Știri
Știri din categoria Mărfuri
Cotațiile la grâu se îndreaptă spre cel mai mare avans săptămânal din ultimele aproape două luni, pe fondul riscurilor tot mai mari pentru producție și al tensiunilor din lanțul de aprovizionare cu îngrășăminte, potrivit Agerpres, care citează Bloomberg. Mișcarea indică o schimbare de sentiment pe piețele agricole, după o perioadă în care prețurile erau ținute jos de perspectiva unei oferte ample.
Conflictul din Orientul Mijlociu a produs daune importante infrastructurii energetice și a perturbat fluxurile de combustibil și îngrășăminte prin Strâmtoarea Ormuz, rută cheie care leagă Golful Persic de piețele globale. În acest context, traderii reevaluează riscurile pentru costurile de producție și pentru randamentele agricole.
Cel mai tranzacționat contract pe grâu de la Chicago Board of Trade este pe cale să încheie săptămâna cu o creștere de 5%, cel mai mare avans săptămânal din februarie. În același timp, grâul roșu de iarnă cu bob tare este aproape de cel mai ridicat nivel din iunie 2024.
O parte semnificativă a creșterii este asociată cu temerile privind seceta din SUA, care se reflectă în evoluția grâului roșu de iarnă cu bob tare, a apreciat Mike Verdin, consultant la CRM AgriCommodities.
Seceta ar urma să afecteze zone-cheie din Marile Câmpii din SUA, iar în Australia recolta este afectată atât de deficitul de mijloace agricole de producție, cât și de seceta persistentă. Problemele nu sunt izolate: seceta afectează și părți din regiunea Mării Negre și unele zone din Europa, reducând estimările privind recolta în unele dintre cele mai mari regiuni producătoare, potrivit previziunilor Vaisala XWeather.
În paralel, reducerea aprovizionării cu îngrășăminte, pe fondul războiului din Iran, și evoluțiile fenomenului climatic El Nino au contribuit la majorarea cotațiilor, susține Tobin Gorey, analist la Cornucopia Agri Analytics. Acesta se așteaptă ca tendința să continue dacă apar noi probleme la recoltele din Australia și Argentina.
Pe fondul incertitudinilor, fermierii din întreaga lume se grăbesc să își asigure mijloacele agricole de producție și, în unele cazuri, trec la culturi mai puțin dependente de îngrășăminte. Potrivit materialului, perturbările legate de războiul din Iran alimentează îngrijorări privind securitatea alimentară și au afectat încrederea pe piețele agricole, care anterior erau presate de o ofertă amplă.
Recomandate
China își consolidează controlul asupra lanțului de aprovizionare cu metale rare după ce Ministerul Resurselor Naturale a publicat prima hartă cuprinzătoare a caracteristicilor fundului marin din mările Bohai, Galbenă și Chinei de Est, un instrument care poate accelera identificarea și exploatarea resurselor strategice, potrivit Interesting Engineering . Documentul este rezultatul a două decenii de cercetare și folosește peste 20.000 de puncte de observație, combinând probe din teren cu analiză bazată pe inteligență artificială. Harta inventariază zeci de elemente chimice, inclusiv pământuri rare (un grup de 17 metale), cupru, fier și mangan. În interpretarea South China Morning Post (SCMP), citată de publicație, harta a fost descrisă drept un „master navigation map” al fundului mării. Miza economică este legată de faptul că pământurile rare sunt esențiale pentru producția de vehicule electrice, turbine eoliene și electronice avansate, iar China are deja o poziție dominantă: peste 70% din producția globală de minerit și peste 80% din materialele rafinate, conform articolului. Hartă cu miză dublă: resurse și geopolitică Atlasul acoperă inclusiv zone care se suprapun cu arii de fricțiune geopolitică. Beijingul documentează „bogățiile” de pe fundul Mării Chinei de Est într-un context care se intersectează cu disputa teritorială cu Japonia privind insulele Diaoyu/Senkaku, notează materialul. Pe lângă componenta de resurse, harta ar avea și o utilizare de mediu: ar permite stabilirea unor „linii roșii” pentru conservare și o gestionare mai bună a riscurilor ecologice asociate activităților din larg. Japonia caută alternative, pe fondul restricțiilor la export În paralel, Japonia își accelerează eforturile de a-și construi lanțuri interne de aprovizionare, pe fondul înăspririi controalelor Chinei la export. În februarie, o misiune japoneză de test a extras noroi bogat în pământuri rare de la o adâncime de 6.000 de metri (aprox. 