Știri
Știri din categoria Inteligență artificială
Google extinde verificarea conținutului generat cu IA în Search și Chrome, mizând pe filigrane digitale și „credite” standardizate care pot reduce costurile de moderare și riscurile de fraudă pentru platforme și companii, potrivit Google Blog.
Miza operațională este să devină mai ușor de înțeles „de unde vine” un fișier (imagine, video, audio) și dacă a fost modificat, într-un context în care media generativă este tot mai accesibilă și mai greu de diferențiat de conținutul autentic.
Google spune că își extinde instrumentele de transparență și verificare a conținutului în mai multe produse: Search, aplicația Gemini, Chrome, Pixel și Cloud.
Pe partea de verificare a conținutului „marcat” cu SynthID (tehnologie de filigranare digitală, invizibilă), compania:
În Search, Google indică folosirea unor funcții precum Lens, AI Mode și Circle to Search, iar în Chrome – Gemini integrat în browser, astfel încât utilizatorii să poată întreba direct dacă un conținut este generat cu IA (de tipul „Este făcut cu IA?”).
În paralel, Google folosește C2PA Content Credentials, un standard industrial care arată cum a fost creat și modificat un fișier media, indiferent dacă a implicat sau nu IA.
Compania afirmă că Pixel 10 a fost primul smartphone care a oferit Content Credentials pentru imagini în aplicația nativă a camerei. În plus, Google spune că extinde această tehnologie pentru a include și video pe telefoanele Pixel 8, 9 și 10 „în următoarele săptămâni”.
Ideea, potrivit companiei, este ca „punctul de captură” (camera) să poată documenta faptul că un conținut a fost înregistrat de o cameră, ceea ce ar ajuta la identificarea conținutului autentic, needitat, nu doar a celui generat sau modificat cu IA.
Google anunță și verificarea pentru C2PA Content Credentials, astfel încât utilizatorii să poată vedea dacă un fișier este un original nealterat sau dacă a fost modificat și cu ce instrumente.
Această funcție începe să fie disponibilă în aplicația Gemini „de astăzi” și ar urma să ajungă în Search și Chrome „în lunile următoare”.
Pentru utilizarea în organizații, Google lansează un „AI Content Detection API” în cadrul platformei Gemini Enterprise Agent Platform din Google Cloud. API-ul este prezentat ca o metodă prin care companiile pot identifica media generată cu IA atât de modele Google, cât și de „alte modele populare”.
Google indică două tipuri de utilizări:
Lansarea începe cu un grup de „parteneri de încredere”, iar compania spune că va rafina API-ul pe baza feedbackului.
Google afirmă că mai multe companii – inclusiv OpenAI, Kakao și ElevenLabs – vor aduce SynthID în mai mult conținut generat de IA, ceea ce ar crește probabilitatea ca filigranele să fie întâlnite „pe web” și să poată fi verificate în produsele Google.
Pe zona C2PA, Google menționează că susține standarde globale ca membru al comitetului de conducere C2PA și dă un exemplu de interoperabilitate: Meta (membru în același comitet) va începe să eticheteze în Instagram media capturată cu camera care include Content Credentials. Consecința practică, potrivit Google: fotografiile și videoclipurile autentice realizate nativ pe telefoane Pixel ar urma să fie recunoscute și etichetate ca atare când sunt distribuite pe Instagram.
Calendarul comunicat de Google indică o extindere în valuri: verificarea SynthID ajunge în Search imediat și în Chrome în săptămânile următoare, iar verificarea C2PA pornește în Gemini și ar urma să fie adăugată în Search și Chrome în lunile următoare. În zona enterprise, API-ul din Google Cloud pornește cu parteneri selectați, urmând să fie ajustat pe baza utilizării.
