Știri
Știri din categoria Inteligență artificială
DeepSeek ar proiecta propriul cip de inteligență artificială pentru inferență, ca să reducă dependența de hardware occidental și să limiteze riscul de a rămâne fără procesoare performante din cauza restricțiilor SUA, potrivit The Next Web, care citează un material Reuters bazat pe surse apropiate discuțiilor.
Miza este una operațională: dacă informația se confirmă, laboratorul din Hangzhou ar trece de la optimizarea software-ului pentru cipuri existente (Huawei Ascend și alte procesoare chinezești) la definirea propriului „siliciu” – adică specificațiile cipului pe care să ruleze modelele sale. O astfel de mutare ar reduce expunerea la eventuale blocaje de aprovizionare cu cipuri Nvidia, în condițiile în care Washingtonul restricționează vânzarea celor mai avansate procesoare către China și a luat în calcul includerea DeepSeek pe „Entity List” (lista de entități supuse unor restricții comerciale).
Cipul ar fi destinat „inferenței”, etapa în care un model deja antrenat răspunde la întrebările utilizatorilor, nu antrenării (mult mai consumatoare de putere de calcul). Publicația notează că aproximativ 70% din cererea de calcul pentru inteligență artificială este așteptată să vină din inferență, ceea ce face ca un cip specializat pentru această etapă să aibă o utilitate directă în exploatare.
DeepSeek a lansat în aprilie modelele V4-Pro și V4-Flash, o familie de ordinul unui trilion de parametri, despre care compania spune că este în urma „frontierei” occidentale cu circa trei până la șase luni.
Conform relatării Reuters, cipul ar urma să fie fabricat de SMIC (Semiconductor Manufacturing International Corporation), cel mai mare producător chinez de semiconductori, și nu de TSMC din Taiwan. Aici apare însă o limitare majoră: SMIC este afectată de controale la export impuse de SUA și Olanda, care i-au tăiat accesul la cele mai avansate echipamente de fabricație. În consecință, compania este „larg raportată” ca fiind blocată la un proces de 7 nanometri, cu mai multe generații în urma vârfului de tehnologie.
În plus, pe „cele mai credibile estimări” invocate în material, randamentele (proporția de cipuri funcționale dintr-o serie de producție) pentru cipurile de inteligență artificială la SMIC ar rămâne scăzute, ceea ce ar limita volumul realist de componente utilizabile.
Chiar dacă logica strategică este „suficient de evidentă”, proiectarea unui accelerator competitiv pentru inteligență artificială este un efort de mai mulți ani, iar diferența de performanță și randament față de nodurile avansate ale TSMC este exact tipul de avantaj pe care controalele la export încearcă să îl mențină.
Materialul amintește și un precedent: încă de la începutul lui 2025, publicații de industrie, inclusiv Digitimes, au relatat că DeepSeek recruta specialiști în proiectare de cipuri, iar analiștii au susținut că un procesor „domestic” ar fi, practic, obligat să se bazeze pe SMIC.
Totodată, experiența recentă a laboratorului indică riscuri operaționale: modelul R2 ar fi fost întârziat în repetate rânduri după ce rulări de antrenare au eșuat pe hardware Huawei, ceea ce ar fi forțat DeepSeek să revină la GPU-uri Nvidia pentru antrenare, păstrând cipurile chinezești pentru inferență – exact separarea de roluri pe care ar servi-o și un cip propriu pentru inferență.
DeepSeek nu a confirmat informațiile și nu a răspuns solicitării Reuters de comentarii; articolul subliniază că detaliile se bazează pe surse anonime. În acest context, concluzia prudentă este că laboratorul pare să încerce să închidă „ultima verigă” dintr-un lanț complet chinezesc pentru inteligență artificială – de la model până la cip – însă rămâne de văzut dacă proiectul trece de faza de design la un cip funcțional și, ulterior, la un produs livrat în volum.