6 km), în apropiere de insula Minamitori , în vestul Oceanului Pacific, la circa 1.900 km sud-est de Tokyo, potrivit articolului. Reuters, citată de Interesting Engineering, a relatat că sedimentul ar conține elemente precum disprosiu și neodim (folosite la magneții pentru motoare de vehicule electrice), precum și gadoliniu și terbiu, utilizate în diverse dispozitive de înaltă tehnologie. Publicația mai notează că zona Minamitori se află în afara limitelor noului atlas chinez. Materialul leagă intensificarea demersurilor Japoniei de deteriorarea relațiilor cu Beijingul și de introducerea, în ianuarie, a unor controale stricte la export pentru pământuri rare și magneți, invocând motive de securitate, ceea ce ar fi forțat Tokyo să caute surse independente. De ce contează pentru piața materiilor prime Competiția pentru resursele din adâncuri se mută tot mai mult în zona de securitate economică, pe fondul tensiunilor comerciale și al dependenței de câteva surse dominante. Articolul susține că depozitele din adâncime pot avea concentrații de până la zece ori mai mari în elemente esențiale decât exploatările standard, dar avertizează că extracția implică robotică avansată pentru presiuni extreme și „ambiguități” juridice în apele internaționale contestate. În acest context, Interesting Engineering menționează și un acord din martie 2026 între Japonia și Statele Unite pentru colaborare în mineritul de pe fundul mării, în cursa pentru mineralele considerate decisive pentru tehnologiile viitoare. [...]
Corecția abruptă a aurului arată că metalul nu reacționează mereu „clasic” la crize , iar investitorii care îl tratează ca refugiu automat trebuie să țină cont de dobânzi, dolar și fluxurile speculative, potrivit unei analize publicate de Wall-Street . După un vârf de aproximativ 5.600 de dolari pe uncie în ianuarie, aurul a pierdut aproape 20-25% și a coborât spre 4.100 de dolari în martie, înainte să revină spre 4.800 de dolari la începutul lui aprilie. De ce a scăzut aurul, deși a fost război în Orientul Mijlociu Explicația centrală din analiză este că investitorii au interpretat conflictul ca începutul unui nou șoc inflaționist, ceea ce a împins așteptările către dobânzi ridicate pentru mai mult timp. În acest context, aurul a fost dezavantajat de două mișcări tipice pentru piețele globale: creșterea randamentelor titlurilor de stat americane; întărirea dolarului, care a atras fluxuri către active considerate mai lichide, precum dolarul și obligațiunile americane pe termen scurt. Pe lângă factorii macro, scăderea a fost amplificată de poziționarea speculativă după avansul din 2025 și începutul lui 2026: pe fondul volatilității, o parte dintre investitori au vândut pentru a marca profituri și pentru a acoperi pierderi din alte active. Analiza menționează și informații potrivit cărora unele bănci centrale ar fi vândut aur pentru a-și susține monedele, a finanța importurile de energie și a acoperi nevoi bugetare. În acest context, Radu-Iulian Pădurean, Network Development Manager la Freedom24, susține că mișcarea din martie a semănat mai degrabă cu o reacție de moment decât cu o deteriorare a perspectivei pe termen lung: „Corecția aurului din martie a evidențiat un lucru esențial: aurul nu este întotdeauna prima alegere în fața unui șoc petrolier și a unui nou val inflaționist. În faza inițială a unei crize energetice, petrolul și dolarul pot performa mai bine. Dar, dacă energia scumpă începe să încetinească economia și pune presiune pe deciziile băncilor centrale, investitorii se întorc, de regulă, către aur.” Mai este aurul „activ de refugiu”? Analiza argumentează că scăderea din martie nu înseamnă pierderea statutului de refugiu, ci arată că aurul poate fi sub presiune în prima fază a unui șoc inflaționist. Dacă energia scumpă începe să frâneze economia și cresc riscurile de erori de politică monetară, aurul tinde să-și recapete atractivitatea defensivă. Ca exemplu, materialul indică începutul lunii aprilie, când, după armistițiul dintre SUA și Iran, petrolul a coborât sub 100 de dolari, dolarul s-a slăbit, iar piața a început din nou să ia în calcul posibile reduceri de dobândă; în același timp, aurul a revenit rapid spre 4.800 de dolari pe uncie. Un alt semnal invocat: Banca Populară a Chinei ar fi continuat să cumpere aur pentru a 17-a lună consecutiv, ceea ce sugerează că marii cumpărători oficiali văd în continuare valoare pe termen lung în metalul prețios. Ce înseamnă corecția pentru investitori: scenarii și prudență la intrare După o scădere de 20-25%, aurul „pare mult mai puțin supraevaluat” decât în ianuarie, însă analiza nu îl descrie drept ieftin. Fundamentele considerate favorabile includ cumpărările băncilor centrale și persistența unor riscuri precum conflictul, prețurile ridicate la energie, stagflația și dedolarizarea. Recomandarea de abordare este una prudentă: intrări treptate, nu poziții agresive. Materialul conturează două scenarii orientative: dacă tensiunile din Orientul Mijlociu se amplifică, petrolul revine peste 100 de dolari, iar temerile de încetinire economică cresc, aurul ar putea retesta intervalul 5.200–5.400 de dolari pe uncie; dacă dezescaladarea continuă, petrolul scade, iar dobânzile reale se relaxează, aurul s-ar putea stabiliza între 4.500 și 5.000 de dolari, susținut de un dolar mai slab, cererea băncilor centrale și așteptările de reducere a dobânzilor. [...]