Recomandate
Google introduce etichete pentru reclamele create sau editate cu IA, o schimbare care mută presiunea de transparență către advertiseri. Potrivit The Verge , utilizatorii vor putea vedea dacă o reclamă de pe Google Search, Google Discover și YouTube a fost realizată sau modificată cu ajutorul inteligenței artificiale, printr-o nouă secțiune din „ My Ad Center ”. Eticheta „created or edited with AI” („creată sau editată cu IA”) apare în fila „how this ad was made” („cum a fost făcută această reclamă”). Utilizatorii ajung la panou apăsând pe cele trei puncte sau pe butonul de informații din dreptul anunțului, acolo unde pot și bloca sau raporta reclame. Ce se schimbă pentru companii și agenții Google spune că va aplica automat eticheta pentru reclamele realizate cu propriile instrumente de publicitate bazate pe IA generativă (modele care pot genera conținut nou, precum text sau imagini). În schimb, pentru reclamele create cu instrumente IA din afara ecosistemului Google, eticheta va trebui adăugată manual. În unele regiuni, etichetele „pot apărea direct pe reclamă”, fie automat, fie atunci când advertiserul declară manual că anunțul a fost făcut cu IA, mai notează publicația. Context: o direcție de piață, nu un caz izolat Măsura vine într-un context în care și alte platforme au introdus mecanisme similare. Meta are o etichetă „AI info” în panoul „About this ad” („despre această reclamă”) pentru reclamele de pe platformele sale. Google mai introdusese anterior, în 2024, o dezvăluire pentru „conținut sintetic sau alterat digital” în reclamele politice. Iar „mai devreme anul acesta”, compania a extins accesul la etichetele de conținut SynthID și C2PA, folosite pentru identificarea conținutului de tip deepfake (material falsificat realist cu ajutorul IA). [...]
Google extinde obligațiile de etichetare pentru reclamele create sau modificate cu IA , printr-un panou dedicat care arată utilizatorilor când a fost folosită inteligența artificială generativă, potrivit Google Cloud . Miza este una operațională și de conformare: advertiserii trebuie să declare utilizarea IA, iar platforma va afișa aceste informații în „My Ad Center” pe Search, YouTube și Discover. Noua secțiune „How this ad was made” („Cum a fost făcută această reclamă”) devine accesibilă global din meniul cu trei puncte sau din pictograma de informații a reclamelor. Panoul va indica dacă o reclamă a fost creată sau editată cu instrumente de IA. Ce se schimbă pentru advertiseri Google spune că vrea să simplifice gestionarea „dezvăluirilor” (disclosures) legate de IA, prin două mecanisme: Etichetare automată atunci când advertiserii folosesc instrumentele de publicitate cu IA generativă ale Google: platforma adaugă automat mențiunea în panoul „My Ad Center”. Etichetare manuală pentru reclamele realizate cu alte instrumente de IA: Google introduce un control prin care advertiserii pot indica ușor dacă au folosit IA generativă. În funcție de cerințele locale, eticheta poate apărea și direct pe reclamă , fie automat, fie după ce advertiserul folosește controlul de declarare. Context: transparență, semnale invizibile și reguli pentru reclame electorale Actualizarea se bazează pe măsuri anterioare de transparență. Google menționează că introduce în rezultatele instrumentelor sale de IA generativă semnale imperceptibile , precum SynthID , pentru a ajuta la identificarea conținutului generat. Compania amintește și că, din 2023, există o cerință de a declara conținutul „sintetic sau modificat digital” în reclamele electorale . Ce rămâne neschimbat: politicile de publicitate și verificarea advertiserilor Google precizează că politicile sale existente pentru reclame rămân un filtru important, inclusiv prin verificarea advertiserilor și prin afișarea informațiilor despre „cine este în spatele unei reclame”. Totodată, compania spune că interzice reclamele înșelătoare sau deceptive, indiferent dacă sunt create cu IA sau nu. [...]
