Știri
Știri din categoria Internet

Extensiile Wi‑Fi tind să fie o investiție proastă pentru performanță, pentru că pot reduce viteza, cresc latența și aglomerează rețeaua de acasă, în timp ce sistemele Wi‑Fi de tip „mesh” (rețea cu mai multe noduri) oferă acoperire mai bună fără aceleași compromisuri, potrivit BGR.
Dincolo de promisiunea simplă – „întinde” semnalul în camerele unde routerul nu ajunge bine – un extender funcționează ca un repetor: preia semnalul și îl retransmite. Problema, arată testele invocate de publicație, este că acest mecanism duce la viteze mai mici, latență mai mare (întârzierea răspunsului în rețea) și mai multă congestie în rețeaua locală.
BGR descrie un proces în patru pași: extenderul primește date de la router, le trimite către dispozitiv, primește răspunsul de la dispozitiv și apoi îl retrimite către router. Practic, dispozitivul face „dublă muncă”, ceea ce înseamnă că lățimea de bandă disponibilă se înjumătățește. În plus, prin retransmiterea frecvenței, extenderul poate interfera cu restul rețelei, adăugând trafic și zgomot radio suplimentar.
Publicația notează totuși că există cazuri rare în care un extender poate ajuta: atunci când trebuie acoperite zone moarte foarte specifice (dead zones), pe distanțe mici, unde semnalul cade complet.
În comparație, un sistem Wi‑Fi mesh folosește mai multe noduri care creează o singură rețea unitară, cu semnal continuu între camere. BGR susține că aceasta este una dintre cele mai bune metode de a crește viteza internetului, în timp ce extinzi acoperirea, iar testele arată că cele mai bune sisteme mesh folosesc un canal dedicat de „backhaul” (legătură internă între noduri) pentru a transporta eficient traficul între puncte. Rezultatul: vitezele obținute la un nod pot fi comparabile cu cele de lângă routerul principal.
Înainte de a investi într-un extender sau într-un sistem mesh, BGR recomandă câteva soluții care pot rezolva problemele fără costuri suplimentare:
Dacă este totuși necesară extinderea acoperirii Wi‑Fi, concluzia materialului este că mesh-ul este opțiunea preferabilă, iar extensiile rămân o soluție de nișă, cu efecte secundare care pot degrada experiența în întreaga rețea.
Recomandate

Iranul este izolat de internetul global de 50 de zile , o întrerupere care, potrivit Economica , lovește direct activitatea economică de zi cu zi, de la comunicare la accesul la servicii online, chiar dacă intranetul național continuă să funcționeze. Organizația NetBlocks arată că „blackout-ul digital” a intrat în a 50-a zi, adică 1.176 de ore. Datele invocate de NetBlocks indică faptul că măsura – descrisă drept fără precedent pentru „o societate conectată” – continuă să afecteze mijloacele de existență și drepturile majorității iranienilor. Ce funcționează și ce nu în Iran, în timpul întreruperii Deși accesul la internetul mondial este „puternic restricționat”, intranetul național rămâne operațional. Asta permite, în special: utilizarea aplicațiilor locale de mesagerie; funcționarea serviciilor bancare. În paralel, o parte dintre utilizatori încearcă să ocolească restricțiile prin rețele private virtuale (VPN – servicii care maschează adresa utilizatorului). Un număr mai mic are acces la Starlink sau la alți furnizori de internet prin satelit, însă sursa notează că acest lucru se face „în pofida riscurilor de a fi arestați”. Contextul: record național și escaladare regională NetBlocks menționează că, la 5 aprilie, întreruperea atinsese un record la scara unei țări. ONG-ul precizează că a mai înregistrat întreruperi mai lungi în trecut, dar la nivel regional, și notează că Coreea de Nord nu a fost conectată niciodată la internetul mondial. Înaintea actualului blackout, iranienii au mai trecut printr-o întrerupere de 18 zile în ianuarie, în timpul manifestațiilor împotriva puterii, a căror reprimare ar fi făcut mii de victime, potrivit textului citat. Ulterior, accesul ar fi fost restabilit parțial, dar a rămas limitat și filtrat, înainte de a fi din nou întrerupt pe scară largă după începerea loviturilor israeliano-americane din 28 februarie împotriva Iranului, care au declanșat un război regional. [...]