Rusia a introdus un regim de autorizare pentru exporturile de heliu în afara UEE, până la finalul lui 2027 , o măsură care poate restrânge disponibilitatea pe piața internațională a unui gaz folosit în lanțuri industriale sensibile, inclusiv la producția de cipuri. Informația apare în HotNews , care citează un comunicat al guvernului de la Moscova preluat de Reuters . Decizia este motivată de autoritățile ruse prin nevoia de a menține o aprovizionare stabilă pe piața internă, unde heliul este utilizat în principal la producția de fibră optică. Contextul invocat este deteriorarea aprovizionării globale cu heliu pe fondul conflictului din Orientul Mijlociu, gazul fiind folosit și în mai multe etape-cheie ale fabricării cipurilor, inclusiv la răcire, detectarea scurgerilor și procese de fabricație de precizie. Ce se schimbă, concret, la export Decretul adoptat de guvernul condus de premierul Mihail Mișustin adaugă heliul pe lista mărfurilor pentru care exportul în afara Uniunii Economice Eurasiatice (UEE) necesită o permisiune specială din partea unor oficiali guvernamentali de rang înalt. Noul regim rămâne în vigoare până la sfârșitul anului 2027. De ce contează pentru piața de mărfuri și industrie Rusia este al treilea cel mai mare producător mondial de heliu, un produs secundar al procesării gazelor naturale, cu aproximativ 8% din producția globală, potrivit analiștilor de la Gazprombank. Totuși, ea rămâne mult în urma Statelor Unite și a Qatarului, acesta din urmă producând peste o treime din oferta globală în 2025. Pe plan intern, heliul este important pentru producția de fibră optică, utilizată tot mai mult de armata rusă pentru controlul dronelor, potrivit informațiilor citate de HotNews. Capacități și semnale din partea guvernului rus La începutul lunii, Mișustin a spus că perturbările din aprovizionarea globală cauzate de războiul din Orientul Mijlociu au deschis oportunități comerciale pentru Rusia, dar că stabilitatea prețurilor pe piața internă rămâne o prioritate. El a menționat heliul printre mărfurile la care Rusia își poate crește exporturile. În Rusia, uzina de procesare a gazelor Amur a Gazprom, din Extremul Orient, este cel mai mare producător de heliu din țară. [...]
UE reduce aproape la jumătate volumul de oțel care poate intra fără taxe vamale , într-o mișcare cu impact direct asupra costurilor pentru importatori și asupra lanțurilor de aprovizionare din industriile consumatoare de oțel. Potrivit Focus , reprezentanții statelor membre și ai Parlamentului European au convenit, în noaptea de luni spre marți, reguli mai stricte pentru importurile de oțel, menite să protejeze producătorii europeni. Noua înțelegere limitează cantitatea de oțel ce poate fi importată anual fără taxe la 18,3 milioane de tone , cu aprox. 47% mai puțin decât până acum. Pentru volumele care depășesc acest plafon, importurile ar urma să fie taxate cu un „tarif penalizator” de 50% , dublu față de nivelul anterior. Ce se schimbă pentru importuri și de ce contează Miza este reducerea presiunii exercitate de oțelul ieftin din afara UE asupra producătorilor europeni, în special în contextul „supraproducției globale”, conform comunicării citate. În text sunt menționate explicit exporturile de oțel ieftin din: China India Turcia Acordul stabilește și ce parte din contingentul scutit de taxe revine fiecărei țări terțe , ceea ce poate influența accesul efectiv al furnizorilor non-UE la piața europeană. Flexibilitate operațională: reportarea contingentelor între trimestre Pentru a evita blocaje inutile, regulile păstrează un element de flexibilitate: contingentele de import neutilizate într-un trimestru ar urma să poată fi transferate în trimestrul următor . Calendar: când intră în vigoare Regulamentul actual privind importurile expiră la 30 iunie . Pentru ca noile reguli să se aplice, este necesară încă aprobarea formală a statelor membre și a europarlamentarilor, pas descris ca fiind, în esență, o formalitate. [...]
