Știri
Știri din categoria Externe
Afirmația lui Donald Trump despre o demisie iminentă a lui Keir Starmer alimentează incertitudinea politică la Londra, într-un moment în care premierul britanic se confruntă cu presiuni interne și cu speculații publice privind o posibilă plecare din funcție, potrivit Agerpres.
Donald Trump a scris pe rețeaua sa Truth Social că „Keir Starmer va demisiona din funcția de prim-ministru al Regatului Unit”, susținând că acesta „a eșuat rău” în două domenii pe care le-a numit explicit: imigrație și energie. Mesajul se încheie cu „Îi doresc numai bine!”, conform relatării Reuters preluate de Agerpres.
În paralel cu mesajul lui Trump, Starmer a reafirmat vineri că va lupta pentru a rămâne la putere, după alegerea în Parlament a principalului său rival, Andy Burnham, primarul metropolei Manchester, descris ca favorit pentru a ajunge în Downing Street.
Duminică, ministrul britanic al comerțului, Peter Kyle, a declarat că premierul, afectat de scăderea popularității, „s-a întâlnit cu o serie largă de persoane” într-o perioadă de „reflecție despre realitățile politice, provocările și oportunitățile” cu care se confruntă.
În același timp, presa britanică a alimentat speculațiile: The Observer a scris pe prima pagină că Starmer „ar urma să demisioneze” luni, iar The Sunday Telegraph a relatat că premierul este „pregătit” să plece. Agerpres nu indică o confirmare oficială a unei demisii și prezintă informațiile ca declarații și relatări din surse publice.
Recomandate
Amenințarea lui Trump de noi lovituri asupra Iranului ridică riscul de escaladare într-un moment în care Washingtonul negociază cu Teheranul , cu potențiale efecte asupra stabilității regionale și, implicit, asupra piețelor de energie și a apetitului pentru risc, potrivit Agerpres . Donald Trump a transmis pe platforma Truth Social că Iranul „trebuie imediat să împiedice grupările afiliate din Liban, plătite masiv, să cauzeze probleme”, avertizând că, în caz contrar, SUA „vor lovi Iranul din nou foarte puternic”, „așa cum am făcut săptămâna trecută, dacă nu chiar mai puternic”. Mesajul face trimitere la confruntările dintre Hezbollah , aliată a Teheranului, și armata israeliană, în sudul Libanului. Negocieri SUA–Iran–Qatar în Elveția, pe fondul tensiunilor din Liban În paralel, au început discuții tripartite între SUA, Iran și mediatorul Qatar, care vizează atât situația din Liban, cât și chestiunea activelor iraniene înghețate. Televiziunea iraniană a relatat că reuniunea are loc într-un hotel din centrul Elveției, la câteva zile după încheierea unui protocol de acord iraniano-american. Delegația americană este condusă de vicepreședintele JD Vance , care a descris negocierile drept „istorice”. „Ceea ce ne-a cerut președintele să facem este să întoarcem o nouă pagină în scopul transformării relației noastre cu poporul iranian și a întinde o mână către iranieni.” De ce contează: semnal mixt către piețe și companii Combinația dintre amenințarea explicită cu lovituri și desfășurarea negocierilor introduce un semnal mixt: pe de o parte, presiune militară; pe de altă parte, canal diplomatic deschis. În astfel de episoade, investitorii și companiile expuse la regiune urmăresc în special dacă tensiunile se traduc în întreruperi logistice sau într-o deteriorare rapidă a securității, însă materialul citat nu oferă detalii despre eventuale măsuri concrete sau un calendar al discuțiilor. [...]