Recomandate
Șeful Palo Alto Networks spune că prețurile pentru rularea AI trebuie să scadă cu până la 90% pentru ca tehnologia să fie adoptată pe scară largă în companii, pe fondul unei probleme tot mai vizibile: chiar dacă tarifele pe „token” (unitate de calcul/facturare în modelele de limbaj) se ieftinesc, facturile totale ale firmelor continuă să crească, potrivit The Next Web . Nikesh Arora a declarat pentru CNBC că scăderea costurilor ar trebui să fie de ordinul a 90% pentru ca utilizarea AI să devină „accesibilă” la nivel de masă în mediul enterprise. El a comentat și anunțul OpenAI privind o îmbunătățire de 54% a eficienței la consumul de tokeni pentru modelul GPT-5.6 în „agentic coding” (scriere de cod cu ajutorul agenților AI care execută pași multipli), pe care a numit-o „un început bun”, dar insuficient. De ce contează: ieftinirea pe unitate nu reduce automat factura Mesajul lui Arora pune accent pe un paradox al AI în companii: prețul per token poate scădea, dar costul total urcă deoarece utilizarea crește și mai repede, mai ales când sunt folosiți agenți AI care apelează repetat modelul pentru a duce la capăt o sarcină. The Next Web indică drept context un episod anterior în care „prețurile au scăzut cu 98% în timp ce facturile enterprise s-au triplat”, pe fondul aceluiași tip de consum „agentic” (detalii în analiza: The Next Web ). Publicația mai dă exemplul unui dezvoltator ale cărui agenți ar fi generat o factură de 1,3 milioane de dolari (aprox. 5,9 milioane lei) într-o lună ( The Next Web ). Reacția cumpărătorilor și presiunea pe furnizori Pe partea de cerere, unele companii au început să limiteze cât AI pot folosi angajații, pentru a ține sub control costurile ( The Next Web ). În acest context, Arora vorbește din postura unui client mare, iar semnalul către furnizori este că „AI peste tot” rămâne, economic, greu de susținut. Pe partea de ofertă, The Next Web notează că se conturează o competiție de preț: DeepSeek a făcut permanent un discount de 75% ( The Next Web ), iar rivalii încearcă să țină pasul. În paralel, apar inițiative care urmăresc „inferință” (rularea efectivă a modelelor) mai ieftină, pentru a obține mai mult output din aceeași capacitate de calcul ( The Next Web ). Rămâne însă deschis dacă scăderile de preț și câștigurile de eficiență vor ajunge la pragul de 90% invocat de Arora, mai ales dacă economiile sunt „înghițite” de creșterea accelerată a utilizării. În esență, șeful unui jucător major din securitate cibernetică transmite că, la nivel de bugete, AI este încă prea scump pentru implementarea extinsă pe care o vizează marile organizații. [...]
Boom-ul centrelor de date pentru AI împinge dezvoltatorii spre rezervații amerindiene , atrași de teren, apă, acces la energie și avantaje fiscale, arată o analiză publicată de The Next Web . Miza economică este dublată de riscuri operaționale și de mediu, iar disputa se poartă chiar în interiorul comunităților tribale: pentru unele, proiectele pot însemna venituri și locuri de muncă; pentru altele, costuri ascunse și presiune pe resurse. Grupul condus de indigeni Honor the Earth spune că urmărește peste 100 de proiecte propuse pe sau lângă teritorii tribale și rurale, semn că „goana după teren” pentru infrastructura AI se extinde dincolo de zonele industriale clasice. De ce sunt rezervațiile atractive pentru dezvoltatori Potrivit publicației, triburile cu teritorii întinse pot oferi condiții rare pentru proiecte de tip „hiperscală” (centre de date foarte mari): spațiu, drepturi asupra apei, acces la energie și, în unele cazuri, avantaje fiscale care reduc costul total al investiției. Aceste elemente, însă, fac proiectele cu atât mai sensibile pentru comunități care au un istoric de promisiuni economice legate de exploatarea resurselor. Oportunitate economică vs. „colonialism al datelor” Pe partea pro-investiții, Departamentul Energiei