Google Cloud extinde accesul la AlphaEvolve , un agent de optimizare a codului, ceea ce poate reduce timpul și costurile de găsire a algoritmilor eficienți pentru companii care lucrează la probleme complexe de inginerie și cercetare, potrivit Google Cloud . AlphaEvolve este descris ca un „agent” de inteligență artificială (un sistem care execută sarcini în mod autonom, pe baza unor obiective) pentru optimizarea codului, alimentat de modelele Gemini. Produsul devine „general availability” (disponibilitate generală) pentru toți clienții Google Cloud, prin Gemini Enterprise Agent Platform . Ce face AlphaEvolve și cum se folosește În loc să rescrie codul de la zero, AlphaEvolve funcționează ca un „colaborator evolutiv”: utilizatorul furnizează un algoritm de bază și obiectivele urmărite, iar sistemul caută automat variante mai bune și returnează cod optimizat, „ușor de citit” pentru oameni, conform descrierii din material. Google Cloud indică drept exemple de utilizare situații în care găsirea celui mai eficient algoritm este dificilă din cauza numărului mare de soluții posibile, precum: proiectarea unui microcip; rutarea unei rețele logistice; accelerarea cercetării medicale. De ce contează pentru companii: optimizare fără rescriere completă Miza operațională este scurtarea ciclului de îmbunătățire a algoritmilor critici din aplicații și procese, prin automatizarea căutării de variante mai eficiente pornind de la o soluție existentă. În termeni practici, promisiunea este că echipele tehnice pot itera mai rapid și pot obține cod optimizat fără a porni de la o „foaie albă”. Context: de la testare la disponibilitate generală AlphaEvolve a fost lansat în „private preview” (testare restrânsă) în decembrie, iar Google Cloud spune că a văzut „rezultate puternice” la utilizatorii timpurii. Sunt menționate explicit BASF, JetBrains și Kinaxis ca organizații care ar fi folosit AlphaEvolve pentru probleme de business și cercetare considerate anterior greu de rezolvat. Pentru detalii suplimentare și ghiduri pas cu pas, materialul trimite la un anunț din blogul Google Cloud (link în articolul-sursă). [...]
Boom-ul centrelor de date pentru AI împinge dezvoltatorii spre rezervații amerindiene , atrași de teren, apă, acces la energie și avantaje fiscale, arată o analiză publicată de The Next Web . Miza economică este dublată de riscuri operaționale și de mediu, iar disputa se poartă chiar în interiorul comunităților tribale: pentru unele, proiectele pot însemna venituri și locuri de muncă; pentru altele, costuri ascunse și presiune pe resurse. Grupul condus de indigeni Honor the Earth spune că urmărește peste 100 de proiecte propuse pe sau lângă teritorii tribale și rurale, semn că „goana după teren” pentru infrastructura AI se extinde dincolo de zonele industriale clasice. De ce sunt rezervațiile atractive pentru dezvoltatori Potrivit publicației, triburile cu teritorii întinse pot oferi condiții rare pentru proiecte de tip „hiperscală” (centre de date foarte mari): spațiu, drepturi asupra apei, acces la energie și, în unele cazuri, avantaje fiscale care reduc costul total al investiției. Aceste elemente, însă, fac proiectele cu atât mai sensibile pentru comunități care au un istoric de promisiuni economice legate de exploatarea resurselor. Oportunitate economică vs. „colonialism al datelor” Pe partea pro-investiții, Departamentul Energiei al SUA a prezentat centrele de date ca oportunitate pentru triburi, prin vânzări de energie, operare pe termen lung și chiar participații în proiecte. Unele națiuni ar urmări și propriile proiecte de date și de instruire (antrenare) a modelelor. În opoziție, activiștii invocă riscuri precum epuizarea apei, presiune pe rețelele electrice și