Riscul de blocaj în Strâmtoarea Hormuz revine în prim-plan odată cu reluarea negocierilor SUA–Iran, după ce Teheranul a închis din nou tranzitul prin acest coridor maritim, esențial pentru comerțul global cu energie, potrivit Politico . Vicepreședintele JD Vance spune că Washingtonul mizează pe un acord care să „transforme” Orientul Mijlociu, dar armistițiul SUA–Iran rămâne fragil pe fondul escaladării din Liban. Vance, aflat în Elveția, a prezentat negocierile ca pe o încercare de a schimba pe termen lung dinamica regională, indicând Iranul drept „motor” al instabilității. El a susținut că obiectivul este unul „simplu”: diplomație și cooperare pentru „pace și prosperitate”. Hormuz, din nou închis, în timp ce discuțiile sunt amânate Întâlnirea dintre Vance și oficiali iranieni, așteptată inițial să înceapă vineri, a fost amânată temporar după intensificarea luptelor dintre Israel și Hezbollah în Liban. În acest context, Iranul a închis sâmbătă din nou tranzitul prin Strâmtoarea Hormuz, care fusese redeschisă cu o săptămână înainte ca parte a acordului de încetare a focului SUA–Iran. Politico notează și o escaladare de ton la Washington: într-un interviu la Fox News, președintele Donald Trump a amenințat că va „prelua” strâmtoarea și că va lovi Iranul dacă va fi nevoie. Libanul, test pentru armistițiu și pentru negocieri Vance a spus că s-au înregistrat „progrese suplimentare” în Liban și s-a declarat încrezător că SUA și Israel pot ajunge la o pace durabilă, în pofida unor „dezacorduri” de strategie. Hezbollah, care a lansat atacuri cu rachete asupra Israelului, este de mult timp sprijinit de Iran. Libanul ar urma să fie unul dintre subiectele discutate între Vance și negociatorul-șef al Iranului, președintele Parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf. Trump a avut, însă, o abordare mai dură: potrivit aceleiași surse, el a spus că ia în calcul să dea Siriei un rol în luptele împotriva Hezbollah și a transmis public că este „dezamăgit” că Israelul nu reușește să „termine” cu Hezbollah. Într-o postare pe rețelele sociale, Trump a cerut Iranului să își oprească „proxy-urile” din Liban și a amenințat cu noi lovituri asupra Iranului dacă luptele continuă. Miza SUA: limitarea programului nuclear, cu utilizare civilă permisă Un punct de blocaj rămâne cererea SUA ca Iranului să i se interzică dezvoltarea unei arme nucleare. Vance a spus că, dacă liderii iranieni renunță la rolul de factor de instabilitate și la „ambițiile” nucleare pe termen lung, Statele Unite ar fi dispuse să „transforme fundamental” relația cu Iranul. Acordul semnat de Trump săptămâna trecută ar permite Iranului să își folosească programul nuclear în scopuri civile, conform Politico. [...]
Negocierile SUA–Iran riscă să legitimeze actuala putere de la Teheran, în pofida semnalelor publice despre „schimbare de regim” , iar această ambiguitate poate influența direct condițiile unui eventual acord și costurile politice ale lui, potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Textul pornește de la discursul lui Donald Trump din noaptea de 28 februarie, când a anunțat lovituri militare împotriva Iranului și a transmis un mesaj direct către iranieni, sugerând că „ora libertății” lor ar fi „aproape” și îndemnându-i să preia guvernarea după încheierea bombardamentelor. Autorul notează că o astfel de formulare a fost ieșită din tiparul obișnuit al președinților americani și a creat așteptarea unei rupturi politice la Teheran. De ce contează: „regim nou” în discurs, represiune veche în fapte Analiza susține că, în ciuda unor declarații recente ale lui Trump, nu există indicii că în Iran ar fi avut loc o schimbare reală de regim. La summitul G7, întrebat dacă uciderea propriilor cetățeni de către regimul iranian îi afectează disponibilitatea de a urmări un acord, Trump a răspuns într-o formulare pe care autorul o consideră neobișnuită, vorbind despre „primul și al doilea regim” și sugerând că represiunea ar fi fost „mult mai severă” înainte decât „acum”. În contrapunct, sunt invocate raportări despre intensificarea execuțiilor după 28 februarie: pe 2 iunie, contul Amnesty International de pe X/Twitter a publicat o