până la portul de destinație), iar celelalte loturi la 279,49–293,69 dolari/tonă. Agronet notează că diferența față de licitația precedentă (4 iunie), unde nivelul minim fusese 268,16 dolari/tonă, este de 1,84 dolari/tonă pentru comparația „minim cu minim”, nu de 25 dolari/tonă. În același timp, Iordania nu a cumpărat în cadrul unei licitații pentru 120.000 de tone de grâu de panificație și ar urma să reia procedura cu termen de depunere a ofertelor la 4 august 2026. Ce urmăresc fermierii români: prețul net, nu doar cotația Mesajul practic al analizei este că diferențele dintre burse, licitații și ofertele portuare pot fi mari, iar riscurile din Marea Neagră pot susține prețurile de export, dar și costurile logistice. Înainte de vânzare, fermierii sunt îndemnați să compare, între altele: calitatea și parametrii solicitați; condiția comercială și locul/data livrării; costul transportului; bonificații și penalizări; termenul de plată; costul depozitării până la o vânzare ulterioară. În final, pentru exploatație contează suma netă rămasă după transport, condiționare, depozitare și celelalte cheltuieli contractuale, într-o piață în care riscul geopolitic și dinamica recoltării trag simultan în direcții diferite. [...]
Scumpirea cafelei mută consumul spre acasă, iar vânzările de boabe și aparate „din boabe în ceașcă” accelerează , punând presiune pe segmentele tradiționale (măcinată, capsule) și, indirect, pe unele lanțuri de cafenele, potrivit Profit . În Europa de Vest, vânzările de cafea boabe au crescut cu peste 30% în ultimul an, pe fondul unei schimbări de comportament pe măsură ce cafeaua devine mai scumpă. În SUA, tranziția este mai lentă, notează BiziDay, dar direcția rămâne aceeași. Boabele câștigă teren în retail, iar aparatele pentru acasă trag piața după ele Lavazza , citată de Financial Times, susține că „cafeaua boabe este noul standard”, pe fondul interesului consumatorilor de a reproduce acasă experiența din cafenea, chiar dacă asta înseamnă „puțin mai puțin, dar mai bine”. Pe partea de vânzări, datele prezentate indică o diferență tot mai mare între formate: vânzările de cafea boabe: +20% în volum și +37% în valoare, în ultimul an; vânzările de aparate „din boabe în ceașcă” (espressoare care macină boabele înainte de preparare): +33,5%. În piețe mari din UE, creșterile sunt consistente: +35% în Franța, +33% în Italia și +31,2% în Germania. Germania, cea mai mare piață de consum de cafea din Europa, a ajuns în punctul în care încasările din cafea boabe le-au depășit pe cele din cafeaua prăjită și măcinată tradițională. SUA: boabele cresc, măcinata scade, iar lanțurile resimt schimbarea În SUA, vânzările de boabe au urcat cu 3,2% în ultimul an, în timp ce vânzările de cafea măcinată au scăzut cu 3,9%. Contextul este unul de volatilitate pe piața cafelei: vremea nefavorabilă și recoltele slabe au împins prețurile la arabica și robusta, iar Lavazza anticipează că prețurile vor continua să crească, chiar dacă ritmul s-a mai temperat în ultimul an. Schimbarea de consum se vede și în afara retailului: locațiile drive-through mai ieftine și magazinele de proximitate cu aparate de cafea raportează creșteri ale vizitelor, unele de două cifre, potrivit lui RJ Hottovy (Placer.ai). În același timp, Starbucks și Tim Hortons au înregistrat scăderi ale vizitelor per magazin din ianuarie până în noiembrie, față de anul precedent. De ce contează: o reconfigurare a cererii, cu efecte pe lanțul de valoare Datele și declarațiile din material indică o mutare a cheltuielii dinspre consumul „pe loc” către consumul „acasă”, alimentată de presiunea prețurilor. Un sondaj Citigroup pe 1.900 de consumatori internaționali arată că 37% au început să facă mai multă cafea acasă din cauza scumpirilor, iar dintre cei care nu făceau deja acest lucru, aproximativ două treimi se așteaptă să-și schimbe obiceiurile în următoarele 12 luni. În paralel, trendul capătă și o componentă culturală, inclusiv în rândul Generației Z, cu popularizarea pe TikTok a soluțiilor „de cafenea, cu buget redus” pentru prepararea acasă. [...]