Orange își păstrează avantajul de performanță la internetul mobil , cu cele mai bune viteze medii măsurate în România în T1 2026, într-un clasament realizat de SpeedGeo , potrivit Zonait . Datele SpeedGeo, bazate pe 65.681 de măsurători individuale în rețele fixe și mobile, indică faptul că operatorii cu cei mai mulți utilizatori nu sunt automat și cei mai buni la viteze și la calitatea serviciului, în ansamblu. În clasamentul pe viteze medii la download, Orange este pe primul loc, cu 207,2 Mbps la download și 159,8 Mbps la upload, valori aflate în creștere față de intervalul anterior analizat. DIGI se clasează pe locul doi, cu viteze medii de 161,1 Mbps la download și 142,6 Mbps la upload. Articolul notează că performanța mai slabă față de lider ar putea fi influențată de congestionarea rețelei, în condițiile unui număr considerabil mai mare de măsurători, interpretat ca un indiciu al popularității operatorului. Vodafone rămâne în urma primilor doi, cu 125,5 Mbps la download și 36,1 Mbps la upload, pe baza unui număr de raportări de peste cinci ori mai mic, iar creșterile consemnate sunt descrise ca nesemnificative în raport cu competiția. Cum au fost făcute măsurătorile Conform metodologiei SpeedGeo, pentru rețelele fixe au fost luate în calcul puncte de acces wireless și rețele cu fir, iar pentru rețelele mobile au fost incluse dispozitive cu conectivitate 3G, 4G LTE și 5G, inclusiv modemuri USB. Studiul acoperă majoritatea regiunilor țării și mai multe scenarii de utilizare. [...]

Google susține că își anunță utilizatorii când li se cer datele, dar invocă „excepții” în cazul citației ICE – iar cazul unui doctorand străin, care spune că a fost notificat abia după ce informațiile au fost deja predate autorităților, a ajuns în atenția procurorilor generali din California și New York, potrivit Android Authority . Plângerile legale trimise „la începutul acestei săptămâni” cer investigarea Google pentru practici comerciale înșelătoare, pe fondul acuzației că firma ar fi încălcat propriile politici privind notificarea utilizatorilor înainte de a furniza date către guvern. Miza este una de reglementare: dacă autoritățile statale consideră că promisiunile publice ale companiei despre transparență nu sunt respectate în practică, Google se poate confrunta cu anchete și eventuale măsuri corective. Ce s-a întâmplat și de ce contează Cazul pornește de la o citație (subpoena) trimisă de Immigration and Customs Enforcement (ICE) către Google, prin care se solicitau datele unui doctorand străin care a participat la un protest pro-palestinian la Cornell University. Studentul, care studiază în SUA, afirmă că Google l-a notificat doar după ce a predat deja informațiile către Department of Homeland Security, în timp ce se afla într-o călătorie în Elveția. Potrivit articolului, notificarea prealabilă este importantă deoarece îi oferă utilizatorului șansa de a contesta cererea autorităților. În acest caz, studentul susține că a fost privat de această posibilitate. Răspunsul Google: „notificăm, cu excepții” Google a transmis o declarație în care spune că toate citațiile trec printr-un proces de revizuire „conceput să protejeze confidențialitatea utilizatorilor” și să respecte obligațiile legale. Compania afirmă că, de regulă, își informează utilizatorii când conturile lor au fost vizate, dar nu întotdeauna: „Informăm utilizatorii când conturile lor au fost vizate de o citație, cu excepția cazului în care există un ordin legal care ne interzice acest lucru sau într-o circumstanță excepțională. Ne opunem cererilor prea largi, inclusiv prin obiecții în unele cazuri.” Publicația notează că a cerut clarificări dacă Google a fost sub un ordin legal sau dacă situația a fost considerată „circumstanță excepțională”, însă, la momentul redactării, compania nu răspunsese. Replica EFF, după actualizarea din 16 aprilie 2026 Într-o actualizare publicată pe 16 aprilie 2026, Android Authority arată că un avocat senior al Electronic Frontier Foundation (EFF) , F. Mario Trujillo, a oferit o declarație care contestă poziția Google. Materialul de bază nu include conținutul declarației, deci nu este posibil de redat aici ce anume a susținut EFF, dincolo de faptul că a „ripostat” la răspunsul companiei. Ce urmează Pe termen scurt, evoluția depinde de reacția procurorilor generali din California și New York la plângerile depuse și de eventuale clarificări ale Google privind motivul pentru care notificarea ar fi fost întârziată în acest caz. În plan mai larg, disputa pune presiune pe modul în care platformele mari aplică în practică propriile politici de transparență atunci când primesc solicitări guvernamentale de date. [...]