grilă cu 41 de persoane descrise ca protestatari executați din motive politice de la începutul războiului, în urma unor procese-spectacol în instanțe revoluționare; pe 8 iunie, Center for Human Rights in Iran a raportat execuții „într-un ritm fără precedent în ultimele decenii” și o grevă a foamei săptămânală în 56 de închisori; pe 16 iunie, Iran International a relatat încă două execuții, ale unor persoane arestate la protestele din ianuarie și acuzate de „război împotriva lui Dumnezeu”, însoțite de publicarea unor „mărturisiri” obținute forțat. Autorul rezumă această discrepanță prin ideea că, dacă execuțiile continuă și se accelerează, prezentarea situației ca fiind mai „blândă” sau ca aparținând unui „regim” diferit devine greu de susținut. Actorul-cheie invocat: Mohammad Bagher Ghalibaf Un punct central al articolului este rolul lui Mohammad Bagher Ghalibaf, președintele Parlamentului iranian, descris ca figură proeminentă în negocieri. Analiza îl prezintă drept un exponent al aparatului de represiune, cu un traseu legat de reprimarea protestelor din 1999, de Mișcarea Verde din 2009 și de protestele din ianuarie 2026, despre care autorul afirmă că au fost reprimate violent. Concluzia editorială este că menținerea la putere a unor astfel de persoane ar contrazice mesajul inițial transmis iranienilor pe 28 februarie și ar transforma eventualul acord într-o continuitate a abordărilor anterioare: folosirea populației ca pârghie de negociere, fără o schimbare politică reală la Teheran. Ce urmează, potrivit analizei Textul avansează două explicații posibile pentru declarațiile publice ale lui Trump: fie sunt o manevră diplomatică pentru a facilita un acord, fie președintele ar fi fost convins că a avut loc o „schimbare de regim” de facto, prin eliminarea unor lideri militari, ceea ce ar fi modificat structura de putere. Autorul nu oferă dovezi concludente pentru niciuna dintre variante și tratează această incertitudine ca element de risc: dacă negocierile se încheie cu actualii lideri consolidându-și poziția, atunci promisiunea de „ultimă șansă” pentru iranieni rămâne, în esență, neîndeplinită. [...]
Donald Trump a relansat ideea ca SUA să poată percepe taxe de tranzit în Strâmtoarea Hormuz , într-un moment în care acordul de încetare a focului care ar trebui să mențină ruta deschisă pare să se fragilizeze, potrivit Al Jazeera . Miza este una economică directă: prin strâmtoare trec aproape 20% din petrolul și gazele naturale la nivel global, iar orice blocaj sau incertitudine se transmite rapid în costuri mai mari la energie și în lanțurile de aprovizionare. Într-o postare de sâmbătă după-amiază pe Truth Social , Trump a susținut că „nu vor exista taxe” pentru trecerea prin Hormuz timp de 60 de zile, pe durata perioadei de încetare a focului, și nici după expirarea acesteia — „cu excepția cazului în care sunt impuse de și pentru Statele Unite ale Americii”. Mesajul vine pe fondul unui memorandum de înțelegere (MOU) semnat recent, pe care publicația îl descrie ca dând semne că „se destramă”. De ce contează: Hormuz, un punct de presiune pentru energie și agricultură Strâmtoarea Hormuz este un punct critic al comerțului global: pe lângă petrol și gaze, pe aici ar trece și aproximativ 30% din comerțul mondial cu îngrășăminte, notează Al Jazeera. Închiderea strâmtorii a dus la scumpiri ale combustibililor și a pus presiune pe sectoare agricole din mai multe regiuni. În războiul lansat de SUA și Israel împotriva Iranului pe 28 februarie, Iranul a folosit strâmtoarea ca pârghie, închizând ruta pentru trafic, potrivit aceleiași surse. Memorandumul de miercuri ar fi trebuit să permită redeschiderea pentru o perioadă interimară de 60 de zile, timp în care Iranului i se interzice să perceapă taxe de trecere. Acordul, contestat în teren: Iran anunță închidere, SUA neagă Sâmbătă, comandamentul militar comun al Iranului a declarat că a închis Strâmtoarea Hormuz, invocând o „încălcare clară” a angajamentelor din memorandum. Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a negat informația și a susținut că traficul continuă să circule. Al Jazeera mai arată că SUA răspunsese anterior „strangulării” strâmtorii de către Iran prin impunerea unei blocade navale asupra porturilor iraniene din zonă, blocadă care ar fi fost ridicată prin termenii memorandumului de miercuri. Documentul a oprit și luptele pe alte fronturi ale conflictului regional, inclusiv în Liban, însă nu a fost gândit ca un acord pe termen lung, ci ca bază pentru negocieri, inclusiv asupra programului nuclear iranian. Taxele după 60 de zile: spațiu de interpretare și un posibil precedent Un element-cheie este că memorandumul nu ar preciza că nu pot fi colectate taxe după expirarea perioadei de 60 de zile. Înainte de război, trecerea prin strâmtoare nu era taxată, iar Trump declarase într-un interviu pentru The New York Times că ruta ar trebui să rămână „permanent fără taxe”, însă postarea de sâmbătă sugerează o schimbare de poziție, prin reluarea ideii ca SUA să poată impune taxe, în timp ce Iranului i s-ar interzice. Trump a justificat posibilitatea unei taxe americane ca o compensare pentru „serviciile” SUA, descrise drept rol de „înger păzitor” pentru țările din Orientul Mijlociu și pentru „rambursarea costurilor”. Al Jazeera notează și că Trump folosise recent un limbaj similar, sugerând că SUA ar putea deveni „gardianul Orientului Mijlociu” în schimbul a 20% din veniturile regiunii. Publicația precizează că nu există indicii că planurile lui Trump ar fi fost prezentate oficial țărilor din regiune, multe dintre ele încercând să păstreze un echilibru în relațiile atât cu SUA, cât și cu Iranul. Ce urmează: negocieri în Elveția, dar cu riscuri pe frontul din Liban Discuții suplimentare sunt așteptate în următoarele săptămâni, însă negocierile sunt puse „în pericol” de operațiunile militare israeliene în Liban, care ar putea încălca memorandumul de încetare a focului, potrivit Al Jazeera. Iranul a susținut că închiderea de sâmbătă a strâmtorii a fost determinată de noi atacuri israeliene în sudul Libanului, soldate cu zeci de morți după anunțarea încetării focului. Pakistan, descris ca mediator important între SUA și Iran, a anunțat că discuțiile de follow-up ar urma să înceapă duminică în Elveția. Departamentul Federal elvețian al Afacerilor Externe a confirmat că o delegație iraniană condusă de președintele Parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf, și ministrul de Externe Abbas Araghchi a ajuns deja. Din partea SUA sunt așteptați Jared Kushner, emisarul special Steve Witkoff și vicepreședintele JD Vance, care a plecat spre Elveția sâmbătă seara. [...]
Cazul unui tânăr condamnat la 12 ani în Transnistria indică un mecanism de recrutare forțată și control asupra „resursei umane” pentru structurile paramilitare , potrivit HotNews . Emilian Ceban, din regiunea transnistreană, a refuzat la 18 ani să semneze un contract militar pe 10 ani cu structurile de la Tiraspol și a spus că vrea să plece pe malul drept al Nistrului pentru studii; la două săptămâni a fost reținut și „condamnat” pentru „trădare de patrie”. Un caz individual care scoate la suprafață o problemă structurală Mihaela Șerpi, activistă pentru drepturile omului care urmărește cazul, spune că dosarul lui Ceban a devenit cunoscut abia anul acesta, după eliberarea unor deținuți din închisorile ilegale din regiune, în contextul „condiționalităților impuse de Chișinău pentru tranzitul gazelor”. Tânărul se află de peste patru ani în închisoarea ilegală nr. 2 din Tiraspol. Miza, dincolo de condamnarea în sine, este descrisă ca una de sistem: copiii sunt pregătiți de la vârste mici pentru a intra în structurile paramilitare, iar ieșirea din acest traseu ar atrage represalii. „De la 11 ani în uniformă”: traseul către structurile paramilitare Potrivit activistei, Ceban a fost înscris de la 11 ani la Școala Militară Suvorov din Tiraspol , instituție care „formează viitorii militari ai regimului de ocupație”. Ea afirmă că elevii poartă zilnic uniformă de camuflaj, li se aplică norme disciplinare similare celor din unitățile paramilitare și sunt supuși unui proces „agresiv” de îndoctrinare. În acest context, refuzul de a continua în structurile paramilitare nu ar fi tratat ca o opțiune personală, ci ca o abatere care trebuie sancționată, inclusiv pentru a transmite