poluare. Directoarea executivă a Honor the Earth, Krystal Two Bulls , descrie expansiunea drept o „iterație modernă” a colonialismului de tip „settler”, în care costurile sunt împinse către comunități vulnerabile. Cum se negociază: opacitate, filiale și acorduri de confidențialitate O parte din neîncredere ține de modul în care ar fi inițiate discuțiile. Activiștii susțin că dezvoltatorii ar aborda comunitățile prin filiale sau firme energetice deținute de nativi, uneori pornind conversația de la proiecte solare și pivotând ulterior către centre de date. Un alt punct sensibil: solicitarea semnării unor acorduri de confidențialitate înainte ca liderii să aibă toate informațiile, ceea ce ar îngreuna consimțământul informat. În acest context, unele comunități au refuzat proiectele; articolul menționează că Seminole Nation ar fi votat în unanimitate un moratoriu permanent asupra centrelor de date. Costurile reale: apă, electricitate și facturi mai mari Centrul disputei rămâne consumul de apă și energie. Centrele de date sunt „însetate” și mari consumatoare de electricitate, iar presiunea se poate vedea inclusiv în facturi: The Next Web notează că, în apropierea marilor construcții, costurile au crescut în moduri care pot ajunge să fie suportate de rezidenții din zonă. Context: opoziția față de centrele de date se extinde la nivel național Cazul rezervațiilor este prezentat ca o formă mai „tăioasă” a unei reacții care se răspândește în SUA. Într-un singur trimestru, grupuri civice ar fi blocat 75 de proiecte de centre de date, evaluate la 130 miliarde dolari, iar localități care au pus pauză proiectelor s-ar fi confruntat cu presiuni corporative. În paralel, reglementatorii ar fi accelerat conectarea la rețea pentru centrele de date, ceea ce, în lectura articolului, contribuie la extinderea rapidă a căutării de terenuri. Ce urmează: suveranitatea triburilor devine pârghie, dar și magnet Elementul distinct pentru „Indian Country” este suveranitatea: triburile pot negocia, taxa sau refuza în condiții pe care consiliile locale obișnuite nu le au. Aceasta le oferă pârghie, dar explică și de ce ofertele continuă să vină. Pentru unele națiuni, un acord bine structurat ar putea finanța școli și locuri de muncă pe termen lung. Pentru altele, proiectele ar putea repeta un tipar vechi — aceleași compromisuri, într-o „haină” nouă, de centru de date. [...]
Companiile de inteligență artificială pompează sute de milioane în alegerile parțiale din SUA pentru a obține un cadru unic de reglementare, care să blocheze legile statale , potrivit The Next Web . Miza economică și de reglementare este directă: industria încearcă să evite un „mozaic” de reguli la nivelul celor 50 de state, care ar putea încetini dezvoltarea și crește costurile de conformare. Cheltuielile sunt canalizate prin „super PAC-uri” (comitete de acțiune politică ce pot strânge și cheltui sume mari pentru a influența alegeri), iar amploarea finanțării ajunge la „sute de milioane” la nivel de sector, conform unei relatări CNBC, citată de publicație. Obiectivul declarat este susținerea candidaților care sprijină un „cadru național responsabil” și înfrângerea legislatorilor care cer reguli mai dure. Cine finanțează și prin ce vehicule politice Principalul vehicul descris este rețeaua de super PAC-uri „ Leading the Future ”, lansată în 2025. Conform informațiilor prezentate, cofondatorii Andreessen Horowitz, Marc Andreessen și Ben Horowitz, ar fi contribuit cu câte 25 milioane de dolari (aprox. 115 milioane lei) fiecare, alături de președintele OpenAI, Greg Brockman. Grupul a cheltuit deja „zeci de milioane” în curse electorale din state precum Texas, Georgia, Illinois și Montana. Separat, un grup mai nou, „Innovation Council Action”, pro-dereglementare, ar fi promis aproximativ 100 milioane de dolari (aprox. 