Un videoclip devenit viral arată cum deputați din Duma de Stat recunosc că folosesc VPN pentru a ocoli restricțiile online pe care tot ei le-au votat , într-un episod care pune sub semnul întrebării eficiența reglementărilor și competența celor care le adoptă, potrivit HotNews . Materialul este realizat de bloggerul Amiran Sardarov, care are un canal de YouTube cu 5,7 milioane de urmăritori, și include interviuri directe cu parlamentari despre utilizarea VPN și limitarea accesului la internet în Rusia. VPN (rețea privată virtuală) este un serviciu care ascunde adresa IP reală a utilizatorului și este folosit pe scară largă pentru accesarea conținutului restricționat de autorități. Ce arată clipul: legi restrictive, ocolite de cei care le votează Printre momentele cele mai distribuite se numără intervenția deputatului Vitali Milonov („Rusia Unită”), cunoscut pentru poziții conservatoare și susținerea restricțiilor online. Întrebat ce este VPN, acesta răspunde: „Eu nu știu ce este VPN. Cum se spune corect? MBN?” Întrebat dacă folosește astfel de tehnologii, deputatul spune: „Eu am un Ericsson cu butoane” În același videoclip, deputatul Dmitri Gusev („Rusia Justă”) recunoaște că folosește VPN. Întrebat câți ruși desfășoară activități economice pe rețelele sociale, el răspunde „vreo 10 mii de oameni”, iar după ce intervievatorul îl corectează și indică „aproximativ 3 milioane”, reacționează: „Cât? Trei milioane? E cam mult…” Un alt fragment viral îl surprinde pe același deputat sugerând o legătură directă între accesul la internet și riscurile de securitate: „Ori avem internet și vin dronele peste noi, ori nu avem internet și suntem în siguranță”. Afirmația a fost criticată online, cu argumentul că astfel de tehnologii nu depind de rețelele civile de internet. Reacții publice și presiune din interiorul sistemului Actrița rusă Yana Poplavskaya a criticat dur imaginile, spunând că situația este „rușinoasă” pentru instituțiile statului: „Este rușinos, este o rușine. Vreau să știu de ce acești oameni stau în Duma de Stat. Ce beneficiu aduc statului și cetățenilor?” Criticile au fost preluate și de influenceri, inclusiv de bloggerul Aiza Dolmatova, care a publicat un mesaj video în care contestă restricțiile privind accesul la informație, menționând inclusiv blocarea aplicației Telegram. Ea a sugerat și că informațiile nu ajung complet la liderul de la Kremlin. Context: control sporit, dar limite recunoscute oficial Controversa apare pe fondul intensificării controlului asupra internetului în Rusia, unde autoritățile au blocat în ultimii ani sute de servicii VPN și au restricționat accesul la mai multe platforme online; în material sunt menționate ca aplicații interzise WhatsApp, Facebook și Telegram. În același timp, chiar din zona oficială sunt recunoscute limitele acestor măsuri: șeful comisiei IT din Duma de Stat, Serghei Boiarevski, a declarat că „această tehnologie nu poate fi controlată complet”. Separat, deputații Mihail Matveev și Serghei Obuhov au avertizat că folosirea digitalizării exclusiv ca instrument de control poate deveni o strategie ineficientă și „absurdă”. De ce contează: episodul indică o problemă de aplicare și credibilitate a reglementărilor digitale – dacă inclusiv legislatorii le ocolesc sau nu înțeleg concepte de bază, capacitatea statului de a impune restricțiile anunțate rămâne, în practică, limitată. [...]

Deficitul de cipuri de memorie împinge în sus prețurile smartphone-urilor și încetinește conectarea celor neacoperiți , într-un moment în care producătorii prioritizează comenzile mai profitabile venite din zona inteligenței artificiale, potrivit Agerpres , care citează declarațiile directorului general al GSMA , Vivek Badrinath . Miza este reducerea „decalajului digital”: ONU estimează că aproximativ 2,2 miliarde de oameni nu erau conectați la internet în 2025. În același timp, GSMA arată că doar 4% din populația lumii trăiește în zone fără acoperire mobilă, ceea ce sugerează că problema nu mai este doar infrastructura, ci și accesibilitatea dispozitivelor. De ce lipsa cipurilor lovește în smartphone-urile ieftine Vivek Badrinath spune că explozia prețurilor smartphone-urilor, alimentată de deficitul global de cipuri de memorie, a devenit un obstacol major pentru extinderea accesului la internet. El avertizează că mulți producători își reduc eforturile pe segmentul dispozitivelor „entry-level” (modele de bază, cu preț mai mic), ceea ce ar putea afecta în special Africa. „Situația este foarte tensionată și mulți producători și-au redus eforturile în ceea ce privește dispozitivele entry-level.” Efectul AI: capacitatea de producție se mută spre zona mai profitabilă În material se arată că ritmul accelerat de construire a centrelor de date pentru inteligența artificială a crescut comenzile de cipuri de memorie, necesare pentru procesarea unor volume mari de informații. În acest context, producătorii de cipuri ar acorda prioritate sectorului AI, considerat mai profitabil, în detrimentul componentelor folosite în electronice de larg consum (telefoane, laptopuri), ceea ce contribuie la scumpiri. Agerpres notează și o estimare făcută în martie de Chey Tae-won, președintele conglomeratului sud-coreean care include SK hynix: penuria ar putea persista până în 2030. Ce soluții vede GSMA și unde intră sateliții GSMA spune că poartă discuții cu „toate părțile interesate” pentru a atenua problema, inclusiv prin: lobby către factorii de decizie pentru reducerea taxelor sau facilitarea finanțării; încurajarea reciclării smartphone-urilor. Pe termen mai lung, extinderea rețelelor de sateliți pe orbită joasă ar putea aduce conectivitate în aproape orice punct de pe glob, însă Badrinath susține că, pentru majoritatea utilizatorilor, internetul prin satelit va rămâne o soluție folosită ocazional, inclusiv din cauza limitărilor de utilizare în interior. În plus, șeful GSMA cere ca operatorii de satelit care oferă servicii transfrontaliere să respecte regulile aplicabile internetului mobil, inclusiv cele privind confidențialitatea și interceptarea legală. [...]