al SUA a prezentat centrele de date ca oportunitate pentru triburi, prin vânzări de energie, operare pe termen lung și chiar participații în proiecte. Unele națiuni ar urmări și propriile proiecte de date și de instruire (antrenare) a modelelor. În opoziție, activiștii invocă riscuri precum epuizarea apei, presiune pe rețelele electrice și poluare. Directoarea executivă a Honor the Earth, Krystal Two Bulls , descrie expansiunea drept o „iterație modernă” a colonialismului de tip „settler”, în care costurile sunt împinse către comunități vulnerabile. Cum se negociază: opacitate, filiale și acorduri de confidențialitate O parte din neîncredere ține de modul în care ar fi inițiate discuțiile. Activiștii susțin că dezvoltatorii ar aborda comunitățile prin filiale sau firme energetice deținute de nativi, uneori pornind conversația de la proiecte solare și pivotând ulterior către centre de date. Un alt punct sensibil: solicitarea semnării unor acorduri de confidențialitate înainte ca liderii să aibă toate informațiile, ceea ce ar îngreuna consimțământul informat. În acest context, unele comunități au refuzat proiectele; articolul menționează că Seminole Nation ar fi votat în unanimitate un moratoriu permanent asupra centrelor de date. Costurile reale: apă, electricitate și facturi mai mari Centrul disputei rămâne consumul de apă și energie. Centrele de date sunt „însetate” și mari consumatoare de electricitate, iar presiunea se poate vedea inclusiv în facturi: The Next Web notează că, în apropierea marilor construcții, costurile au crescut în moduri care pot ajunge să fie suportate de rezidenții din zonă. Context: opoziția față de centrele de date se extinde la nivel național Cazul rezervațiilor este prezentat ca o formă mai „tăioasă” a unei reacții care se răspândește în SUA. Într-un singur trimestru, grupuri civice ar fi blocat 75 de proiecte de centre de date, evaluate la 130 miliarde dolari, iar localități care au pus pauză proiectelor s-ar fi confruntat cu presiuni corporative. În paralel, reglementatorii ar fi accelerat conectarea la rețea pentru centrele de date, ceea ce, în lectura articolului, contribuie la extinderea rapidă a căutării de terenuri. Ce urmează: suveranitatea triburilor devine pârghie, dar și magnet Elementul distinct pentru „Indian Country” este suveranitatea: triburile pot negocia, taxa sau refuza în condiții pe care consiliile locale obișnuite nu le au. Aceasta le oferă pârghie, dar explică și de ce ofertele continuă să vină. Pentru unele națiuni, un acord bine structurat ar putea finanța școli și locuri de muncă pe termen lung. Pentru altele, proiectele ar putea repeta un tipar vechi — aceleași compromisuri, într-o „haină” nouă, de centru de date. [...]
Companiile de inteligență artificială pompează sute de milioane în alegerile parțiale din SUA pentru a obține un cadru unic de reglementare, care să blocheze legile statale , potrivit The Next Web . Miza economică și de reglementare este directă: industria încearcă să evite un „mozaic” de reguli la nivelul celor 50 de state, care ar putea încetini dezvoltarea și crește costurile de conformare. Cheltuielile sunt canalizate prin „super PAC-uri” (comitete de acțiune politică ce pot strânge și cheltui sume mari pentru a influența alegeri), iar amploarea finanțării ajunge la „sute de milioane” la nivel de sector, conform unei relatări CNBC, citată de publicație. Obiectivul declarat este susținerea candidaților care sprijină un „cadru național responsabil” și înfrângerea legislatorilor care cer reguli mai dure. Cine finanțează și prin ce vehicule politice Principalul vehicul descris este rețeaua de super PAC-uri „ Leading the Future ”, lansată în 2025. Conform informațiilor prezentate, cofondatorii Andreessen Horowitz, Marc Andreessen și Ben Horowitz, ar fi contribuit cu câte 25 milioane de dolari (aprox. 