Uniunea Europeană își centralizează cererea de minerale critice pentru a reduce dependența de China , prin lansarea componentei dedicate acestor materii prime în cadrul platformei sale de achiziții pentru energie și materii prime, potrivit Profit . Miza este creșterea puterii de negociere a cumpărătorilor europeni prin agregarea cererii, într-un segment în care China domină producția globală. Inițiativa este parte din strategia REsourceEU, anunțată în decembrie, care urmărește dezvoltarea lanțurilor de aprovizionare europene pentru pământuri rare și alte minerale strategice folosite în tranziția energetică și în aplicații din domeniul apărării. În acest sector, China controlează până la 90% din producția globală, conform informațiilor citate în material. Potrivit unui purtător de cuvânt al Comisiei Europene citat de Reuters, platforma pentru energie și materii prime a UE a început luni să primească solicitări, însă textul disponibil din sursă este trunchiat și nu include detalii despre cine poate participa, ce volume sunt vizate sau calendarul operațional complet al mecanismului. [...]
Cumpărările constante de aur ale Chinei pot stabiliza piața, chiar și când investitorii vând pe scăderi , într-un context în care șocul din energie a reaprins inflația și a schimbat așteptările privind dobânzile, potrivit Antena 3 . Banca Populară a Chinei a continuat să achiziționeze aur, extinzând la 17 luni consecutive seria de cumpărări în martie, conform Reuters, citată de publicație. Mișcarea vine după ce aurul a avut în martie cea mai abruptă scădere lunară din 2008, semn că și un activ considerat „strategic” poate fi lovit de volatilitate. Schimbarea de regim pe piață este legată de războiul din Iran, care a „dat peste cap” tiparul clasic în care aurul beneficiază automat de pe urma tensiunilor geopolitice. Scumpirea energiei a alimentat presiunile inflaționiste, iar investitorii au început să anticipeze mai puține reduceri de dobândă pe termen scurt; în acest context, economistul Jeremy Siegel apreciază că ar putea fi justificate chiar creșteri de dobândă. De ce contează: cererea băncii centrale intră în contrapondere cu vânzările din piață În mod obișnuit, aurul este cumpărat ca „refugiu” în perioade de incertitudine, însă combinația dintre inflație alimentată de energie și recalibrarea așteptărilor de dobândă a pus presiune pe metalul prețios. Antena 3 notează că această dinamică a redus valoarea rezervelor deținute de Beijing, ceea ce face cu atât mai relevant faptul că banca centrală a continuat achizițiile. Publicația trece în revistă și factorii care au susținut raliul aurului la început de 2026: cererea de „refugiu”, reducerea dependenței unor state de dolarul american, creșterea investițiilor în fonduri tranzacționate la bursă care urmăresc prețul aurului (ETF-uri), cumpărări ale băncilor centrale și temeri legate de taxe vamale și războaie comerciale. Odată cu izbucnirea războiului din Iran, această narațiune și-a pierdut din forță. Unde s-a dus prețul și ce semnal văd analiștii În martie, aurul a coborât de la maxime record spre „zona de mijloc a intervalului de 4.000 de dolari”, pe fondul unei vânzări accentuate, arată materialul. Ulterior, metalul a revenit „în zona superioară a pragului de 4.700 de dolari”, pe fondul cumpărărilor Chinei, al slăbirii dolarului în anumite momente și al știrilor despre un posibil armistițiu, care au redus presiunea asupra piețelor de mărfuri. Această revenire ar putea indica începutul unui nou trend, potrivit analiștilor citați de Antena 3. Separat, publicația menționează că banca elvețiană Union Bancaire Privée a început din nou să cumpere aur, după ce vânduse o parte importantă din dețineri în perioada scăderilor asociate războiului cu Iranul. [...]