Blocarea Wayback Machine de către publicații riscă să subțieze „memoria” internetului , într-un moment în care accesul la versiuni vechi ale articolelor contează inclusiv pentru verificarea informațiilor. Potrivit Tom's Hardware , mai multe site-uri de știri împiedică Internet Archive să le arhiveze paginile, de teama că firmele de inteligență artificială ar putea folosi „utilizarea corectă” (fair use) pentru a antrena modele pe copii ale articolelor mai vechi. Miza este practică, nu doar de principiu: dacă paginile nu mai pot fi „înghețate” în timp prin capturi (snapshots), scade accesul public la istoricul știrilor și la alte informații care pot fi relevante ulterior, inclusiv într-un context în care dezinformarea este răspândită, iar modelele lingvistice mari (LLM) pot genera răspunsuri convingătoare, dar greșite. Cine blochează și ce anume este blocat Conform Wired , 23 de publicații importante blochează în prezent „ia-archiverbot”, robotul de indexare folosit frecvent de Internet Archive pentru a salva pagini în Wayback Machine; între exemplele menționate se află USA Today și The New York Times. În același timp, Wired remarcă faptul că unele dintre aceste publicații folosesc Wayback Machine în propria documentare și raportare. De ce contează pentru piața media și pentru public Tom's Hardware pune fenomenul în contextul tranziției de la presa tipărită la cea online: bibliotecile și redacțiile aveau, tradițional, colecții de volume arhivate, însă odată cu migrarea către digital aceste arhive nu mai sunt actualizate, iar rolul de „registru” al trecutului ajunge să fie preluat de servicii online precum Wayback Machine. Publicația argumentează că, deși redacțiile și-ar putea gestiona singure arhivarea, există un interes public ca păstrarea evidențelor să fie făcută de o parte terță neutră. Motivul: articolele online pot fi modificate, iar o arhivă independentă ajută la urmărirea schimbărilor, fie că actualizările sunt făcute transparent sau nu. În plus, astfel de servicii pot păstra conținutul unor publicații care au dispărut și care altfel s-ar pierde. Disputa „utilizării corecte”: arhivare versus antrenarea AI Există opoziție din partea unor publicații față de arhivare, însă Tom's Hardware notează că sistemul juridic a stabilit că activitatea Internet Archive este legală și intră sub incidența „utilizării corecte”. Electronic Frontier Foundation (EFF) susține că instanțele au recunoscut de mult timp că realizarea unui index căutabil poate necesita copii ale materialului de bază și că această copiere are un scop „transformator” — adică servește descoperirii, cercetării și obținerii de noi perspective asupra operelor creative. „Instanțele au recunoscut de mult timp că este adesea imposibil să construiești un index căutabil fără a face copii ale materialului de bază”, a transmis Electronic Frontier Foundation. „Copierea a servit un scop transformator: a permis descoperirea, cercetarea și noi perspective asupra operelor creative.” Tom's Hardware admite că îngrijorarea privind folosirea „utilizării corecte” pentru antrenarea modelelor AI este una validă pentru companiile media și pentru alte platforme cu volume mari de date, dar susține că blocarea serviciilor de arhivare ar produce, per total, mai mult rău decât bine pentru societate. Ce urmează Potrivit articolului, directorul Wayback Machine, Mark Graham, ar fi în discuții cu mai multe publicații pentru a permite din nou accesul robotului de arhivare. În paralel, o coaliție de jurnaliști și alți actori ar fi semnat o scrisoare de susținere pentru Internet Archive și misiunea sa de a oferi acces universal la cunoaștere. [...]