115 milioane lei) fiecare, alături de președintele OpenAI, Greg Brockman. Grupul a cheltuit deja „zeci de milioane” în curse electorale din state precum Texas, Georgia, Illinois și Montana. Separat, un grup mai nou, „Innovation Council Action”, pro-dereglementare, ar fi promis aproximativ 100 milioane de dolari (aprox. 460 milioane lei). Donatorii menționați includ bani din zona cripto și AI, de la gemenii Winklevoss până la persoane din „orbita” xAI a lui Elon Musk, potrivit aceleiași surse. De ce acum: eșecul preempțiunii federale și avalanșa de legi statale Momentul este legat de o înfrângere recentă la Washington: Senatul SUA a eliminat dintr-un proiect de lege o prevedere de „preempțiune” (adică o regulă federală care ar fi împiedicat statele să adopte propriile legi) cu un vot de 99 la 1, înainte ca actul să fie promulgat. În paralel, statele accelerează: publicația notează că în 2025 au fost introduse „cu mult peste o mie” de proiecte de lege legate de AI. Diferența dintre un cadru federal blocat și activismul legislativ al statelor este exact spațiul pe care industria încearcă să-l închidă prin influență electorală. Industria nu are o singură linie: cazul Anthropic și disputa despre „bani întunecați” The Next Web subliniază că sectorul nu este monolitic. Anthropic ar fi oferit 20 milioane de dolari (aprox. 92 milioane lei), însă cu restricția ca banii să fie folosiți pentru educarea publicului privind politicile AI, nu pentru campanii politice, și compania a susținut că guvernele ar trebui să poată bloca AI periculos. În același timp, criticii citați de publicație vorbesc despre „dark money” („bani întunecați”, finanțări cu transparență limitată) și despre riscul ca firmele să cumpere reglementări favorabile înainte ca tehnologia să fie pe deplin înțeleasă. Susținătorii răspund că astfel de cheltuieli sunt legale și comparabile cu ce fac și alte industrii pentru a-și apăra interesele. În esență, banii nu cumpără doar publicitate electorală, ci și cadrul de discuție: reguli naționale, mai „ușoare”, stabilite cu industria la masă. Testul real va fi dacă alegătorii acceptă această abordare în 2026. [...]
Google introduce etichete pentru reclamele create sau editate cu IA, o schimbare care mută presiunea de transparență către advertiseri. Potrivit The Verge , utilizatorii vor putea vedea dacă o reclamă de pe Google Search, Google Discover și YouTube a fost realizată sau modificată cu ajutorul inteligenței artificiale, printr-o nouă secțiune din „ My Ad Center ”. Eticheta „created or edited with AI” („creată sau editată cu IA”) apare în fila „how this ad was made” („cum a fost făcută această reclamă”). Utilizatorii ajung la panou apăsând pe cele trei puncte sau pe butonul de informații din dreptul anunțului, acolo unde pot și bloca sau raporta reclame. Ce se schimbă pentru companii și agenții Google spune că va aplica automat eticheta pentru reclamele realizate cu propriile instrumente de publicitate bazate pe IA generativă (modele care pot genera conținut nou, precum text sau imagini). În schimb, pentru reclamele create cu instrumente IA din afara ecosistemului Google, eticheta va trebui adăugată manual. În unele regiuni, etichetele „pot apărea direct pe reclamă”, fie automat, fie atunci când advertiserul declară manual că anunțul a fost făcut cu IA, mai notează publicația. Context: o direcție de piață, nu un caz izolat Măsura vine într-un context în care și alte platforme au introdus mecanisme similare. Meta are o etichetă „AI info” în panoul „About this ad” („despre această reclamă”) pentru reclamele de pe platformele sale. Google mai introdusese anterior, în 2024, o dezvăluire pentru „conținut sintetic sau alterat digital” în reclamele politice. Iar „mai devreme anul acesta”, compania a extins accesul la etichetele de conținut SynthID și C2PA, folosite pentru identificarea conținutului de tip deepfake (material falsificat realist cu ajutorul IA). [...]