un mesaj altor tineri. Dosarul de „trădare”, construit pe o înscenare online Acuzația ar fi fost argumentată printr-o conversație înscenată pe Instagram, în vara lui 2022, într-un context regional tensionat după declanșarea războiului Rusiei împotriva Ucrainei. Șerpi susține că tânărul a fost contactat de un cont care s-a prezentat drept „jurnalistă” și reprezentantă Bellingcat, cerând fotografii în schimbul banilor; din „surse demne de încredere”, în spatele contului s-ar fi aflat un ofițer al așa-numitului KGB local. Singura fotografie trimisă ar fi fost a unui vehicul folosit la transportul combustibilului, prezentat ca probă în dosar. Activista afirmă că tânărul nu ar fi primit bani și nici nu ar fi avut acces la informații secrete. Fără avocat, proces închis și detenție în izolare Asociația Promo-LEX a depus o petiție către autoritățile constituționale ale Republicii Moldova, cerând intervenție urgentă pentru eliberarea lui Ceban; potrivit materialului, niciun avocat nu are acces la tânărul arestat. Șerpi spune că a fost ținut o lună în izolare totală, iar „procesul” a fost închis: nu ar fi avut acces la materialele dosarului, iar autoritățile de facto i-ar fi prezentat doar conversația de pe Instagram. Ea mai afirmă că, în cazurile cu tentă politică, deținuții sunt izolați de ceilalți și că întreaga corespondență este cenzurată, astfel încât nicio scrisoare nu poate ieși fără acordul administrației de la Tiraspol. Ce instrumente mai există și ce spun autoritățile de la Chișinău Cazul nu ar putea fi dus la CEDO, deoarece Federația Rusă a fost exclusă din Consiliul Europei, iar în astfel de situații Rusia era considerată stat responsabil, nu Republica Moldova, potrivit activistei. În schimb, ar urma să fie folosite mecanisme ale Organizației Națiunilor Unite. Biroul Politici de Reintegrare de la Chișinău a confirmat că a abordat cazul în dialogul cu Tiraspolul, însă „deocamdată fără rezultat”. Un al doilea nume în petiție: detenție de aproape opt ani și probleme medicale În aceeași petiție este inclus și cazul lui Evghenii Pancioha (născut în 1983), deținut ilegal de aproape opt ani și „condamnat” la 13 ani pentru aceeași acuzație de „trădare de patrie”. Situația lui este descrisă ca fiind agravată de starea de sănătate: ar suferi de afecțiuni cronice și acute, ar fi fost diagnosticat cu accident vascular cerebral, iar tratamentul recomandat nu i-ar fi fost acordat în detenție, inclusiv în condițiile în care s-a oferit să suporte costurile medicamentelor. [...]
Percepția publică din Israel indică o erodare a încrederii în rezultatele campaniei militare , potrivit unui sondaj citat de Antena 3 : 92% dintre israelieni consideră că Iranul a ieșit victorios din războiul lansat de SUA și Israel pe 28 februarie, un semnal cu potențial impact politic intern asupra guvernului Netanyahu și asupra direcției de securitate. Datele provin dintr-un sondaj realizat de Universitatea Ebraică , în cooperare cu Institutul Agam, publicat duminică, informație transmisă de dpa și preluată de Agerpres. În același set de rezultate, 83% dintre respondenți spun că această campanie militară slăbește securitatea pe termen lung a Israelului, iar 86% apreciază că rezultatul războiului este negativ. Un alt indicator relevant pentru presiunea politică internă: aproximativ 73% dintre cei chestionați nu sunt de acord cu afirmația premierului Benjamin Netanyahu că Israelul ar fi obținut „rezultate semnificative” și ar fi înlăturat o „amenințare existențială”. Totodată, 88% afirmă că țara nu și-a atins obiectivele sau le-a atins doar parțial. Efectul asupra premierului Netanyahu Sondajul măsoară și evaluarea conducerii politice: 56% dintre israelieni consideră că Benjamin Netanyahu a gestionat prost campania militară, potrivit aceleiași cercetări. Cum a fost făcut sondajul Cercetarea a fost realizată în perioada 17–20 iunie, pe un eșantion reprezentativ de 3.644 de israelieni cu vârsta de peste 17 ani. Antena 3 nu oferă în material detalii suplimentare despre metodologia completă (de exemplu, marja de eroare), astfel că interpretarea fină a diferențelor între procente rămâne limitată la informațiile publicate. [...]
