CAT$793.68+2.89%

Folosirea AI în dezvoltarea de produse poate crește riscul ca firmele să piardă sau să evite creditele fiscale pentru R&D, pe fondul unei interpretări mai stricte a eligibilității și al unei diferențe tot mai mari între cum se face inovația în practică și cum este evaluată fiscal, potrivit unei analize publicate de TechRadar.

Miza este una financiară și operațională: pe de o parte, AI comprimă ciclurile de dezvoltare și accelerează testarea ipotezelor; pe de altă parte, autoritățile fiscale (HMRC, în Regatul Unit) pun sub semnul întrebării ce mai înseamnă „cercetare și dezvoltare” atunci când o parte din muncă este realizată cu ajutorul instrumentelor AI. În plus, analiza pornește de la o discuție ridicată de Bloomberg Tax despre dacă salariile foarte mari din tehnologie mai pot fi justificate ca fiind aferente unor activități eligibile de R&D, în condițiile în care unii ingineri ar putea aloca timp semnificativ pentru strategie, management sau angajamente externe.

Unde se rupe eligibilitatea: „incertitudinea tehnologică” vs. integrarea de instrumente gata făcute

Conform definiției HMRC, R&D înseamnă activități care urmăresc rezolvarea unei incertitudini științifice sau tehnologice, iar schema este gândită să recompenseze experimentarea reală. În acest cadru, analiza distinge între utilizări ale AI care, în general, nu ridică probleme și situații care pot duce la respingerea cererilor:

• utilizarea AI pentru activități de R&D „autentice” (de exemplu, interpretarea unor seturi mari de date sau automatizarea unor procese) este prezentată ca fiind, în principiu, compatibilă cu cerințele schemei;
• dezvoltarea de instrumente AI proprietare (deținute de companie) pentru a crea de la zero sisteme de logică și algoritmi este, de asemenea, tratată ca R&D;
• în schimb, folosirea unor instrumente AI „de pe raft” (soluții standard) sau a unor agenți AI integrați în propriile produse și servicii, dar prezentată drept „inovație”, nu ar constitui R&D și, deci, nu ar trebui revendicată fiscal.

Efectul de piață: mai multe controale, mai multă prudență, costuri mai mari

Pe fondul creșterii ratelor de verificare, companiile se confruntă cu investigații detaliate atât pe partea tehnică, cât și pe cea financiară a cererilor, iar „zonele gri” legate de inovația asistată de AI devin un factor suplimentar de risc. Analiza notează două reacții cu impact economic direct:

• unele firme depun cereri mai greu de susținut cu dovezi, ceea ce le expune la un nivel mai mare de control;
• altele ajung să „sub-revendice” sau să nu mai revendice deloc, fie de teama unei investigații, fie din cauza timpului și efortului necesare pentru o documentație solidă.

Ambele rezultate au costuri: pentru companii (prin pierderea unui instrument de finanțare a dezvoltării) și pentru economia de inovare, prin frânarea investițiilor în proiecte cu risc tehnologic.

Ce se schimbă pentru companii: guvernanță și documentație, nu doar viteză de livrare

În logica articolului, cheia pentru firmele care folosesc AI este să își construiască cererile în jurul „ambiției tehnice” și al incertitudinilor rezolvate, nu în jurul faptului că AI a accelerat livrarea. Asta înseamnă, practic, o disciplină mai mare de documentare și o justificare tehnică credibilă a activităților.

Analiza mai arată că investitorii tratează tot mai mult R&D ca pe o componentă de strategie de creștere: un studiu citat indică faptul că 97% dintre investitorii din Regatul Unit influențează activ strategiile de R&D ale companiilor finanțate, iar calitatea guvernanței (inclusiv modul de pregătire a cererii) poate afecta „runway”-ul operațional (perioada în care compania își poate finanța activitatea din resursele disponibile) și ritmul de creștere.

În absența unor actualizări explicite ale criteriilor de eligibilitate pentru era AI, concluzia practică este că riscul fiscal nu vine din folosirea AI în sine, ci din felul în care companiile demonstrează că au făcut R&D în sensul cerut de autoritate.