460 milioane lei). Donatorii menționați includ bani din zona cripto și AI, de la gemenii Winklevoss până la persoane din „orbita” xAI a lui Elon Musk, potrivit aceleiași surse. De ce acum: eșecul preempțiunii federale și avalanșa de legi statale Momentul este legat de o înfrângere recentă la Washington: Senatul SUA a eliminat dintr-un proiect de lege o prevedere de „preempțiune” (adică o regulă federală care ar fi împiedicat statele să adopte propriile legi) cu un vot de 99 la 1, înainte ca actul să fie promulgat. În paralel, statele accelerează: publicația notează că în 2025 au fost introduse „cu mult peste o mie” de proiecte de lege legate de AI. Diferența dintre un cadru federal blocat și activismul legislativ al statelor este exact spațiul pe care industria încearcă să-l închidă prin influență electorală. Industria nu are o singură linie: cazul Anthropic și disputa despre „bani întunecați” The Next Web subliniază că sectorul nu este monolitic. Anthropic ar fi oferit 20 milioane de dolari (aprox. 92 milioane lei), însă cu restricția ca banii să fie folosiți pentru educarea publicului privind politicile AI, nu pentru campanii politice, și compania a susținut că guvernele ar trebui să poată bloca AI periculos. În același timp, criticii citați de publicație vorbesc despre „dark money” („bani întunecați”, finanțări cu transparență limitată) și despre riscul ca firmele să cumpere reglementări favorabile înainte ca tehnologia să fie pe deplin înțeleasă. Susținătorii răspund că astfel de cheltuieli sunt legale și comparabile cu ce fac și alte industrii pentru a-și apăra interesele. În esență, banii nu cumpără doar publicitate electorală, ci și cadrul de discuție: reguli naționale, mai „ușoare”, stabilite cu industria la masă. Testul real va fi dacă alegătorii acceptă această abordare în 2026. [...]
OpenAI riscă sancțiuni care i-ar putea slăbi decisiv apărarea de „utilizare echitabilă” în procesul de drepturi de autor cu organizații de presă , după ce reclamanții susțin că firma a ascuns și a gestionat defectuos jurnale (loguri) din ChatGPT relevante pentru a verifica dacă utilizatorii au obținut articole integrale prin ocolirea paywall-urilor, potrivit Ars Technica . Miza este una de reglementare și de precedent: dacă instanța acceptă că OpenAI a obstrucționat „descoperirea” (etapa în care părțile schimbă probe) și a încălcat ordine de păstrare a datelor, sancțiunile cerute de reclamanți ar putea influența direct modul în care juriul va evalua existența „prejudiciului de piață” (market harm) – element central în disputele privind „utilizarea echitabilă” a conținutului protejat. Ce acuză organizațiile de presă: ascunderea capacității de căutare și a unor eșantioane mari de loguri Într-o cerere de sancționare depusă joi, organizațiile de presă care dau în judecată OpenAI – conduse de The New York Times – susțin că OpenAI ar fi indus în eroare instanța timp de doi ani în legătură cu costurile și dificultatea de a căuta în logurile ChatGPT. Potrivit documentului, aceste afirmații ar fi fost contrazise după ce un inginer de confidențialitate al OpenAI, Vincent Monaco , a fost re-audiat, iar în depoziția din aprilie ar fi rezultat că OpenAI putea, de fapt, să facă astfel de căutări. Reclamanții afirmă că OpenAI ar fi pretins încă din fazele inițiale ale litigiului că nu are capacitatea tehnică de a căuta în eșantioane mari anonimizate, deși ar fi efectuat căutări similare înainte de începerea procesului. Potrivit cererii (puternic redactată), Monaco ar fi indicat existența a două eșantioane mari, de 10 milioane și 78 de milioane de loguri, deja „de-identificate” (date din care