NATO a ajuns să cumpere „de pe raft” tehnologie militară cu inteligență artificială de la Palantir, iar un comandant de rang înalt avertizează că Europa nu are, deocamdată, o alternativă viabilă pentru a reduce dependența de SUA, potrivit Adevărul. Mesajul are o miză operațională și de reglementare: dacă statele europene vor „suveranitate strategică”, trebuie să poată livra rapid soluții comparabile și să-și securizeze controlul asupra datelor.

NATO a cumpărat în primăvara lui 2025 sistemul Maven Smart de la Palantir pentru culegere de informații, analiză a câmpului de luptă și planificare tactică, într-o decizie luată „sub presiunea timpului”, cu scopul de a accelera procesul de decizie prin IA.

Achiziție rapidă, implementare deja în două centre NATO

Amiralul francez Pierre Vandier, comandantul suprem al Comandamentului Aliat pentru Transformare (SACT), spune că alegerea a fost una pragmatică:

„Au spus: vom lua ceva gata de utilizat, de pe raft, pe care Statele Unite îl folosesc deja. Din câte știu eu, astăzi nu există un competitor real pentru Palantir.”

Contractul este descris drept unul dintre cele mai rapide din istoria NATO: șase luni de la definirea cerințelor tehnice până la achiziție. Sistemul rulează deja la Comandamentul Forțelor Întrunite de la Brunssum (Olanda) și la SHAPE (Belgia).

Riscul de „blocare” într-un furnizor și presiunea pentru alternative europene

Achiziția reaprinde o temere veche în capitalele europene: dependența majoră de tehnologia de apărare din SUA. În material sunt invocate și îngrijorări legate de imprevizibilitatea administrației Trump și de ce ar putea însemna asta pentru angajamentul pe termen lung al SUA față de NATO.

Deși conducerea Alianței susține că acordul nu transformă Palantir într-un monopol, compania este privită cu suspiciune de guverne și societatea civilă, pe fondul avertismentului că renunțarea la platformele sale ar fi costisitoare și de durată.

În Germania, serviciul de informații interne a ales recent firma franceză de inteligență artificială ChapsVision în detrimentul Palantir, după ce ministrul Digitalizării, Karsten Wildberger, a cerut „imperativ” o alternativă europeană. CEO-ul Palantir, Alex Karp, a reacționat spunând că nu înțelege „cum își imaginează Germania că își poate permite acest lux”.

„Suveranitate” înseamnă, realist, controlul datelor

Vandier mută presiunea către companiile și guvernele europene: dacă vor autonomie, trebuie să demonstreze că pot livra repede, nu „în zece ani”.

„Problema Alianței este să vină cu soluții echivalente. Este o cursă. Europenii trebuie să demonstreze că sunt capabili să ofere ceva relevant în termen de câteva luni sau ani, nu în zece ani.”

În viziunea sa, dezbaterea despre „suveranitate digitală” amestecă trei teme: dependența de un singur furnizor, dependența de infrastructură non-europeană și controlul asupra datelor. Ca răspuns, NATO încearcă să impună sisteme digitale deschise și interoperabile, care să poată integra tehnologii de la companii diferite.

Pe termen scurt, autonomia tehnologică totală este descrisă ca nerealistă, pe fondul subfinanțării cronice, al lipsei de microcipuri, al unei infrastructuri cloud solide și al dependenței de rețele construite în afara Europei. Ținta realistă, în această logică, devine „controlul absolut asupra datelor” – inclusiv proprietatea intelectuală și decizia privind partajarea lor.

„Aceasta este ceea ce eu aș defini ca fiind adevărata suveranitate digitală.”