OpenAI riscă sancțiuni care i-ar putea slăbi decisiv apărarea de „utilizare echitabilă” în procesul de drepturi de autor cu organizații de presă , după ce reclamanții susțin că firma a ascuns și a gestionat defectuos jurnale (loguri) din ChatGPT relevante pentru a verifica dacă utilizatorii au obținut articole integrale prin ocolirea paywall-urilor, potrivit Ars Technica . Miza este una de reglementare și de precedent: dacă instanța acceptă că OpenAI a obstrucționat „descoperirea” (etapa în care părțile schimbă probe) și a încălcat ordine de păstrare a datelor, sancțiunile cerute de reclamanți ar putea influența direct modul în care juriul va evalua existența „prejudiciului de piață” (market harm) – element central în disputele privind „utilizarea echitabilă” a conținutului protejat. Ce acuză organizațiile de presă: ascunderea capacității de căutare și a unor eșantioane mari de loguri Într-o cerere de sancționare depusă joi, organizațiile de presă care dau în judecată OpenAI – conduse de The New York Times – susțin că OpenAI ar fi indus în eroare instanța timp de doi ani în legătură cu costurile și dificultatea de a căuta în logurile ChatGPT. Potrivit documentului, aceste afirmații ar fi fost contrazise după ce un inginer de confidențialitate al OpenAI, Vincent Monaco , a fost re-audiat, iar în depoziția din aprilie ar fi rezultat că OpenAI putea, de fapt, să facă astfel de căutări. Reclamanții afirmă că OpenAI ar fi pretins încă din fazele inițiale ale litigiului că nu are capacitatea tehnică de a căuta în eșantioane mari anonimizate, deși ar fi efectuat căutări similare înainte de începerea procesului. Potrivit cererii (puternic redactată), Monaco ar fi indicat existența a două eșantioane mari, de 10 milioane și 78 de milioane de loguri, deja „de-identificate” (date din care au fost eliminate elemente de identificare), care ar fi putut fi puse la dispoziția reclamanților mai devreme. Reclamanții susțin că OpenAI nu ar fi dezvăluit existența acestor eșantioane timp de doi ani și că le-ar fi folosit intern pentru a căuta conținut NYT în contextul cercetărilor privind un filtru care să blocheze „regurgitarea” (reproducerea) conținutului protejat. Eșantionul de 20 de milioane de loguri: 19 miliarde de redactări și un set „inutilizabil” În locul unor eșantioane mai mari, reclamanții spun că au fost nevoiți să lucreze opt luni într-un „sandbox” (mediu controlat de analiză) cu un eșantion de 20 de milioane de loguri, mult sub cele 120 de milioane cerute inițial. Ei susțin că limitarea ar fi rezultat din „reprezentări false” privind capacitatea OpenAI de a căuta în seturi mai mari. Acest eșantion de 20 de milioane ar fi fost „denaturat” prin folosirea inteligenței artificiale pentru a realiza 19 miliarde de redactări, într-o măsură care a determinat instanța să considere setul „inutilizabil”. Deși OpenAI ar fi eliminat ulterior o parte dintre redactări, reclamanții afirmă că au rămas numeroase mascări, inclusiv ale domeniilor și numelor reclamanților, ceea ce le-ar fi îngreunat căutările. Acuzații de ștergere și neconformare cu ordinul de păstrare a datelor Pe lângă disputa privind accesul la loguri, reclamanții acuză OpenAI că ar fi șters aleatoriu părți din eșantionul limitat de 20 de milioane și că ar fi șters sau comprimat „miliarde” de loguri care ar fi trebuit păstrate. Conform acuzațiilor, martorul OpenAI ar fi declarat că firma a „decis” să nu se conformeze ordinului amplu de păstrare a tuturor conversațiilor, considerând că ar fi dificil. Reclamanții susțin că această conduită ar fi fost intenționată și că nu există o scuză pentru neconformare. Ce sancțiuni cer reclamanții și de ce contează pentru apărarea OpenAI Organizațiile de presă cer instanței „sancțiuni serioase”, inclusiv: interzicerea folosirii de către OpenAI a eșantionului de 20 de milioane de loguri pentru apărare; constatarea că logurile reținute ar include „substanțială” regurgitare a materialelor protejate ale reclamanților și blocarea OpenAI de a susține contrariul; instrucțiuni către juriu că OpenAI a șters miliarde de loguri. Dacă instanța acceptă că abaterea a fost „gravă”, consecința practică ar putea fi slăbirea majoră a apărării OpenAI în privința lipsei de „prejudiciu de piață” – un punct cheie pentru a susține că antrenarea și utilizarea conținutului ar fi „utilizare echitabilă”. Pozițiile părților: confidențialitate vs. probarea încălcării Un purtător de cuvânt al OpenAI a descris cererea de sancționare drept o încercare târzie de a obține acces la mai multe loguri, cu impact asupra confidențialității utilizatorilor, și a susținut că renunțarea recentă de către NYT la unele capete de cerere ar indica slăbirea cazului reclamanților. De cealaltă parte, un purtător de cuvânt al NYT a contestat anterior ideea că renunțarea la unele pretenții ar slăbi procesul, afirmând că acțiunea a fost „simplificată” și „întărită” prin adăugarea unor pretenții împotriva Microsoft. Avocatul principal al NYT, Ian Crosby, a susținut că OpenAI ar fi mințit timp de peste doi ani și că, dacă ar fi crezut cu adevărat că folosirea jurnalismului reclamanților este legală, nu ar fi ascuns faptul că a efectuat deja căutări în loguri. Ce urmează depinde de decizia instanței asupra sancțiunilor: dacă eșantionul masiv redactat este respins și dacă juriul primește instrucțiuni nefavorabile OpenAI, disputa privind „utilizarea echitabilă” ar putea fi reconfigurată în defavoarea companiei, într-un proces urmărit îndeaproape de industria media și de sectorul inteligenței artificiale. [...]