au fost eliminate elemente de identificare), care ar fi putut fi puse la dispoziția reclamanților mai devreme. Reclamanții susțin că OpenAI nu ar fi dezvăluit existența acestor eșantioane timp de doi ani și că le-ar fi folosit intern pentru a căuta conținut NYT în contextul cercetărilor privind un filtru care să blocheze „regurgitarea” (reproducerea) conținutului protejat. Eșantionul de 20 de milioane de loguri: 19 miliarde de redactări și un set „inutilizabil” În locul unor eșantioane mai mari, reclamanții spun că au fost nevoiți să lucreze opt luni într-un „sandbox” (mediu controlat de analiză) cu un eșantion de 20 de milioane de loguri, mult sub cele 120 de milioane cerute inițial. Ei susțin că limitarea ar fi rezultat din „reprezentări false” privind capacitatea OpenAI de a căuta în seturi mai mari. Acest eșantion de 20 de milioane ar fi fost „denaturat” prin folosirea inteligenței artificiale pentru a realiza 19 miliarde de redactări, într-o măsură care a determinat instanța să considere setul „inutilizabil”. Deși OpenAI ar fi eliminat ulterior o parte dintre redactări, reclamanții afirmă că au rămas numeroase mascări, inclusiv ale domeniilor și numelor reclamanților, ceea ce le-ar fi îngreunat căutările. Acuzații de ștergere și neconformare cu ordinul de păstrare a datelor Pe lângă disputa privind accesul la loguri, reclamanții acuză OpenAI că ar fi șters aleatoriu părți din eșantionul limitat de 20 de milioane și că ar fi șters sau comprimat „miliarde” de loguri care ar fi trebuit păstrate. Conform acuzațiilor, martorul OpenAI ar fi declarat că firma a „decis” să nu se conformeze ordinului amplu de păstrare a tuturor conversațiilor, considerând că ar fi dificil. Reclamanții susțin că această conduită ar fi fost intenționată și că nu există o scuză pentru neconformare. Ce sancțiuni cer reclamanții și de ce contează pentru apărarea OpenAI Organizațiile de presă cer instanței „sancțiuni serioase”, inclusiv: interzicerea folosirii de către OpenAI a eșantionului de 20 de milioane de loguri pentru apărare; constatarea că logurile reținute ar include „substanțială” regurgitare a materialelor protejate ale reclamanților și blocarea OpenAI de a susține contrariul; instrucțiuni către juriu că OpenAI a șters miliarde de loguri. Dacă instanța acceptă că abaterea a fost „gravă”, consecința practică ar putea fi slăbirea majoră a apărării OpenAI în privința lipsei de „prejudiciu de piață” – un punct cheie pentru a susține că antrenarea și utilizarea conținutului ar fi „utilizare echitabilă”. Pozițiile părților: confidențialitate vs. probarea încălcării Un purtător de cuvânt al OpenAI a descris cererea de sancționare drept o încercare târzie de a obține acces la mai multe loguri, cu impact asupra confidențialității utilizatorilor, și a susținut că renunțarea recentă de către NYT la unele capete de cerere ar indica slăbirea cazului reclamanților. De cealaltă parte, un purtător de cuvânt al NYT a contestat anterior ideea că renunțarea la unele pretenții ar slăbi procesul, afirmând că acțiunea a fost „simplificată” și „întărită” prin adăugarea unor pretenții împotriva Microsoft. Avocatul principal al NYT, Ian Crosby, a susținut că OpenAI ar fi mințit timp de peste doi ani și că, dacă ar fi crezut cu adevărat că folosirea jurnalismului reclamanților este legală, nu ar fi ascuns faptul că a efectuat deja căutări în loguri. Ce urmează depinde de decizia instanței asupra sancțiunilor: dacă eșantionul masiv redactat este respins și dacă juriul primește instrucțiuni nefavorabile OpenAI, disputa privind „utilizarea echitabilă” ar putea fi reconfigurată în defavoarea companiei, într-un proces urmărit îndeaproape de industria media și de sectorul inteligenței artificiale. [...]