OpenAI mută ChatGPT din zona de „întrebări și răspunsuri” spre execuție, prin lansarea ChatGPT Work , un agent care poate rula fluxuri de lucru cap-coadă, folosind aplicațiile și fișierele utilizatorilor și lucrând ore întregi la proiecte complexe, potrivit OpenAI . Miza pentru companii este una operațională: automatizarea unor procese recurente (raportare, analiză, pregătire de materiale) și comprimarea timpilor de livrare, cu efect direct asupra productivității echipelor. Ce este ChatGPT Work și ce schimbă în utilizarea de zi cu zi ChatGPT Work este descris ca un „agent” în ChatGPT care poate strânge informații din aplicațiile și fluxurile de lucru ale utilizatorilor pentru a produce materiale finite – foi de calcul, prezentări, documente și aplicații web – și pentru a împărți proiectele mari în pași mai mici pe care îi poate executa independent. OpenAI spune că, prin integrarea tehnologiei Codex, ChatGPT „trece dincolo de a răspunde la întrebări” și poate face muncă efectivă pe web, mobil și desktop. Compania indică o adopție semnificativă a Codex: peste 5 milioane de persoane îl folosesc săptămânal, iar peste 1 milion îl utilizează pentru activități în afara dezvoltării software. ChatGPT Work este alimentat de modelul GPT‑5.6 , care „se lansează tot astăzi”, și este poziționat ca îmbunătățind raționamentul pe sarcini cu mai mulți pași și capacitatea de a genera materiale care respectă șabloane și fișiere de referință. Automatizări și „Scheduled Tasks”: proiecte care merg înainte fără utilizator Un element central pentru impactul operațional este funcția „Scheduled Tasks”, care permite ca agentul să execute acțiuni o singură dată, recurent (după un program) sau la apariția unui eveniment și să monitorizeze schimbări în timp. Exemplele oferite includ: transformarea mesajelor noi din Microsoft Teams și Slack în documente sau prezentări actualizate; verificarea zilnică a unor site-uri și tablouri de bord, cu sumarizarea schimbărilor și trimiterea unui raport; monitorizarea feedbackului clienților și convertirea temelor recurente în idei prioritizate; actualizarea unei prezentări când sosește feedback nou pe e-mail. OpenAI subliniază că utilizatorul rămâne „în control”: decide la ce are acces agentul, când trebuie să ceară confirmare și când să solicite aprobare înainte de acțiuni importante. Integrarea cu aplicațiile de lucru și un director unificat de extensii Pentru a funcționa „în context”, ChatGPT Work se bazează pe conectarea instrumentelor folosite deja în organizații, prin extensii (plugins). Sunt menționate integrări cu aplicații precum Slack, Microsoft Teams, Google Drive, SharePoint, e-mail, calendare, CRM-uri și alte instrumente interne. OpenAI afirmă că ChatGPT poate decide automat când să folosească o extensie în funcție de solicitare, iar utilizatorul poate direcționa explicit contextul prin „@” urmat de numele aplicației. Totodată, compania introduce un „director unificat” de extensii, care aduce aceste conectări într-un singur loc și poate sugera extensii relevante în conversații. Desktop: browser integrat și „Computer Use” pentru execuție în aplicații Pe desktop, OpenAI spune că aplicația ChatGPT poate folosi fișiere locale și aplicații pentru a duce la capăt sarcini. Pentru munca bazată pe web, este introdus un browser integrat care poate aduce în același loc site-uri, instrumente și fișiere online. O funcție distinctă este „Computer Use”, prin care ChatGPT poate opera computerul în numele utilizatorului (clicuri, tastare, mutare de fișiere) în fundal, fie ca sarcină unică, fie ca parte dintr-un „Scheduled Task” atunci când fluxul recurent include pași pe calculator. OpenAI mai anunță actualizarea extensiei de Chrome, pentru utilizarea ChatGPT în bara laterală a browserului, și intenția de a începe retragerea treptată a browserului standalone Atlas, cu informații de tranziție pentru utilizatori. Guvernanță și control în organizații: vizibilitate și limitarea riscurilor Pentru mediul enterprise, OpenAI leagă ChatGPT Work de fundația de securitate și conformitate a ChatGPT Enterprise. Administratorii din Enterprise și Edu pot gestiona centralizat accesul, contextul de companie pe care îl poate folosi ChatGPT, instrumentele la care se conectează și acțiunile permise. Este menționat și un „ Compliance API ”, care oferă vizibilitate la scară asupra conversațiilor și acțiunilor ChatGPT Work pentru supraveghere în organizații. Controalele diferă între web și desktop: pe web se pot gestiona extensiile și instrumentele conectate, utilizarea browserului și accesul la rețea în medii cloud, iar pe desktop se invocă modelul de guvernanță și controalele administrative ale Codex pentru lucrul cu fișiere locale și aplicații. OpenAI descrie și un mecanism numit „auto-review”, care folosește modele avansate pentru a verifica acțiuni importante ce implică instrumente conectate și API-uri înainte de executare, cu scopul de a preveni partajarea neautorizată de informații sensibile. Compania afirmă că, în testare adversarială (red teaming), auto-review a blocat 100% din încercările de extragere a datelor protejate, inclusiv atacuri pe care modelul de revizuire nu le-ar fi întâlnit în timpul antrenării. Disponibilitate: cine primește primul și cum se schimbă aplicația Codex ChatGPT Work începe să fie disponibil „de astăzi” pe web și mobil pentru planurile Pro, Enterprise și Edu, urmând să ajungă la Plus și Business „în următoarele zile”. Aplicația desktop ChatGPT actualizată este disponibilă global pentru Windows și Mac, iar în aplicația desktop sunt disponibile Chat, Work și Codex pe toate planurile, inclusiv Free. OpenAI mai precizează că aplicația Codex se contopește cu noua aplicație desktop ChatGPT. Utilizatorii Codex pot actualiza aplicația, care devine noua aplicație ChatGPT; proiectele Codex de pe desktop rămân accesibile și din aplicația mobilă ChatGPT. Versiunea existentă a aplicației desktop ChatGPT va fi redenumită „ChatGPT Classic”. În privința consumului, OpenAI notează că ChatGPT Work este gândit pentru activități mai lungi decât o solicitare tipică de chat, astfel că „utilizarea funcționează diferit”: consumul variază în funcție de volumul de muncă, iar sarcinile mai complexe pot consuma mai mult din utilizarea inclusă în plan. Structura de utilizare este aceeași ca la Codex. Pentru Enterprise și Edu, administratorii pot seta și „spend controls” (controale de cheltuieli) în consola de administrare, pentru a gestiona consumul pe măsură ce adopția crește. De ce contează pentru companii Dincolo de componenta de produs, mesajul OpenAI este că agentul poate comprima cicluri de lucru care, în mod tradițional, sunt fragmentate între aplicații și oameni. În exemplele interne, compania susține că aproape 100% dintre echipele sale (inclusiv finanțe și vânzări) folosesc ChatGPT Work și Codex; în vânzări, un „proof of concept” ar fi fost pregătit în 24 de ore pentru o problemă critică, iar în finanțe închiderea de lună și prognoza ar fi fost reduse „de la zile la ore”, prin automatizarea colectării datelor, reconciliere și generarea de materiale. Ce urmează, conform OpenAI: acesta este „primul pas” către o viziune mai largă în care ChatGPT nu doar răspunde, ci ajută utilizatorii să transforme idei în rezultate, prin execuție asistată și automatizări în aplicațiile de lucru. [...]
